Dare de mită (art. 255 cod penal). Încheierea /2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Silviu Anti JUDECĂTOR 2: Adrian Bogdan
- - - JUDECĂTOR 3: Elena Năstase
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva sentinței penale nr.79/P din 09.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul-inculpat asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Întrebat fiind intimatul inculpat, dacă în fața instanței de recurs dorește să dea o nouă declarație, având elemente noi de declarat, acesta a arătat că își rezervă dreptul la tăcere și implicit își menține declarațiile date, întrucât nu are elemente noi de declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetul având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost declarat și motivat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ, desființarea sentinței penale atacate, întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică. Consideră că pedeapsa și mai ales regimul de executare exprimă o blândețe în îndeplinirea de criteriile generale de individualizare, astfel darea de mită este o infracțiune care prezintă un pericol social sporit raportat la cauza de față, pericol ce este relatat la modul de săvârșire și scopul urmărit de inculpat.
Totodată critică hotărârea apelată și cu privire la greșita confiscare prev.de art.118 lit.d Cod penal și nu în art.255 al.4 rap.la art.254 al.3, ci art.118 lit.d, 255, 254 Cod penal au caracter special, iar aplicarea e obligatorie sub acest aspect.
Solicită majorarea pedepsei aplicate, înlăturarea prevederilor art.81 Cod penal și aplicarea art.255 - 254 al.3 Cod penal.
Avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, TRIBUNALUL NEAMȚ pronunțând o sentință legală și temeinică,instanța de fond procedând corect la individualizarea pedepsei față de circumstanțele reale și personale, întrucât inculpatul nu aret antecedente penale, s-a prezentat la toate termenele de judecată, a colaborat cu organele de anchetă și nu a negat săvârșirea faptei.
În fața instanței și-a nuanțat declarația, iar martorii și-au infirmat declarațiile date la urmărirea penală, făcând aici referire nu atât la declarația fiului inculpatului, ci mai ales la declarația martorului care ar fi fost prezent în sediul poliției la data când s-ar fi încercat mituirea agentului de poliție - ce se afla în momentul respectiv în biroul postului de poliție - punct de vedere important ce ar fi trebuit avut în vedere, întrucât acesta a precizat că nu a văzut când au fost dați banii și nici nu-și mai aduce aminte tot ceea ce se întâmplat.
Totodată consideră că este un mijloc de răzbunare deoarece între familia inculpatului și sunt relații conflictuale date de un contract de vânzare cumpărare pe un teren ce a fost desfăcut.
Solicită a se avea în vedere nivelul redus de pregătire, de cultură și de înțelegere pe care îl are inculpatul față de conștientizare a consecințelor faptelor sale.
Sub aspectul confiscării arată că temeiul invocat are un caracter special este legal invocat.
Apelantul inculpat având cuvântul arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.79/P/9.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dosarul nr- în baza art. 255 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 6 și 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 74 lit. a și c precum și art. 76 lit. e Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, la pedeapsa de 1500 lei amendă și în baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea acestei pedepse. În baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare de un an începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și în baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 255 alin. 4 și art. 118 lit. d Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 400 lei.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 192 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că agentul de poliție din cadrul postului de poliție, județul N, a fost sesizat prin serviciul de urgență "112" despre existența unui eveniment rutier produs pe raza comunei în satul. Deplasându-se la fața locului, agentul a constatat existența autoturismului Mercedes înmatriculat sub nr. 332, avariat și aflat în afara carosabilului.
Persoana vinovată de producerea accidentului a fost identificată ca fiind. În urma testării acestuia a rezultat o alcoolemie în aerul expirat de 0,78 mg/ Dată fiind valoarea mare a alcoolemiei, făptuitorul a fost condus la unitatea medicală din Târgu N în vederea recoltării probelor biologice. Totodată s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 din OUG195/2002.
În ziua următoare la sediul postului de poliție s-a prezentat tatăl lui, inculpatul, însoțit de fiul său, solicitându-i denunțătorului o discuție referitoare la urmărirea penală începută împotriva fiului său. În cadrul discuției, inculpatul l-a abordat direct pe denunțător întrebându-l ce se poate face pentru ca fiul său să nu mai răspundă penal. i-a replicat că acest lucru nu este posibil întrucât dosarul penal este înregistrat, iar rezultatul de la analiza alcoolemiei va confirma existența faptei. Față de acest răspuns, inculpatul a părăsit sediul poliției pentru scurt timp și a revenit ulterior încercând să spună polițistului că a rezolvat sau va rezolva el la spital în privința analizelor. De asemeni inculpatul a reiterat cererea de a nu se continua urmărirea penală față de fiul său spunându-i polițistului prin gesturi și argou că este dispus să plătească suma de 4 milioane de lei pentru "a se distruge dosarul". Față de insistențele inculpatului, deși i s-a replicat că nu se poate proceda în acest mod, polițistul a decis să pregătească constatarea infracțiunii de dare de mită motiv pentru care i-a cerut inculpatului să revină a doua zi dar pregătit cu mai mulți bani. În ziua următoare însă inculpatul nu s-a mai prezentat.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut direct săvârșirea faptei ci a făcut o recunoaștere calificată arătând că de fapt el a crezut că suma de 400 lei ar fi necesară pentru plata analizelor medicale însă, cu toate acestea, i-a spus polițistului că îi va da cei 400 de leipentru a se rezolva situațiafără a mai face nici o referire la plata analizelor medicale. Așadar sugerarea timidă făcută de inculpat în cursul declarației în sensul că ar fi vrut să dea banii pentru plata analizelor este infirmată chiar de către el care a susținut în fața polițistului că ar fi rezolvat deja la spital așa încât suma de 400 de lei apare evident ca având destinația de mită.
