Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 56/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.56/A/2009
Sedința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
- - -JUDECĂTOR 3: Teodora
- -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 58/20.02.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat, apărător ales și martorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a atașat la dosarul cauzei, dosarul penal nr.1574/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Instanța procedează la audierea martorului, declarație consemnată la dosar.
Reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului apelant învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului și menținerea regimului de executare a pedepsei.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și procedând la o nouă judecare a se dispune achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, și art.255 al.2 Cod penal.
Precizează că fapta nu constituie infracțiunea de dare de mită, aceasta a fost săvârșită sub amenințare și constrângere morală, lipsind astfel vinovăția inculpatului, acesta neavând o altă alternativă.
În susținere învederează că în faza de urmărire penală inculpatului s-au luat declarații după programul de lucru, pe foaie albă volantă. Inculpatul nu-și amintește să fi existat pe aceste declarații ștampila postului de poliție cu mențiunea " dată în fața noastră și ștampilată".
Arată că ideea predării unei sume de bani a fost numitului, astfel că inițiativa de mituire nu aparține inculpatului.
Referitor la procesul verbal de reconstituire cu privire la tăierea de arbori precizează că acesta nu prezintă data reală, iar numitul nu a participat, sens în care și fost atacat ca fiind fals. La respectiva dată a reconstituirii numitul a arătat că nu s-a întocmit nici un proces verbal, nu s-a dat nicio declarație, acesta semnând un proces verbal la aproximativ o lună.
Sub un alt aspect arată că în mod greșit a reținut instanța de fond împrejurarea că inculpatul a scos banii de la bancă la începutul lui iulie în loc de începutul lunii iunie.
Cu privire la apelul parchetului solicită a fi respins acesta ca nefondat.
În replică, reprezentantul parchetului învederează că nu a fost dovedită constrângerea inculpatului acesta având mai multe variante.
Reprezentantul parchetului în ce privește apelul inculpatului solicită a fi respins acesta ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, în replică precizează că nu putea fi înlăturată în niciun fel constrângerea morală exercitată asupra inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că este nevinovat. Precizează că totul a fost înscenare, el neintenționând să dea banii.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față
Prin sentința penală nr.58/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr- s-a dispus condamnarea inculpatului la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de dare de mită prev. de art.255 alin.1 Cod Penal, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b în Cod Penal condițiile art.71 și Cod Penal în baza art.71 alin.5 s Cod Penal-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83
Cod PenalS-a dispus confiscarea sumei de 5000 lei.
S-a făcut aplicarea art.191 alin.1 privind C.P.P. plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În considerente instanța a reținut că inculpatul a fost pădurar în cadrul Ocolului Silvic
Cu ocazia unui control efectuat în cursul lunii iunie 2007, în cantonul forestier pe care acesta îl avea în administrare au fost găsite mai multe cioate provenite din tăierea unor arbori nemarcați.
Cercetările inițiale au condus la concluzia că tăierile ilegale de arbori au fost făcute de către - vărul inculpatului și. În acest sens, în cursul lunii ianuarie 2007, s-a efectuat o reconstituire. Ulterior, pe parcursul cercetărilor care s-au efectuat de către agentul șef din cadrul Postului de Poliție de, județul H, s-a stabilit că inculpatul a avut o contribuție materială la tăierile ilegale de arbori.
Avându-se în vedere funcția deținută de către inculpatul, respectiv de pădurar acesta a luat hotărârea de a influența lucrătorul de poliție prin oferirea unei sume de bani în scopul de a efectua cercetările în modalitatea în care să nu se rețină participația acestuia la comiterea faptei.
În vederea aducerii la îndeplinire a hotărârii infracționale inculpatul în mod repetat a luat legătura cu lucrătorul de poliție căruia i-a oferit diferite beneficii materiale în scopul prevăzut. Datorită atitudinii stăruitoare a inculpatului, a sesizat la 22.06.2007 conducerea IPJ H în legătură cu oferirea de către inculpatul a sumei de 50 milioane ROL.
In acest context la 28.06.2007, în baza autorizației provizorii a procurorului din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, o echipă de flagrant formată din procuror și polițiști a procedat la înregistrarea ambientală a discuției dintre mituitor și denunțător în cursul căreia inculpatul i-a oferit polițistului suma de 5000 lei ( 102).
