Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 65/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

Dosar nr.-

87/2009

DECIZIA PENALĂ NR.65

Ședința publică din 19 martie 2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia

JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan

GREFIER - - -- ____________________________________________________

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror.

Pe rol pronunțarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de apelanții - intimați - inculpați A și împotriva sentinței penale nr.1244/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 05.03.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12.03.2009 și ulterior la data de 19.03.2009, când a dat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, inculpatul A și, împotriva sentinței penale nr.1244 din 21.10.2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, constată:

Cauza de față a urmat mai multe cicluri procesuale.

Într-un prim ciclu procesual, s-a pronunțat sentința penală nr.339 din 24 martie 2006 Tribunalului București, atacată de către părți și Ministerul Public, pronunțându-se în apel decizia penală nr.557 din 26 iulie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI și în recurs decizia penală nr.7186 din 11 decembrie 2006 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și ale inculpaților, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de APEL BUCUREȘTI.

În rejudecare, Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia penală nr.125 din 28 martie 2007 admis apelurile declarate de parchet și inculpați, a desființat parțial sentința penală nr.339 din 24 martie 2006 Tribunalului București.Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, care, prin motivele scrise, a reluat criticile din precedent, respectiv greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.254 și art.255 Cod penal și greșita schimbare a încadrării juridice și pentru individualizarea pedepselor, precum și de către inculpați, care nu au formulat motive scrise de recurs.

Inalta C de Casatie si Justitie, verificând hotărârea criticată, decizia penală nr.125 din 28 martie 2007, a constatat ca recursul parchetului, motivat în considerarea cazurilor de casare prev.de art.385/9 pct.14,17 si 18.C.P.P. este fondat. În consecință, dispus admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate și a sentinței penale nr.339/24.03.2006 a TB - Sectia a II a Penala și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul

În rejudecare, potrivit deciziei penale nr.125 din 28 martie 2007 a ÎCCJ, prin sentința penală nr 1244 din 21.10.2008, pronunțată în dosarul nr - a Tribunalului București, Secția a doua penală, în temeiul disp art.ll pct.2 lit.b s C.P.P.-a încetat procesul penal față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09. 05. 1963 în - Turcia, dublă cetățenie, și română, studii superioare juridice, avocat în Baroul București și traducător autorizat de limba, căsătorit, doi copii minori, necunoscut cu antecedente penale, domiciliat în B,-, - 4, se. 2,.5,. 36, sector 3, pentru săvîrșirea infracțiunii prev. de art.255 alin.l Cod Penal, cu aplic. Art 4l al.2 Cod Penal, art.288 al.l Cod Penal, cu aplic art 4l al.2 și Cod Penal art.29l Cod Penal, cu aplic art 4l al.2 Cod Penal, - constatînd că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul disp art.279 alin.2 lit.b p, cu aplic. art.13 și Cod Penal art 4l al.2 rap.Cod Penal la art.74 al.l lit.a, c și Cod Penal art.76 lit.d și Cod Penal respectiv în temeiul disp. art.26 rap.Cod Penal la art.279 al.2 lit.b Cod Penal, cu aplic. art.13 și Cod Penal art 4l al.2 rap.Cod Penal la art.74 al. 1 lit.a,c și Cod Penal art.76 lit.d l Cod Penal-a condamnat pe același inculpat la două pedepse a cîte 9 luni închisoare.

Conform art.33 lit.a și art.34 lit.b a Cod Penal dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art.81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 9 luni închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 2 ani și 9 luni ce constituie termen de încercare, stabilit conform art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei cuprinse în art.83

Cod Penal

În baza art.7l alin.5 a Cod Penal suspendat, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b

Cod Penal

În temeiul disp art.11 pct.2 lit.b încetat procesul penal față de inculpatul A, fiul lui și -, născut la data de 10.04. 1955 în Focșani, Jud. V, cetățean român, studii superioare militare, necunoscut cu antecedente penale, necăsătorit, fără copii minori, domiciliat în B,-,.6,. 1,.l,.5, sector 2, pentru săvîrșirea infracțiunii prev. de art.288 al.2 Cod Penal, cu aplic. Art 4l al.2 și Cod Penal art.29l Cod Penal, cu aplic. Art 4l al.2 Cod Penal, constatînd că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art.254 al. 1.Cod Penal, cu aplic. Art 4l al.2 rap.Cod Penal la art.74 al.l lit.a și c și Cod Penal art.76 al.l lit.c a Cod Penal condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art.26 rap Cod Penal la art.279 al.2 lit.b cu Cod Penal aplic. art.13 și Cod Penal art 41 al.2 rap Cod Penal la art.74 al.1 lit.a și c și Cod Penal art.76 al.1 lit.d a Cod Penal condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod Penal, a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art.81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.82

Cod Penal

Conform art.359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp art.83

Cod Penal

În baza art.7l alin.5 Cod Penal, a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art.64 alin.l lit.a teza a II-a și lit.b

Cod Penal

În temeiul disp. art.254 alin.3 a Cod Penal confiscat de la inculpatul A suma de 3.500 USD în echivalentul în lei la cursul oficial al dolarului SUA de la executării obligației.

În baza art.118 lit.f a Cod Penal confiscat de la inculpatul armele deținute de acesta și aflate în custodia Serviciului, explozivi, substanțe toxice din cadrul

În baza art.348 a C.P.P. dispus anularea înscrisurilor falsificate și a permiselor de armă eliberate în baza acestora, astfel cum sunt individualizate în rechizitoriu la pct.II pag 10- 13 - nr.95/R/2003 vol.L,

Conform art.192 alin.2 a C.P.P. obligat inculpații la cîte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat în cont IBAN -XXX-; Cod fiscal -, deschis la Trezoreria sector 4 B, beneficiar Tribunalul B din care 750 lei reprezentând cheltuieli în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.95/P/2003, întocmit de Parchetul Național Anticorupție Secția de Combatere a Corupției, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A, cercetat pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunilor de luare de mită, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și complicitate la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fapte prev. de art. 254 alin. 1 Cp. art. 288 alin. 1 și 2 Cp. art. 291 Cp. și art. 26 Cp. rap. la art. 279 alin. 2 lit. b Cp. toate cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și art. 33 lit. a Cp.;

-, cercetat pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunilor de dare de mită, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și complicitate la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fapte prev. de art. 255 Cp. art. 288 alin. 1 Cp. art. 291 Cp. art. 279 alin. 2 lit. b Cp. și art. 26 Cp. rap. la art. 279 alin. 2 lit. b Cp. toate cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp. și art. 33 lit. a Cp.

Prin actul de inculpare s-a retinut că în dosarele depuse la poliție pentru autorizarea deținerii armelor și pentru ulterioara înscriere în permisele portarmă, s-au folosit documente oficiale falsificate atât de A cât și de, iar aprobările/autorizările/înscrierea în permise au fost posibile și din cauza exercitării defectuoase a atribuțiilor de serviciu de către mai mulți alți ofițeri de poliție.

Pentru ajutorul acordat lui, lt col. (rez.) Aap rimit de la acesta, în timp, sume de bani în lei și valută precum și alte bunuri (băuturi alcoolice, țigări), în valoare de totală de 3.500 USD.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: procese-verbale de sesizare din oficiu ale organelor de poliție și de începere a urmăririi penale sub aspectul infr. prev. de art. 279 Cp.; procese- verbale de ridicare a armelor deținute nelegal și rapoarte de expertiză criminalistică privind starea armelor; permisele de armă ale celor 23 de învinuiți și făptuitori; parte din dosarele de autorizare în vederea deținerii armelor, având incluse copiile falsificate ale permiselor de vânătoare; declarațiile unor ofițeri de poliție din cadrul LG. și; declarațiile învinuiți lor și făptuitorilor deținători de arme; declarațiile învinuiților . și

Din declarațiile luate celor doi inculpați pe parcursul urmaririi penale, rezultă că, pentru ajutorul acordat conaționalilor săi, încasa de la aceștia diverse sume de bani, de obicei în valută. Motivul invocat pentru care pretindea sumele de bani nu era. pe care urma să o dea polițiștilor, ci necesitatea achitării taxelor legale și prețul armelor, în cazurile când se ocupa și de procurarea efectivă a acestora. Sumele solicitate au fost mai mari decât cele plătite de pentru achiziționarea armelor, astfel încât din acest gen de servicii realiza un câștig.

Se reține în rechizitoriu că au existat cazuri când inculpatul nu a rămas cu nici un câștig în urma ajutorului dat unui anume alt cetățean, cu unii dintre respectivii fiind în relații apropiate, iar interesul era menținerea unor bune relații în cadrul comunitătii turce din România.

Fără a exista o corespondență între sumele câștigate și cele plătite mai departe,se reține în actul de inculpare, inculpatul i-a remis inculpatului A, în repetate rânduri, sume de bani în valută și în lei, precum și alte bunuri (băuturi alcoolice, țigări), în scopul de a-l sprijini în vederea obținerii "legale" a armelor de către cetăteni turci.

Inculpatul a precizat pe parcursul urmăririi penale că nu a existat un tarif perceput de inculpatul A în raport cu persoana solicitantului, felul armei sau genul de demersuri tăcute (depunere dosar de autorizare la. sau, înregistrarea în permis sau vizarea permisului), iar A nu a pretins, nu a condiționat efectuarea actelor contrare îndatoririlor de serviciu de primirea unor sume de bani.

El a acceptat însă, de cele mai multe ori înainte, dar și după efectuarea unui anume serviciu, sumele de bani și celelalte bunuri oferite de. De regulă, se reține în rechizitoriu, inculpatul A încasa sume cuprinse între 50 și 200 USD raportat la un anume demers contrar atribuțiilor de serviciu, cuantum precizat în declarațiile ambilor inculpați.

Întrucât inculpatul declară că au existat și situații în care nu i-a dat nimic lui A pentru un anume demers, s-a insistat în cursul urmăririi penale în vederea stabilirii cuantumului mitei. Luând în considerație că a ajutat 22 persoane, fiecare beneficiind de unul sau mai multe acte/activități săvârșite de inculpatul A, și calculând o medie de 150 USD raportată la fiecare persoană, inculpatul estimează că i-a remis inculpatului A un total de 3.300 USD, la care adaugă contravaloarea de 200 USD a bunurilor de consum, rezultând un total de 3.500 USD.

Inculpatul A și-a exprimat acordul, în cursul urmăririi penale, în privința totalului valoric invocat de inculpatul, cu precizarea că îi este greu să facă o apreciere proprie, întrucât nu-și amintește ce sume de bani a primit în timp de la în scop infracțional și ce sume a primit ca împrumuturi (majoritatea nereturnate), în baza relațiilor apropiate dintre ei.

