Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 26/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 26/A/2009
Ședința publică din 24 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Luminița Hanzer
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 713 din data de 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. și ped. de art. 255 alin. 1C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează, în temeiul art. 378 alin. 11proc.pen. la audierea inculpatului G, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public susține apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva sentinței penale nr. 713 din data de 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș, prin care s-a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. de sub învinuirea comiterii a două infracțiuni de dare de mită, prev. de art. 255 alin. 1 pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000, cu aplicare art. 33 lit. a pen. Critica adusă hotărârii se referă la nelegalitatea acesteia, întrucât s-a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d proc.pen. S-a apreciat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, iar promisiunea făcută nu poate fi calificată ca fiind aptă de a corupe. Susține în totalitate motivele de apel depuse la dosarul cauzei. În declarația dată astăzi în fața instanței de apel, inculpatul a susținut că imediat după ce a fost oprit de organele de poliție, în prezența ambilor polițiști, a avut o discuție cu aceștia, la care ar fi fost prezentă și martora, în prezentă căsătorită. Martora a arătat că nu a auzit ca inculpatul să fi promis bani, ci doar că ar fi spus polițistului să-l lase să plece.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv G rezultă că atunci când a fost oprit de polițiști, inculpatul ar fi adresat rugămintea să-l lase să plece și că o să se înțeleagă cumva. Din declarația luată la DIICOT, aflată la fila 40 din dosar, rezultă că inculpatul le-a cerut să nu anunțe șefii, în schimbul unei sume de bani. În fața instanței de fond martorii își mențin în mare declarațiile. Martorul G, audiat în fața instanței de fond arată că nu l-a auzit pe inculpat propriu -zis spunând că le va oferi o sumă de bani, însă așa a înțeles din atitudinea inculpatului. Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a făcut o ofertă. Față de această ofertă, trebuie observat dacă acea promisiune a fost serioasă sau față de ceea ce s-a oferit, de natura și de posibilitatea de corupere a ofertei, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită.
Apreciază că instanța de fond greșit a reținut că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită. Oferta a avut loc așa cum rezultă și din probele administrate în cauză. Martorii nu ar fi avut niciun interes să dea aceste declarații dacă nu s-ar fi făcut acea ofertă.
În concluzie, solicită admiterea apelului declarat în cauză, desființarea sentinței penale atacate și judecând în fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În subsidiar, în condițiile în care se apreciază că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și judecând în fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.1proc.pen. rap. la art. 181pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Apărătoarea aleasă a inculpatului G solicită respingerea apelului declarat de Parchet ca nefondat, cu consecința menținerii ca legale și temeinică a hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. Hotărârea pronunțată în cauză răspunde exigențelor legale și este temeinică și legală. A observat în susținerile reprezentantei Ministerului Public că se schimbă modalitatea de comitere, respectiv din promisiune în oferire de foloase. Față de acest inculpat s-a disjuns cauza, acesta fiind trimis în judecată împreună cu alți 12 inculpați pentru comiterea infracțiunilor de contrabandă și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Și în celălalt dosar instanța a pronunțat o soluție de achitare, respectiv s-a constatat că infracțiunea de contrabandă nu există și nu s-a putut face dovada existenței unei înțelegeri între inculpați. S-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât greșit s-a reținut că nu există latura subiectivă a infracțiunii de dare de mită. De asemenea, s-a reținut că inculpatul a făcut o promisiune serioasă și s-a referit la sume de bani, însă niciodată nu s-a discutat de vreo sumă de bani. A subliniat și în fața instanței de fond că lipsește latura subiectivă a infracțiunii și că inculpatul nu a acționat cu intenția de a corupe pe funcționarii care-și îndeplineau atribuțiile de serviciu. În declarația dată de martorul se arată că inculpatul ar fi zis "să ne înțelegem că suntem tineri, să bem și noi o sticlă de vin". Martorul arată că inculpatul ar fi zis "aș vrea să fac cinste, sunteți tineri ca și noi". Se concluzionează însă că inculpatul a promis foloase care constau în sume de bani pentru ca polițiștii să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. doi polițiști care au declarat ca martori nu s-au considerat mituiți și de altfel erau în afara orelor de program. Promisiunea sau oferirea de bani constă în făgăduiala sau angajamentul pe care și-l ia făptuitorul, însă în speță inculpatul nu și-a luat angajamentul că dacă va fi lăsat să plece va da bani sau alte foloase. Martorul, întrebat fiind de instanță ce a înțeles din spusele inculpatului, a arătat că a înțeles să nu-i spună soției că l-a prins cu o femeie. Cei doi polițiști au arătat că nu s-au considerat mituiți.
Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, nici sub aspectul oferirii de foloase.
