Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 118/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 118
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine au venit spre soluționare apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.127/D/19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Curtea având în vedere prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și interpretarea dată acestui text de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, având în vedere că inculpatul a dat mai multe declarații în cauză, ultima fiind la data de 23.10.2008, îi aduce la cunoștință acestuia prevederile art.70 alin.2 Cod pr.penală.
Inculpatul arată că își menține declarațiile date până la această dată și precizează că nu mai are de făcut alte mențiuni.
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, punând totodată în vedere părților să pună concluzii și cu privire la tardivitatea apelului formulat de inculpat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, în temeiul art. 379 pct.2 lit.a Cod pr.penală solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 127/D/2009 din 19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, apreciind că aceasta este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
În susținerea motivelor de apel arată că fapta săvârșită de inculpat aduce atingere activităților de interes public, ofițerul de poliție se afla în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, activitate ce este incompatibilă cu coruperea funcționarilor.
Din probele administrate în cauză rezultă fără nicio îndoială că inculpatul a promis și oferit bani ofițerului de poliție cu scopul ca acesta să dispună prin referatele întocmite o soluție favorabilă în cele două dosare în care acesta era cercetat.
Față de aceste aspecte, apreciază că în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea unei sancțiuni cu amendă, întrucât scopul pedepsei nu poate fi atins și nu contribuie la reeducarea inculpatului, având în vedere că acesta a mai suferit condamnări anterioare, și solicită aplicarea unei sancțiuni cu închisoare, în limitele prevăzute de lege.
Cu privire la apelul declarat de inculpat, arată că acesta este tardiv formulat.
Avocat, având cuvântul, cu privire la apelul declarat de inculpatul, arată că într-adevăr acesta este tardiv, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 19.03.2009 și apelul a fost declarat la data de 31.03.2009, deci cu o zi peste termenul legal prevăzut de lege.
În ceea ce privește apelul formulat de parchet, solicită respingerea lui și să se mențină soluția pronunțată de Tribunalul Bacău, ca legală și temeinică, instanța în mod corect reținând circumstanțele atenuante ce pledează în favoarea inculpatului.
De asemenea, instanța a reținut că teza împrumutului nu a putut fi probată, însă s-a dovedit cu probe certe că anterior, în contextul unor relații amicale, inculpatul l-a mai împrumutat cu bani, în două sau trei rânduri, pe ofițerul de poliție.
Mai mult, din probele administrate în cauză, respectiv înregistrarea video, nu rezultă că inculpatul a avut intenția de a da mită, iar inițiativa de a se întâlni la restaurantul a aparținut ofițerului de poliție, care a fixat ora și locul întâlnirii. Inculpatul nu a avut o atitudine de inițiativă pentru a oferi o sumă de bani cu scopul ca ofițerul de poliție să facă sau nu un anumit act, iar limbajul folosit nu este unul care să releve în mod cert această situație. Dimpotrivă, din înregistrarea video rezultă că polițistul a avut un comportament neadecvat tocmai pentru a obține probe care să-l încrimineze pe inculpat.
Având în vedere că procesul verbal de prindere în flagrant nu poate constitui singur o probă, dacă nu se coroborează cu celelalte probe, în cazul acesta dubiu profită inculpatului, fapt pentru care solicită a se da eficiență probelor administrate în apărare și să dispună respingerea apelului ca nefondat.
Inculpatul, având cuvântul, arată că regretă faptul că a avut încredere în ofițerul de poliție, pe care l-a ajutat în mai multe rânduri, și s-a lăsat atras într-o cursă.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelurilor penale de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr.127/D din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 334 cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal în infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 cod penal și în consecință:
În temeiul art. 255 alin. 1 cod penal cu aplicarea art.74 lit. "a" și 76 lit. "e" cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, inculpatul fiul lui și născut la data de 7-01-1969 în comuna Ruginești județul V, cetățean român, studii superioare, preot, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar nesatisafăcut, domiciliat în comuna, sat, județul B, CNP_-, a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 800 lei RON.
În temeiul art.81 și 82 alin. 2 cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei amenzii pe durata termenului de încercare de 1(un) an.
În temeiul art. 359 cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 cod penal.
