Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1009/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 11557/4/2007
934/2009
DECIZIA PENALĂ -. 1009
Ședința publică din 09 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR 2: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ț ionarea cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de recuren ții, ș i împotriva deciziei penale nr.224/2009, pronun țată de Tribunalul sti - Sectia a II-a Penala.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică au răspuns recurentul, personal ș i intimatul-parte civilă Asocia ț ia de Proprietari-, -0,. 4, prin apărător ales cu delega ț ie de substiture depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind recuren ții, ș i intima ț ii-păr ț i civile Asocia ț ia de proprietari -0,-,.1; Asocia ț ia de Proprietari,-,. 2; Asocia ția de Proprietari Str. - -0, nr. 2,. 3 ș i Asocia ția de Proprietari Str. - -0, nr. 2,. 5.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ță, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul, având cuvântul, solicită a se lua act de motivele scrise depuse la dosarul cauzei și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Apărătorul ales al intimatului-parte civilă Asocia ția de Proprietari-, Β,. 4, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, men ținerea deciziei penale ca fiind temeinică și legală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând hotărârile pronun țate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Sus ț ine că instan ț a de judecată în mod corect i-a obligat la suportarea dezdăunărilor acordate pentru inculpata defunctă, având în vedere că recuren ț ii păr ț i civile nu au făcut declara ț ie expresă de renu ț are la mo ștenire.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor declarate de recurenții, împotriva decizie penale nr 224/A/03.04.2009 a Tribunalului București, secția a II a penală, constată:
Prin decizia penală nr. 224/A/03.04.2009 Tribunalul București, secția a II a penală, în temeiul art.379 alin 2 litera a Cod procedură penală, în temeiul alt. 379 alin 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de, și împotriva sentinței penale nr.2281/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, a fost desființată în parte sentința penală nr. 2281/ 19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și rejudecând în fond:
A obligatpe moștenitorii inculpatei, și la plata de despăgubiri civile către părțile civile Asociația de Proprietari - 20,- scara 1, Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 2, Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 3, Asociația de Proprietari Bloc b 20,- scara 4 și Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 5, corespunzător cotelor succesorale legale, după cum urmează:
-1800 lei către Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 1 și dobânda legală de la data de 31.03.2002 până la plata efectivă a creanței;
-18.286,5 lei către Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 2 și dobânda legală de la data de 31.03.2002 până la plata efectivă a creanței;
-18.286,5 lei către, Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara. 3 și dobânda legală de la de 31.03.2002 până la plata efectivă a creanței:
-18.286,5 lei către Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 4 și dobânda legală de la data de 31.03.2002 până la plata efectivă a creanței;
-18.286,5 lei către Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 5 și dobânda legală de la data de 31.03.2002 până la plata efectivă a creanței.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală 2281 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B - Secția Penală la data de 19.12.2008 a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile, Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 1, Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 2, Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 3. Asociația de proprietari bloc b 20,- scara 4 și asociația de proprietari bloc b 20,- scara 5 împotriva inculpatei, decedată la 30.10.2007, dispunându-se obligarea moștenitorilor acesteia, și, la plata de despăgubiri în sumă totală de 74.945, 98 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.2002 și până la achitarea integrală a debitului, corespunzător cotelor lor succesorale legale, după cum urmează:
-moștenitorul, soț supraviețuitor, la plata sumei de 18.736,49 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.2002 și până la achitarea integrală a debitului;
-moștenitorul, fiu, la plata sumei de 28.104, 74 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.2002 și până la achitarea integrală a debitului;
moștenitorul, fiu, la plata sumei de 28.104, 74 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.2002 și până la achitarea integrală a debitului.
De asemenea, a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei, instituită prin ordonanța nr. 109/2003/15.04,2003 a Secției 15 Poliție (f 492 ) și interdicția de înstrăinare a apartamentului inculpatei situat în B,-, - 20,. 1,. 4, sector 4, înscrisă în Biroul de Carte Funciară Sector 4 în baza Încheierii nr.-.09.2002a Judecătoriei Sectorului 4 B ( 199-200 dosar nr. 1301/2004 al Judecătoriei Sectorului 4 B-nr. unic -).
