Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 215 Cod Penal-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 12
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și inculpata, împotriva deciziei penale nr. 93 din 20 iunie 207 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - inculpată asistată de avocat - apărător ales, lipsind recurenta - parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice M și intimata - parte civilă "GRUPUL ".
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - inculpată solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Drobeta Tr.S, deoarece în esență, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la toate faptele descrise în rechizitoriu și reținute ca atare în sarcina inculpatei, că hotărârea instanței de fond este nemotivată, existând astfel motivul de casare prevăzut de art.3859pct. 9 p, că în mod greșit a fost condamnată pentru infracțiunea prev.de art.11 lit.c și e din Legea 87/1994, deoarece aceasta a fost abrogată prin legea nr.241 din 2005, lege care a abrogat și diuspoz.art.280 din Codul Muncii și disp.art.37 din legea nr.82/1991.
De asemenea pe latură civilă se solicită ținându-se seama de cererea de achitare formulată pentru infracțiunile prev.de art.37 din Legea 82/1991 și art.11 lit.c și e din legea 87/1994, înlăturarea răspunderii civile.
Apărătorul inculpatului mai solicită respingerea recursului formulat de Direcția Finanțelor Publice, ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere pentru ambele recursuri, casarea deciziei tribunalului și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la această instanță ținând seama că hotărârile nu sunt motivate în fapt și în drept cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, ținându-se seama și de succesiunea în timp a comiterii faptelor și a modificărilor legislative.
Recurenta inculpat, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului așa cum a fost susținut de apărătorul ales, declarând că nu a înțeles de ce este condamnată și că nu a comis faptele de care este acuzată.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 368 din 28 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Drobeta TS în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 2151Cod Penal, condamnarea inculpatei - fiica lui și, născută la 30.09.1956, CNP -, domiciliată în municipiul O,-, județ M - la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 11 alin. 1 lit. c 87/1994, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.11 alin. 1 lit. e din 87/1994, a fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 37 din 82/1991 rap. la art. 289.Cod Penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 25 rap. la art. 290.Cod Penal, aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 291C.p., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33-34.
Cod PenalS-au contopit pedepsele aplicate inculpatei și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81-82.Cod Penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-i-se atenția inculpatei asupra disp. art. 83.
Cod PenalÎn temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b C.P.P. a fost achită inculpata pentru infracțiunii prev. de art. 246.p, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achită pentru infracțiunea prev. de art. 280 din Legea 53/2003.
În temeiul art.346 și art. 14.C.P.P. rap. la art. 998-999. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA și DGFP M, obligând-o pe inculpată să plătească părții civile SC SA, suma de 534.599.023 lei ROL despăgubiri.
A fost obligată inculpata să plătească părții civile DGFP M suma de 188.233.067 lei ROL despăgubiri.
A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită prin ordonanța nr. 795/P/2004 din 28. 04. 2005 Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți asupra imobilului aparținând inculpatei situat în mun. O-, jud.
În baza art. 191.C.P.P. a fost obligată inculpata la 1000 lei RON cheltuieli judiciare statului, iar conform art. 193.C.P.P. la plata către partea civilă SC SA a sumei de 1255 lei RON, cheltuieli judiciare.
În fapt, instanța de fond a constatat că, în perioada 01.01.2001-10.01.2004, inculpata a îndeplinit funcția de administrator al SC SA la SC DTS, a fost reconfirmată în această funcție la 08.03.2003, iar la 24.12.2003, și-a prezentat demisia din funcția ocupată și a solicitat încetarea contractului de muncă. Acest contract a încetat prin decizia nr. 7/28.01.2004.
Pe perioada îndeplinirii funcției răspunderea sa este asimilată cu cea a administratorului unic potrivit Legii nr. 31/1990.
În exercitarea atribuțiilor sale inculpata, în mod nelegal, și-a însușit prin diverse mijloace, și a traficat în interesul său suma de 534.599.023 lei ROL aparținând firmei a cărei angajată era. Astfel, au fost înregistrate în contabilitatea firmei mai multe facturi fiscale și chitanțe prin care s-a încercat justificarea achiziționării unor bunuri și servicii care, deși erau înscrise în evidențele societății, nu au fost achiziționate sau prestate în folosul acestora.