Solicitarea formulată în subsidiar de către reprezentanta Ministerului Public de asemenea nu este fondată, motiv pentru care solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.713 din 3 dec.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului, cerere având ca obiect înlăturarea prev. art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000 cu privire la ambele fapte.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului G (fiul lui și, născut la 21 mai 1961 în de, cetățean român, studii 8 clase + școala profesională, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, are 2 copii, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în de nr. 5. județul M, CNP -) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită (2 fapte) prev. și ped. de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pin rechizitoriul din 29 octombrie 2007 Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, în dosar nr. 212/P/2007, a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (2 fapte).
În esență, s-a reținut în sarcina inculpatului G că a promis foloase unor lucrători din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră M cu scopul de a-i determina să facă acte contrar atribuțiilor de serviciu.
Tribunalul a reținut că în noaptea de 26 aprilie 2007, în jurul orelor 01,00, martorii și, având calitatea de agenți ai Poliției de Frontieră - Sector, își exercitau atribuțiile de serviciu în zona localității, pe granița dintre România și Ucraina. Datorită timpului favorabil (lună plină), martorii au sesizat că un autovehicul care nu avea semnalizare (fără faruri) se deplasa în direcția unde se aflau, pe o cale de acces către o balastieră. La acea oră și în acea zonă nu avea acces autovehicule, fiind zonă de frontieră.
Martorii au folosit semnalele corespunzătoare, mijlocul de transport a fost oprit și au consemnat că autospeciala marca Renault, de culoare albă, cu geamuri fumurii, era condusă de învinuit, iar pe bancheta din față, lângă conducătorul auto, se afla o persoană de sex feminin, ulterior stabilindu-se că era martora. Persoanele din autovehicul și-au declinat identitatea, dar au declarat că nu posedă acte de identitate.
Conform atribuțiilor de serviciu, martorii au solicitat inculpatului să deschidă ușile de acces din lateral și spate pentru a se constata bunurile care le transportă, dar învinuitul nu a dat curs solicitării, invocând defecțiuni tehnice la sistemul de închidere.
Martorii au inspectat sumar și cu mare greutate interiorul folosindu-se de mici porțiuni din geam care le permitea să perceapă interiorul și au constatat că există bunuri (țigări), comunicând inculpatului că vor anunța șefii ierarhici pentru a se proceda conform normelor care reglementează controlul în zona de frontieră.
Inculpatul a sesizat situația nefavorabilă care s-a creat, și în acest context i-a rugat pe cei doi polițiști "să se înțeleagă" că sunt și ei bărbați iar din depozițiile date de cei doi martori în cursul cercetării judecătorești, (filele 33 - 34, 35 - 36) rezultă că intervenția inculpatului s-a limitat doar la această propunere verbală, nu la oferirea vreunei sume de bani, iar martorul a menționat în declarația dată că nu i-a dat de înțeles inculpatului că ar fi sesizat prezența baxurilor de țigări în mașină.
În acest context martorul nominalizat a înțeles că inculpatul ar fi dorit să nu se afle de prezența femeii în mașina sa.
Nici martorul nu a confirmat că inculpatul i-ar fi adresat vreo propunere reală, concretă iar sub acest aspect depoziția acestui martor coincide cu declarația dată de martorul dar și cu declarațiile date de către inculpat.
Examinând conținutul constitutiv al infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G respectiv aceea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 -pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (două fapte) instanța a reținut următoarele:
S-a reținut că latura obiectivă a acestei infracțiuni constă într-o acțiune de corupere sau încercare de corupere a funcționarului care poate fi realizată alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile prevăzute de art. 254 Cod penal, infracțiunea de dare de mită fiind esențialmente și exclusiv comisivă.
Tot pentru existența laturii obiective a infracțiunii este necesară și îndeplinirea condiției ca promisiunea, oferirea sau darea să refere la bani sau alte foloase astfel cum acestea au fost definite în cazul luării de mită.
În cazul inculpatului G oferirea nu a fost calificată ca fiind serioasă pentru că activitatea acestuia, demersurile făcute pe lângă cei doi martori, pot fi circumscrise unor rugăminți sau insistențe care, chiar dacă ar avea ca Ť. determinarea funcționarului să facă ori să nu facă sau să întârzie efectuarea unui act la care este ținut potrivit îndatoririlor sale de serviciu, nu sunt pedepsite de legea penală.
Pe de altă parte seriozitatea promisiunii, ofertei sau dării banilor ori altor foloase poate fi calificată nu numai în funcție de modul în care este făcută ci și în funcție de aptitudinea ei de a corupe.