În temeiul aceleiași sentințe s-a dispus obligarea moștenitorilor inculpatei la câte 300 lei fiecare către părțile civile Asociația de; proprietari bloc b 20,- scara 2, Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 3 și Asociația de Proprietari bloc b 20,- scara 5, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acestea din urmă (onorariu de avocat).
De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată cererea părții civile ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - B 20, STR. - -. 2 4 de obligare a moștenitorilor inculpatei la cheltuieli judiciare (onorariu de avocat).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut in fapt că prin rechizitoriul nr.4405/din data de 10.02.2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 4 Bad ispus punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a inculpatei, cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare prev. de art. 215/1 al. 1 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp, dispunându-se totodată scoaterea de sub urmărire penală a susnumitei în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal.
În fapt, se arată in considerentele sentinței penale apelate, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în perioada 01.01.1997 - 13.03.2002, inculpata, în calitate de administrator al părții vătămate Asociația de Locatari --, -20,sector 4, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a Însușit și folosit sume de bani aflate in gestiunea sa, cauzând un prejudiciu de 945.979.212 Rol.
În susținerea situației de fapt reținute s-au indicat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: plângerea părții vătămate, autorizație de percheziție nr.4405/P/1998,proces verbal de percheziție domiciliară, declarațiile martorilor, și, documentele ridicate în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatei, raport de expertiză contabilă nr. -/2000, declarațiile inculpatei.
În ce privește latura civilă, s-a arătat că prejudiciul suferit de partea vătămată este de 945.979.212 ROL, aceasta constituindu-se parte civilă În procesul penal. In considerarea acestui prejudiciu, prin ordonanța din 15.04.2003 organul de cercetare penală a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra apartamentului nr. 4 din B,-, -20,se. 1, sector 4, aparținând inculpatei, precum și asupra unor bunuri mobile, până la concurenta sumei arătate.
În cursul cercetării judecătorești instanța de fond a audiat inculpata și martorii din acte, administrându-se și probatorii cu acte și cu expertiză contabilă.
Prin sentința penală nr.198/20.01.2006, pronunțată în dosarul nr.1301/2004 (nr. unic-),Judecătoria Sectorului 4 Bad ispus în temeiul art. 2151alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 Cp. S-a menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpatei prin ordonanța Secției 15 Poliție din data de 15.04.2003 și interdicția de înstrăinare dispusă prin încheierea nr.18904/05.09.2002a Judecătoriei Sectorului 4 B cu privire la imobilul proprietate a inculpatei, situat în B,-,. 8 20,. 1,. 4, sector 4, până la soluționarea laturii civile. În baza art. 191 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către stat în cuantum do 10.000.000 ROL, prorogându-se soluționarea cererilor părților Civile (ASOCIATIA DE PROPRIETARI - B 20 1, STR. - -. 2, ASOCIATIA DE PROPRIETARI - B 20 2, STR. - -. 2, ASOCIA DE PROPRIETARI - B 20 3, STR. - -. 2, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - B 20 4, STR. - -. 2, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - B 20 5, STR. - -. 2, succesoare ale fostei Asociații de Locatari --, - 20, sector 4) de obligare a inculpatei Ia plata cheltuielilor de judecată odată cu soluționarea laturii civile.
Anterior, prin încheierea din ședința publică de la 06.01.2006 instanța a dispus disjungerea laturii civile de latura penală, formându-se dosarul nr-.
Prin decizia penală nr.485/ A/19.05.2006 a Tribunalului București - Secția I Penală, s-a admis apelul declarat de inculpată, s-a desființat sentința penală nr.198/20.01.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr.1301/2004 (nr. unic -) și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță în vederea continuării judecății. În motivare s-a reținut că hotărârea instanței de fond este rezultatul unei greșite aplicări a legii, sens în care s-a arătat că instanța a dispus condamnarea În baza unui text inexistent (art. 115/1 alin. 1 Cp cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp), iar prin disjungerea laturii civile de cea penală nu s-a soluționat fondul, respectiv nu s-a stabilit dacă inculpata și-a însușit, folosit sau traficat bani, valori sau bunuri.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată pe rol sub -, dosar ce a fost conexat la dosarul nr- (latura civilă a cauzei disjunsă prin sentința desființată) prin încheierea de la data de 28.09.2006.