Astfel, în două facturi emise de către SC X SRL pentru achiziționarea de mobilier de interior în evidența contabilă a vânzătorului( SC X SRL) este mentionat la rubrica "cumpărător"numele însă în contabilitatea SC SA facturile figurează înregistrate și au la rubrica "cumpărător" consemnat numele societății. Aceste facturi au fost modificate de către inculpată care a trecut la rubrica "cumpărător" numele societății. Bunurile respective nu au intrat în patrimoniul firmei, ci au fost folosite pentru decorarea locuinței proprietatea inculpatei.
De asemenea, au fost înregistrate în evidența contabilă a SC SA plăți către diverși furnizori pe bază de chitanțe și dispoziții de plată, iar pentru sumele înscrise în respectivele chitanțe nu există documente care să justifice care anume persoană le-a ridicat. Probele administrate relevă însă că aceste sume au fost unele ridicate de personal, iar altele ridicate pentru aceasta de alte persoane ( ).
În acest fel s-a procedat cu: chitanța nr. -/22.04.2002 în valoare de 19.935.594 lei ROL emisă de SC Transport SRL SM( societate care în realitate nu există), chitanța nr. -/20.12.2002 în valoare de 164.872.314 lei ROL emisă de SC Media DTS; chitanța nr. -/28.03.2003 emisă de către SC Media; dispoziția de plată nr. 474/30.09.2003 în valoare de 12.000.000 lei ROL reprezentând plăți către SC SRL Tr. S( sumă ridicată direct de din casierie), chitanța nr. -/29.08.2003 în valoare de 98.000.000 lei ROL emisă de SC Media; chitanța nr. -/28.10.2003 în valoare de 68.985.000 lei ROL emisă de SC Media, precum și chitanța nr. -/13.01.2004 în valoare de 54.673.673 lei ROL emisă de SC Media. O parte din aceste sume au fost ridicate cu titlu de avans de către care era șoferul societății.
Prin înregistrarea acestor sume în contabilitatea firmei, TVA-ul aferent facturilor fiscale mentionate mai sus a condus la majorarea TVA deductibil în detrimentul plății TVA.
În acest fel suma de 188.233.547 lei ROL reprezentând TVA nu a fost plătită pe bugetul de stat.
Totodată, în calitate de director, a prezentat datele nereale din chitanțele indicate anterior în bilanțurile contabile, balanțele lunare și declarațiile de cont, acceptând și înregistrând în evidența contabilă documente false în vederea sustragerii de la plata impozitului datorat bugetului de stat.
Documentația cuprinzând date nereale inserate în declarațiile de cont, bilanțuri contabile, au fost depuse la organele fiscale.
Probatoriul administrat relevă faptul că, în calitate de director, a determinat-o pe, director marketing publicitate, să întocmească în fals chitanța nr. -/13.01.2004.
Instanța de fond a constatat astfel că, în drept, faptele inculpatei, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare prev. de art. 2151Cp, evaziune fiscală pre. de art. 11 lit c și e din Legea nr. 87/1994, fals intelectual, prev. de art. 37 din legea nr. 82/1991, uz de fals prev. de art. 291 Cp, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cp.
Situația de fapt relatată și rezolvările juridice adoptate, s-au întemeiat pe probatoriile administrate atât în faza urmăririi penale, cât și în fața instanței, pe parcursul cercetării judecătorești.
S-a mai constatat că, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpata a fost trimisă în judecată și pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constând în aceea că a folosit în alte scopuri creditul clienților, SC SRL, SC Com SRL, Primăria O și în valoare de 1.573.830.104 lei ROL pentru achiziționarea de autoturisme DAEWOO.
Instanța de fond a apreciat că faptele nu sunt de natură penală, prin contractul de comercializare nr. C/11/3204/12.12.2003 încheiat între SC Automobile SA C și SC Dr. Tr. S reprezentată de inculpată ultima societate dobândea dreptul de a comercializa în numele primei societăți autoturisme. Potrivit contractului societatea administrată deinculpată putea vinde autoturismele numai în sistemele: cu plată integrală, cu plată anticipată, și plată integrală și contract de buy-pack. Obligațiile de plată trebuiau achitate de clienți în conturile C pe baza avizului eliberat de către dealer: SC Dr. Tr.
