Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1822/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1536
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de către recurentul-inculpat și recurenta-parte-civilă ASOCIAȚIA DE proprietari BL. 51 împotriva Deciziei penale nr. 445/A din data de 6.VII.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pe data de 21 octombrie 2009, respectiv pentru data de astăzi, 28 octombrie 2009 când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1970 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, s-a dispus, în baza art.334 Cod procedură penală, schimbarea calificării juridice data faptelor comise de inculpatul din infracțiunile de: delapidare prevăzută de art.215/1 Cod penal, neglijență în serviciu prevăzută de art.249 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cp, în infracțiunile prev. de art.215/1 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal și respectiv art.249 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare, cu aplicarea art.81 Cod penal, fiind, totodată, obligat la plata către partea civilă a sumei de 18.634,80 lei despăgubiri civile și 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în raport de ansamblul probator administrat în cauză - că, inculpatul a îndeplinit funcția de administrator al Asociației de Proprietari BI. 51 din B,-, sector 4. În fapt, acesta a îndeplinit și funcțiile de contabil și casier.
De-a lungul perioadei menționate, inculpatul nu a ținut contabilitatea asociației în conformitate cu normele legale, reținându-se prin rapoartele de expertiză contabilă întocmite în cauză că registrul de casă era de fapt compus din trei carnete ne șnuruite și sigilate, în care erau trecute o serie de sume și numere de chitanțe care în numeroase cazuri nu corespundeau cu cele din chitanțiere și nici cu sumele menționate în chitanțe.
Totodată, prin raportul de expertiză contabilă s-a constatat că în cuprinsul mai multor chitanțe sumele achitate au fost modificate, fiind trecute sume mai mici decât cele menționate inițial. Totodată, în registrele contabile inculpatul a trecut sume de bani inferioare celor menționate în chitanțe (diferențele fiind Între 50.000 ROL - 200.000 ROL), raportul de expertiză contabilă constatând existența a peste 100 de astfel de operațiuni în primele 22 de chitanțiere consultate.
Audiat de către instanța de fond, inculpatul a declarat că aceste operațiuni nu au fost săvârșite cu intenție, ci probabil din cauza unor simple neglijențe, iar referitor la modificările de chitanțe a învederat că a făcut aceasta, deoarece unii locatari nu au avut - la momentul plății, toată suma datorată.
Instanța de fond a apreciat că afirmațiile inculpatului sunt nesincere, în consecință înlăturându-le, având în vedere amploarea datelor greșit trecute în registre, iar în ce privește chitanțele modificate, nu este clar motivul pentru care inculpatul nu a menționat de la început în cuprinsul acestora suma achitată în mod real de către locatari. De altfel, instanța de fond a constatat că între sumele menționate în chitanțe și sumele menționate în listele de întreținere nu există aproape nicio legătură.
Referitor la situația penalităților aplicate de furnizorii de utilități, raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală a constatat că inculpatul nu a repartizat locatarilor restanțieri la plata întreținerii penalități în sumă totală de 176.952.506 lei (ROL). Din listele de plată, nu s-au putut stabili criteriile pe baza cărora inculpatul a repartizat cheltuielile comune locatarilor și nici modul în care s-au repartizat o parte din penalitățile aplicate de furnizori.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de judecată a constatat, de asemenea, că repartizarea cheltuielilor pe fiecare apartament s-a efectuat în mod aleatoriu, iar inculpatul nu a repartizat restanțierilor penalități aplicate de furnizori în cuantum de 144.452.506 lei (ROL).
Instanța de fond a reținut această ultimă sumă ca fiind corectă, având în vedere că - la efectuarea primei expertize contabile - nu s-a ținut cont de o plată în cuantum de 31.728.566 lei (ROL), efectuată în data de 5.04.2004, când inculpatul era, încă, administrator (adunarea generală prin care a fost schimbat din funcție având loc la data de 17.04.2004).
Ambele expertize au constatat că penalitățile aplicate de furnizori și nerepartizate nu mai pot fi recuperate de la locatarii rău-platnici, deoarece sunt prescrise. S-a mai reținut și că inculpatul nu a adus la cunoștința organelor de conducere ale asociației situația rău-platnicilor și a penalităților, neexistând niciun înscris care să ateste existența unei asemenea notificări.