S-au atașat dosarul nr.1301/2004 (nr. unic -) al Judecătoriei Sectorului 4 B și dosarul nr.- al Tribunalului București - Secția I- Penală.
La termenul de judecată din 19.10.2006, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei noi expertize contabile care să stabilească valoarea prejudiciului pe perioada cât inculpata a fost administrator și valoarea prejudiciului pentru fiecare asociație de proprietari in parte, iar la data de 10.10.2007 a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă nr.7192/10.10.2007 prin care s-a stabilit că valoarea prejudiciului se ridică la suma de 74.945, 98 RON.
La data de 07.11.2007, ca urmare a dispozițiilor date de instanța de fond prin încheierea din data de 25.10.2007, s-a depus la dosar o completare a raportului de expertiză contabilă în care expertul a precizat că se află în imposibilitate de a stabili prejudiciul creat pentru fiecare asociație de proprietari in parte, având în vedere că la rubrica furnizori utilități și servicii, pe listele întocmite lunar, s-a evidențiat la fiecare scară (a blocului B 20 din-) valoarea întregii facturi luate în calculul cotelor lunare de întreținere mI și valoarea consumului aferent fiecărei scări în parte, acesta fiind motivul pentru care nu se cunoaște valoarea datoriei către furnizori defalcate pe scări (asociații), ci doar valoarea totală datorată acestora.
În ședința publică din 22.11.2007, apărătorul inculpatei a adus la cunoștință instanței că inculpata a decedat la data de 30.10.2007, depunând la dosar copie conformă cu originalul de pe certificatul de deces.
Prin sentința penală nr. 2146/22.11.2007, rămasă definitivă la 17.12.2007 prin neapelare, în baza art.11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10. g Cod procedură penală, instanța a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei, ca urmare a decesului acesteia.
Totodată, în baza art. 347 Cod procedură penală, instanța a disjuns acțiunea civilă împotriva inculpatei și emiterea unei adrese la Camera Notarilor Publici pentru a se comunica dacă s-a dezbătut succesiunea inculpatei.
După disjungere, s-a format dosarul nr- la care s-au atașat dosarele menționate.
Pe parcursul judecății, în baza verificărilor efectuate de instanță, s-au depus extrase de pe actele de stare civilă ale moștenitorilor inculpatei: - soț, și, fii.
La data de 02.12.2008, a fost depusă la dosar declarația însoțită de traducere legalizată, prin care fiul inculpatei a renunțat la succesiunea defunctei, motiv pentru care instanța a dispus la 11.12.2008 scoaterea acestuia din cauză. La aceiași dată instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că termenul de prescripție a fost întrerupt prin formularea plângerii penale de către Asociația de Locatari (actualmente Asociațiile de Proprietari 20,. 1, 2, 3, 4, și 5), partea vătămată formulând și acțiune civilă în despăgubire.
Analizând acteleșilucrările dosarului,în considerarea întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut in motivarea sentinței penale apelate că începând cu data de 01.01.1997 și până la sfârșitul lunii martie 2002, inculpata defunctă a deținut funcția de administrator la Asociația de Locatari din-, - 20, sector 4 (actualmente Asociațiile de Proprietari - 20 se. 1,2,3,4 și 5), calitate în care și-a însușit în decursul timpului sume de bani totalizând 74.945,98 lei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză contabilă dispus de instanță în dosarul nr- (filele 15-21), prejudiciind astfel părțile civile.
Împrejurarea că raportul de expertiză contabilă nu a reușit să defaIce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociațiile de proprietari existente pentru fiecare scară a blocului B 20, se mai arată în considerentele sentinței penale apelate, nu prezintă relevanță in ceea ce privește caracterul cert al prejudiciului, în condițiile în care defalcarea nu a fost posibilă tocmai datorită conduitei inculpatei care fie a ținut o evidență defectuoasă a actelor pe care le întocmea, fie nu a pus la dispoziția expertului toate actele.