Sumele indicate de la clienții menționați au fost utilizate pentru achitarea unor cheltuieli cu caracter gospodăresc, plata salariilor, rambursarea creditelor, plata dobânzilor și pentru plata unor autoturisme comandate și achitate anterior de către alți clienți.
Plata autoturismelor a fost efectuată de către care a facturat autoturismele către SC Dr. Tr. S, care la rândul său le-a facturat la același preț către clienți, fără să se realizeze în felul acesta pierderi dar nici profit din exploatare.
Instanța a mai reținut că respectivele autoturisme au fost achitate de datorită faptului că aceasta înregistra la rândul ei datorii față de SC Dr. Tr. În aceste condiții, litigiul dintre cele două societăți comerciale este unul de natură comercială și nu poate constitui o faptă penală pentru inculpata.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 280 din nr. 53/2003, constând că în perioada 2001-2003 nu a depus contribuțiile reținute de la salariați pentru fondul de asigurări sociale, șomaj și sănătate în sumă de 525.376.865 lei ROL la bugetul de stat, instanța de fond a reținut că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii în cauză, lipsindu-i atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă.
Astfel, pentru sumele datorate bugetului de stat cu titlu de asigurări de sănătate și șomaj existau convenții încheiate pentru eșalonarea la plată,conform OUG nr. 40/2002, cu CAS M și DGFP M la 19.09.2003.
Prin urmare, SC Dr. Tr. S avea înregistrată în contabilitate contribuția la asigurările sociale de stat, la fondul de sănătate și impozitul pe salariu la data de 31.12.2003 însă ele nu au fost plătite în perioada 2001-2003 deoarece ființau convențiile de eșalonare a plății acestor datorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul și împrejurările în care s-au comis - profitând de funcția de director pe care o deținea, de prejudiciul produs ce nu a fost acoperit, dar și de faptul că inculpata se află prima abatere de la normele penale, așa încât îi va aplica acesteia pedepse cu închisoare orientate spre minimul prevăzut de lege considerate de natură a satisface scopul educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.
De asemenea, s-a ținut seama de faptul că infracțiunile au fost săvârșite de către inculpată în concurs real și s-a făcut aplicarea disp. art. 33-34 Cp.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenție a pedepsei, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei rezultante.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpata și partea civilă
În motivele de apel formulate, partea civilă arătat în esență că hotărârea instanței de fond este greșită, deoarece s- a reținut eronat că prejudiciul adus bugetului de stat este de 188.233.067 lei ROL, când în realitate este de 1.145.996 RON.
Inculpata, prin avocat ales a motivat oral apelul, considerând că nu este vinovată pentru faptele imputate, solicitând achitarea, avându-se în vedere că primul expert a fost sancționat de către Colegiul, iar ultima expertiză nu a stabilit nici un prejudiciu.
Prin decizia penală nr. 93 A din 20 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca fiind nefondate a apelurilor formulate de inculpată și partea civilă și obligarea apelanților la plata sumei de câte 30lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat în esență următoarele:
Din probele dosarului a rezultat - așa cum a reținut și instanța de fond - că în perioada 01.01.2001-10.01.2004, inculpata a îndeplinit funcția de administrator al SC SA la SC DTS, a fost reconfirmată în această funcție la 08.03.2003, iar la 24.12.2003, și-a prezentat demisia din funcția ocupată și a solicitat încetarea contractului de muncă. Acest contract a încetat prin decizia nr. 7/28.01.2004,pe perioada îndeplinirii funcției răspunderea sa este asimilată cu cea a administratorului unic potrivit Legii nr. 31/1990.
În exercitarea atribuțiilor sale inculpata, în mod nelegal, și-a însușit prin diverse mijloace, și a traficat în interesul său suma de 534.599.023 lei ROL aparținând firmei a cărei angajată era, înregistrând în contabilitatea firmei mai multe facturi fiscale și chitanțe prin care s-a încercat justificarea achiziționării unor bunuri și servicii care, deși erau înscrise în evidențele societății, nu au fost achiziționate sau prestate în folosul acestora.