In urma audierii cetățenilor turci care și-au procurat armele prin intermediul inculpatului, nu rezultă că vreunul dintre aceștia ar fi cunoscut manoperele frauduloase comise de intermediar, și cu atât mai puțin faptul că acesta a dat mită inculpatului A pentru a rezolva solicitările lor.

, beneficiarii armelor au declarat că era cunoscut în rândurile rezidenților turci din România ca o persoană care s-a adaptat foarte bine în România, care știe bine limba română, face/a făcut studii juridice și deci cunoaște diverse proceduri legale și instituții competente. Toate declarațiile evocă încrederea pe care ei au avut-o în, în sensul că se pricepe și le poate rezolva în mod legal autorizarea deținerii de arme, iar i-ar fi asigurat chiar că demersurile tăcute în numele lor sunt legale. inculpați se apără și prin aceea că din moment ce au intrat în posesia unor permise de armă emise de Poliție, nu puteau să-și imagineze că documentele respective ar fi fost obținute pe o bază nelegală.

De altfel, inculpatul confirmă poziția celorlalți învinuiți turci, declarând că nu le-a relatat modul în care le procură le armele, iar dacă întâmplător a încercat să le aducă la cunoștință aspecte legate de procedura legală, aceștia au fost dezinteresați și l-au rugat pe el să se ocupe de obținerea armelor în numele lor.

Situația de fapt expusă în actul de sesizare se întemeiază pe următoarele mijloace de proba: procese-verbale de sesizare din oficiu ale organelor de poliție și de începere a urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev de art. 279.Cod Penal; procese-verbale de ridicare a armelor deținute nelegal și rapoarte de expertiză criminalistică privind starea armelor; permisele de armă ale celor 23 învinuiți și făptuitori; parte din dosarele de autorizare în vederea deținerii armelor, având incluse copiile falsificate ale permiselor de vânătoare; declarațiile unor ofițeri de poliție din cadrul LG. si; declarațiile învinuiților și făptuitorilor deținători de arme; declarațiile inculpaților și

După înregistrarea rechizitoriului la instanță, dosarul a avut mai multe cicluri procesuale.

Prin sentința penală nr.339 din 24 martie 2006 Tribunalul Bucureștis -a pronunțat în privința inculpaților astfel:

- A, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.254 alin. 1 Cod penal și art.288 a1in.2 Cod penal.

-În baza art.291 Cod penal cu aplicarea art 4l alin.2 Cod penal, art.74, art. 7 6 Cod penal l-a condamnat la 3 luni închisoare.

-În baza art.26 raportat la art.279 alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.74, art.76 Cod penal l-a condamnat la 1 an închisoare.

Conform art.33, art.34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

Conform art.118 lit.e Cod penal a confiscat de la inculpat armele deținute de acesta.

-, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit. b Cod procedură penală l-a achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal.

-În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală l-a achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.288 alin.1 Cod penal.

-În baza art.291 Cod penal, cu aplicarea art 4l alin.2 Cod penal, art.74, art. 7 6 Cod penal l-a condamnat la 3 luni închisoare.

-În baza art.279 alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.74, art.76 Cod penal l-a condamnat la 1 an închisoare.

-În baza art.26 Cod penal raportat la art.279 alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.74, art.76 Cod penal l-a condamnat la 1 an închisoare.

Conform art.33, art.34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art.81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

A confiscat de la inculpat armele deținute de acesta.

Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Direcția Națională Anticorupție, care a

criticat-o pentru greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art.254, art.255 și art.288 Cod penal, greșita individualizare a pedepselor și omisiunea anulării actelor false, de inculpatul A, care a criticat-o pentru sesizarea nelegală a instanței și nelegala confiscare a armelor deținute, precum și de inculpatul, care a criticat-o pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de uz de fals și nelegala confiscare a armelor deținute.

Prin decizia penală nr.557 din 26 iulie 2006 Curtea de APEL BUCUREȘTI a admis apelul, a desființat în parte hotărârea atacată și în rejudecare, după descontopirea pedepselor, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art 4l alin.2 Cod penal, pentru ambii inculpați, în art.290 Cod penal, cu aplicarea art 4l alin.2 Cod penal și făcând aplicația art.74, 76 Cod penal I -a condamnat, pe fiecare inculpat, la 2 luni închisoare.

Făcând aplicația art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

A anulat înscrisurile falsificate și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Decizia penală sus menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru greșita achitare pentru infracțiunile prevăzute de art.254 și art.255 Cod penal, greșita schimbare a încadrării juridice și individualizare a pedepselor și de către inculpații A, care a solicitat constatarea nelegalei sesizări a instanței și, care a criticat-o pentru greșita schimbare a încadrării juridice și individualizare a pedepsei, nelegala confiscare a armelor și greșita apreciere a existenței gradului de pericol social al infracțiunilor, solicitând achitarea în temeiul art.l 0 lit. b 1 Cod procedură penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform art.l8/1 Cod penal.

Prin decizia penală nr.7186 din 11 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și ale inculpați lor, a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de APEL BUCUREȘTI.

Instanța de recurs a constatat incidența cazurilor de casare prevăzute de art.385 alin.1 pct.9 și 3 Cod procedură penală, respectiv, prin dispozitivul deciziei nu s-a pronunțat asupra apelurilor declarate de inculpații A și, astfel încât motivarea soluției - în care se argumentează respingerea apelurilor inculpaților - contrazice dispozitivul hotărârii iar, în celălalt motiv, au fost încălcate prevederile imperative ale art.292 alin.2 Cod procedură penală prin înlocuirea unui membru al completului de judecată după începerea dezbaterilor.

În rejudecare, Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia penală nr.125 din 28 martie 2007 admis apelurile declarate de parchet și inculpați, a desființat parțial sentința penală nr.339 din 24 martie 2006 Tribunalului București și în rejudecare, după descontopirea pedepselor, a făcut aplicația art.334 Cod procedură penală și a schimbat încadrarea juridică din infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 Cod penal și art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, pentru ambii inculpați, în infracțiunea prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și făcând aplicația art. 74 lit.a, c Cod penal și art.76 lit.e Cod penal i-a condamnat la câte două luni închisoare.

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal fiecare inculpat urmează să execute pedeapsa de 1 an închisoare.

A dispus anularea înscrisurilor falsificate și a schimbat temeiul confiscării armelor de la inculpatul din art.118 lit.e Cod penal în art.118 lit.f Cod penal.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.

Instanța de apel a constatat temeinicia motivării hotărârii instanței de fond în privința achitării inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art.254 Cod penal și, respectiv, art.255 Cod penal.

Pe de altă parte, a reținut că înscrisurile falsificate nu sunt eliberate de o unitate dintre cele prevăzute de art.145 Cod penal pentru a fi considerate înscrisuri oficiale însă fapta inculpaților realizează conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică.

Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, care, prin motivele scrise, a reluat criticile din precedent, respectiv greșita achitare a inculpați lor pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.254 și art.255 Cod penal și greșita schimbare a încadrării juridice și pentru individualizarea pedepselor, precum și de către inculpați, care nu au formulat motive scrise de recurs.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:

Potrivit art.62 Cod procedură penală, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată, conform art.65 din Codul d e procedură penală.

Instanța de fond, în preocuparea de a stabili existența legăturii între faptele imputate inculpatului A și atribuțiile sale de serviciu, a solicitat și primit răspuns de la DGPMB - Serviciul, care, cu adresa nr.l06391 din 28 iunie 2005 comunicat că pentru perioada 1995 - 1997 nu există fișele postului ocupate de foștii lucrători ai acestui serviciu.

Prin aceeași adresă s-a mai precizat că, în situația în care, pentru soluționarea cauzei, este util, ar putea comunica sarcinile, îndatoririle și responsabilitățile menționate în fișele posturilor actuale, echivalente postului ocupat de inculpatul A (dos. fond, fila 62).

Aceste relații, în privința cărora s-a făcut oferta, nu au mai fost, însă, solicitate de instantă.

În acest context, este evident că instanța nu a administrat toate probele care se impuneau, pentru stabilirea adevărului.

Pe de altă parte, din declarațiile date de inculpatul A la instanță rezultă elemente care confirmă săvârșirea faptelor de primire de bani și bunuri în legătură cu îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor sale de serviciu.

Inculpatul precizează că permisul de vânătoare al decedatului G - și care a servit confecționării prin modificări și fotocopieri, obținerii unor permise în alb, l-a deținut în baza competențelor sale, fiind responsabil în serviciu de sectorul 2 și pe care, deși trebuia, nu l-a depus la arhiva unității. Asemenea, același inculpat confirmă faptul că avea competența primirii dosarelor depuse în vederea autorizării obținerii permiselor armelor de vânătoare și deși avea obligația verificării actelor între care confruntarea originalului permisului cu copia, nu o făcea (dos. fond - filele 35 - 37).

Declarațiile inculpatului A din cursul urmăririi penale conțin detalii atât cu privire la îndatoririle sale de serviciu, cât și a scopului, modalității și cuantumului sumelor de bani primite de la inculpatul, declarații care, însă, fără nici o motivare, au fost înlăturate.

Tribunalul B, procedând la rejudecarea cauzei în conformitate cu hotărîrea instantei de recurs a solicitat relații Direcției Generale de Poliție a Mun.B - Serviciul, - cu privire la sarcinile si indatoririle si responsabilitatile mentionate in fisa postului actuala, echivalenta postului ocupat de inculpatul A in perioada 1995 -2000. Cu privire la acest aspect s-a comunicat instantei de catre institutia mentionata ca principalele sarcini, indatoriri si responsabilități menționate în fișele postului actuale, pentru perioada 1997 - 2000, în ceea ce-l privește pe fostul angajat A sunt:

-constatarea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor și efectuarea de cercetari la fața locului în aceste cazuri;

-identificarea și supravegherea suspecților care comit infracțiuni prev.de art.279 Cod Penal;

-desfășurarea de acțiuni și combinații informativ - operative pentru identificarea si documentarea activitatilor infractionale a persoanelor care desfasoara operatiuni ilegale cu arme si munitii;

-analizarea dinamicii situatiei operative, iar in baza concluzii lor desprinse, realizarea de propuneri pentru imbunatatirea activitatii pe aceasta linie de munca;

-realizarea schimbului de informatii cu sectiile, serviciile de politie, celelalte structuri din cadrul A ( adresa nr.-/12.03.2008 fila 36 dj).

Se mai precizeaza ca pentru primirea cererilor persoanelor fizice care solicita eliberarea de autorizatii si permise de arma, cit si pentru verificarea si confruntarea documentelor care insotesc aceste cereri, in perioada in care a activat inculpatului A, era desemnat un subofiter de serviciu, care executa aceste activitati.