Sub aspectul laturii subiective, ansamblul probator administrat în cauză, conduce la concluzia că inculpata a acționat eu vinovăție sub forma intenției, aceasta prevăzând și urmărind producerea rezultatului.
Faptul că inculpata decedat înainte de a se stabili întinderea răspunderii sale juridice, prezintă importanță numai în ceea ce privește răspunderea penală acesteia care este strict personală, aspect în considerarea căruia instanța a dispus de altfel încetarea procesului penal.
Însă, din punct de vedere civil, a mai reținut instanța de fond în considerentele sentinței penale apelate, răspunderea civilă delictuală este o sancțiune care se aplică nu atât în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, cât în considerarea patrimoniului său. Așa fiind, dacă autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligația sa de dezdăunare se transmite moștenitorilor săi, chiar dacă aceștia nu au contribuit în niciun fel la producerea rezultatului păgubitor. A admite că decesul autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii stinge răspunderea civilă, ar însemna ca victima să nu mai poată fi niciodată despăgubită așa cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 998 și 999 Cod civil.
Se poate lesne observa că, în speță prejudiciul stabilit de expertiza contabilă apare ca o datorie în patrimoniul defunctei, se mai reține în considerentele sentinței atacate, datorie ce trebuie plătită, conform art.774-789 Cod civil, de către moștenitorii acesteia, și, moștenitori legali rezervatari și în parte sezinari ai defunctei.
Cum până în prezent moștenitorii arătați nu au făcut vreo declarație expresă de renunțare la moștenire (cu excepția lui ), nefăcând nici demersuri la notariat în vederea deschiderii procedurii succesorale, fiind de prezumați că au acceptat moștenirea pur și simplu, instanța de fond a dispus obligarea acestora la despăgubiri, corespunzător cotelor lor succesorale legale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, și.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții au arătat în esență că au luat cunoștință de existența acestui dosar, fiind introduși în cauză după data de 17.12.2007. Răspunderea penală este un fapt personal, se mai arată în motivele de apel, iar apelanții nu au comis nicio infracțiune și nu au produs nicio pagubă. În mod eronat instanța de fond a dispus obligarea apelanților și la plata unei dobânzi la suma solicitată din anul 2002, cât timp obligația de plată poate fi stabilită în sarcina apelanților de la data introducerii lor în proces, respectiv ianuarie 2008, se mai arată, în motivarea apelului. În cauză, nu există niciun titlu executoriu în baza căruia apelanții să fie obligați la plata vreunei sume de bani, or termenul de plată va începe să curgă de la data existenței unui titlu executoriu și nicidecum din anul 2002. În consecință, se mai susține de către apelanți, o parte a datoriei este deja prescrisă față de termenul general de prescripție de 3 ani.
În aceste împrejurări, apelanții au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar în subsidiar desființarea în parte a sentinței, doar în ceea ce privește data aplicării dobânzii la suma solicitată, urmând ca dobânda să fie aplicată de la data introducerii moștenitorilor în cauză. De asemenea, apelanții au mai solicitat ridicarea sechestrului asigurator și a interdicției de înstrăinarea a apartamentului, deoarece nu au posibilitatea de a plăti suma la care sunt obligați, decât prin vânzarea imobilului ce face obiectul sechestrului.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 06.03.2009 s-a pus în vedere intimatelor părți civile să depună la dosar un acord scris cu privire la cuantumul debitului cuvenit pentru fiecare asociație de proprietari în parte.
Conform convenției încheiate la data de 31.03.2009, Asociațiile de proprietari și-au împărțit despăgubirile.
