Dare de mită (art. 255 cod penal). Decizia 69/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 69/
Ședința publică din 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Judecător: - - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, -4,.B,.2,.8, județul V, împotriva sentinței penale nr.3/F din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 24 2009, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 26 2009, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 3/F din 7 ianuarie 2009, Tribunalul Vâlcea, în baza art. 255 alin.1 pen. raportat la art. 5,6 și 7 din Legea nr. 78/2000, modificată, a condamnat pe inculpatul, zis "", fiul lui și -, născut la data de 18.04.1980, în comuna, județul V, domiciliat în Râmnicu -V,-, -.14,.B,.2,.8, județul V, studii superioare, necăsătorit, administrator la "" Râmnicu-V, fără antecedente penale, I seria - nr.-, CNP - la 2 ani închisoare.
În baza art. 71. pen. a interzis inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 Cod penal lit. a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82 Cod penal, a stabilit termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei interzicerii drepturilor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 118 lit. b) Cod penal raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, a fost confiscată suma de 300 lei de la inculpat în favoarea statului.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că, după ridicarea de la atelierul inculpatului a mai multor bunuri electronice a căror proveniență nu a putut fi justificată, acesta l-a contactat de mai multe ori pe telefonul mobil pe agentul de poliție care întocmise procesul - verbal de ridicare a bunurilor și a insistat ca acesta să-i restituie bunurile, încercând coruperea sa, prin oferirea unuia dintre bunurile ridicate, respectiv un player.
fiind, s-a procedat la interceptarea și înregistrarea, audio și video, a convorbirilor telefonice purtate de denunțător și inculpat, precum și a discuțiilor directe dintre cei doi, după care inculpatul - a fost surprins în flagrant înmânându-i denunțătorului, chiar în biroul acestuia, suma de 300 lei, cu scopul de a-i restitui bunurile ridicate în vederea confiscării.
Fapta inculpatului privește atribuțiile de constatare și sancționare ale denunțătorului, în calitatea sa de agent de poliție, fiind de atributul acestuia să dispună cu privire la confiscarea ori restituirea bunurilor ridicate în vederea confiscării.
De aceea, a fost încadrată în prevederile art. 255 alin. l Cod penal, rap. la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea agravantei prevăzute de art. 7 alin. 2 din același act normativ.
S-a subliniat că pentru existența infracțiunii de dare de mită nu are relevanță refuzul sau acceptarea ofertei, fiind suficientă efectuarea acesteia de către mituitor.
Este indiferent dacă banii sau folosul au fost dați din proprie inițiativă sau cedând solicitărilor funcționarului. Pentru existența infracțiunii este suficientă activitatea de transmitere a banilor, valorilor sau altor foloase, fără a fi necesară și îndeplinirea actului pentru care s-a dat mită.
Judecătorul fondului a precizat că prin darea de mită se creează starea de pericol, concretizată în posibilitatea unei îndepliniri incorecte sau a unei neîndepliniri a îndatoririlor de serviciu de către funcționar.
De asemenea, există și pericolul stânjenirii desfășurării în bune condiții a activității unui organ de stat, instituții sau a oricărei persoane juridice. Această urmare rezultă din însăși săvârșirea acțiunii incriminate, deoarece legea nu condiționează existența infracțiunii de producerea unui rezultat determinat.
A rezultat fără putere de tăgadă că mituitorul a înmânat suma de 300 lei denunțătorului, acesta din urmă având funcția de ofițer de poliție care a participat la controlul efectuat asupra firmei mituitorului pentru a verifica legalitatea dobândirii bunurilor, cu scopul vădit de a-i restitui aparatura electronică confiscată.
Deși inițial a negat că l-a mituit pe agentul de politie, afirmând că suma de bani identificată pe biroul acestuia din urma cu ocazia flagrantului nu-i aparține, în cele din urmă inculpatul a recunoscut comiterea faptei, precizând că în realitate denunțătorul i-a pretins bani pentru a-i restitui bunurile ridicate în vederea confiscării și chiar l-a constrâns la comiterea faptei, fie direct, fie prin intermediul martorului.
Apărarea lui, susținută printr-o înregistrare a discuțiilor purtate între el și martorul, nu a putut fi primită, întrucât din conținutul acestei înregistrări nu a rezultat că denunțătorul i-ar fi pretins sau l-ar fi constrâns în vreun fel să-i dea bani.
Faptul că la un moment dat, la insistențele inculpatului, martorul l-a îndrumat pe acesta să-și rezolve problema în mod direct, prin discuții cu denunțătorul, și chiar să-i "dea ceva" pentru a-l determina să-i restituie bunurile, nu a fost considerat relevant, întrucât martorul a declarat că nu a avut nicio discuție cu denunțătorul referitor la bunurile ridicate și niciodată acesta din urmă nu i-a solicitat să discute în numele său cu inculpatul.
A mai precizat martorul că ideea de a-l îndruma pe inculpat să-l contacteze personal pe denunțător sau să-i ofere "ceva" a fost o stratagemă, pentru a scăpa de insistențele inculpatului.