Ca urmare a acestui fapt, asociația a fost prejudiciată și cu sumele de 34.725.560 lei și 7.170.000 lei, datorate de locatarii rău-platnici, acestea fiind constatate ca prescrise de către instanțele civile (sent. civ. nr.2219/13.04.2005 și nr.423/26.01.2005 ale Judecătoriei Sector 4 B).
Referitor la acest aspect, inculpatul a arătat că, în atribuțiile sale de serviciu nu intra și acționarea în judecată a restanțierilor la plata întreținerii, ci doar emiterea de somații, obligație de care s-a achitat.
Instanța fondului a înlăturat și această apărare, având în vedere că inculpatul nu a depus la dosarul cauzei vreo somație pe care s-o fi emis către proprietarii restanțieri și nici experții contabili nu au descoperit vreun asemenea înscris în actele asociației. Nu în ultimul rând, instanța de fond a constatat că inculpatul avea obligația, în conformitate cu dispozițiile art.22 alin. 3 lit. s din nr.OG400/2003 să sesizeze comitetul executiv al asociației cu privire la situația restanțierilor, în mod evident, o asemenea sesizare trebuia efectuată în scris, iar inculpatul trebuia să probeze existența acesteia.
Totodată, ambele expertize au concluzionat că și lipsa unui fond de rulment în cuantumul prevăzut de lege (asociația dispunând doar de suma de 6.300.500 lei (ROL) cu acest titlu) a dus la imposibilitatea de plată a sumelor datorate furnizorilor și, implicit, la aplicarea de penalități.
Expertizele au mai stabilit și că la momentul încetării funcției inculpatului, din gestiunea asociației lipsea suma de 24.059.089 lei (ROL). Această sumă a fost achitată de inculpat în faza de judecată, cu chitanța nr.2913 22.12.2005.
De asemenea, inculpatul a repartizat locatarilor, cu titlu de cheltuieli comune, în lunile ianuarie și noiembrie 2003, sume mai mari decât valorile facturate de furnizori, rezultând în plus suma de 11.837.468 lei (ROL). Și cu privire la această sumă, inculpatul a arătat că se datorează unor simple erori.
Instanța de fond a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului - de a modifica în mod repetat chitanțele de plată a întreținerii, trecând sume mai mici decât cele menționate inițial în cuprinsul acestora, și apoi consemnarea în registrele contabile a sumelor modificate - realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În mod evident, fapta a fost săvârșită în formă continuată, deoarece chitanțele au fost modificate la date diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, astfel că, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată acesteia prin rechizitoriu din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă simplă prev. de art.290 Cod penal, în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art.290 Cod penal rap. la art.41 alin.2 Cod penal.
De asemenea, faptele inculpatului - de a-și însuși în mod repetat din încasările asociației sume de bani până la valoarea totală de 24.059.089 lei (ROL) au realizat conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art.215/1 Cod penal raportat la art. 41 alin.1 Cod penal.
Și pentru această faptă s-a schimbat încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu din forma simplă a infracțiunii de delapidare (art.215/1 pen.) în forma continuată (art. 215/1 pen. rap. la art. 41 alin. 2.pen.). În acest sens, instanța de fond a apreciat că inculpatul și-a însușit suma menționată mai sus prin acte materiale distincte și repetate în timp, dar, evident, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu, instanța de fond a apreciat că inculpatul se face vinovat și de săvârșirea acesteia. Astfel, acesta nu a constituit fondul de rulment într-un cuantum care să permită achitarea sumelor datorate furnizorilor de utilități, nu a adus la cunoștința organelor de conducere ale asociației situația restanțierilor la plata întreținerii, astfel că furnizorii de utilități au aplicat asociației penalități de întârziere într-un cuantum de 144.452.506 lei (ROL).
Totodată, inculpatul nu a repartizat aceste penalități restanțierilor, astfel că în prezent acestea nu pot fi recuperate de asociație, fiind prescrise. Tot din cauza inactivității acestuia s-au prescris sumele de 34.725.560 lei (ROL) și 7.170.000 lei (ROL), datorate de locatarii rău-platnici, conform sentințelor civile susmenționate.