Intr-o adresa anterioara emisa de aceeasi autoritate si vizind aceleasi relatii solicitate de instanta (nr.-/17.l2.2007 - fila 19 dosar instanta) se comunica ca principale sarcini, indatoriri si responsabilitati urmatoarele:

- desfășurarea de activități proprii de obținere a informațiilor pentru identificarea și documentarea persoanelor care desfășoară operațiuni ilegale cu arme și muniții;

- constatarea de infracțiuni de nerespectare a regimului armelor și munițiilor și efectuează cercetări conform delegării primite de la parchet;

- prezentarea de propuneri conducerii serviciului, lunar, trimestrial sau la ordin, privind dinamica lucrărilor și cauzelor cu autori necunoscuți;

-întocmirea de analize, sinteze și alte materiale referitoare la unele fenomene infracționale sau cauze deosebite;

-coordonarea și sprijinirea de activități pe linia de muncă: arme, explozivi, substanțe toxice, la secțiile de poliție din sectorul de care răspunde, realizează permanent schimbul de date și informații;

-participarea la cercetări la fața locului, în cazurile de nerespectarea a regimului armelor și munițiilor, verifică legalitatea documentelor privind corpurile delicte din dosarele și cauzele penale pe care le are repartizate;

- redactarea de propuneri de îmbunătățire a muncii, executarea ordinelor și dispozițiilor conducerii DGPMB, șeful serviciului.

Totodata, IGPR - Directia, si a comunicat instantei ca numitii, si au detinut arme de vânătoare si sportiv in perioada 1994 - 2000 cind le-a fost anulat dreptul pentru savirsirea infractiunilor de fals, uz de fals, dare de si nerespectarea regimului armelor si munițiilor.

S-au mai solicitat relatii cu privire la un pretins denunt formulat de catre inculpatul, aspect neconfirmat insa in urma raspunsurilor primite.

Instanta a procedat, de asemenea și la ascultarea celor doi inculpați, în conformitate cu disp.art.323 C.P.P. declarațiile acestora in sensul mentinerii sustinerilor facute anterior fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei.

In urma analizarii intregului material probator administrat in prezenta cauza pe parcursul intregului proces penal desfasurat in prezent, instanța de fond a reține următoarele:

Regimul armelor de foc și al munițiilor este reglementat prin Legea nr. 17/1996, intrată în vigoare la 11.05.1996, și prin Hotărârea Guvernului nr. 679 din 25.10.1997 care aprobă Regulamentul armelor de foc și munițiilor (emis în temeiul art. 6 din Legea nr. 17/1996 și denumit în cuprinsul rechizitoriului "Regulament").

Articolul 3 din legea nr. 17/1996 definește armele de foc și enumera categoriile acestora, printre care: armele de (cu sau cu, special fabricate pentru practicarea tirului. ); armele de vânătoare (cu, cu sau mixte) șî armele confecționate special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau de neutralizare.

Conform art.10 din Legea nr. 17/1996, deținerea, portul și folosirea armelor și munițiilor de către persoanele fizice sunt permise numai cu autorizația organelor competente ale Ministerului d e Interne, în a căror rază teritorială își are domiciliul cel în cauză. Competența în domeniu aparține Serviciilor, explozivi, substanțe toxice din cadrul Inspectoratelor de poliție județene și a Direcției generale de poliție a municipiului B (serviciu denumit în cuprinsul rechizitoriului " "), precum și Direcției arme, explozivi și substanțe toxice din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române (direcție denumită în cuprinsul rechizitoriului " ").

cu domiciliul sau reședința în România pot fi autorizați să dețină aceleași categorii de arme de foc ca și cetățenii români, cu excepția pistoalelor sau revolverelor militare, conform dispozițiilor art. 11 alin. 2 din lege.

Potrivit art. 14 din lege, autorizarea se acordă pentru: arme de - antrenorilor și sportivilor categoria I, care sunt membri ai asociațiilor sau cluburilor sportive cu secții de (. ) în condițiile prevăzute de lege, precum și vânătorilor autorizați (. ); arme de vânătoare - membrilor asociațiilor de vânători sportivi legal constituite; arme pentru împrăștierea de gaze (. ) persoanelor cărora, pentru pază sau autoapărare, le este necesară deținerea unor asemenea arme.

Conform dispozițiilor art. 17, art. 19 și art. 22 din lege, persoanei autorizate i se eliberează "permis de armă" în care se înscriu, de către organul emitent, armele și munițiile pe care titularul a fost autorizat să le dețină, precum și scopul în care le poate folosi; armele de se folosesc numai în poligoane special amenajate pentru acest tip de arme; permisele de armă se vizează o dată la 3 ani de către organul competent, în perioada stabilită de către, iar conform art. 27 din lege, atunci când titularul permisului de armă se află în curs de urmărire penală sau de judecată, permisul împreună cu armele și munițiile aparținând învinuitului sau inculpatului sunt ridicate și predate unității de poliție competente, care le păstrează până la soluționarea definitivă a cauzei.

Regulamentul armelor de foc și munițiilor prevede următoarele:

Vânătorii autorizați care nu sunt și antrenori sau sportivi de categoria I (de ), nu pot deține pistoale sau revolvere de (art. 3 ipoteza a II-a), iar persoanele juridice autorizate să execute operațiuni cu arme de foc și muniții nu pot vinde persoanelor fizice arme din categoria celor prevăzute în alin. 1 (art. 3 alin. 2).

La cererea scrisă, solicitantul va anexa un certificat medical, fotografie, certificat de cazier judiciar precum și un act prin care dovedește că are calitatea sau funcția prevăzută de lege, care îi dă dreptul să obțină autorizația pentru categoria de armă solicitată, respectiv permis de vânătoare pentru membri vânători și adeverințe pentru sportivii de categoria I, antrenorii și persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice.

Persoana titulară (deja) de permis care solicită autorizarea pentru deținerea unui alt fel de armă decât cele înscrise în permis, trebuie să anexeze la cerere numai dovada (adeverința) calității/funcției care îi dă dreptul să solicite autorizația pentru arma respectivă (art. 5).

In cazul aprobării cererii de autorizare, organul de poliție eliberează solicitantului o comunicare (. ) care îi servește la procurarea armelor și la dovedirea acestei autorizări până la eliberarea permisului sau, după caz, până la înscrierea armelor în permis.

procurate se prezintă organului de poliție pentru efectuarea unei verificări generale și pentru a stabili dacă acestea corespund cu cele pentru care s-a eliberat comunicarea. După efectuarea acestor operațiuni, organul de poliție va elibera permisul de armă sau, după caz, va înscrie în permis noua armă procurată și va reține comunicarea (art. 6).

Inscrierea în permis a armelor se face (. ) pe baza actelor de proveniență (factură, chitanță de achitare a taxelor vamale, act de vânzare-cumpărare, act de donație) și cu menționarea elementelor necesare identificării fiecărei arme (art. 8).

De menționat și faptul că reprezentanții magazinelor autorizate pentru a efectua acte de comerț și consignație cu arme de foc și muniție, în afara obligațiilor de a ține registre speciale (cf. art. 39 din Regulament), procedează la menționarea, pe versoul comunicării cu care persoana se prezintă pentru a cumpăra o armă, a elementelor de identificare ale armei cumpărate și a seriei/numărului facturii de achizitie.

Cu privire la calitatea de vânător autorizat și la dovada acestei calități, menționăm că în toate cazurile persoana trebuie să fie membră a unei asociații de vânătoare recunoscute, unde să plătească cotizație și care îi poate deci elibera dovada de membru vânător.

Până în 1996 nu existau permise/carnete de membru vânător, astfel încât dovada acestei calități se făcea cu o adeverință eliberată de asociație pentru membrii săi. Modificările legislative în materie, intervenite în 1996, impun ca în afara obligativității emiterii de carnete de membru vânător de către asociațiile de profil, Asociația generală a vânătorilor și pescarilor sportivi din România () să organizeze pentru toți solicitanții, indiferent dacă erau sau nu membri vânători până la acea dată, un examen teoretic și practic, în condițiile reglementate de lege, și abia după promovarea acestuia membrii asociațiilor recunoscute de dobândesc calitatea de vânător și permisul/carnetul corespunzător - eliberat de asociația la care sunt înscriși.

Cu privire la calitățile de antrenor sau sportiv categoria I de, acestea se dobândesc doar prin îndeplinirea unor condiții speciale, precizate în adresa Federației române de sportiv (dosar - fila. ) constând în cursuri universitare sau postliceale de specialitate în cazul antrenorilor și în participarea la concursuri sub egida federației și îndeplinirea unor bareme specifice în cazul sportivilor categoria 1, care trebuie la bază să fie legitimați la un club sportiv afiliat la federatie.

Astfel, simpla calitate de membru (legitimat) la un club de sportiv cu secție de nu este îndeajuns, odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului pentru a putea deține sau revolver de.

Se precizează însă, în motivarea instanței de fond,că, din economia legii rezultă existența posibilității ca o persoană care este vânător autorizat (sau eventual simplu legitimat la un club de ) să poată primi autorizație pentru a deține armă detir, însă doar de și nu sau revolver de.

este rezident în țara noastră din anul 1990, în perioada 1991-1995 fiind director al Asociației de afaceri turci din România (LA.). în anul 1999 obținut cetățenia română (alături de cea ), este căsătorit și are doi copii minori cu o cetățeană română (fost ofițer de poliție), din anul 1993 are calitatea traducător autorizat de Ministerul Justiției pentru limba iar din anul 2000 este avocat înscris în Baroul București, după absolvirea Facultății de Drept în România.

Prin natura preocupărilor, inculpatul a cunoscut mulți lucrători de poliție, printre care și pe inculpatul A, cu acesta dezvoltând relații de prietenie; a devenit în 1996 nașul de cununie al lui.

In acest context si avind in vedere imprejurarea ca inculpatul A lucra la DGPMB - Serviciul, si, inculpatul a apelat la acesta pentru a obtine cu sprijinul lui, dar si cu concursul altor ofițeri din cadrul DGPMB sau, inclusiv cei aflati la comanda Serviciului Directiei, pentru a obtine autorizatii privind detinerea atit personal cit si pentru alti cetateni turci rezidenti in România a unor pistoale de cu calibru 5,6 si respectiv pentru obtinerea unor carnete / permise de vânătoare in baza carora obtineau ulterior permise de arma.

Astfel, activitatea legata de obtinerea autorizatiilor sau permiselor de arma desfasurata de inculpatul A s-a concretizat in doua moduri de operare, in functie de ceea ce dorea să obțină inculpatul respectiv, obtinerea si inscrierea unor pistoale de cu sau obtinerea unui carnet / permis de vânător, cu care apoi obtinea un permis de armă.

Pentru obtinerea inscrierii in permis a pistoalelor cu era necesar sa ai calitate de antrenor de sau sportiv categoria 1 de, calitate pe care cetatenii turci solicitanti si ulterior detinatori ai unor astfel de arme nu o aveau.