Nici denunțătorul nu a confirmat că ar fi avut vreo discuție cu martorul despre bunurile ridicate cu ocazia controlului, iar acesta din urmă, deși lucrător de politie, nu a făcut parte din echipa care a participat la control.
S-a concluzionat că în cauză nu s-a putut face aplicarea dispozițiilor prevederilor de art. 46 Cod penal, privind constrângerea, ca una dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
Dacă inculpatul s-ar fi aflat în fața unei constrângeri, nu ar fi adoptat o atitudine de negare vehementă a faptei.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv faptul că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat la organele de urmărire penală și la instanță ori de câte ori a fost citat, are un copil minor în întreținere.
Prima instanță și-a format convingerea că nu va mai săvârși infracțiunii, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal.
S-a stabilit un termen de încercare, stabilit conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Cum potrivit jurisprudenței pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales nu se aplică în mod automat, ci numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare, doar dacă instanța constată că, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, interzicerea dreptului de a alege respectă principiul proporționalității, tribunalul a constatat că circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea nu se impun interzicerea dreptului accesoriu de a alege prevăzut de legile electorale.
În temeiul art. 118 lit. b) Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 300 lei, care a fost dată ca mită.
Împotriva acestei sentințe penale, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și a solicitat desființarea, cu consecința pronunțării achitării, pe motiv că fapta nu constituie infracțiune, întrucât ea a fost comisă în condițiile constrângerii sale de către denunțător.
Dezvoltând acest motiv de apel, a arătat inculpatul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. i/1, polițistul încercând, direct dar și prin intermediul martorului, să-l determine a-i remite suma de bani ce a făcut obiectul infracțiunii.
Această afirmație este probată, potrivit apelantului, prin convorbirea purtată cu martorul sus-numit, iar din declarațiile date de denunțător ar reieși același lucru.
O altă critică vizează individualizarea pedepsei, în sensul că judecătorul fondului nu ar fi precizat modalitatea în care pedeapsa urmează a fi executată.
Deși nu posedă antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor de anchetă ori de câte ori a fost chemat și are copii minori în întreținere, iar toate aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante, instanța nu a ținut seama de ele.
În apel, inculpatul a fost interogat, declarația sa fiind consemnată în scris ( 14).
A fost propusă de către apelant proba cu expertiză tehnică de specialitate, cu obiectivul de a se verifica autoturismul denunțătorului și a se determina dacă la bordul acestuia au fost efectuate modificări la kilometrajul afișat, în perioada 04.02. - 08.02. 2008.
A dorit inculpatul să probeze, în acest mod, că denunțătorul i-a cerut, anterior organizării flagrantului, să-i facă anumite servicii, în schimbul restituirii aparaturii electronice confiscate, și chiar au fost prestate atare servicii, în sensul că s-a deplasat la domiciliul denunțătorului și a procedat, în perioada indicată, la modificarea numărului de kilometri afișați la bordul autoturismului denunțătorului.
Această probă a fost admisă de curte, fiind desemnat un expert auto care să răspundă acestui obiectiv, însă expertul numit a comunicat prin adresa din data de 12.06.2009 ( 33 - 38 și 50) că nu există la service-ul autorizat din Râmnicu V și Pitești aparatura cu care să se poată verifica dacă, la bordul autoturismului Skoda proprietatea denunțătorului s-au adus sau nu modificări kilometrajului afișat.
Cum nici nu a putut răspunde obiectivului fixat ( 44), s-a revenit asupra probei încuviințate, constatându-se că este imposibilă efectuarea expertizei.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, cum și sub toate aspectele, așa cum obligă art. 371 alin. 2 Cod de procedură penală, curtea constată că apelul este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Situația de fapt stabilită de tribunal corespunde întocmai probelor aflate la dosarul cauzei, din care reiese că inculpatul -, electronist, deținătorul unui punct de lucru pentru repararea de obiecte electronice auto în cartierul - din Rm., a fost reclamat că a expus pentru vânzare obiecte electronice ce proveneau din furt.
De aceea, la data de 04.02.2008 lucrători de politie din cadrul Biroului de Investigații Criminale aparținând Poliției Râmnicu V au efectuat un control, n urma căruia s-a constatat că în atelier se află pentru reparații sau spre vânzare radio - casetofoane auto, radio - CD-uri, -uri și detectoare, a căror proveniență nu a putut fi justificată.
S-a procedat la întocmirea unui act de constatare și la ridicarea mai multor obiecte, în vederea continuării cercetărilor (dosar filele nr. 88-103).
Ulterior, la data de 08.02.2008, -, agent de poliție în cadrul Biroului de Investigații Criminale aparținând Poliției Râmnicu V (una dintre persoanele care a participat la verificarea efectuată la punctul de lucru al învinuitului), a sesizat organele de urmărire penală arătând că, după ridicarea bunurilor, inculpatul l-a contactat de mai multe ori pe telefonul mobil și a insistat să-i restituie bunurile, încercând coruperea sa, prin oferirea unuia dintre bunurile ridicate, respectiv un player.