Deoarece nu s-a procedat la reținerea pentru cercetări a inculpatului la 6.07.2007, acesta s-a întâlnit din nou cu polițistul în municipiul H împrejurare în care i-a oferit din nou acestuia suma respectivă, însă de asemenea oferta a fost refuzată de către agentul de poliție.
În cursul aceleiași zile, a luat legătura telefonică cu un ofițer din cadrul Direcției Generale Anticorupție H căruia i-a comunicat faptul că inculpatul persista în a-i oferi bani în scopul de a-i soluționa favorabil dosarul penal.
În acest context, la 10.07.2007 s-a organizat din nou un flagrant în urma căruia inculpatul a fost surprins în timp ce i-a dat agentului de poliție suma de 5000 lei.
La momentul flagrantului, inculpatul a recunoscut comiterea faptei. Ulterior după angajarea unui apărător, acesta a revenit asupra celor declarate la 10.07.2007, mai mult chiar a formulat plângere penală prin avocat împotriva polițistului arătând că acesta a fost cel care i-a pretins banii, astfel că este nevinovat de fapta pentru care este cercetat de către agent șef.
În dovedirea susținerile din plângerea penală, inculpatul a prezentat o nouă versiune a faptelor și a precizat că subofițerul de poliție 1-a lăsat să creadă că are influență asupra procurorului care supraveghea activitatea de cercetare penală astfel că prin intermediul unui prieten de al acestuia, magistratul va primi banii pretinși de către polițist.
Cercetările efectuate în cauză au relevat că apărările inculpatului sunt de circumstanță fără a fi de natură să dovedească susținerile acestuia.
Astfel, martorii asistenți la flagrant au confirmat că în acea împrejurare inculpatul a recunoscut atât că a dat bani polițistului cât și scopul pentru care s-au dat.
Susținerile denunțătorului cu privire la stăruința inculpatului în a-i oferi suma de bani sunt confirmate și în baza discuției înregistrate care a avut loc la 28.06.2007 când a fost cel care i-a oferit 5000 lei (102) cât și în cea în care a recunoscut că a fost amânat de către polițist ( 103).
Esențial în cauză este și faptul că atât cu ocazia audierii, cât și al confruntării inculpatul a încercat să creeze o falsă aparență susținând că banii oferiți polițistului nu îi avea supra sa la 6 iulie 2007 când părțile s-au întâlnit în agroalimentară a municipiului H, ci doar ulterior a contractat un credit (115).
Însă, din actele depuse la dosar a rezultat că inculpatul a contractat creditul la începutul lunii iunie 2007 când a și ridicat banii (62).
În timpul discuțiilor dintre denunțător și mituitor care au avut loc la 10 iulie 2007 însăși inculpatul a fost cel care a precizat că oferă suma de 5000 lei pentru a fi dată "doamnei ori domnișoarei", respectiv procurorul care supraveghea activitatea de cercetare penală).
Toate aceste aspecte relevate anterior au dus la concluzia certă că inculpatul a fost cel care a luat hotărârea de a oferi bani lucrătorului de poliție fără însă ca decizia să-i fie influențată în vreun fel de către denunțător.
Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul agentului de poliție, procesul verbal de redare rezumativă a discuțiilor dintre părți de unde reiese că inculpatul i-a oferit foloase materiale polițistului în schimbul reținerii faptelor în sarcina altei persoane,declarația în calitate de martor a lui,procesul verbal întocmit de către H la 6 iulie 2007 în care s-au consemnat susținerile denunțătorului cu privire la faptul că a fost abordat de către inculpat care i-a oferit 5000 RON, spre a-i soluționa "favorabil" - dosarul, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante,declarația lui,plângerea penală a lui formulată împotriva lucrătorului de poliție de unde reiese că acesta a precizat că banii ce urmau a fi dați polițistului au fost ridicați din bancă după 6 iulie 2007, fapt nereal,declarațiile martorilor audiați,contractul de credit și ordinul de plată de unde a reieșit că inculpatul a ridicat banii la 6 iunie 2007.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul.