Inculpatul, cu ajutorul inculpatului A si profitând de acceptarea tacită a manoperelor frauduloase de către alti ofiteri din cadrul DGPMB sau a reușit sa obțină autorizațiile necesare pentru "arme de " și ulterior inscrierea acestora in permisele de arma ale solicitantilor.

Inculpatul semna cererile de obținere a autorizațiilor (comunicărilor) și depunea la organele de politie dosarele, iar ulterior ridica autorizațiile și la final permisele de arma - avind inregistrate pistoalele de, în toate cazurile fară să prezinte armele (pistoale cu ) procurate la politie, așa cum ar fi fost normal.

Dat fiind faptul ca in toate situatiile ul de nu era prima armă detinută de solicitant, toti acestia aveau deja permis de arma, procedura fiind ca atare mai simpla: inculpatul depunea la dosar cererea de autorizare, insotita de o copie a permisului / carnetului de vânător al solicitantului, precum si de o copie a unei legitimatii a solicitantului ce atesta calitatea acestuia de "simplu membru" al Sectiei de din cadrul unui club sportiv, nicidecum de antrenor sau sportiv categoria 1 de cum cerea legea.

Inculpatul solicita autorizatie pentru "arma de ", iar autorizatiile au fost emise folosindu-se aceeasi denumire generica, a se specifica, așa cum era legal, ca se emite autorizatie doar pentru achizitionarea de de.

Cu autorizatiile obtinute de la politie inculpatul se prezenta la magazinele specializate și achiziționa pistoalele dorite, urmând ca ulterior, conform procedurii legale, să prezinte armele la poliție pentru a fi incrise in permis.

Acest lucru nu se mai realiza, inregistrarea făcându-se fără vizualizarea armei, cu ajutorul inculpatului A, în anumite situații acesta personal înscriind armele în permisul solicitantului, iar în altele înregistrarea fiind făcuta de alți ofițeri de poliție.

Acest mod de desfășurare a activităților realizate de cei doi inculpati este recunoscut de ambii inculpati pe parcursul urmaririi penale, atit inculpatul, cit si A declarând totodata ca în rândurile polițiștilor din cadrul si DGPMB era cunoscuta si tolerata, inclusiv de sefi, aceasta metoda de obtinere a pistoalelor de cu.

Inculpatul Aai nregistrat armelepersonal, sa le vada, avind prin urmare aceasta atributie printre indatoririle sale de serviciu.

De asemenea, instanta mai retine si aceea ca din declaratiile martorilor ofiteri de politie (filele 108-121) rezulta ca verificarea (vizualizarea) armei se facea de catre ofiterul sau subofiterul care inainta permisul pentru a fi semnat, neexistind prin urmare norme imperative cu privire la functionarul care trebuia sa procedeze in acest sens.

In ceea ce priveste cea de-a doua modalitate in care au actionat inculpatii, aceasta a constat in falsificarea unui carnet / permis de vânatoare al unei persoane decedate - aflat in posesia inculpatului A - in virtutea atributiilor sale de serviciu, așa cum el insusi arata (fila 91 dup si 35-37 nr-). Modalitatea de falsificare a constat in stergerea spatiilor completate cu pastă albă corectoare, apoi fotocopierea carnetului in aceasta maniera, rezultatul fiind obtinerea unui carnet / permis de vânător "in alb" care era apoi completat cu datele persoanei care solicita o armă de vânătoare.

Acest lucru a fost necesar, intrucit conform Legii nr.17/1996 obtinerea unui permis pentru armă de vânătoare era conditionata de calitatea de membru al unei Asociatii de vânători sportivi, calitate ce se obtinea numai in urma promovării unui examen.

Aceasta modalitate de operare a fost inițiată de inculpatul A care, după obținerea carnetului de vânător "in alb", îl înmâna inculpatului care, la rindul sau, îl completa cu datele solicitantului si apoi se reîntorcea la inculpatul pentru a fi depus in vederea obținerii permisului de deținere a armei de vânătoare.

Potrivit declarațiilor martorilor - ofițeri de politie la Serviciul arme, muniție, explozivi (fila 109 - 121) precum si ale inculpatului (fila 91) intra in atribuțiile de serviciu ale fiecărui ofițer sau subofițer obligația confruntării originalului cu fotocopia permiselor /carnetelor de vânători depuse la politie in vederea obținerii permiselor de armă de vânătoare, toate aceste declarații fiind menținute si cu ocazia reaudierilor realizate in cursul cercetării judecătorești (153,185, 186,269 si respectiv 35).

Pe această bază erau obținute comunicările, se achiziționa arma iar înregistrarea acesteia în permisul de armă nu mai ridica nici un fel de problemă.

realizate după carnetul lui G au fost folosite în nouă din cele 23 de cazuri. După ce inculpatul a obținut legal calitatea de vânător, cunoscând metoda, a folosit-o având la bază propriul carnet (seria 12096, cu ștampila Asociației ), în trei cazuri dintre cele din speță.

In celelalte situații, dobândirea primei arme de vânătoare s-a realizat anterior anului 1996, pe bază de adeverințe de membru al unei asociații de vânători. Existând permise de armă ce conțineau înregistrarea unei arme de vânătoare, în cazul în care cetățeanul mai dorea o armă din această categorie (conform legii se puteau obține 4 arme de vânătoare, 2 cu și 2 cu ) la dosarul de autorizare se depunea numai copia permisului de armă, fără a i se mai solicita lui (chiar si după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/ 1996 ) prezentarea carnetului / permisului de membru vânător.

Aceeași problemă se pune și în cazul vizării permiselor de armă, în perioada 1997-2000. Conform legii, în perioada stabilită de LG. toți posesorii de arme sunt chemați pentru reverificarea în fizic a armelor si vizarea permisului. In multe cazuri din speță, se reține în motivare, permisele de muncă ale cetățenilor turci- posesori ilegali de arme de vânătoare și pistoale de cu - poartă viză aplicată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/ 1996 și a Regulamentului, aspect explicabil prin faptul că inculpatul A era cel care se ocupa direct sau intervenind la colegii săi, de aplicarea vizelor fără prezența titularului sau prezentarea armelor.

Pentru ajutorul acordat conationalilor săi, inculpatul incasa de la acestia diverse suma de bani, de obicei in valută, sume pretinse pentru achitarea taxelor legale si pretul armelor, dar care de regulă erau sensibil mai mari decit cele pretinse de pentru achizitionarea armelor, se reține în motivarea instanței de fond.

a exista o corespondență intre aceste sume câștigate si cele plătite "mai departe", inculpatul i-a remis inculpatului A in repetate rinduri sume de bani in valută si in lei, precum si alte bunuri (băuturi alcoolice, tigari) in scopul de a-l sprijini in vederea obtinerii autorizatiilor necesare detinerii de arme de către cetatenii turci.

In ceea ce privește dovada remiterii sumelor de bani si a motivului pentru care au fost remise atât inculpatul, cit si inculpatului A au recunoscut in mod constant pe parcursul urmăririi penale ca acest lucru s-a realizat si cu ce scop anume.

Inculpatul precizează că nu a existat un tarif perceput de inculpatul A în raport cu persoana solicitantului, felul armei sau genul de demersuri făcute (depunere dosar de autorizare la. sau LG. înregistrarea în permis sau vizarea permisului), iar A nu a pretins, nu a condiționat efectuarea actelor contrare îndatoriri lor de serviciu de primirea unor sume de bani.

El a acceptat însă, de cele mai multe ori înainte, dar si după efectuarea unui anume serviciu, sumele si celelalte bunuri oferite de.

De regulă, inculpatul A încasa sume cuprinse între 50 și 200 USD raportat la un anume demers contrar atribuțiilor de serviciu, cu antum precizat în declarațiile ambilor inculpați.

Împrejurarea ca cei doi inculpați si-au schimbat ulterior declarațiile, insa ca aceasta retractare sa fie temeinic motivata cu date, elemente și împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul și că, deci, relatările anterioare nu reprezintă realitatea, nu este de natura sa înlăture declarațiile inițiale ale inculpaților, se reține în motivarea instanței de fond, deoarece ar însemna o lipsă de eficiență probe administrate în mod legal si a se ajunge la încălcarea principiului de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului.

De altfel, aceste declarații se coroborează cu restul materialului probator, conducând la concluzia că o astfel de activitate desfășurată pe o perioadă mare de timp, cu un caracter organizat și punând în pericol funcția și nu numai a inculpatului A, nu s-a realizat cu titlu gratuit.

Instanța apreciază ca fiind dovedită nu numai realitatea remiterii unor sume de bani si altor bunuri de către inculpatul către inculpatul A, și scopul pentru care au fost dați și respectiv primiți acești bani-acela de a face un act contrar îndatoriri lor de serviciu de către inculpatul A,se reține în motivarea instanței de fond.

In acest sens Înalta Curte de Casatie și Justiție a reținut că" din chiar declarațiile date de inculpatul A la instanță rezultă suficiente elemente care confirmă săvârșirea faptelor de primire de bani si bunuri în legătură cu îndeplinirea defectuoasă a îndatoriri lor de serviciu.

Astfel, inculpatul a precizat că permisul de vânătoare al decedatului G-și care a servit confecționării prin modificări și fotocopieri, obținerii unor permise în alb, I-a deținut în baza competențelor sale, fiind responsabil în serviciu de sectorul 2 și pe care deși, trebuia, nu l-a depus la arhiva unității. Asemenea, același inculpat confirmă că avea competența primirii dosarelor depuse în vederea autorizării, obținerii permiselor armelor de vânătoare și, deși avea obligația verificării actelor, între care confruntarea originalului permisului cu copia, nu o făcea ( dosar fond filele 35-37 ).

Declarațiile inculpatului A din cursul urmăririi penale conțin detalii atât cu privire la îndatoririle sale de serviciu, cât și asupra scopului, modalității si cuantumului sumelor de bani primite de la inculpatul ".

Cele învederate în decizia de casare sunt susținute si de declarațiile martorilor ascultați în cauză, ofițeri de poliție în cadrul aceleiași instituții care, așa cum s-a arătat anterior au declarat că cel care verifica arma cu ocazia înscrierii în permis era ofițerul sau subofițerul care înainta permisul pentru a fi semnat, precum și aceea că intra în atribuțiile de serviciu ale fiecărui ofițer sau subofițer obligația confruntării originalului cu fotocopia permiselor / carnetelor de vînători depuse la poliție în vederea obținerii permiselor de armă de vânătoare.

Mai mult decât atât, inculpatul A a și realizat personal astfel de acțiuni, concluzia firească fiind aceea că aceste acte au fost efectuate tocmai privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Cele constatate de către instanța de recurs în cuprinsul deciziei de casare nu sunt înlăturate nici de datele comunicate de către B-

Serviciul, printre îndatoririle aferente postului ocupat în perioada 1995-2000 de către A fiind si aceea de coordonare și sprijinire a activității pe linie de muncă: arme, explozivi, substanțe toxice la secțiile de poliție din sectorul de care răspunde, de realizarea permanentă a schimbului de date și informații. ar, așa cum a declarat A acesta răspundea de sectorul 2 și în această calitate a deținut permisul de vânătoare al numitului G, având obligația, ca urmare a decesului respectivei persoane, să depună la arhivă permisul, ceea ce însă nu a făcut.