De asemenea, la dosar a mai fost depus procesul verbal întocmit la data de 27 iunie 2002 prin care reprezentanții intimaților părți civile au declarat că asociațiile de proprietari din B,-, sector 2, -20, scările 1, 2, 3, 4, 5 s-au înființat ca urmare a dizolvării Asociației de Locatari din B,-, bloc b20 și sunt singurele persoane juridice îndreptățite a prelua întregul patrimoniu al Asociației de Locatari din B,-, bloc b20.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 378 alin 1 Cod procedură penală, tribunalul a reținut, în esență, că prin sentința penală nr. 2281, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B - Secția Penală la data de 19.12.2008, a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - B 20, STR. - -. 2 1, ASOCIATIA DE PROPRIETARI - B 20, STR. - -. 2 2, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - B 20, STR. - -. 2 3, ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - B 20, STR. - -. 2 4 și ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - B 20, STR. - -. 2 5 împotriva inculpatei, decedată la 30.10.2007, dispunându-se obligarea moștenitorilor acesteia, și, la plata de despăgubiri în sumă totală de 74.945, 98 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.2002 și până la achitarea integrală a debitului, corespunzător cotelor lor succesorale legale.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond, apreciază Tribunalul, că răspunderea civilă delictuală este o sancțiune care se aplică nu atât în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, cât în considerarea patrimoniului său. În aceste condiții, dacă autorul prejudiciului a decedat înainte de a i se fi stabilit întinderea răspunderii, obligația sa de dezdăunare se transmite moștenitorilor săi, chiar dacă aceștia nu au contribuit în niciun fel la producerea rezultatului păgubitor. A admite că decesul autorului faptei ilicite cauzatoare de prejudicii stinge răspunderea civilă, ar însemna ca victima să nu mai poată fi niciodată despăgubită așa cum prevăd dispozițiile imperative ale art. 998 și 999 Cod civil.
În consecință, susținerile apelanților conform cărora nu au participat la săvârșirea infracțiunii și deci nu au produs nicio pagubă, sunt lipsite de orice temei juridic, cât timp apelanții sunt chemați la repararea unui prejudiciu comis de autorul a cărui succesiune au acceptat-
De asemenea, în mod temeinic și legal a reținut instanța că prejudiciul stabilit de expertiza contabilă apare ca o datorie in patrimoniul defunctei, datorie ce trebuie plătită, conform art. 774 - 789 civ. de către moștenitorii acesteia, și, moștenitori legali rezervatari și în parte sezinari ai defunctei (numai fiii).
Cu referire la data aplicării dobânzii la suma solicitată de intimatele părți civile, deși în motivele de apel s-a învederat că dobânda se impune a fi calculată de la data introducerii în cauză a moștenitorilor inculpatei decedate, Tribunalul a reținut că această susținere este lipsită de temei. Astfel în cauză forma de răspundere civilă incidentă este răspunderea delictuală, moștenitorii inculpatei fiind obligați la repararea prejudiciului infracțional cauzat prin fapta autorului. Or, în cazul răspunderii delictuale, cel care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept în întârziere, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei formalități speciale în acest scop. Deoarece în perioada 01.01.1997 - 13.03.2002, inculpata, în calitate de administrator al părții vătămate Asociația de Locatari --, - 20, sector 4, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit și folosit sume de bani aflate in gestiunea sa, cauzând un prejudiciu patrimonial, rezultă că în patrimoniul acesteia a existat obligația de reparare a prejudiciului efectiv cauzat dar și a dobânzii legale calculate de la data comiterii faptei ilicite (data consumării activității infracționale) și până la data achitării elective a debitului. Ca urmare a acceptării succesiunii, în patrimoniul apelanților a fost transmisă obligația de reparare a prejudiciului efectiv dar și obligația de plată a dobânzii calculate conform celor expuse mai, reținând că în materie delictuală răspunderea este integrală, cel care a săvârșit fapta ilicită fiind obligat la a repara toate pagubele cauzate, atât cele previzibile cât și cele neprevizibile. Sintetizând, această obligație de reparare integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a trecut în patrimoniul moștenitor apelanți, ca efect al acceptării succesiunii.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea moștenitorilor apelanți la plata de despăgubiri în sumă totală de 74.945, 98 lei, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 31.03.2002 și până la achitarea integrală a debitului, corespunzător cotelor lor succesorale legale. Obligarea moștenitorilor la plata dobânzii calculate de la data introducerii acestora în proces (ianuarie 2008) ar contraveni principiilor răspunderii civile delictuale și regulilor de transmitere moștenirii.