În temeiul art. 118 lit."b" și a art. 255 alin 4 în referire la art. 254 alin. 3 și 4 cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 400 RON.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi respectiv la data de 17-02-2006.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de avocat ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei RON către stat,cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub numărul 90 /P/2006, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de"dare de mită"prev. și ped. de art.255 al.l pen. cu aplic, art.41 al.2cod penal constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în ianuarie 2006 și februarie 2006, oferit polițistului bani pentru ca acesta să propună în dosarele nr.4237/P/2004 și 3206/P/2004, ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în care era cercetat pentru infracțiuni silvice, soluții de neurmărire, iar la 17.02.2006 a dat sus-numitului suma de 4.000.000 ROL în același scop, fiind prins în flagrant.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a constatat că la data de 15.02.2006, lucrător de poliție judiciară în cadrul Biroului de Cercetări Penale al Poliției municipiului B, a sesizat Direcția Generală Anticorupție - Serviciul Teritorial Anticorupție B cu faptul că, inculpatul i-a oferit sume de bani pentru a-1 favoriza în două dosare penale pe care le instrumenta.
Din probele administrate a rezultat că, în calitate polițist, avea în lucru două dosare penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău (respectiv 3206/P/2004 și 4237/P/2004), dosare ce aveau drept obiect mai multe infracțiuni silvice comise de inculpatul iar în ambele cauze, se dispusese începerea urmăririi penale, având în vedere probele de vinovăție existente.
În cauză, așa cum a susținut inculpatul și au arătat și martorii audiați, înainte de începerea cercetărilor penale în cele două dosare penale inculpatul a fost primar la comuna. În aceea perioadă ofițerul de poliție răspundea profesional de zona comunei și așa cum a arătat martora, salariată la primărie, acesta s-a împrietenit cu inculpatul care pe atunci era primar și căruia îi făcea des vizite pe la sediu unde uneori era servit cu cafea sau.
Ignorând raporturile anterioare de amiciție cu inculpatul, ofițerul de poliție nu s-a abținut de la obligația de a soluționa cele două dosare penale, aspect care l-a încurajat pe inculpat în sensul că i-a format convingerea greșită că polițistul i-ar putea da soluții favorabile. Pe parcursul anchetei însă, ofițerul ar fi trebuit să adopte o conduită mai fermă în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, astfel încât, justițiabilul care a încălcat legea,să nu se abată de la lege din nou cu ocazia cercetărilor. Sub acest aspect, după preluarea cazului, a apărut ca fiind imorală conduita agentului de a accepta convorbiri cu caracter libertin în particular cu persoana pe care o ancheta și întâlnirile cu aceasta prin diferite restaurante.
In rechizitoriu s-a arătat că în luna ianuarie 2006, după ce i s-a prezentat materialul de urmărire penală în dosarul nr.3206/P/2004, inculpatul 1-a abordat pe polițist, oferindu-i suma de 10.000.000 ROL pentru ca acesta să propună o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ însă o atare susținere nu este dovedită prin nici o probă. Ulterior, la 13.02.2006, în continuarea cercetărilor în dosarul nr. 4237/P/2004, polițistul a efectuat o cercetare la fața locului în com., act procedural la care a participat și, în calitate de învinuit.
Și în această împrejurare, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul i-a oferit lui bani pentru a propune o soluție de neurmărire în dosar însă o atare faptă nu este dovedită prin nici o probă. Referitor la aceste două acuzații nu există decât raportul cu declarațiile polițistului care însă nu sunt însoțite de nici o altă probă care să conțină măcar un indiciu în sensul comiterii celor două acte materiale de dare de mită. Or, simpla afirmație a unui polițist aflat în relații apropiate cu inculpatul cercetat nu constituie o probă aptă să răstoarne prezumția de nevinovăție și nici de a dovedi existența faptelor imputate inculpatului.
La data de 16.02.2006, ofițerul de poliție l-a invitat pe inculpat pentru audieri în dosarul nr.4237/P/2004, iar inculpatul s-a prezentat la 17.02.2006 la Poliția mun. B, unde a făcut o ofertă către polițist, stabilind, totodată ca pentru concretizarea ei să se întâlnească la Restaurantul "" din Aici, inculpatul a dat polițistului suma de 4.000.000 ROL, solicitându-i expres ca, în schimbul banilor, să întocmească în dosarul nr.4237/P/2004, referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală. Darea banilor a fost surprinsă în flagrant iar întrevederea și discuțiile dintre cei doi a fost înregistrată video/audio în baza autorizației emise de Tribunalul Bacău.