Nici aspectele învederate în cea de doua adresă ( fila 36 ) în sensul că pentru primirea cererilor persoanelor fizice care solicită eliberarea de autorizații și permise de armă, cât și pentru verificarea si confruntarea documentelor ce însoțeau aceste cereri, în respectiva perioadă, era desemnat un subofițer de poliție din cadrul serviciului, care executa aceste activități nu infirmă concluzia anterioară în conditiile în care în mod incontestabil inculpatul A avea calitatea de ofițer de poliție, la Serviciu arme, explozivi și substanțe toxice, iar în virtutea acestei calități avea o serie de atribuții si îndatoriri, inerente naturii serviciului respectiv. Astfel, deși cel care trebuia să primească cererile pentru eliberarea de autorizații pentru permise de armă era un subofițer din cadrul serviciului, fapta inculpatului A, ofițer superior în cadrul aceluiași serviciu de a primi foloase materiale pentru a facilita eliberarea în mod nelegal a unor astfel de permise sau pentru înscrierea contrar legii a unor arme în permise constituie infracțiunea de luare de mită deoarece si acesta avea atribuții de serviciu în același sens, de a coordona și sprijini activitatea desfășurată pe linie de muncă privitoare la arme, explozivi și substanțe toxice.

Sub acest aspect s-a stabilit în literatura de specialitatea în împrejurarea că funcționarul are numai o competență parțială în cadrul uneia colectivă, nu înlătură prezența cerinței impusă pentru existența infracțiunii de luare de mită, din moment ce el are totuși o anume competență cu privire la actul în legătură cu care pretinde, primește, acceptă sau nu respinge banii sau folosul.

Mai mult decât atât, prin decizia nr. 3334/17. 06. 2004 Inalta C de Casație și Justiție -Sectia Penală arată că acea condiție prevăzută în art. 254 alin. 1.pen. ca fapta funcționarului să fie săvârșită în legătură cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, este realizată și în situația în care îndeplinirea actului cade în atribuțiile altui funcționar, dar făptuitorul, prin modul în care își realizează propriile sarcini de serviciu, poate influența îndeplinirea actului de către funcționarul competent.

Pentru existența infracțiunii de luare de mită este necesar, dar si suficient ca funcționarul să" vândă" partea din puterea care îi revine, fiind indiferent dacă actul a făcut parte din competența exclusivă a subiectului activ sau acesta a contribuit doar la efectuarea lui.

Ca atare, reținând în sarcina inculpaților și A darea si respectiv primirea repetată de sume de bani și bunuri de consum, în scopul ca ofițerul de poliție, contrar îndatoririlor de serviciu, să folosească acte false ori să confirme situații de fapt nereale pentru a se evita verificările legale, în vederea autorizării deținerii de arme și înregistrării lor în permise pentru persoane ce nu aveau acest drept, constată că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de dare, respectiv luare de mită, săvârșite în forma continuată, prev de art. 255 alin. 1.Cod Penal, cu aplic art. 41 alin. 2.Cod Penal, respectiv art. 254 alin. 1.Cod Penal, cu aplic art. 41 alin. 2.Cod Penal

Instanța apreciază că forma continuată a infracțiunii de dare și luare de mită este atrasă de împrejurările, atât obiective cât și de ordin subiectiv, în care au fost săvârșite faptele. In baza relațiilor apropiate și de încredere dintre cei doi inculpați, odată identificate metodele infracționale anterior prezentate, rezoluțiile infracționale au fost unice, în sensul că au avut din debut reprezentarea faptului că ori de câte ori va avea o solicitare din partea unui conațional rezident în România, A îl va ajuta să intermedieze obținerea armei dorite, activități din care ambii vor avea de câștigat. Rezoluțiile infracționale unice sunt dovedite pe de altă parte și de repetabilitatea și identitatea mijloacelor utilizate,precum și a scopului unic urmărit - care nu a fost unul separat în raport cu fiecare cetățean în parte, ci unul singular, și anume ajutarea conaționalilor pentru a deține arme în vederea unei pretinse necesități de autoprotecție (din partea inculpatului ) și darea unui ajutor constant finului său, convins fiind de realizarea câștigului material (din partea inculpatului A).

Această stare de fapt, dublată de reprezentarea psihică exactă asupra întregului itercriminis, se reține în motivarea instanței de fond, atrage consecința ca și cazurile în care banii/foloasele pentru un anumit act de executare au fost remise/primite ulterior actului de executare, să fie încadrate tot ca darel/luare de mită și nu ca primire de foloase necuvenite, întrucât între cei doi inculpați exista o înțelegere tacită, o siguranță asupra avantajelor materiale obținute, echivalente cu promisiunea/acceptarea promisiunii de mituire.

Totodată, având în vedere modalitatea concretă în care au acționat cei doi inculpați și față de mijloacele folosite, instanța constată că infracțiunile de corupție săvârșite de aceștia intră în concurs cu cele de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals. Sub acest aspect reține acțiunile celor doi de a realiza, pe de o parte, permise / carnete de vînător" în alb", completate ulterior cu mențiuni necorespunzătoare realității, respectiv acțiuni de contrafacere a scrierii unor înscrisuri oficiale, pentru a crea astfel aparența unor înscrisuri adevărate și totodată, împrejurarea că au folosit înscrisurile respective, cunoscând că sunt false, în vederea procedurii unor consecințe juridice.

In ceea ce privește caracterul înscrisurilor falsificate, de natură a atrage și calificarea juridică a faptelor comise, instanța constată caracterul oficial al acestora și pe cale de consecință incidența disp art. 288.Cod Penal și art. 291.Cod Penal

Sub aceste aspect au fost avute în vedere următoarele:

- Legea nr. 17/1996 a impus obținerea de către toți vânătorii a unor "carnete de membru vânător și permis de vânătoare" în format nou, obținere care nu se putea realiza decât prin efectuarea unui stagiu de pregătire și susținerea unui examen teoretic și practic organizat sub tutela (Asociatia Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi). În ceea ce privește această instituție, se impune precizarea că în conformitate cu art. 1 alin.2 din Statutul aceasta este persoană juridică de utilitate publică, apoi iti că, fără scopul lucrativ, etc.

După promovarea acestui examen, asociațiile recunoscute de emiteau aceste carnete/permise de vânătoare.

Pentru a se putea obține un permis de armă de vânătoare era obligatoriu respectivul carnet/permis de vânătoare.

Având în vedere acest cadru legislativ, se consideră că nu poate fi pusă în discuție calitatea de persoană juridică de interes public a în înțelesul art.145 Cod penal.

In plus, potrivit art.26 alin.l din Legea nr. 103/1996, lege privind fondul cinergetic și protecția vânatului "permisele de vânătoare se eliberează de către organizațiile vânătorești, legal constituite, solicitanților cu cetățenie română și rezidenților în România care au împlinit vârsta de 18 ani, au efectuat un an de stagiatură și au absolvit examenul de vânător, susținut în fața unei comisii de examinare, constituită la nivel județean, la data stabilită anual de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. (. ) formularele permiselor de vânătoare sunt documente cu regim special emise și înseriate de către Asociația Generală a Vânătoriior și Pescarilor Sportivi din România, conform modelului și reglementărilor emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și puse la dispoziția organizației vânătorești legal constituită".

Nu trebuie neglijată nici împrejurarea că prezentarea acestui permis/carnet în original la poliție pentru a obține un permis de armă era obligatorie, iar în caz de deces sau alte motive de încetare a calității de membru vânător, carnetul/permisul de vânătoare trebuia predat organelor de poliție.

Toate aceste aspecte relevă caracterul oficial al înscrisurilor falsificate de către cei doi inculpați, fapt ce conduce la concluzia că încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art.288 alin. 1 și respectiv 2 Cod penal și art.291 Cod penal.

Și în cazul acestor infracțiuni constatând că, în raport cu metodele folosite, au fost comise cu o rezoluție unică, instanța va reține si aplicarea disp art. 41 alin. 2.pen.

Pe de altă parte, instanța va retine în sarcina celor doi inculpați și săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, activitatea lor infracțională constituind totodată și complicitate la infracțiunile de nerespectare a regimului armelor si munițiilor săvârșite de către cei care au intrat în posesia armelor, în cazul inculpatului urmând a se reține astfel de infracțiune săvârșită în calitate de autor, acesta obținând si deținând nelegal mai multe arme.

Referitor la aceste fapte nu se pot primi apărările inculpați lor în sensul că obținerea/deținerea armelor s-a realizat în condițiile legii, persoanelor respective având autorizarea organelor în drept, în condițiile în care în mod evident condițiile prevăzute de lege pentru deținerea armelor nu au fost respectate, astfel încât cerința legii referitoare la săvârșirea acțiunii fără drept este îndeplinită. Apărarea formulată sub aspectul existenței unor autorizații obținute însă cu încălcarea dispozițiilor legale chiar de către inculpați, apare ca fiind cel puțin lipsită de substanță.

Având în vedere numărul de arme deținute nelegal instanța constată că faptele comise se înscriu în dis part. 279 alin. 2 lit b pen.

De asemenea, având în vedere că de la data săvârșirii respectivelor fapte și până în prezent textul ce sancționează această infracțiune s-a modificat instanța va da eficiență și dispozițiile art. 13.pen, urmând a aplica legea mai favorabilă.

Pe de altă parte, constatând ca intervenită prescripția specială a răspunderii penale, reglementată de dispozițiile art. 124.p în cazul infracțiunii prev de art. 255 alin. 1.pen, cu aplic art. 41 alin. 2.pen, art. 288 alin. 1.pen si respectiv art. 288 alin. 2.Cod Penal ( pentru inculpatul A) cu aplic art. 41 alin. 2.pen si art. 291. pen, cu aplic art. 41 alin. 2.pen, instanța va dispune pentru acestea încetarea procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct 2 lit b rap C.P.P. la art. 10 lit g

C.P.P.

Pentru celelalte infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și cu privire la care instanța a reținut existența faptelor si a vinovăției cerută de lege, urmează a dispune condamnarea inculpaților la pedepse individualizare corespunzător criteriilor generale prev de art. 72.pen. ținând cont ca atare de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpaților, de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru a evalua gradul de pericol social al faptelor săvârșite instanța reținut modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunilor respective, precum și toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul și importanța obiectului lezat, dar si pus în pericol prin săvârșirea faptelor, caracterul și gravitatea urmărilor, forma și gradul vinovăției. De asemenea, instanța a luat în considerare la individualizarea pedepsei persoana inculpați lor ceea ce este de esență însăși a acestei operațiuni, ce presupune alegerea si determinarea concretă a pedepsei în raport cu trăsăturile specifice persoanei făptuitorului, de această concordanță depinzând și eficiența funcțională a pedepsei aplicate.