Referitor la calitatea inculpatului de subiect activ al acestei infracțiuni, instanța de fond a reținut că inculpatul are calitatea de "funcționar" în sensul art.147 alin. 2 Cod penal, pedeapsa fiind aplicată în limitele prevăzute de art.258 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul și partea civilă, iar prin decizia penală nr.734/2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins apelul inculpatului; admis apelul părții civile, dispunându-se obligarea inculpatului către partea civilă la plata sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea onorariului de expert, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs inculpatul și partea civilă, iar prin decizia penală nr.292 din 27 februarie2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, s-au admis recursurile formulate de inculpat și partea vătămată; s-a casat - în totalitate - decizia penală a Tribunalului București nr.734/2007 și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor, cu motivația că prima instanță de apel nu a examinat în niciun mod și nu a făcut nicio referire la un motiv de apel distinct al părții civile, privind cheltuielile de întreținere majorate pentru lunile ianuarie și noiembrie 2003, în cuantum total de 1183,74 lei, astfel încât el nu poate fi examinat "omisso medio".
În decizia de recurs, Curtea a stabilit în sarcina instanței de apel ca - în rejudecare, Tribunalul să aibă în vedere toate criticile aduse de părți prin motivele de recurs.
În rejudecarea apelurilor, s-a pronunțat decizia penală nr.682/A din 23 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate inculpat și partea civilă; s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 1060 lei, reprezentând onorariu expertiză grafică și au fost obligați apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Astfel, Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală la data de 7.04.2008, sub nr-.
În apelul declarat de către inculpat - motivat în scris și susținut oral la termenul de judecată din 15.10.2008 - s-a solicitat desființarea, în parte, a sentinței penale apelate și rejudecând în fond, să se dispună înlăturarea sa de la obligarea de a plăti suma de 144.452.506 lei (ROL) către partea civilă ca urmare a reținerii în sarcina inculpatului a infracțiunii de neglijență în serviciu, în condițiile în care inculpatul este in măsură să dovedească faptul că și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitate de administrator, respectiv, a emis somații (depuse în fața instanței de apel) către acei locatarii rău-platnici și prin urmare, nu se poate retine culpa inculpatului în imposibilitatea recuperării acestor creanțe ca urmare a prescrierii acțiunii civile împotriva acestor rău-platnici.
Totodată, s-a mai solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 11.000.000 lei (ROL), prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare în condițiile în care inculpatul a acoperit acest prejudiciu prin restituire.
În apelul declarat de către partea civilă s-a solicitat desființarea în parte a sentinței penale apelate și rejudecând în fond, să se dispună obligarea acestuia, pe lângă sumele acordat de instanța de fond, și la plata sumei de 11.837.468 (ROL), reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a repartizării cu titlu de cheltuieli comune în lunile ianuarie și noiembrie 2003 unor sume mai mari decât valorile facturate de către furnizori, obligarea acestuia la plata sumei de 1500 lei (RON), reprezentând onorariul expertului desemnat să efectueze expertiza financiar contabilă în faza de urmărire penală și să fie majorate despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul prin sentința instanței de fond, respectiv, la plata sumei de 9629 lei (RON), reprezentând penalități calculate de furnizori pentru neplata datoriei de 18.634 lei (RON).
Așa fiind, în apel după casare, pentru a decide astfel, Tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În mod corect, instanța de fond, în raport de materialul probator administrat în cauză, a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor puse pe seama sa și l-a condamnat conform dispozitivului sentinței penale, cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor fiind judicios individualizate.
Tribunalul a apreciat că - în ceea ce privește latura civilă a cauzei - instanța de fond a făcut o justă soluționare.
Tribunalul nu a primit motivele de apel formulate de către inculpat in sensul înlăturării obligării acestuia la plata sumei de 144.452.506 lei (ROL) penalități de întârziere aplicate de furnizori, simpla depunere de către inculpat in fața instanței de apel a câtorva somații adresate rău-platnici lor, somații datate din 8. 12. 2002, în condițiile în care inculpatul avea obligația legală, în 1 conformitate cu art. 22 alin. 3 lit. S din HG nr.400/2003 să sesizeze Comitetul executiv al Asociației cu privire la situația restanțierilor, o astfel de sesizare trebuia făcută în scris pentru ca inculpatul să probeze existența acesteia, simplele afirmații ale inculpatului neputând fi primite de către instanță.