Datele rezultate în urma înregistrărilor au fost certificate prin încheierea nr. 1181/17.02.2006, constituind, astfel, mijloace de probă.
Inculpatul a susținut în tot cursul procesului penal că polițistul i-a cerut niște bani cu împrumut în virtutea relațiilor de amiciție și cum au mai existat și anterior astfel de situații în care l-a împrumutat pe acesta cu diferite sume de bani și la data faptei s-a produs tot o astfel de operațiune. În sprijinul afirmațiilor sale inculpatul a solicitat proba cu martorii și martori care au arătat că inculpatul și ofițerul de poliție se cunoșteau și erau prieteni când inculpatul era primar. Ambii martori au arătat că în aceea perioadă ( anul 2001)l- au auzit pe polițist cerând bani cu împrumut de la primar ori că au văzut când inculpatul i-a dat bani cu împrumut. Nici unul dintre martori nu relatat însă, aspecte legate de întâlnirea inculpatului cu polițistul din data de 17-02-2006, împrejurare în care declarațiile susmenționate au fost considerate ca lipsite de relevanță pentru că nu au făcut nici o dovadă în legătură cu faptele deduse judecății. S-a apreciat de către prima instanță, că împrejurarea că anterior cu circa 5 ani înainte între inculpatul care era primar și polițist au existat raporturi apropiate de prietenie în temeiul cărora cel dintâi i-a dat bani cu împrumut celui de al doilea nu constituie o dovadă a faptului că banii dați de inculpat la 17-02-2006 reprezentau un împrumut, ci doar creează presupunerea că în virtutea unor relații amicale ar fi fost posibil acest lucru.
În speță însă,instanța de fond, a înlăturat varianta împrumutului,prin analiza conținutului convorbirii purtate de inculpat cu polițistul la restaurant, coroborată cu înregistrarea video și cu declarațiile lui. Astfel, s-a reținut că din convorbirea înregistrată (fila 58 verso ), rezultat fără nici o îndoială că raportul dintre cei doi nu s-a circumscris unui împrumut, inculpatul evitând cu abilitate să facă referire directă la darea de mită și s-a exprimat în termeni apropiați, specifici activității pe care acesta o desfășura în prezent ( cea de preot). Astfel,acesta atunci când i- dat banii, i-a spus polițistului să îi "ia de un pomelnic" și la nedumerirea acestuia, repetat:"Ia-i de un pomelnic, și tu. Să un șpriț". Or, în termenii ritualului religios un pomelnic nu înseamnă împrumut ci dimpotrivă banii dați pentru un pomelnic constituie plata unor servicii religioase pe care enoriașul le solicită.
Instanța de fond a interpretat că prin darea sumei de bani, inculpatul a înțeles să-l plătească pe polițist pentru soluția ce urma să o primească în dosarul penal, deoarece acesta a fost scopul întâlnirii, aceasta deducându-se cu ușurință din evoluția cercetărilor în aceea cauză aflate atunci aproape de finalizare. Susținerea că suma de bani a constituit un împrumut a fost apreciată ca o simplă afirmație a inculpatului care însă nu a fost dovedită și care nu ar fii existat în contextul în care agentul de poliție s-ar fi abținut de la instrumentarea cazului ori ar fi adoptat o poziție mai fermă. Pentru aceste considerente, Tribunalul Bacăua înlăturat ca fiind nesinceră susținerea inculpatului referitoare la împrumutul de bani.
Situația de fapt reținută de instanță a rezultat din coroborarea probelor administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească după cum urmează: proces verbal de sesizare a faptei (3), proces verbal de prindere în flagrant (7-10)declarațiile martorului,ordonanța prind consemnarea sumei de 4 mii. lei la CEC ( 11), proces verbal de predare - primire (40),declarațiile inc., declarațiile martorilor, și, încheierea Tribunalului Bacău nr. 1.181/18.02.2006 (41-44),procesele verbale privind înregistrarea discuțiile ambientale.