Instanța are în vedere și intervalul mare de timp scurs de la momentul desfășurării activității infracționale de natură a atenua impactul acestor acțiuni în conștiința socială și respectiv, perioada considerabilă în care s-au desfășurat procedurile judiciare si care îi îndreptățește pe inculpați, afectați de incertitudinea situației lor juridice, să beneficieze, conform exigențelor CEDO, de un regim sancționator mai blând ( Eckle G/15 iulie 1982).

De altfel, analizând și apreciind felul de viață al inculpaților, atitudinea lor față de familie, de îndatoririle sociale, conduita pe parcursul procesului penal, se reține în motivarea instanței de fond, instanța constată că acestea nu relevă persistența unor deprinderi și mentalități antisociale de natură a impune o reacție represivă prea severă, adecvată unor asemenea particularități, ci dimpotrivă un potențial sporit de a reacționa pozitiv. Aceste date prezintă o importanță deosebită întrucât mijloacele de represiune împotriva celor ce încalcă dispozițiile legii penale trebuie adaptate în așa fel încât să fie asigurată o justă sancționare a faptelor comise și, în același timp, o eficientă folosire a sancțiunii aplicate.

Instanța reține, pe de o parte conduita bună a ambilor inculpați anterior săvârșirii faptelor, concretizată nu numai în lipsa antecedentelor penale, dar si în atitudinea lor corespunzătoare în relațiile de familie, muncă și în societate, elemente de natură a releva faptul că faptele comise au constituit un accident în viața acestora, fiind puțin probabil ca ei să aibă în viitor o conduită contrară legii. In același timp și relevând deopotrivă o periculozitate mai scăzută a inculpaților ce justifică un regim sancționator mai blând, este si conduita lor pe parcursul întregului proces penal și îndeosebi în faza de urmărire penală când prin atitudinea cooperantă, cu detalierea modalității de săvârșire a faptelor, au contribuit esențial la aflarea adevărului în cauză.

Ambii inculpați au dat dovadă că regretă comiterea infracțiunilor, atitudinea lor fiind constantă și neconjuncturală, se reține în motivarea instanței de fond.

Totodată, în considerarea conduitei anterioare a inculpaților și a însușirilor lor personale, ca si a atitudinii în fața organelor judiciare, instanța a apreciat că aceștia sunt apți să se îndrepte si fără executarea pedepsei, în condițiile în care astfel cum s-a arătat si anterior, din analiza datelor ce îi caracterizează a rezultat aptitudinea lor de a se elibera de mentalitățile și deprinderile antisociale manifestate cu ocazia comiterii faptelor penale reținute în prezenta cauză, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care urmează a fi condamnați și de a cărei executare pot scăpa numai printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare.

In susținerea acestui mod de individualizare a executării pedepsei vine și aceea că prin faptele comise nu s-a pricinuit o tulburare alarmantă a relațiilor sociale normale, ceea ce ar fi făcut ca aplicarea unei asemenea măsuri să nu mai fie eficace.

Referitor la sumele de bani și bunurile ce au făcut obiectul luării de mită, instanța constată că, potrivit art. 254 alin. 3. pen, acestea se confiscă.

In ceea ce privește cuantumul sumei ce urmează a fi confiscată instanța a avut în vedere elementele ce rezultă din declarațiile celor doi inculpați, în măsura în care se coroborează și cu datele stabilite în baza întregului material probator, constatând că obiectul mitei se ridică la suma de 3500 USD, sumă asupra căreia inculpatul A și-a exprimat de altfel acordul.

Constatând totodată, că inculpatul deține armele ce i-au fost ridicate și care au constituit obiectul infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor contrar dispozițiilor legale în materie urmează a dispune confiscarea acestora.

În temeiul disp art.l1 pct.2 lit.b instanța C.P.P. a încetat procesul penal față de inculpatul pentru săvîrșirea infracțiunii prev. de art.255 alin.I Cod Penal, cu aplic. al.2 Cod Penal, art.288 al.I Cod Penal, cu aplic art4I al.2 și Cod Penal art.291 Cod Penal, cu aplic art 41 al.2 Cod Penal, - constatînd că a intervenit prescripția răspunderii penale.

În temeiul disp art.279 alin.2 lit.b p, cu aplic. art.l3 și Cod Penal art 41 al.2 rap.Cod Penal la art.74 al. 1 lit.a, c și Cod Penal art.76 lit.d și Cod Penal respectiv în temeiul disp. art.26 rap.Cod Penal la art.279 al.2 lit.b Cod Penal, cu aplic. art.13 și Cod Penal art 41 al.2 rap.Cod Penal la art.74 al.I lit.a,c și Cod Penal art.76 lit.d condamnat același inculpat la două pedepse a cîte 9 luni închisoare.

Confom art.33 lit.a și art.34 lit.b inculpatulCod Penal executa o pedeapsă de 9 luni închisoare.

În baza art.81 a Cod Penal suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante de 9 luni închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 2 ani și 9 luni ce constituie termen de încercare stabilit conform art.82

Cod Penal

În baza art.359 atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor referitoare la revocarea suspendării conditionate a executării pedepsei cuprinse în art.83 În Cod Penal baza art.71 alin.5 a Cod Penal suspendat, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b

Cod Penal

II. În temeiul disp art.II pct.2 lit.b a C.P.P. încetat procesul penal față de inculpatul A pentru săvîrșirea infracțiunii prev. de art.288 al.2 Cod Penal, cu aplic. art4I al.2 și Cod Penal art.291 Cod Penal, cu aplic. art41 al.2 Cod Penal, constatînd că a intervenit prescriptia răspunderii penale.

În baza art.254 al.I Cod Penal, cu aplic, art41 al.2 rap.Cod Penal la art.74 al. 1 lit.a și c și Cod Penal art.76 al.I lit.c a Cod Penal condamnat inculpatul A la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul disp. art.26 rap Cod Penal la art.279 al.2 lit.b cu Cod Penal aplic. art.13 și Cod Penal art 41 al.2 rap Cod Penal la art.74 al.l lit.a și c -p. și art.76 al.l lit.d a Cod Penal condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare.

Conform art.33 lit.a, art.34 lit.b inculpatulCod Penal executa o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art.81 a Cod Penal suspendat condiționat executarea pedepsei

rezultante de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art.82

Cod Penal

Conform art.359 a C.P.P. atras atenția inculpatului asupra disp art.83

Cod Penal

În baza art.71 alin.5 a Cod Penal suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b

Cod Penal

În temeiul disp. art,254 alin.3 a Cod Penal confiscat de la inculpatul A suma de 3.500 USD în echivalentul în lei la cursul oficial al dolarului SUA de la executării obligatiei.

În baza art.118 lit.f a Cod Penal confiscat de la inculpatul armele deținute de acesta și aflate în custodia Serviciului, explozivi, substante toxice din cadrul

Conform art.192 alin.2 a C.P.P. obligat inculpații la câte 1000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 750 lei reprezintă cheltuieli în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticorupție, inculpatul A și.

În apelul Ministerului Public se critică sentința penală nr. 1244/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților.

Se apreciază că instanța de fond nu a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. conform cărora "la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Astefel, în opinia Parchetului instanța trebuia să țină seama de gravitatea faptelor, de multitudinea actelor materiale săvârșite de către inculpați, de perseverența infracțională și de modalitățile concrete de comitere a faptelor.

Se solicită a se avea în vedere disp. art. 72,pen, în vederea aducerii la îndeplinire a scopului pedepsei prev. de art. 52.pen. și să se dispună aplicarea unor pedepse care să depășească minimul special prevăzut de lege, eventual cu păstrarea modalității de executare a pedepsei.

Pentru aceste motive, în baza art. 379 punct. 2 lit. a pr.pen. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

În apelul inculpatului, apărătorul ales al acestuia consideră că sentința penală nr. 1244/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală este netemeinică și nelegală în sensul că s-a dispus condamnarea inculpatului, deși se impunea achitarea acestuia, pe de o parte pentru că unele fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte pentru că alte fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestuia.

În ceea ce privește infracțiunile prevăzute și ped. de art. 279 alin. 2 lit. b pen. și art. 26 rap. la art. 279 alin. 2 lit. b pen cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 alin. a pen. apărătorul susține că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Probele administrate în dosar și dispozițiile legale incidente, arată că fapta de a deține arme de foc și muniția aferentă, cu autorizația organului competent, nu este prevăzută de legea penală, lipsind deci una dintre trăsăturile infracțiunii.

Se susține în apel că atât inculpatul, cât și ceilalți inculpați, cetățeni turci, au deținut arme în baza autorizațiilor emise de, astfel cum rezultă din adresa nr. -/2007 de la fila 31 dosarului Tribunalului București.

Pentru a fi îndeplinite cerințele infracțiunii mai sus precizate, inculpatul trebuia să dețină arma fără drept, astfel potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 17/1996, "deținerea și după caz portul și folosirea armelor și munițiilor, de către persoanele fizice, sunt permise numai cu autorizația organelor competente ale Ministerului d e Interne în a căror rază teritorială își are domiciliul cel în cauză". Persoanei autorizate i se eliberează ulterior permisul de armă în care se înscriu armele și munițiile ce pot fi deținute de persoana respectivă (art. 17 din Legea nr. 17/1996) și conferă titularului dreptul de a deține arme și muniții (art. 18 Legea nr. 17/1996).

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 10, 17 și 18 din Legea nr. 17/1996, "fără drept" înseamnă fără autorizație emisă de organul competent, fără permis de armă eliberat de organul competent și fără ca armele deținute să fie înscrise în permis.

Astfel, în cauza dedusă judecății armele și munițiile au fost obținute în baza unor autorizații și permise eliberate de organele competente ale Ministerului d e Interne.

Se face precizarea că actuala reglementare nu definește expresia "fără drept", însă potriv. art. 52 al Decretului nr. 367/1971 această sintagmă este definită ca fiind "deținerea sau portul de armă fără autorizație, ori în număr sau cantități mai mari decât cele autorizate".

În temeiul disp. art. 11 punct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b pr.pen. solicită achitarea inculpatului.

În ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 288 și art. 291.pen. apărarea susține că nu sunt întrunite elementele constitutive, astfel în cazul celei prev. de art. 288.pen. lipsește obiectul material, care în toate cazurile trebuie să fie un înscris oficial.

de vânător al persoanei decedate G, eliberat de, se susține în apel, nu este un înscris ofical, întrucât aceasta este persoană juridică de drept privat și nu face parte din autoritățile și instituțiile la care se referă art. 145.pen.