Situația de fapt reținută de prima instanță a rezultat din declarația inculpatului, declarația denunțătorului, declarația martorului, actele de urmărire penală și referatul de terminare a urmăririi penale față de, precum și declarațiile martorilor și date în cursul urmăririi penale.
Cu referire la acești doi martori, cu ocazia audierii în instanță aceștia au arătat că nu-și mențin declarațiile date la urmărirea penală fără însă să invoce vreo împrejurare din care ar rezulta că cele declarate sunt urmare a amenințării ori violenței ci au afirmat doar că declarațiile au fost scrise la dictarea polițistului. Pentru aceste motive instanța a sesizat parchetul în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal. În această împrejurare, declarațiile celor doi martori date în cursul cercetării judecătorești au fost evaluate în raport de dispozițiile art. 63 Cod procedură penală.
La stabilirea felului pedepsei și a cuantumului acesteia, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. la art. 72 Cod penal respectiv limita de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dispozițiile din partea generală a codului penal, gradul de pericol social concret al faptei persoana infractorului precum și împrejurările reale și personale. Cu privire la împrejurările reale și personale s-a constatat că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat la toate termenele de judecată și a avut o comportare relativ sinceră fără a nega existența faptei, împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante potrivit disp. art. 74 lit. a și c Cod penal și atrag incidența disp. art. 76 lit. e Cod penal.
La stabilirea efectului circumstanțelor atenuante asupra pedepsei, alături de celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei prima instanță a avut în vedere că factorii criminogeni sunt extrinseci și țin de nivelul redus de instrucție al inculpatului, improbabilitatea conștientizării de către inculpat a consecințelor unei astfel de fapte, justificarea, mobilul săvârșirii faptei constând în împrejurarea că fiul său, prin munca de șofer, aducea venituri familiei precum și credulitatea până la naivitate a inculpatului că plata unei sumei de bani către polițist ar fi o cale nelegală dar firească de rezolvare a problemelor personale. De asemeni relevant este că deși infracțiunea s-a consumat în forma "promisiunii" totuși inculpatul nu a mai dat curs invitației denunțătorului de a se prezenta a doua zi cu o sumă mai mare. Atitudinea polițistului de a-l fi invitat pe inculpat să se prezinte a doua zi, cu o sumă mai mare, nu constituie o provocare în condițiile statuate de practica CEDO, deoarece infracțiunea se consumase deja, iar polițistul urmărea doar să strângă noi probe în dovedirea faptei.
Față de toate aceste considerente prima instanță a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului poate fi redusă conform art. 76 alin.1 lit.e Cod penal, până la stabilirea unei amenzi în acord cu pericolul social concret redus al faptei. Prin raportare la aceleași criterii prima instanță a apreciat de asemeni că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și în condițiile suspendării executării.
Împotriva sentinței penale de mai sus a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ considerând-o ca nelegală și netemeinică privind cuantumul pedepsei și modalitatea de executare. Pe de altă parte, temeiul legal al confiscării este cel prevăzut de art.255 al.3,4 penal și nu art.118 lit.d penal.
Apelul declarat este întemeiat.
Instanța de apel, în raport de infracțiunea săvârșită consideră că prima instanță a dat o eficiență excesivă efectului circumstanțelor atenuante, considerând că reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege este suficient pentru a se asigura scopul educativ al pedepsei și reeducarea inculpatului.
În raport u persoana acestuia, în mod corect prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării, aspect pe care instanța de apel îl va menține.
Cu privire la temeiul confiscării sumei de bani ce a făcut obiectul prezentei judecăți, instanța de apel constată ca fiind întemeiat punctul de vedere al parchetului.
Având în vedere aspectele de mai sus, instanța în baza art.379 pct.2 lit. a pr.pen va admite apelul, va desființa sentința apelată cu privire la aspectele de mai sus, va reține cauza spre rejudecare și va modifica pedeapsa aplicată din amendă în închisoare și se vor interzice exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, teza a și lit.b penal în condițiile aert.71 penal.
Se vor menține prevederile lart.81 penal și în baza art.71 al.5 penal se va dispune suspendarea pedepsei accesorii.
Se va reține ca temei al confiscării dispozițiile art.254 al4 cu art.254 al.3 penal în loc de art.254 al.3 cu art.118 lit.d penal.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penal apelate.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art.379 pct.2 lit a Cpp admite apelul declarat de inculpatul Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva Sp nr. 79/P din 9.04.2009 pron. în dos- al Tribunalului Neamț cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei,necesitatea aplicării unei pedepse accesorii, cuantumul termenului de încercare și indicarea temeiului legal al confiscării banilor ce au făcut obiectul dării de mită.
Desființează sentința apelată sub aceste aspecte.
Reține cauza spre rejudecare, și în fond:
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului de la 1500 lei amendă penală la 4 luni închisoare.
Menține dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei,conform art.81 Cp.
In baza art.82 Cp, majorează termenul de încercare de la 1 an la 2 ani și 4 luni.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a-II-a și lit b Cp în condițiile și pe durata prev. de art.71 Cp.
In baza art 71 al.5 Cp dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Reține ca temei legal al confiscării sumei de 400 lei ce a făcut obiectul dării de mită, dispozițiile art. 255 al.4 cu referire la art.254 al.3 Cp în loc de art. 255 al.4 Cp și art.l 18 lit.d Cp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
In baza art. 192 al. 3 Cpp, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
red.
red.
tehnored. - ex.3
26.06.2009
Președinte:Silviu AntiJudecători:Silviu Anti, Adrian Bogdan, Elena Năstase