Declarațiile date de denunțător în sensul celor de mai sus sunt susținute de procesele - verbale de redare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor in mediul ambiental, de declarațiile martorilor, de procesele - verbale de confruntare, cum și de procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, constând în remiterea sumei de 300 lei denunțătorului.
Poziția inculpatului, astfel cum rezultă din probele aflate la dosar) a fost aceea că, după confiscare, a procurat declarații scrise de mână de diverse persoane - ce atestau că aparatura electronică fusese, de fapt, lăsată pentru a fi reparată -, iar apoi de inițiere a unor "negocieri" cu polițistul ce participase la ridicarea obiectelor, în persoana denunțătorului -, pentru a-i explica faptul că, în cazul în care își va arăta bunăvoința, va fi recunoscător ( 19, 21 dosar urmărire penală).
să afle suma de bani pe care polițistul ar fi dorit să o primească pentru a-i restitui bunurile, inculpatul are o întrevedere cu un coleg al acestuia, martorul - ( 36 dosar fond), iar în urma discuției cu martorul deduce că aceasta s-ar ridica la 300 de euro.
Ulterior, la data de 25.02.2008, telefonează și poartă cu denunțătorul o discuție (filele 27 - 30 dosar urmărire penală), în care îi propune să-i dea o "atenție" personal, fără intermediari, căci așa este mai sigur.
La data de 26.02.2008, inculpatul s-a deplasat la sediul poliției, în biroul polițistului, pentru a-i înmâna acestuia banii descoperiți cu ocazia prinderii sale în flagrant ( 45 și urm. dosar de urmărire penală).
Este adevărat, denunțătorul nu are o poziție fățișă de respingere a propunerilor pe care inculpatul i le face, dimpotrivă, acesta îi garantează că în biroul său se poate face "tranzacția" în deplină liniște și chiar îi vorbește de "ordonanța de la parchet de scoatere de sub urmărire penală" ( 29).
Fapta de dare de mită constituie, însă, infracțiune, chiar în forma promisiunii de bani sau alte foloase, fără a fi necesar ca banii să fie remiși în mod efectiv.
Or, este evident că inculpatul a încercat în numeroase rânduri să ajungă la rezultatul dorit (restituirea aparaturii electronice care fusese confiscată) luând legătura cu denunțătorul și făcându-i acestuia diferite oferte, promițându-i și, în cele din urmă chiar oferindu-i bani.
Alineatul 2 al art. 255 nu este aplicabil în speță, întrucât, așa cum judicios a reținut tribunalul, nu a existat în niciun moment acțiunea de constrângere.
Inculpatul a avut de ales între a lăsa ancheta penală să-și urmeze cursul, pentru a putea recupera pe căi legale bunurile confiscate, în situația în care se proba că ele fuseseră legal procurate, și a încerca să-i mituiască pe polițiști, încercând astfel să-și rezolve "problema", prin eludarea legii.
Împrejurarea că denunțătorul i-ar fi cerut să-i presteze un serviciu (schimbarea numărului de kilometri afișați la bordul autoturismului său), pe care nu l-a plătit, fiind trecut în contul "datoriei", chiar reală de-ar fi, nu poate atrage consecința pe care acesta o susține, ca motiv de apel, și anume reținerea constrângerii sale în comiterea infracțiunii de dare de mită.
Nu operează, așadar, cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 lit. i/1 Cod de procedură penală, sentința prin care a fost pronunțată condamnarea celui în cauză fiind legală și temeinică.
Nici cel de-al doilea motiv de apel nu poate fi primit de către curte, întrucât tribunalul a avut în vedere, la individualizarea pedepsei aplicate, toate circumstanțele reale și personale aplicabile în speță, orientându-se, în funcție de acestea, către o sancțiune îndreptată spre minimul special prevăzut de lege și către aplicarea art. 81 Cod penal, privind suspendarea executării.
Reducerea pedepsei sub acest minim nu ar fi putut răspunde scopului preventiv, educativ și punitiv prevăzut de art. 52 din Codul penal, ținând seama mai ales de atitudinea oscilantă pe care cel în cauză a avut-o în raport cu fapta ce i se impută pe parcursul procesului penal, amplu descrisă în considerentele sentinței atacate cu apel.
De aceea, nu pot fi aplicate prevederile art. 74 din Codul penal, cu consecința prevăzută de art. 76 din cod.
Confiscarea banilor ce au făcut obiectul material al infracțiunii a fost judicios dispusă, în baza dispozițiilor legale precizate în dispozitivul sentinței.
În concluzie, se apreciază că hotărârea apelată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, prin respingerea apelului declarat împotriva ei, în baza art. 378 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din cod, va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, domiciliat în Râmnicu V,-, -4,.B,.8, jud.V, împotriva sentinței penale nr.3/F din data de 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe apelantul inculpat la 1000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
G - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./16.12.2009
Jud.fond:.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Elena Minodora Rusu