Prin urmare, în baza art. 11 punct. 2 lit. a rap. La art. 10 lit. d pr.pen. solicită a se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 288 și art. 291.pen.

Cu privire la infracțiunea prevăzute de art. 255.pen. apărătorul susține că există la dosar probe în sensul că persoanele în cauză au deținut autorizații pentru deținerea de arme și muniții, eliberate de Direcția de și muniții din cadrul, iar inculpatul A nu făcea parte din această unitate și nu avea atribuții în ce privește eliberarea autorizațiilor și permiselor de armă, așa cum rezultă din adresele nr. -/2008 și nr. -/20007 - filele 19 și 36 din dosarul Tribunalului București.

Astfel, soluția care se impune și în cazul acestei infracțiuni este achitarea în temeiul disp. art. 11 punct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită și nu subzistă nici infracțiunea de dare de mită.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul A, se solicită, în baza disp. art. 379 punct. 2 lit. b Cod procedură penală, rap. la art. 28 punct. 1 lit. b pr.pen. (modificat prin Legea nr. 356/2006 ) rap. la art. 197 alin. 2.pr.pen. desființarea sentinței instanței de fond și rejudecând pe fond, să se dispună următoarele:

cu privire la infracțiunea prev. de art. 254 alin. 1.pen. solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 punct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. - întrucât fapta nu există;

cu privire la infracțiunile prev. de art. 288 alin. 2 și art. 291, toate cu aplic. Art. 41 alin. 2.pen. solicită încetarea procesului penal conf. disp. art. 11 punct. 2 lit. b raportat la art. 10 alin. 1 lit. g pr.pen. deoarece a intervenit prescripția;

cu privire la infracțiunea prevăzute de art. 26 rap. la art. 279 alin. 2 lit. b cu aplic. Art. 33.pen. solicită achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 punct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. considerând cî faptei ăi lipsește un element constitutiv, și anume intenția.

Se arată că toți cetățenii de origine dețineau permise și autorizații de port armă, astfel că nu poate fi reținută infracțiunea prevăzuta de art. 279.pen.

De asemenea în apel, se precizează că din actele și lucrările dosarului nu rezultă probe din care să reiese faptul că printre îndatoririle inculpatului A era și aceea de a elibera permise de port armă, în perioada aceea nu existau fișe de post pe baza cărora să se poată stabili actele privitoare la îndatoririle de serviciu.

Precizează că bunurile primite de la co-inculpatul au fost date întrucât între aceștia exista o relație apropriată, aceea de naș-fin. Se afirmă în motivele de apel că Directia Națională Anticorupție nu a individualizat actele materiale de remitere a bunurilor, astfel încât nu există dovada stabilirii sumei în echivalent lei.

Analizând apelurile declarate în cauză Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește achitarea inculpaților și A, pe de o parte pentru că unele fapte nu sunt prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte pentru că alte fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora, instanța reține că:

În ceea ce privește infracțiunile prev. și ped. de art. 279 alin. 2 lit. b pen. și art. 26 rap. la art. 279 alin. 2 lit. b pen cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 alin. a pen. apărătorul susține că faptele nu sunt prevăzute de legea penală. Probele administrate în dosar și dispozițiile legale incidente - se susține în motivele de apel - arată că fapta de a deține arme de foc și muniția aferentă, cu autorizația organului competent, nu este prevăzută de legea penală, lipsind deci una dintre trăsăturile infracțiunii. În ceea ce-l privește pe inculpatul A, cu privire la infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 279 alin. 2 lit. b cu aplic. Art. 33.pen. solicită achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 punct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d pr.pen. considerând că faptei îi lipsește un element constitutiv, și anume intenția.

Se arată că toți cetățenii de origine dețineau permise și autorizații de port armă, astfel că nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 279.pen.

Pentru a fi îndeplinite cerințele infracțiunii, se precizează în apelul inculpatului arma trebuia să deținută fără drept. Conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 17/1996, "deținerea și după caz portul și folosirea armelor și munițiilor, de către persoanele fizice, sunt permise numai cu autorizația organelor competente ale Ministerului d e Interne în a căror rază teritorială își are domiciliul cel în cauză". Persoanei autorizate i se eliberează ulterior permisul de armă în care se înscriu armele și munițiile ce pot fi deținute de persoana respectivă (art. 17 din Legea nr. 17/1996) și conferă titularului dreptul de a deține arme și muniții (art. 18 Legea nr. 17/1996).

Așa cum rezultă din disp. art. 10, 17 și 18 din Legea nr. 17/1996, a precizat apelantul, "fără drept" înseamnă fără autorizație emisă de organul competent, fără permis de armă eliberat de organul competent și fără ca armele deținute să fie înscrise în permis.

Astfel, în cauza dedusă judecății armele și munițiile au fost obținute în baza unor autorizații și permise eliberate de organele competente ale Ministerului d e Interne.

Susținerile formulate de apărătorii inculpaților și A referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.279 Cod penal și respectiv 26 Cod penal raportat la art.279 Cod penal nu au un suport probatoriu în actele dosarului.

Regimul armelor de foc și munițiilor este reglementat de Legea nr.17/1996 și nr.HG679/25.10.1997, care aprobă Regulamentul armelor de foc și munițiilor.

Conform art.10 din Legea nr.17/1996, deținerea, portul și folosirea armelor și munițiilor de către persoanele fizice sunt permise numai cu autorizarea organelor competente ale Ministerului d e Interne, în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana solicitantă.

Astfel, Serviciul, toxice din cadrul Inspectoratelor de Poliție Județene și Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, precum și Direcția, și toxice din cadrul Inspectoratului General al Poliție Române pot autoriza cetățenii străini cu domiciliul sau reședința în România să dețină aceleași categorii de arme de foc ca și cetățenii români, cu excepția pistoalelor sau revolverelor militare.

La cererea scrisă, solicitantul trebuie să anexeze - conform legii - un certificat medical, fotografie, certificat de cazier judiciar, precum și un act care dovedește că are calitatea sau funcția prevăzută de lege, care îi dă dreptul să obțină autorizația pentru categoria de arme solicitată, respectiv permis de vânătoare - pentru membri vânători și adeverințe - pentru sportivii de categoria I, antrenorii și persoanele care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice.

Această procedură nu a fost îndeplinită în speță.

Astfel, pentru ca persoanele de cetățenie să poată deține pistoale de cu de calibru 5,6, deși niciunul dintre solicitanți nu era antrenor de sau sportiv categoria I de, apelantul a semnat în numele celorlalți solicitanți cererile de eliberare a autorizațiilor și a depus dosarele la organele de poliție, iar ulterior a ridicat autorizațiile și permisele de armă, fără a mai prezenta armele procurate la poliție.

În toate aceste situații, ul de nu era prima armă deținută de solicitanți, astfel încât toți cei în cauză aveau deja permis de armă. Acest lucru îi permitea inculpatului să solicite autorizație pentru armă de, autorizațiile fiind emise folosindu-se aceeași formulă generică: "armă de cu calibrul 5,6".

S-a utilizat în documentele redactate de inculpatul (cererea solicitantului), cât și în actele emise de către autorități (comunicarea autorizării și înregistrarea în permis) a expresiei care identifică categoria din care face parte bunul "arma", fără a se menționa specia " de ", care avea un regim legal diferențiat.

O a doua modalitate folosită de apelanții și A, în afara aceleia de a solicita eliberarea unui permis pentru armă, în loc de solicitarea eliberării unui permis pentru de, a constat în folosirea actelor unei persoane decedate - G - modificate de cei doi pentru a obține permise de armă, în favoarea unor cetățeni turci.

După cum rezultă din probele dosarului, apelantul Aad eținut în exercitarea atribuțiilor de serviciu, carnetul/permisul de vânătoare al unei persoane decedate, pe numele G, permis deliberat de Asociația "l", la data de 24.12.1997, cu seria 08274.

Apelantul a fotocopia acest carnet, a acoperit fotografia, datele de identitate și semnătura titularului, astfel încât, copia să conțină antetul, seria documentului și data eliberări, ștampila asociației.

Apelantul A l-a îndrumat pe să scrie datele personale și semnătura solicitantului, aplicând pe copie fotografia persoanei în cauză.

Ulterior, s-au realizat copii de pe actul astfel modificat, creându-se impresia că este vorba de o fotocopie după un carnet original, aparținând persoanei solicitante.

Această metodă a fost folosită de cei doi pentru a obține mai multe permise, pentru cetățeni turci care nu avea calitatea de membri ai unei asociații de vânători.

Actele astfel falsificate erau depuse, în vederea obținerii autorizației, fie de către apelantul A, fie de către, fără ca ofițerii care primeau dosarul să verifice și să confrunte originalul carnetului de vânător al solicitantului cu copia, deoarece, pe de o parte, A era locotenent colonel în cadrul Poliției Române și coleg cu cei în cauză, iar pe de altă parte, era cunoscut ca fiind finul lui

Această modalitate de a săvârși faptele a fost recunoscută pe parcursul urmăririi penale de inculpatul (fila 31 - 38 vol. - "în multe (majoritatea acestor cazuri) eu am completat și semnat în numele solicitanților cererea tip către poliție", fila 32: "obținerea autorizațiilor pentru armele de vânătoare s-a făcut în toate cele 23 de cazuri, pe baza unor înscrisuri false"; fila 33: " A avea în fișet un permis de vânător, aparținând unui cetățean român, care decedase între timp, A punându-mi din primul caz la dispoziție o copie xerox a unui permis de vânător, copie pe care nu figurau datele de identificare ori fotografia titularului. Se vedeau însă, pe copie, ștampila și semnătura de la Asociația de Vânătoare și rubricile tipizate ale permisului. La îndrumarea lui A, eu scriam pe copie datele de identificarea și executam semnătura pentru solicitant, punând la dispoziție și fotografia"- fila 34; "legea are o scăpare de care, cu puțină atenție, se poate profita, astfel, mi-a spus (este vorba despre A) că solicitanții pot cere autorizare pentru armă de, calibrul 5,6, fără a preciza dacă sau, iar autorizația se va emit, tot folosindu-se termenul armă. Ulterior, era esențial, ca la magazinul de achiziție, pe factură și pe verso-ul autorizației, să se evite mențiunea "" am fost și eu de acord că un asemenea demers poate funcționa, fără a cere detalii lui,despre modul în care vor fi evitate verificările în fizic ale armelor și vor fi făcute mențiunile în autorizații, de către organele de poliție, aceasta fiind lui"- fila 36 verso. Această descriere a faptelor a fost reluată și în declarațiile apelantului de la fila 54,55 - vol.; fila 56-68 -vol.I

În ceea ce-l privește pe A, modalitatea de săvârșire a faptelor este descrisă de acesta în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale: "O condiție esențială pentru autorizarea deținerii armelor de vânătoare era aceea ca solicitantul să fie membru vânător la o filială a și, deci, să dețină permis de vânătoare. Respectivul nu avea calitatea de vânător și atunci eu am găsit soluția de a prezenta la dosarul acestuia o copie xerox falsă de pe un permis de vânătoare valabil, pe care să fie trecute datele de stare civilă ale solicitantului " - fila 93 vol.I."arăt totuși că, în unele cazuri, s-au folosit copii xerox de pe permisul de vânătoare al lui " - vol.VI-

În acest context, aprecierea apelanților, în sensul că armele au fost deținute în mod legal, nu se susține, având în vedere că, în chiar declarațiile lor, sunt descrise modalitățile de obținere a permiselor, despre care ei înșiși apreciază că erau contrare legii.

