Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 21/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 255 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 21
Ședința publică din 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței penale nr. 337 din 01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat ales pentru inculpatul, lipsă fiind acesta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Procurorul, având cuvântul a pus concluzii de admitere a apelului, desființarea sentinței penale atacate și condamnarea inculpatului. A arătat că sentința atacată este nelegală, din întreg probatoriu administrat în cauză, rezultând vinovăția inculpatului. Din coroborarea art. 21 lit. j, art. 27 lit. l, art. 28 alin. 2 din Ordonanța de Urgență nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră rezultă că lucrătorul Poliției de Frontieră a acționat la data de 14 martie 2007 în colaborare cu lucrătorii postului de poliție și că întocmirea actelor cu privire la constatarea infracțiunii flagrante s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale. Din declarația martorului (fila 14 dosar cercetare judecătorească), rezultă că "rezolvarea problemei solicitată de către inculpat era în sensul să rupem dosarul". Cu privire la reținerea de către instanță că la momentul la care s-a organizat flagrantul dosarul fusese deja trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpulung M, a arătat că acesta nu este un lucru cert, întrucât din copia referatului de declinare a competenței rezultă că acesta a fost întocmit la 15 februarie 2007 și a fost înregistrat la Parchet la data de 16 martie 2007 nefiind indicată nici o oră care ar fi putut stabili fără nici un dubiu că la momentul constatării flagrantului dosarul nu se mai afla la sectorul Poliției de Frontieră. Ca urmare, considerând că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită a solicitat condamnarea acestuia și confiscarea sumei predate de inculpat agentului șef conform art. 255 alin. 4 Cod penal, cu referire la dis part. 254 alin. 3 Cod penal.
Avocat, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la motivele de netemeinicie invocate de Parchet, a solicitat ca aceste motive să fie înlăturate ca nefondate, întrucât corect instanța de fond a apreciat că, doar în condițiile în care autoritatea competentă nu poate interveni în timp util, polițistul de frontieră îndeplinește toate actele și faptele prevăzute de lege în competența acelei autorități, acțiunea acestuia încetând în momentul în care intervine autoritatea competentă. Din declarația dată de agentul în faza de urmărire judecătorească reiese faptul că nu era de competența lui să facă cercetări cu privire la prevederile art. 85 din OUG 195/2002, fapt pentru care s-a solicitat declinarea competenței. În ceea ce privește data la care s-a făcut declinarea competenței, aspect criticat de către Parchet, a arătat că din declarația martorului reiese cu certitudine că a doua zi dimineață, actele cu propunere de declinare a competenței au fost de către colegul său. În mod corect s-a apreciat de către instanță că asupra inculpatului s-au exercitat anumite presiuni, și că acesta a săvârșit fapta ca urmare a constrângerii psihice exercitate asupra sa de către agentul persoană cu pregătire specială în acest domeniu, inculpatul a susținut în mod constant că el s-a deplasat la sediul poliției de frontieră ca urmare a invitației explicite a acestuia.
Procurorul, având cuvântul în replică, a arătat că prevederile art. 255 alin. 2, nu sunt aplicabile în situația în care inițiativa dării de mită a aparținut mituitorului, în speța de față inculpatul este cel care s-a deplasat la postul de poliție unde a luat legătura cu agentul, propunându-i acesta să se întâlnească în vederea rezolvării problemei.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.337 din 1.XI.2007 Tribunalul Suceavaa dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.255 alin.1 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "dare de mită" prev. și ped. de art.255 pr.pen. constând în aceea că, în ziua de 15.03.2007 a oferit suma de 1000 lei agentului șef principal, din cadrul, pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv de a nu da curs dosarului penal întocmit numitului, învinuire ce s-a bazat pe înregistrarea audio și video pe suport CD a constatării infracțiunii flagrante, dar că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În acest sens, Tribunalul a arătat că din înregistrările efectuate rezultă că polițistul de frontieră a avut o atitudine provocatoare prin aceea că a solicitat o sumă de bani, dându-i de înțeles inculpatului că se mai poate face ceva pentru rezolvarea dosarului cu toate că în acel moment dosarul nu se mai afla la Postul Poliției de Frontieră și că potrivit OUG 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române nu era în atribuțiile sale efectuarea urmăririi penale în cazul infracțiunilor prev. de OUG 195/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel procurorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că în atribuțiile de serviciu ale Poliției de Frontieră nu intra instrumentarea dosarului penal întocmit lui ci doar declinarea competenței, și că tocmai cu privire la acest aspect a insistat inculpatul să nu se dea curs, știind că dosarul trebuia trimis organului competent.