Referitor la suma de 11.000.000 lei (ROL), la care inculpatul pretinde că ar fi fost obligat de către instanța de fond, Tribunalul a constatat că o astfel de sumă nu există, prejudiciul total la care a fost obligat inculpatul este în sumă de 18.634,80 lei (RON) din care, 144.452.506 lei (ROL) prejudiciu ca urmare a săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, inculpatul neconstituind fond de rulment într-un cu antum care să permită achitarea sumelor datorate furnizorilor de utilități, neaducerea la cunoștință a organelor de conducere a asociației restanțierilor la plata întreținerii, fapt care a dus la aplicarea de penalități de întârziere și sumele de 34.725.560 lei (ROL) și 7.170.000 lei (ROL), sume prescrise datorită inactivității inculpatului.
De asemenea, Tribunalul a apreciat ca nefondat și apelul părții civile întrucât, pe de o parte, la constituirea de parte civilă și de indicarea pretențiilor față de inculpat, conform principiului disponibilității care guvernează soluționarea laturii civile, partea civilă nu a indicat printre pretențiile sale și suma de 1500 lei (RON), pe care susține că a plătit-o în faza de urmărire penală pentru efectuarea unei expertize contabile, astfel că, din oficiu și, mai ales în calea de atac, nu se pot aduce sau majora noi pretenții.
Totodată, Tribunalul nu a primit susținerile părții civile ca inculpatul să fie obligat și la plata sumei de 11.837.468 lei (ROL), prejudiciu produs locatarilor în perioada ianuarie-noiembrie 2003, prin repartizarea cu titlu de cheltuieli comune în sume mai mari decât cele reale, întrucât astfel cum a reținut și instanța de fond, această sumă a fost deja achitată de către locatari, a intrat în contul părții civile și pur si simplu aceasta din urmă, urmează a restitui aceste sume de către locatari, inculpatul neînsușindu-și aceste sume, iar partea civilă nefiind în măsură să facă dovada unui prejudiciu în condițiile în care aceste sume, astfel cum s-a menționat mai sus, au ajuns în posesia părții civile.
Nu a primit nici cererea formulată de către partea civilă de obligare a inculpatului la plata sumei de 9.629 lei (RON), reprezentând penalități calculate de, întrucât conform extrasului de cont depus la dosar, aceste penalități au survenit în perioada (fapt recunoscut de altfel de partea civilă) octombrie 2005- septembrie 2006, dată la care calitatea de administrator a inculpatului încetase încă din aprilie 2004, inculpatul fiind de altfel trimis în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni până la această dată.
Și împotriva acestei decizii penale au declarat recurs partea civilă Asociația de Proprietari Bl. 51 B și inculpatul.
Recurenta parte civilă a criticat hotărârea instanței de apel pentru motivul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate în apărare, de natură să influențeze soluția procesului, respectiv admiterea în totalitate a pretențiilor solicitate de partea civilă. În acest sens s-a învederat că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea de obligare a inculpatului la plata sumei ce reprezintă onorariul expertului achitat de partea civilă la urmărirea penală, precum și asupra cererii de constituire de parte civilă cu suma stabilită ca prejudiciu de către expert.
De asemenea, instanța de apel, în mod nelegal, nu a obligat pe inculpat la plata sumei de 11.834.468 lei, reprezentând prejudiciul produs locatarilor de inculpat prin înscrierea în listele de întreținere a unor sume mai mari decât cele calculate de către furnizorii de servicii, sumă ce atâta timp cât a fost a fost încasată de Asociație de la proprietari să se reflecte ca un plus în gestiunea Asociației.
S-a mai arătat că instanța de apel a respins neîntemeiat cererea de majorare a pretențiilor părții civile cu suma de 9.629,32 lei (RON) cu o motivare contrară probelor, respectiv că această sumă ar reprezenta penalități de întârziere calculate pentru o perioadă în care inculpatul nu mai avea calitatea de administrator, în realitate această sumă reprezintă penalități de întârziere calculate la sumele la care inculpatul a fost obligat de către instanța de fond, deci sunt accesorii la debitul la care inculpatul este debitor.