Actele materiale care au fost reținute în sarcina apelanților, în mod corect, au fost apreciate de instanța de judecată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, în formă continuată - pentru inculpatul, respectiv complicitate la infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, în formă continuată - pentru inculpatul

În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 288 și art. 291.pen. apărarea susține că nu sunt întrunite elementele constitutive, astfel în cazul celei prevăzute de art. 288.pen. lipsește obiectul material, care în toate cazurile trebuie să fie un înscris oficial.

Această critică nu poate fi primită, deoarece instanța de fond a încetat procesul penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.288 și art.291 Cod penal, atât pentru apelantul, cât și pentru apelantul A, constatând că aai ntervenit prescripția răspunderii penale.

Apelanții nu au solicitat continuarea procesului penal, pentru a-și dovedi nevinovăția, astfel încât, instanța de fond - în mod corect - a constatat intervenită prescripția răspunderii penale.

Probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au scos în evidență faptul că apelanții au contrafăcut înscrisuri, în vederea producerii de consecințe juridice, constând în obținerea de autorizații de armă și, de asemenea, au folosit înscrisurile astfel contrafăcute într-un număr de 23 de cazuri.

Mai mult, în chiar motivele de apel formulate de inculpatul A, se solicită să se constate intervenită prescripția - fila 32 - dosar instanță apel.

Critica apelanților nu poate fi primită de către instanța de apel, față de faptul că prin sentința instanței de fond s-a constatat intervenirea perscripției în mod legal.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 255.pen. - pentru inculpatul, respectiv art.254 Cod penal - pentru inculpatul A, se rețin următoarele:

În apel, se susține că la dosar există probe în sensul că persoanele în cauză au deținut autorizații pentru arme și muniții, eliberate de Direcția de și muniții din cadrul, iar inculpatul A nu făcea parte din această unitate și nu avea atribuții în ce privește eliberarea autorizațiilor și permiselor de armă, așa cum rezultă din adresele nr. -/2008 și nr. -/20007 - filele 19 și 36 din dosarul Tribunalului București.

În consecință, se solicită achitarea inculpatului.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul A, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 punct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală - întrucât fapta nu există.

Motivele de apel vor fi analizate de C împreună, deoarece este vorba despre infracțiuni conexe.

Declarațiile inculpaților înșiși în evidență faptul că s-au dat și respectiv s-au primit sume de bani pentru a fi facilitate obținerea de permise/autorizații de port armă, pe baza unor înscrisuri contrafăcute.

Astfel, în cadrul urmăririi penale, inculpatul a arătat că "Declar că este adevărat faptul că i-am dat, la rândul meu, lui A anumite sume de bani din câștigul meu, pentru serviciile făcute de acesta. Nu a existat, de regulă, un procent fix al sumei pe care i-o dădeam lui A."- fila 37 - vol.; "declar că pentru fiecare ajutor pe care mi l-a dat A, acesta a primit (a cerut) sume de () dolar cuprinse între 80-150 $ Acesta îmi spune că din aceste sume va da și alte cadre de poliție, fără să-mi spună nume" - fila 55, vol.I; "Pentru acest serviciu, i-am dat lui A 150 dolari, spunându-mi că are de făcut niște cheltuieli la "- fila 58 vol.

Aceste declarații se coroborează cu cele ale inculpatului A, care afirmă că: "a primit pentru serviciile făcute 200 dolari de la " - fila 77 -vol.I (anterior, inculpatul descrie modalitatea în care a falsificat permisul de vânătoare, în vederea obținerii unei arme); "este adevărat faptul că pentru ajutorul dau lui și obținerea în final a armelor de către cetățenii turci, am primit în majoritatea cazurilor, de la, sume cuprinse între 50 și 200 dolari" - fila 98 vol.; "declar că nu am, dat colegilor de la vreo sumă de bani, însă, în câteva rânduri, mă duceam cu o sticlă de băutură sau un cartuș de țigări, însă nu raportat la un caz concret de autorizare a deținerii de arme, ci pentru a păstra bune relații cu colegii" - fila 99, vol.-

Conform datelor comunicate de Serviciul, toxice - fila 36, în sensul că pentru primirea cererilor persoanelor fizice care solicită eliberarea de autorizații și permise de armă, cât și pentru verificarea și confruntarea documentelor, era desemnat un subofițer de poliție. Inculpatul A era ofițer superior, locotenent colonel, în cadrul aceluiași serviciu, astfel încât, s-a folosit de influența sa pentru a facilita eliberarea în mod nelegal a permiselor sau înscrierea - cu încălcarea legii - unor arme în permise.

În calitatea sa de coordonare și sprijinire a activității serviciului respectiv, apelantul Aad eținut permisul de vânătoare a persoanei decedate

Încălcând obligația de a-l depune la arhivă, apelantul A s-a folosit de acest permis, pentru a crea o aparență de legalitate cererilor formulate de cetățenii turci. Infracțiunea de luare de mită există și atunci când, îndeplinirea actului cade în atribuțiile altui funcționar, dar făptuitorul, prin modul în care își realizează propriile îndatoriri de serviciu, influențează îndeplinirea actului de către persoana competentă.

În mod corect instanța de fond a reținut forma continuată a infracțiunii de dare de mită pentru inculpatul și, respectiv, luare de mită pentru inculpatul A, având în vedere caracterul repetat și identitatea actelor de executare, precum și modalitatea în care au fost falsificate permisele, prin utilizarea aceleiași copii xerox.

Considerentele expuse anterior atrag respingerea - ca nefondate - a apelurilor declarate de inculpații și

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate apelanților - critică formulată în motivul de apel al Ministerului Public, Curtea apreciază că, sancțiunea aplicată corespunde scopului pedepsei,în ceea ce privește cuantumul său, nu și cu privire la modalitatea de executare.

În mod corect instanța de fond a luat în considerare - la individualizarea pedepsei - atât persoana inculpaților și natura faptelor comise, dar și intervalul mare de timp scurs de la momentul desfășurării activității infracționale și până la momentul pronunțării hotărârii.

Durata apreciabilă a procedurilor judiciare - 6 ani de la momentul trimiterii în judecată - și peste 10 ani - de la momentul săvârșirii faptelor - îi afectează pe cei în cauză și determină un regim sancționator mai blând.

Dacă în ceea ce privește cuantumul pedepsei, instanța de fond a procedat corect, referitor la individualizarea judiciară a executării sancțiunii, Curtea apreciază că nu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ci suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va asigura scopul educativ al sancțiunii.

Alegerea acestei modalități de executare este determinată de durata mult mai mare a termenului de încercare, precum și de posibilitatea de a-i obliga pe cei în cauză la respectarea unor măsuri de supraveghere, care să asigure atât apărarea valorilor sociale, cât și a drepturilor persoanelor în cauză.

Deși făptuitorii au recunoscut faptele pe parcursul urmăririi penale, odată cu trecerea unui interval de timp mare de la momentul săvârșirii faptelor, aceștia au revenit asupra declarațiilor anterioare, arătând că nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor de care sunt acuzați - fila 85,86 dosar instanță de fond.

Natura faptelor comise, ca și faptul că cei doi s-au folosit de poziția oficială pe care o avea în cadrul Poliției Române, A, pentru a încălca dispozițiile legale - justifică un termen de încercare orientat către maximum.

Faptele care au fost reținute în sarcina inculpaților au presupus încălcarea obligației de apărare a relațiilor sociale, pe care - în virtutea poziției pe care o deținea - inculpatul A, ca ofițer superior al Poliției Române, trebuia să o respecte.

Pentru aceste considerente, Conform art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.1244/F din 21 octombrie 2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pe care o va desființa - în parte - și, pe fond, va înlătura aplicarea art.81 Cod penal și respectiv art.359 Cod procedură penală, art.71 alin.5 Cod penal, față de inculpații și

În baza art.86¹Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului, pe o perioadă de 5 ani și 9 luni, conform art.86²Cod penal.

Conform art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;

b)să anunțe, Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)să comunice și să justifice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, schimbarea locului de muncă;

d)să comunice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor - informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art.359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴Cod penal, cu referire la art.83 Cod penal și consecințelor nerespectării acestora.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, va suspenda executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.

II.În baza art.86¹Cod penal, va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului A, pe un termen de încercare de 6 ani, conform art.86²Cod penal.

Conform art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul urmează a se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;

c)să comunice și să justifice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, schimbarea locului de muncă;

d)să comunice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor - informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art.359 Cod procedură penală, va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴Cod penal, cu referire la art.83 Cod penal și consecințelor nerespectării acestora.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, va suspenda executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Conform art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și A împotriva aceleiași sentințe penale.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat fiecare inculpat la câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de câte 50 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Conform art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală:

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr.1244/F din 21 octombrie 2008 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.

Desființează - în parte - sentința penală apelată și pe fond înlătură aplicarea art.81 Cod penal și respectiv art.359 Cod procedură penală, art.71 alin.5 Cod penal, față de inculpații și

În baza art.86¹Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului, pe o perioadă de 5 ani și 9 luni, conform art.86²Cod penal.

Conform art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;

c)să comunice și să justifice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, schimbarea locului de muncă;

d)să comunice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor - informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴Cod penal, cu referire la art.83 Cod penal și consecințelor nerespectării acestora.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.

II.În baza art.86¹Cod penal, suspendă sub supraveghere executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului A, pe un termen de încercare de 6 ani, conform art.86²Cod penal.

Conform art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor;

c)să comunice și să justifice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor, schimbarea locului de muncă;

d)să comunice - Serviciului de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor - informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴Cod penal, cu referire la art.83 Cod penal și consecințelor nerespectării acestora.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Conform art.379 pct.1, lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și A împotriva aceleiași sentințe penale.

Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat la câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de câte 50 lei.

Cu drept de recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - --- ---

GREFIER,

- --

Red./13.04.2009

Dact./13.04.2009

Ex.4

Red.G--II.

Președinte:Lefterache Lavinia
Judecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan

#Judecator Lefterache Lavinia

Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 65/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 65/2009. Curtea de Apel Bucuresti