În cazul inculpatului G acea presupusă ofertă a avut loc de fapt ulterior acțiunii celor doi martori care au anunțat prin stație pe șeful de tură despre depistarea inculpatului, iar în acest sens este relevantă declarația martorului care a menționat în declarația dată la instanță (fila 2 verso) că demersurile inculpatului au avut loc după ce a fost anunțat șeful de tură deci ulterior efectuării actului cu privire la care se susține că s-ar fi încercat coruperea funcționarului.
Ca urmare, instanța a constatat că infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul îi lipsește unul din elementele constitutive și anume latura obiectivă situație în care s-a dispus achitarea inculpatului G în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită (2 fapte) prev. și ped. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000.
Tribunalul a reținut că cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatului, cererea care are ca obiect înlăturarea dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu privire la ambele infracțiuni, nu poate fi primită deoarece, (dacă ar fi fost reținută infracțiunea), subiecții pasivi secundari, (cei doi martori), au avut calitatea specială cerută de lege respectiv în conformitate cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 respectiv au avut atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor și respectiv de constatare a infracțiunilor, aspect care rezultă și din declarațiile date de aceștia precum și din celelalte acte din dosarul de urmărire penală.
În consecință, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând desființarea sentinței penale atacate și judecând în fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 pen. rap la art.7 al.2 din 78/2000 la pedeapsa închisorii, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În subsidiar, în condițiile în care se apreciază că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, solicită admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și judecând în fond să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.1proc.pen. rap. la art. 181.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Critica adusă hotărârii se referă la nelegalitatea acesteia, întrucât s-a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d proc.pen. apreciindu-se că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, iar promisiunea făcută nu poate fi calificată ca fiind aptă de a corupe.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv G rezultă că atunci când a fost oprit de polițiști, inculpatul ar fi adresat rugămintea să-l lase să plece și că o să se înțeleagă cumva. Din declarația luată la DIICOT, aflată la fila 40 din dosar, rezultă că inculpatul le-a cerut să nu anunțe șefii, în schimbul unei sume de bani. În fața instanței de fond martorii își mențin în mare declarațiile. Martorul G, audiat în fața instanței de fond arată că nu l-a auzit pe inculpat propriu -zis spunând că le va oferi o sumă de bani, însă așa a înțeles din atitudinea inculpatului. Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul a făcut o ofertă. Față de această ofertă, trebuie observat dacă acea promisiune a fost serioasă sau față de ceea ce s-a oferit, de natura și de posibilitatea de corupere a ofertei, această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Pentru infracțiunea de dare de mită,sub aspectul laturii obiective este necesară promisiunea,oferirea sau darea de bani sau alte foloase oferite de către făptuitor, unui funcționar pentru a îndeplini,a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentru a efectua un act contrar acestor îndatoriri.,ca acțiune alternativă a laturii obiective,constă în aceea că făptuitorul prezintă funcționaruluifolosulpe care acesta urmează să-l primească pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea actului respectiv. Ori în speță tocmai acest folos este incert,nici chiar cei doi martori nefiind siguri cu privire la ceea ce le-a oferit inculpatul.
Dacă inițial în faza urmăririi penale,respectiv la data de 17 mai 2007 martorul (f,29) și celălalt martor,respectiv (34) au declarat că inculpatul le-a spus "să ne înțelegem cumva",aceștia înțelegând că este dispus să le ofere o sumă de bani,ca să-l lase să plece,la data de 30 august 2007 (38,40) martorii au declarat că inculpatul le-a cerut să nu anunțe șeful de tură " să ne înțelegem și noi că suntem tineri,să beți și voi o sticlă de vin",chiar primul martorul arătând că nu le-a spus ce bani le dă sau bunuri sau în ce cuantum,deducând că voia să le dea bani.În fața instanței martorul (35) a declarat că inculpatul le-a spus să se înțeleagă că sunt bărbați,să aibă și ei de o sticlă de vin,dar nu le-a spus ce le dă,respectiv vreo sumă de bani sau altceva și le-a spus să-l înțeleagă că este și el om. Celălalt martor (35) a spus că inculpatul i-a rugat să se înțeleagă,respectiv cu o masă,o sticlă de vin.
Prin urmare oferta inculpatului nu a fost clară, sigură, ci doar o afirmație ambiguă,situație în care Curtea apreciază că nu ne aflăm în prezența infracțiunii de dare de mită și astfel prima instanță în mod corect a dispus achitarea acestuia.
Prin urmare, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefondat apelul Parchetului.
Va stabili suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, avocat în favoarea Baroului C, sumă ce va avansa din, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentului apel rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței penale nr. 713/03.12.2008 a Tribunalului Maramureș.
Stabilește suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu în favoarea Baroului C ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.IM/13.04.2009
Dact./4ex.
Judecători:Iuliana Moldovan, Luminița Hanzer