De asemenea, s-a susținut că promisiunea de bani s-a făcut la data de 14.03.2007 și că la acea dată s-ar fi consemnat și infracțiunea de dare de mită, la data de 15.03.2007 efectuându-se flagrantul numai în aceea ce privește predarea sumei de bani promisă, și că, chiar dacă nu rezultă explicit această promisiune, ea a fost făcută în mod tacit, din spusele inculpatului și din întreaga sa atitudine rezultând fini dubii că l-a lăsat pe agentul să înțeleagă că-i va oferi o sumă de bani sau alte foloase pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, în conformitate cu prev. art.371 alin.2 pr.pen. Curtea constată că apelul este neîntemeiat.
Infracțiunea de dare de mită constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în art.254 Cod penal.
Între acțiunile alternative prin care se poate săvârși infracțiunea este inclusă și promisiunea, adică angajamentul pe care și-l ia mituitorul de a da bani mituitului dacă acesta acceptă să efectueze un anumit act.
Din probele dosarului nu rezultă însă că la data de 14.03.2007 inculpatul ar fi făcut agentului șef o promisiune de bani pentru a se reține că infracțiunea s-ar fi consumat la acea dată, așa cum susține procurorul.
În declarația dată în faza de urmărire penală (23 ) agentul șef a declarat că inculpatul i-a spus că "vom discuta astfel încât băiatul să iasă bine întrucât sunt probleme mai multe cu autoturismul", iar în declarația din instanță a arătat că inculpatul a insistat să se întâlnească cu el întrucât are o faptă mai gravă.
Aceste susțineri, care de altfel nu sunt confirmate de nici un alt martor, nu pot forma convingerea că în discuția telefonică inculpatul ar fi făcut polițistului o promisiune de bani dacă nu va da curs dosarului penal referitor la.
Este adevărat că promisiunea poate fi și abuzivă sau tacită, așa cum se susține în motivarea apelului, însă cum susținerile polițistului nu au fost confirmate și nici nu se coroborează cu atitudinea inculpatului din discuția înregistrată cu ocazia organizării flagrantului nu se poate reține existența elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită prin efectuarea unei promisiuni în data de 14.03.2007.
Pe de altă parte, inculpatul a fost trimis în judecată pentru faptul că "în ziua de 15.03.2007 a oferit suma de 1000 lei agentului șef principal pentru ca acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, respectiv de a nu da curs dosarului penal întocmit lui ".
Pentru a fi realizată latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită, este necesar și ca actul a cărui îndeplinire se cere să fie un act privitor la atribuțiile de serviciu.
Atâta timp cât efectuarea cercetărilor penale nu era de competența polițistului de frontieră, iar la ora discuției dintre acesta și inculpat dosarul fusese deja înaintat organelor competente, în mod corect a reținut Tribunalul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
De altfel, nu a fost dovedită nici intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea atâta timp cât acesta nici nu avea asupra sa suma de bani, fiind determinat practic de polițistul de frontieră să meargă și să aducă banii din mașină.
În consecință, în temeiul disp. art.379 pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței penale nr. 337/02.11.2007 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosar nr-, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,18.02.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
19.03.2008
Jud. -
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Motan Traian