În motivele de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, solicitând majorarea acesteia cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, și art.255 al.2 Cod penal întrucât fapta nu constituie infracțiunea de dare de mită, aceasta fiind săvârșită sub amenințare și constrângere morală, lipsind astfel vinovăția inculpatului, acesta neavând o altă alternativă.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, instanța constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Fapta inculpatului, dovedită dincolo de orice dubiu, constă în aceea că a dat suma de 5000 lei numitului pentru a primi o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetat, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev.de art.255 alin.1
Cod PenalAceastă stare de fapt este dovedită cu următoarele mijloace de probă: denunțul agentului de poliție, procesul verbal de redare rezumativă a discuțiilor dintre părți de unde reiese că inculpatul i-a oferit foloase materiale polițistului, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația inculpatului în care acesta recunoaște că a dat banii polițistului, însă invocă faptul că a fost determinat de agentul de poliție să procedeze astfel.
Deși instanța de fond a reținut faptul că inițiativa predării banilor a aparținut inculpatului, în scopul efectuării cercetărilor penale astfel încât să nu se confirme participarea sa la săvârșirea unei infracțiuni silvice, ci vinovăția să fie reținută în sarcina altei persoane, considerăm că asupra acestei împrejurări planează cel puțin un dubiu.
în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, în faza de cercetare judecătorească și în fața instanței de apel, și care confirmă în parte susținerile inculpatului în conformitate cu care agentul de poliție ar fi fost cel care a solicitat suma de 5.000 de lei, chiar acesta propunând modalitatea de soluționare a dosarului prin asumarea vinovăției pentru fapta de care era acuzat inculpatul, de către o altă persoană.
În acest sens amintim declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, din care rezultă că inculpatul i-a cerut să dea o declarație prin care să recunoască săvârșirea unei infracțiuni silvice, că șeful de post l-a asigurat că nu va avea problema pentru că rezolvă el dosarul, acesta din urmă solicitându-i totodată să aducă la sediul poliției un motoferăstrău marca; ale martorului, din care rezultă că i-a dat martorului o drujbă, pentru ca să o dea șefului de post; declarația martorului care a declarat faptul că i-a cerut lui personal să-i plătească banii pe care trebuia să îi primească de la în vederea soluționării favorabile a dosarului în care era cercetat inculpatul.
Însă, împrejurarea dacă agentul de poliție a fost cel care a solicitat suma de 5000 lei inculpatului face obiectul cercetărilor în cadrul altui dosar penal, aflat încă în faza de urmărire penală și în care nu s-a adoptat o soluție definitivă.
Chiar dacă până în acest moment nu s-a stabilit cu certitudine printr-o soluție definitivă a organelor de urmărire penală sau a instanței de judecată, care este persoana căreia i-a aparținut inițiativa privind plata sumei de 5000 lei, în mod cert se reține vinovăția inculpatului care a dat această sumă agentului de poliție pentru a primi o soluție favorabilă în dosarul instrumentat de acesta.
Inculpatul a invocat în apărare că a fost constrâns să dea, motiv pentru care fapta nu constituie infracțiune conform art.255 alin.2
Cod PenalNici în condițiile în care am considera dovedite susținerile inculpatului, în sensul că agentul de poliție ar fi fost cel care i-a solicitat în mod repetat și insistent plata sumei de 5000 de lei, nu se poate reține că fapta a fost săvârșită prin constrângere.
Constrângerea este o cauză specială de înlăturare a caracterului penal al faptei, care se întemeiază pe lipsa de vinovăție a făptuitorului, care nu se regăsește în cauza de față, având în vedere că inculpatul a dat suma de bani pentru obține pronunțarea unei soluții favorabile cu privire la fapta penală de care era cercetat.
Insistența excesivă cu care inculpatul susține că agentul de poliție îi solicita banii, sau chemările repetate la postul de poliție, nu reprezintă o constrângere în sensul legii penale, inculpatul având posibilitatea să sesizeze organele competente să analizeze modul în care șeful de post își exercită atribuțiile de serviciu.
Față de contextul în care au fost săvârșite faptele, așa cum a fost analizat mai sus, față de atitudinea manifestată de inculpat în cursul cercetărilor, acesta colaborând cu organele judiciare și față de lipsa antecedentelor penale, considerăm că prin aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei au primit eficiență criteriile de individualizare prev.de art.72 Cod Penal, neimpunându-se o majorare a pedepsei așa cum s-a solicitat prin apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În consecință, constatând ca fiind neîntemeiate criticile apelanților, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. instanța va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 58/20.02.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 58/20.02.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -CO
Semnează președintele de complet
- - -
Grefier
-
Red.
Dact. 2 ex/ 24.07.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Alina Lodoabă, Teodora