Recurentul inculpat a criticat decizia instanței de apel pentru motivul de casare prev. de art.3859pct.18 Cod procedură penală, în sensul că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt, care a avut ca și consecință condamnarea greșită a inculpatului. În continuare arată că, la judecarea apelului, a depus înscrisuri noi (somații de plastă și un tabel semnat de cei răi - platnici), însă instanța a emis să analizeze aceste probe noi și să lămurească situația de fapt, pe baza tuturor probelor.
Prin decizia penală nr.1638 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, au fost admise recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - 51, cu sediul în B,-, sector 4 împotriva deciziei penale nr. 682/A/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul penal nr-; s-a casat decizia penală recurată și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță - Tribunalul București; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat că recursurile declarate de partea civilă și de inculpat sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată, cu privire la recursul părții civile că instanța de apel, în mod eronat, a apreciat că cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata onorariului de expert, constituie o cerere în cadrul despăgubirilor materiale, astfel încât respingerea cererii pentru acest motiv echivalează practic cu o nepronunțare asupra cererii de acordare cheltuielilor judiciare, în conformitate cu prevederile art.190 și art.193 Cod procedură penală.
De asemenea, Curtea a constatat că instanța de apel nu a analizat susținerile părții civile conform cărora suma de 11.837.468 lei rezultă din repartizarea cu titlu de cheltuieli comune în lunile ianuarie și noiembrie 2003, unor cheltuieli mai mari decât valorile facturate de furnizori, reprezintă tot prejudiciu cauzat de inculpat, în condițiile în care această sumă se regăsește înscrisă, ca plus, în gestiunea Asociației.
În același sens, Curtea a reținut că instanța de apel nu a examinat apărările părții civile cu privire la suma de 9.629,32 lei (RON), dacă reprezintă contravaloarea, penalităților de întârziere ale pentru neplata debitului de 18.634,80 lei (RON), imputată inculpatului, sau dacă aceste penalități sunt aferente perioadei de după aprilie 2004, când inculpatul nu mai avea calitatea de administrator.
S-a arătat că analiza acestei situații se impune a se face în raport de probele din dosar și reglementările legale aplicabile.
În privința recursului declarat de inculpat, Curtea a constatat că instanța de apel a încălcat principiul efectului devolutiv al apelului prin aceea că nu a analizat situația de fapt, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror probe noi depuse în apel, în raport de care să concluzioneze asupra vinovăției inculpatului și a încadrării juridice a faptelor.
Motivarea laturii penale a cauzei a fost făcută extrem de succint și este aproape inexistentă, făcându-se unele referiri la motivarea primei instanțe.
Reinvestită cu judecarea apelurilor, după casarea cu trimitere, prin decizia penală nr.445/A din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost admise apelurile formulate de inculpatul și partea civilă Asociația de Proprietari Bl.51, împotriva sentinței penale nr.1970/25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B (dosar nr-), pe care a desființat-o - în parte - și, în fond, a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 800 lei (RON), reprezentând onorariul avocat (instanța fond), către partea civilă; s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 1073,10 lei (RON), consemnată cu factura Seria - - 407 nr.- Nr -/9.2008; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, ribunalul a reținut - în esență - următoarele:
În apelul formulat partea civilă, s-a criticat soluția instanței fondului pentru omisiunea acesteia de a-l obliga pe inculpat și la plata sumei de 11837,74 lei, reprezentând prejudiciul produs locatarilor prin repartizarea cu titlu de cheltuieli comune, în Iunie ianuarie - noiembrie 2003 unor sume mai mari decât valorile facturate de furnizori.
De asemenea, s-a solicitat a fi avute în vedere și cheltuielile ocazionate în susținerea proceselor, respectiv onorariu de expert și onorariu avocat fond si apel.
Cu privire la aceasta suma de 11837,468 lei, partea civilă a precizat că locatarii au fost prejudiciați prin majorarea cheltuielilor pentru încălzire cu această sumă, care a reprezentat un plus în gestiunea asociației, întrucât s-au încasat sume mai mari decât cele datorate furnizorului.