În aceste condiții, în două facturi emise de către SC X SRL pentru achiziționarea de mobilier de interior în evidența contabilă a vânzătorului( SC X SRL) este menționat la rubrica "cumpărător"numele, însă în contabilitatea SC SA facturile figurează înregistrate și au la rubrica "cumpărător" consemnat numele societății. Aceste facturi au fost modificate de către inculpată care a trecut la rubrica "cumpărător" numele societății. Bunurile respective nu au intrat în patrimoniul firmei, ci au fost folosite pentru decorarea locuinței proprietatea inculpatei. De asemenea, au fost înregistrate în evidența contabilă a SC SA plăți către diverși furnizori pe bază de chitanțe și dispoziții de plată, iar pentru sumele înscrise în respectivele chitanțe nu există documente care să justifice care anume persoană le-a ridicat. Probele administrate relevă însă că aceste sume au fost unele ridicate de personal, iar altele ridicate pentru aceasta de alte persoane ( ).
Relevante în ceea ce privește modul de operare sunt: chitanța nr. -/22.04.2002 în valoare de 19.935.594 lei ROL emisă de SC Transport SRL SM( societate care în realitate nu există), chitanța nr. -/20.12.2002 în valoare de 164.872.314 lei ROL emisă de SC Media DTS; chitanța nr. -/28.03.2003 emisă de către SC Media; dispoziția de plată nr. 474/30.09.2003 în valoare de 12.000.000 lei ROL reprezentând plăți către SC SRL Tr. S( sumă ridicată direct de din casierie), chitanța nr. -/29.08.2003 în valoare de 98.000.000 lei ROL emisă de SC Media; chitanța nr. -/28.10.2003 în valoare de 68.985.000 lei ROL emisă de SC Media, precum și chitanța nr. -/13.01.2004 în valoare de 54.673.673 lei ROL emisă de SC Media. O parte din aceste sume au fost ridicate cu titlu de avans de către care era șoferul societății.
Prin înregistrarea acestor sume în contabilitatea firmei, TVA-ul aferent facturilor fiscale mentionate mai sus a condus la majorarea TVA deductibil în detrimentul plății TVA.
În acest fel suma de 188.233.547 lei ROL reprezentând TVA nu a fost plătită la bugetul de stat. Expertiza contabilă întocmită de expert prof. și expert contabil menționează în concluziile raportului de expertiză că prin înregistrarea în contul 4426 "TVA deductibil" s-a diminuat TVA de plată cu suma de 188.233.547 lei ROL.
Totodată,s-a constatat că, în calitate de director, a prezentat datele nereale din chitanțele indicate anterior în bilanțurile contabile, balanțele lunare și declarațiile de cont, acceptând și înregistrând în evidența contabilă documente false în vederea sustragerii de la plata impozitului datorat bugetului de stat.
Documentația cuprinzând date nereale inserate în declarațiile de cont, bilanțuri contabile, au fost depuse la organele fiscale.
Chiar dacă pe baza expertizei nu s-a putut constata dacă inculpata a ridicat sume de bani din casierie sau dacă obiectele de inventar cumpărate există în realitate( societatea fiind în procedura de lichidare judiciară), din declarațiile martorilor, foști angajați, rezultă situația de fapt evocată mai sus.
Probatoriul administrat a relevat și faptul că, în calitate de director, inculpata a determinat-o pe, director marketing publicitate, să întocmească în fals chitanța nr. -/13.01.2004.
Faptele inculpatei, așa cum au fost reținute, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor: de delapidare prev. de art. 2151Cp, evaziune fiscală pre. de art. 11 lit c și e din Legea nr. 87/1994, fals intelectual, prev. de art. 37 din legea nr. 82/1991, uz de fals prev. de art. 291 Cp, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 rap. la art. 290 Cp.
Așadar, în mod corect prima instanță a constatat vinovăția inculpatei pentru infracțiunile de mai sus, precum și faptul că pedeapsa aplicată își va atinge scopul și fără privarea efectivă de libertate.
În ceea ce privește celelalte infracțiuni, acestea nu au fost contestate, nefiind formulat apel d e către parchet, iar apelul părții civile a privit exclusiv latura civilă, astfel că instanța de control judiciar nu a putut analiza aceste fapte, o altă soluție putând aduce atingere principiuluinon reformatio in pejus(neagravarea situației în propria cale de atac).
Privitor la măsura menținerii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța 795/P/2004, s-a apreciat că aceasta este justificată pentru asigurarea garanției recuperării prejudiciului de către părțile civile.