În cauză întrucât actele materiale de dare de mită din ianuarie și februarie 2006 nu au fost dovedite prin probe certe, instanța de fond nu le-a reținut, motiv pentru care în temeiul art. 334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal în infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 cod penal, fiind reținută numai fapta din 17-02-2006.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile legale prevăzute de art. 72 cod penal, iar în cea ce privește persoana și conduită inculpatului, s-a avut în vedere că acesta este tânăr, are o pregătire intelectuală superioară, o ocupație stabilă, este căsătorit, are doi copii minori,iar potrivit caracterizării a avut o conduită civilizată în familie, la locul de muncă și în colectivitate, fiind la prima încălcare a legii penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpatul.
Parchetul a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie,susținând că pedeapsa aplicată inculpatului,care nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de dare de mită,nu reflectă gradul de pericol social al infracțiunii respective, condiții în care nu se justifică nici reținerea de circumstanțe atenuante.
Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul arătat, iar pe fond, în rejudecare, inculpatului să i se aplice o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată,care va fi de natură a asigura reeducarea efectivă a acestuia, precizând că în cauză nu are relevanță conduita ofițerului de poliție, în sensul că prin atitudinea sa prietenoasă l-ar fi încurajat pe inculpat la comiterea faptei.
Cât privește apelul inculpatului, acesta nu este motivat, dar instanța de control judiciar analizând din oficiu data introducerii acestuia, a constatat că este tardiv.
Sub acest aspect, din hotărârea apelată, rezultă că inculpatul a fost prezent la judecarea pe fond a cauzei din data de 19 martie 2009, împrejurare în raport de care termenul de 10 zile se va calcula de la această dată,ultima zi de declararea apelului fiind data de 30 martie 2009.Întrucât plicul expediat de inculpat prin poștă, poartă data de 31 martie 2009 și cum acesta nu a făcut dovada existenței unei cauze temeinice de împiedicare, spre a opera instituția repunerii în termen prevăzută de art.364 Cod pr.penală, Curtea de APEL BACĂU, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 litera a Cod pr.penală, va respinge ca tardiv apelul inculpatului.
Apelul Parchetului este întemeiat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de control judiciar, a constatat că pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă, în raport de care a dat o încadrare juridică legală faptei comise de către inculpat, care nu a fost criticată nici de către Parchet, prin apelul declarat.
Cât privește individualizarea pedepsei, deși argumentele avute în vedere de către instanța de fond sunt corecte și temeinic motivate, fiind însușite de către C, totuși în virtutea caracterului devolutiv al apelului, se apreciază că pedeapsa amenzii sub aspectul cuantumului stabilit, este excesiv de blândă.
Astfel, nu trebuie ignorat faptul că la aprecierea pericolului social instanța de judecată trebuie să aibă în vedere că prin fapta comisă de inculpat a fost lezată buna desfășurare a activității de serviciu in domeniul desfășurării urmăririi penale, ce este incompatibilă cu coruperea funcționarilor, în speță elementul material al infracțiunii, realizându-se prin actul unilateral al inculpatului care a dat agentului instrumentator o sumă de bani cu scopul ca acesta să contribuie la obținerea unei soluții favorabile.
În raport de considerentele de mai sus, Curtea,în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va admite apelul Parchetului, va desființa sentința primei instanțe, doar cu privire la cuantumul pedepsei amenzii aplicate, pe care îl va majora, la suma de 2000 lei, considerând că prin aceasta se va realiza reeducarea deplină a inculpatului în spiritul respectării legii, în condițiile în care se va dispune executarea efectivă,înlăturându-se dispozițiile art.81-83 Cod penal și atrăgându-i-se atenția acestuia asupra consecințelor neexecutării în termen,în baza art.63/1 din Codul d e procedură penală.
Întrucât apelul inculpatului urmează a fi respins ca tardiv, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cât privește cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului, acestea vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, împotriva sentinței penale nr.127/D din 19 martie 2009, doar cu privire la cuantumul pedepsei amenzii aplicate, precum și cu privire la modalitatea de executare a acesteia.
Desființează sentința sub aspectele susmenționate, reține cauza spre rejudecare și pe fond, majorează cuantumul pedepsei amenzii aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.e Cod penal,de la 800 lei, la 2.000 lei.
Înlătură dispozițiile art.81,82 și 83 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63/1 Cod pr.penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul Parchetului rămân în sarcina statului.
II.În baza art.379 pct.1 lit.a Cod pr.penală, respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe penale.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă apelantul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier
Red.
Red.
Tehnored.
Ex.3
30.10.2009
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Ecaterina Ene