Referitor la criticile aduse de inculpat sentinței apelate, Tribunalul a reținut că prin somațiile adresate locatarilor rău-platnici, inculpatul și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în calitate de administrator și din acest punct de vedere faptul că s-au perceput penalități de către furnizori care nu au mai putut fi executate de la locatari, sumele fiind prescrise, nu este imputabilă în niciun mod și, deci, nu se justifică condamnarea sa pentru infracțiunea de neglijenta în serviciu. În acest context, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru această infracțiune.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând înlăturarea de la plata sumei de 144 mii.lei vechi ce reprezintă cuantumul penalităților de întârziere reținută de expert în raportul de expertiză, întrucât aceste sume nu îi sunt imputabile. A solicitat, totodată, a-i fi restituită suma de 800 lei (RON), achitată cu titlu de onorariu expert grafoscopic, pentru faptul că expertiza deși a fost încuviințată în cauză, nu a mai fost întocmită.
Examinând apelurile formulate, tribunalul a reținut următoarele:
În perioada ianuarie 2002-aprilie 2004, inculpatul a îndeplinit funcția de Administrator al Asociației de Proprietari, Bl 51, str.- 25, sector 4 având și funcția de contabil și casier.
În acest interval de timp inculpatul nu a ținut contabilitatea asociației de locatari în conformitate cu normele legale. Astfel, din expertizele contabile întocmite în cauză a rezultat că registrul de casă era format din 3 carnete nelegate și sigilate în care erau inserate sume și numere de chitanțe care nu corespundeau cu cele din chitanțiere și nici cu sumele menționate pe chitanțe.
A rezultat, totodată, că în cuprinsul mai multor chitanțe sumele achitate au fost modificate, fiind inserate sume mai mici decât cele menționate inițial.
În registrele contabile inculpatul a trecut sume de bani inferioare decât cele menționate în chitanțe, raportul de expertiză contabilă constatând existența a peste 100 de astfel de operațiuni într-un număr de 22 chitanțiere consultate.
Cu privire la situația penalităților aplicate de furnizorii de utilități, raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală a constatat că inculpatul nu a repartizat locatarilor restanțieri la plata întreținerii penalități în sumă de 176.952.506 lei (ROL), iar din listele de plată afișate nu s-au putut stabili criteriile pe baza cărora a repartizat cheltuielile comune a locatarilor și nici modul în care s-au repartizat o parte din penalitățile aplicate de furnizori.
A arătat tribunalul că susținerile apărărilor inculpatului, în sensul că operațiunea de modificare a sumelor inserate în registrele contabile și ulterior în chitanțe s-ar datora neglijenței și nu intenției, dar și că ar fi trimis somații prin care să-i notifice pe locatarii rău-platnici asupra penalităților percepute de furnizori, în mod corect au fost înlăturate de instanța fondului ca fiind nesincere, ele fiind contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, amploarea datelor greșit inserate în registre, dar și în chitanțe - se apreciază de Tribunal că - relevă categoric intenția inculpatului de a-și însuși o parte din banii asociației pentru sine, iar din modul defectuos în care au fost afișate listele cheltuielilor aferente spațiilor de locuințe nu au putut fi determinate în concret, criterii obiective pe baza cărora să fi fost repartizate cheltuielile comune, dar nici modul de repartiție al penalităților aplicate de furnizori.
Chiar dacă inculpatul a procedat la afișarea unor somații de plată, aceasta s-a făcut cu mult după ce furnizorii au trimis somații pentru penalități și după ce ele erau constatate ca prescrise, nefiind individualizate concret sumele percepute ca penalități aferente pe fiecare apartament în parte.
De altfel, în acest context, raportul de expertiză contabilă a constatat că inculpatul nu a repartizat locatarilor restanțieri la plata sumei penalități în sumă totală de 176.952.505 lei, iar din listele de plată nu s-au putut stabilit criteriile pe baza cărora inculpatul a repartizat cheltuielile comune locatarilor, dar nici penalitățile aferente.