Cu privire la solicitarea de ridicare a sechestrului asigurător și a interdicției de înstrăinare a apartamentului, motivată pe faptul că numai în acest sens apelanții pot face rost de suma de bani necesară pentru plata de despăgubiri către intimatele părți civile, tribunalul a reținut că scopul măsurii asigurătorii este tocmai acela de a garanta plata creanței. În consecință, în măsura n care singurul bun care poate fi valorificat pentru plata despăgubirii este chiar apartamentul cu privire la care s-a dispus interdicția de înstrăinare, măsura sechestrului asigurător se va transforma într-o măsură executorie, urmând ca vânzarea acestuia să aibă loc în cadrul unei procedurii execuționale imobiliare. Din analiza sentinței apelate, tribunalul a reținut că apelanții moștenitori au fost obligați, cu respectarea cotelor succesorale prevăzute de lege la plata unei sume globale către cei 5 creditori, respectiv către cele cinci intimate părți civile, fără a se stabili suma cuvenită fiecăreia. Conform art.1003 Cod civil, atunci când delictul este imputabil mai multor persoane, acestea sunt ținute solidar pentru despăgubiri. Prin urmare, legea reglementează expres solidaritatea debitorilor în materia răspunderii civile delictuale. Titlul executoriu care este susceptibil de executare silită, ipoteza pluralității de creditori, ca în speță, trebuie să prevadă expres suma la care este îndreptățit fiecare creditor. Împrejurarea că raportul de expertiză contabilă nu a reușit să defalce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociațiile de proprietari existente pentru fiecare scară a blocului B 20, nu poate justifica pronunțarea unei soluții în care nici unul dintre creditori nu cunoaște întinderea creanței și deci nu ar putea demara o procedură execuțională concretă. Faptul că raportul de expertiză efectuat în cauză nu a reușit să defalce valoarea prejudiciului pe fiecare dintre asociațiile de proprietari existente pentru fiecare scară a blocului B 20 nu poate împiedica instanța sa stabilească valoarea creanței care se cuvine fiecărui creditor.
În condițiile în care valoare prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a fost stabilită pe bază de probe, întinderea globală a creanței fiind demonstrată, iar creditorii au convenit asupra modului de împărțire a sumelor cuvenite, instanța va lua act de această manifestarea de voință, reținând incidenta principiului disponibilității sub aspectul laturii civile a procesului penal.
Prin urmare, în cazul cererilor formulate sub aspectul laturii civile a procesului penal, ceea ce trebuie să prevaleze este manifestarea de voință a titularului acțiunii civile (a creditorului). A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din Codul d e procedură civilă care, reglementând procedura de drept comun în această privință, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art.721 din același cod, este aplicabil și în materia dreptului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, invocând drept motive de casare dispozițiile art 385/9 pct 10 și 17 Cod procedură penală. În motivele de recurs se critică sentința și decizia pentru următoarele considerente:
1.nu a fost stabilită vinovăția inculpatei, astfel încât în mod greșit instanțele au dispus obligarea la despăgubiri către părțile civile;
2.nu există un titlu executoriu pe latura civilă astfel încât în mod greșit s-a dispus obligarea la penalități de întârziere;
3.nu s-a făcut dovada de către părțile civile, asociațiile de proprietari, faptului că sunt succesorii în drepturi ai fostelor asociații de locatari și nici dovada încasărilor și plăților pe scări;
4. nu s-a calculat prejudiciul real în raport de faptul că nu s-a făcut regularizarea restanțelor între asociațiile de locatari și cele de proprietari, nu s-au stabilit restanțele pe fiecare scară de bloc și vinovăția inculpatei în raport de fiecare dintre sumele restante,nu s-au luat în discuție sumele reprezentând ajutorul social, a fost extinsă răspunderea inculpatei pentru operațiuni derulate după încetarea calității de administrator;
5. instanța de apel nu s-a pronunțat pe o cerere esențială pentru părți și anume cererea privind ridicarea sechestrului asigurător;
6.greșita soluționare a laturii civile în lipsa soluționării laturii penale.
Analizând hotărârea recurată, Curtea va admite recursul conform art 385/15 pct 2 litera c Cpp pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și cea de apel au analizat pe larg condițiile prezumțiilor în baza cărora au constatat în persoana recurenților calitatea de moștenitor, care a acceptat succesiunea în raport de inculpata decedată.