Relativ la apelul părții civile, declarat sub aspectul cuantumului prejudiciului stabilit de instanța de fond, s-a apreciat că este nefondat, prima instanță reținând corect - pe baza expertizei contabile efectuate de expert contabil prof. și expert contabil, precum și în raport de rezolvarea laturii penale a cauzei - că prejudiciul cauzat de inculpată acestei părți civile se rezumă doar la diminuarea TVA de plată către bugetul statului, prin înregistrarea facturilor menționate.
Sumele datorate bugetului de asigurări sociale, fondului de sănătate și șomaj nu constituie prejudiciu creat prin activitatea infracțională a inculpatei, aceasta încheind cu instituțiile în cauză convenții de eșalonare la plată a acestor datorii către bugetul de stat. Convențiile respective au fost în vigoare pe perioada cât inculpata a fost administratorul societății, nefiind stabilite alte prejudicii aduse bugetului de stat prin raportul de expertiză contabilă.
În ceea ce privește solicitarea SC SA -A de a se extinde apelul și cu privire la această parte civilă și obligarea la plata sumei integrale cu care s-a constituit parte civilă, instanța de apel nu a putut-o primi, articolul 373.C.P.P. invocat nepermițând considerarea ca apel a solicitării de mai sus în condițiile nedeclarării efective a unui apel în cauză.
Astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că nu poate fi agravată situația inculpatei în propria cale de atac, dacă partea civilă în speță nu a declarat apel.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, atât partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cât și inculpata.
În motivele de recurs inculpata invocă faptul că atât instanța de fond, cât și cea de apel nu și-au motivat hotărârile, deoarece nu au arătat în concret care dintre faptele reținute în sarcina inculpatei ar întruni elementele constitutive ale unei anumite infracțiuni, că aceste instanțe nu au avut în vedere modificările legislative survenite de la data pretinsei comiteri până la data judecății și nu au făcut aplicarea acestor dispoziții legale, precum și că probele administrate dovedesc nevinovăția inculpatei, iar partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice M a criticat greșita temeinicie a deciziei și sentinței în ceea ce privește cuantumul prejudiciului.
Recursurile sunt fondate în ceea ce privește cazul de casare invocat de recurenta inculpată în baza art.3859alin.1 pct.9 teza
C.P.P.Astfel, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu și-au motivat hotărârile și nu au arătat în concret care dintre faptele deduse judecății și descrise în actul de sesizare întrunesc elementele fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, limitându-se la o formulare generală, respectiv la formularea că faptele inculpatei "așa cum au fost reținute, întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunilor: de delapidare prev.de art.2151p, evaziune fiscală prev.de art.11 lit.c și din legea 87/1994, fals intelectual prev.de art.37 din legea 82/1991, uz de fals prev.de art.291 p, instigare la săvîrșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.25 rap.la art.290 "
Față de multitudinea de infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, și în raport de numărul mare al actelor materiale reținute ca fiind efectuate de către inculpată, se impunea în mod evident, din partea ambelor instanțe circumscrierea fiecărei acțiuni materiale, stabilită ca infracțiune, unei anumite încadrări juridice și analiza probelor pe care se bazează soluționarea laturii penale a cauzei.
Neprocedând în acest fel, contrar dispozițiilor art.356 alin.1 lit.b și și alin.2 p, instanțele au pronunțat o hotărâre nelegală.
Față de critica reținută de C și formulată de inculpată, se constată că și recursul părții civile este fondat având în vedere că unele dintre infracțiunile pentru care este în prezent judecată inculpata, sunt generatoare de prejudicii, care sunt în prezent solicitate de partea civilă.
Cu motivarea reținută, în baza art.38515alin.1 lit.c p, recursurile vor fi admise, se va casa decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, aceasta urmând a avea în vedere în soluționarea apelurilor celor două părți și celelalte critici formulate de acestea.
Se vor menține actele procedurale încheiate până la termenul de 20 iunie 2007.
Văzând și dispoz.art.192 alin.3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de partea civilă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și inculpata, împotriva deciziei penale nr. 93 din 20 iunie 207 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul Mehedinți.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. -
Jud. apel:
Dact. 3 ex./ 13 02.2008
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