Cu privire la infracțiunea de neglijență, Tribunalul a constatat că, în mod corect, instanța fondului a apreciat că inculpatul se face vinovat și de săvârșirea acesteia, motivat de faptul că nu a constituit fondul de rulment într-un cuantum care să permită achitarea sumelor datorate furnizorilor de utilități, dar nu a adus la cunoștința organelor de conducere ale asociației situația restanțierilor la plata întreținerii, astfel încât furnizorii de utilități au aplicat penalități de întârziere într-un cuantum de 144.452.506 lei (ROL). Din cauza inactivității inculpatului, în calitatea sa de administrator, s-au prescris sumele de 34.725.560 lei (ROL) și 7.170.000 lei (ROL), datorate de locatarii rău-platnici, prescripție constatată prin sentințele penale pronunțate în cauză.
A reținut Tribunalul că, în soluționarea laturii civile, instanța fondului a avut în vedere un cuantum total al prejudiciului de 18.634,80 lei (RON), sumă ce este formată din: 144.452.506 lei (ROL) - reprezentând penalități de întârziere aplicată de furnizori; 34.725.560 lei (ROL) și 7.170.000 lei (ROL) - ce reprezintă sume datorate de locatarii restanțieri constatate însă ca fiind prescrise prin sentințele civile nr.2219/2005 și 423/2005 ale Judecătoriei Sectorului 4 B, prejudiciu ce a fost produs categoric de către inculpat ca urmare a neglijenței în serviciu.
Cu privire la suma de 11.837.468 lei (ROL) cu care inculpatul i-ar fi prejudiciat pe locatari, prin repartizarea cu titlu de cheltuieli comune în lunile ianuarie și noiembrie 2003, cu sume mai mari decât cele facturate de furnizori, tribunalul a concluzionat că în mod corect instanța fondului nu a acordat și această sumă părții civile.
Pentru a ajunge la această concluzie, Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că, pe parcursul procesului în fond, inculpatul a achitat suma totală de 24.059.089 lei (ROL), constatând ca fiind suma lipsă în gestiunea inculpatului, context în care încasările asociației au devenit intacte, iar în situația în care locatarii nu au achitat suma pentru lunile noiembrie și ianuarie, categoric nu o vor mai achita. Pentru locatarii care au achitat urmează a se face o compensare intre cheltuielile aferente si cele plătite in plus pentru perioada menționata mai sus.
Tribunalul, însă, a reținut că este motivată susținerea inculpatului, în sensul ca achitat suma de 800 lei (RON), cu titlu de onorariu expert, expertiza neîntocmindu-se în cauză, motiv pentru care aceasta sumă s-a dispus a fi restituită inculpatului.
De asemenea, a fost admis apelul părții civile, cu privire la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, instanța fond a omis a fi acordat de instanța iar pentru celelalte cheltuieli nefiind incidente disp. art. 192 alin.2
C.P.P.Și împotriva acestei decizii (445/A/06.07.2009), în termen legal au promovat recurs inculpatul și partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI A 51 din-, Sectorul IV, B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul inculpatului, se critică hotărârea Tribunalului, vizând și sentința fondului, considerând că instanța a fost într-o eroare de fapt, având ca efect pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.
Se mai arată că Tribunalul - în mod greșit - a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile pe care a solicitat-o în cauză pentru a se stabili dacă penalitățile aferente -ului se pot reține în sarcina inculpatului sau sunt ulterioare. De asemenea, Tribunalul București nu a verificat toate probele și actele dosarului, aflându-se într-o eroare.
Recurentul-parte civilă, prin apărător ales, invocă - în drept - dispozițiile art.3859pct.10 Cod de procedură penală, arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale, astfel că - în mod greșit - l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei, reprezentând onorariul de avocat. Din dispozitivul sentinței, rezultă că Tribunalul București nu s-a pronunțat asupra unui motiv de apel, reprezentând onorariul de expert la care putea fi obligat inculpatul.
Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra motivului de apel constând în obligarea inculpatului la plata sumei de 9629,32 lei, reprezentând penalizări de întârziere aplicate asociației de proprietari de către furnizorul, iar inculpatul trebuia obligat și la plata sumei de 11.837.468 lei (Ron), reprezentând prejudiciul produs locatarilor prin repartizarea cu titlu de cheltuieli comune a unor sume mai mari decât valorile facturate de furnizori.
Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, care ar putea fi examinate din oficiu de către instanța de control judiciar, Curtea constată că recursurile promovate în speță sunt fondate, având în vedere incidența cazului de casare prevăzut în art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art.3859alin.1 pct.10 Cod de procedură penală, hotărârile pronunțate în procesul penal sunt supuse casării în cazul în care instanța nu s-a pronunțat [] asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
În speța de față, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, încălcând dispozițiile art.378 alin.3 Cod procedură penală, potrivit cărora instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, nu a examinat toate motivele de apel invocate de părți, astfel cum sunt consemnate acestea în cuprinsul motivelor scrise de apel, depuse la dosarul cauzei, precum și cele arătate în mod expres prin decizia penală anterioară a Curții de APEL BUCUREȘTI, prin care nu numai că a fost casată - în întregime - o altă decizie a aceleiași Secții a Tribunalului București, însă instanța de recurs a dat îndrumări speciale ce trebuiau urmate de Tribunal, ceea ce echivalează practic cu însăși nepronunțarea instanței respective asupra cererii de apel cu care a fost învestită, fapt de natură a vătăma în mod grav drepturile procesuale ale apelanților și să atragă nulitatea hotărârii astfel pronunțate, în condițiile art.197 alin.1 și alin.4 teza a II-a din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea reține că în considerentele deciziei pronunțate la data de 6 iulie 2009, instanța de apel s-a limitat la a constata, în mod absolut formal, ca fiind fondate criticile aduse de inculpat și partea civilă hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără însă a examina și a statua și asupra caracterului întemeiat sau neîntemeiat al cererilor, fără a analiza și cererea de achitare formulată de inculpat.
Mai mult decât atât, instanța de apel, deși avea obligația ca dând eficiență dispozițiilor art.371 din Codul d e procedură penală (care reglementează efectul devolutiv al apelului), în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelanți, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, nu s-a conformat exigențelor acestor dispoziții imperative, iar în dispozitiv instanța de apel obligă inculpatul la restituirea onorariului de avocat, deși în considerente face vorbire de acordarea onorariului de expert.
În plus, în decizia de casare, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a penală, s-a specificat ca în apel Tribunalul București să se pronunțe și asupra sumei de 9629,32 lei, reprezentând penalizări de întârziere aplicate asociației de proprietari de către furnizorul, Tribunalul București nepronunțându-se nici pe acest motiv, deși inculpatul s-a referit și la expertiza contabilă vizând penalitățile către.
Față de aspectele învederate, Curtea constată incidența în speță a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, întrucât instanța de apel, încălcând dispoziții legale cu caracter imperativ, nu s-a pronunțat asupra unor cereri și aspecte esențiale ale cauzei deduse judecății, de natură să garanteze drepturi fundamentale ale părților și să influențeze soluția procesului în ceea ce îi privește, vătămarea cauzată acestora prin controlul judiciar lapidar exercitat de către instanța de apel fiind cu atât mai evidentă cu cât, dat fiind caracterul recursului de cale de atac devolutivă exclusiv în drept, aspectele omise a fi examinate de către instanța de prim control judiciar, nu pot forma obiectul cenzurii instanței de recurs, care trebuie să se limiteze doar la cele 21 de cazuri de casare reglementate de art.3859alin.1 Cod procedură penală.
Având în vedere aceste considerente, Curtea - în temeiul art.38515, pct.2, lit.c, teza I-a Cod procedură penală - urmează a admite recursurile promovate în speță; va casa - în tot - decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, la aceeași instanță - Tribunalul București.
Față de soluția ce se va pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.193 alin.ultim Cod procedură penală și respectiv art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, pct.2, lit.c, teza I, Cod procedură penală, admite recursurile declarate de recurentul-intimat-inculpat și de recurentul-intimat-parte civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI A 51 din-, Sectorul IV, B împotriva Deciziei penale nr.445/A/6.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în totalitate, decizia penală și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelurilor, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București.
În temeiul art.193, alin.ultim, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a recurentului-intimat-inculpat la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-intimat-parte civilă Asociația de proprietari a 51 din-, Sectorul IV,
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.sect.4
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Risantea Găgescu, Daniela Panioglu