De asemenea, ambele instanțe au motivat minuțios modul în care se divide prejudiciul între părțile civile, precum și modul în care influențează principiul disponibilității, faptul că părțile civile s-au înțeles asupra modului de împărțire a despăgubirilor, soluționarea laturii civile în prezenta cauză.
Instanțele nu au analizat, însă, existența unui element esențial al răspunderii civile delictuale și anume vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care s-a acționat.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin articolele 998 și 999 Cod civil, care constituie temeiuri pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
În acest scop, se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții:
a)-existența unui prejudiciu;
b)-existența unei fapte ilicite;
c)-existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
d)- existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
instanțelor de fond și de apel au avut în vedere exclusiv existența prejudiciului și calitatea de moștenitor a descendenților persoanei trimise în judecată, față de faptul că aceștia nu au cerut deschiderea succesiunii.
Deși este cert faptul că asociațiile de proprietari au suferit un prejudiciu, așa cum rezultă din expertiza efectuată în dosarul penal, existența prejudiciului nu dispensează instanța investită cu soluționarea laturii civile de analiza celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale sau măcar de indicarea faptului că existența vinovăției se sprijină pe argumentele unei alte instanțe și probele administrate într-un alt dosar, de exemplu, în dosarul penal nr-.
Raportul juridic penal s-a stins în cauza de față, prin decesul inculpatei, pronunțându-se o soluție conform art.10 lit.g Cod procedură penală.
Pentru ca răspunderea civilă a celui ce a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este suficient să fi existat o faptă ilicită, aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, fiind necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului, iar atunci când fapta a fost comisă de acesta, autorul să fi acționat cu vinovăție. Față de încetarea procesului penal pe considerentul decesului inculpatei, instanțele ar fi trebuit să indice modul stabilire a vinovăției, care în dreptul civil urmează două reguli principale:
a).răspunderea civilă delictuală operează în principiu pentru cea mai ușoară culpă;
b).indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală.
Absența motivării existenței vinovăției autoarei lor a cauzat recurenților o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei în vederea reluării judecății la instanța de fond.
Pentru a fi obligați la despăgubiri fiii inculpatei, în afara motivării existenței vinovăției inculpatei, instanțele au trebuit să constate calitatea de succesor a acestora.
Instanța de fond și cea de apel nu au indicat motivul pentru care s-au considerat competente să analizeze existența calității de moștenitor a fiilor inculpatei.
Ca regulă, rocedura p. succesorală se desfășoară în fața notarului sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, în fața instanței de judecată.
Deși procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate (deci inclusiv a părților civile din cauza de față) sau a procurorului (art.68 din Legea nr.36 /1995), instanța de fond și cea de apel au avut în vedere, probabil, că aceasta intră în conceptul de chestiune prealabilă prevăzută de art.44 Cod procedură penală, prezumând, din existența procesului penal faptul că părțile nu s-au înțeles și, deci, instanța devine competentă să statueze și asupra acestor chestiuni.
Față de faptul că în cauză instanțele nu au motivat în niciun fel considerentele pentru care apreciază că există vinovăția inculpatei, apreciind recursul ca fondat, Curtea va admite calea de atac va casa decizia și sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
La reluarea judecării cauzei, vor fi administrate probe în vederea clarificării laturii civile a cauzei (vinovăția inculpatei, calitatea de succesor), instanța de fond urmând să se pronunțe și asupra celorlalte apărări formulate de recurenți cu privire la întinderea prejudiciului și existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, față de soluția ce se va pronunța, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat derecurenții, împotriva decizie penale nr 224/A/03.04.2009 a Tribunalului București, secția a II a penală,
Casează decizia penală nr.224 din 3 aprilie 2009,pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală și sentința penală nr.2281 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria sector 4
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 4
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact./17.07.2009
Ex.2
red.//II.
Președinte:Ion Tudoran Corneliu BogdanJudecători:Ion Tudoran Corneliu Bogdan, Lefterache Lavinia
