Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 158/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 158/
Ședința publică de la 26 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - procuror șef secție judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și condamnatul ISRAEL împotriva deciziei penale nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul condamnat Israel, lipsă, avocat - apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Avocat confirmă instanței de judecată că recurentul condamnat Israel a primit citația trimisă prin fax și cunoaște de termenul de judecată acordat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat pe motive de nelegalitate.
Susținând oral motivele scrise de recurs depuse la dosar, arată că inculpatul, prin cererea sa, a solicitat instanței de fond aplicarea disp.art.5221Cod pr.penală și apreciază că în mod greșit Tribunalul Galația respins cererea ca nefondată, pe fondul ei, în mod corect cererea trebuia să fie respinsă ca fiind inadmisibilă. Legiuitorul din economia disp.art. 5221Cod pr.penală a prevăzut care sunt condițiile de admisibilitate a unei cereri de rejudecare: să existe o procedură de extrădare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă; hotărârea de extrădare să fi fost pusă în executare; o persoană să fi fost judecată și condamnată în lipsă; hotărârea dată în cauză să fie definitivă; scopul extrădării persoanei, respectiv dacă extrădarea s-a făcut în vederea executării pedepsei sau în baza unui mandat de arestare preventivă, ceea ce are drept consecințe doar sub aspectul verificării competenței instanței de judecată iar persoana extrădată să fie cea care formulează cererea de rejudecare. Deci textul marginal al disp.art. 5221Cod pr.penală este următorul: rejudecarea celor judecați în caz de extrădare. Extrădarea ca formă de cooperare judiciare internațională este reglementată prin Legea nr. 302/2004 care stabilește toate procedurile de obținere a extrădării. Tot aceeași lege definește și noțiunile de: persoană extrădabilă ( persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare ) și persoana extrădată ( persoana a cărei extrădare a fost aprobată). În situația în care procedura de extrădare nu este finalizată, instanța de judecată este îndreptățită să respingă cererea de rejudecare ca inadmisibilă. Pentru admisibilitatea unei cereri de rejudecare este necesară formularea unei cereri de extrădare, fiind necesară de asemenea și punerea ei în executare ulterior admiterii, chiar dacă dispozițiile art. 5221cod pr.penală nu prevăd în mod expres prezența condamnatului la judecată. Deci nu se poate vorbi de aplicarea disp.art. 5221Cod pr.penală decât după această procedură prealabilă care este obligatorie. Hotărârea de extrădare este susceptibilă de punere în executare și în condițiile în care executarea nu se realizează, deci statul solicitant nu-și poate îndeplini scopul urmărit prin inițierea procedurii extrădării, apare lipsită de rațiune acordarea unei noi proceduri de judecată unei persoane deja condamnată printr-o hotărâre definitivă ce se bucură de autoritate de lucru judecat. Jurisprudența a stabilit că dreptul persoanei judecată și condamnată în lipsă de a solicita rejudecarea conform procedurii prevăzută de art. 5221Cod pr.penală, devine exercitabil după derularea procedurii de extrădare și în acest sens va atașa o decizie pronunțată de
Apreciază că, o persoană care este judecată și condamnată în lipsă poate solicita rejudecarea cauzei doar după extrădare, fiind clar că procedura de extrădare trebuie să fie finalizată, ori, în speța de față această procedură nu a fost finalizată, a fost admisă cererea dar ulterior procedura extrădării cu Olanda nu s-a finalizat, persoana solicitată fiind în Israel, nu se află în fața instanței pentru a beneficia de disp.art. 5221Cod pr.penală. Dreptul persoanei este prevăzut în art. 6 din pentru care acesta să fie prezent, să poată să-și formuleze apărări, să pună întrebări martorilor, să poiată solicita probe instanței de judecată, ori, în cauza de față procedura extrădării nefiind finalizată și susținerea instanței de apel în sensul că legiuitorul nu prevede acest lucru și că este suficientă doar formularea unei cereri de extrădare, este greșită și în consecință solicită admiterea recursului declarat de Parchet, casarea deciziei și în rejudecare să se dispună respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate.
Avocat, având cuvântul în recursul formulat de Parchet, solicită conform disp.art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr.penală, respingerea acestuia ca fiind nefondat.
Învederează instanței că a depus la dosar decizia nr. 560 din 17.02.2009 a, decizia dată în minuta întregii conduceri a sub autoritatea președintelui secției penale a și a tuturor reprezentanților Parchetelor Curților de Apel din țară, din iunie 2008, privind unificarea practicii judiciare în aplicarea disp.art. 5221Cod pr.penală, unde se precizează, cum corect a sesizat judecătorul de la Tribunal, că nu este vorba despre o necesitate a unei extrădări efective a inculpatului și a unei prezențe fizice a acestuia în fața instanței pentru a se pune în discuție aplicabilitatea textului de lege, aceștia constatând că: aplicabilitatea acestor dispoziții în cazul persoanelor arestate în străinătate în baza unui mandat emis de autoritatea română, se coroborează în practica unitară după apariția Legii nr. 3092/2004 privind mandatul european de arestare într-o procedură de asimilare a tehnicilor judiciare ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, arătând că în opinia majoritară 522 Cod pr.penală este aplicabil și persoanelor arestate în străinătate în baza unor mandate europene, precizându-se, în aplicarea art. 522 în materia codului d e procedură penală, că în cazul în care se va solicita rejudecarea în lipsă cauza va putea fi judecată de către instanța care a judecat în primă instanță la cererea condamnatului.
De asemenea arată că se face referire și la faptul că la starea de arest a procedurii prev. de art. 5221Cod pr.penală,opinia majoritară susține că în raport cu scopul extrădării, respectiv executarea unei pedepse, se deduce că există un mandat care este în ființă pe tot parcursul derulării procedurii și ca atare, nefiind vorba de un arest preventiv, instanța nu este datoare să decidă periodic asupra menținerii sau nu a măsurii arestării, nefiind vorba de o arestare provizorie. În momentul în care partea cerere rejudecarea cauzei în lumina disp.art. 5221cod pr.penală, în lipsă, și se constată că la dosar procedurile de extrădare au fost îndeplinite prin acordul bilateral România - Olanda și faptul că Olanda nu extrădează o anumită persoană, neprezența persoanei în fața instanței de judecată nu-i aduce atingere exercitării depline a drepturilor sale procesuale privind apărărilor și cererilor pe care le-ar putea formula, apărarea putând fi asigurată și de către apărătorul său ales.
Constată că celălalt aspect al motivului de recurs al parchetului nu a mai fost susținut, respectiv pct. 21 și ca atare înțelege că se renunță la el.
Cu privire la recursul formulat de inculpat, arată că au depus precizări la motivele scrise de recurs.
Primul motiv este cel prevăzut de disp.art. 3859pct. 18 Cod pr.penală, respectiv o eroare gravă în administrarea și aprecierea cauzei făcută de către tribunal și solicită achitarea în baza disp.art. 11 pct. 2 lit.a Cod pr.penală raportat la art. 10 lit. a Cod pr.penală, având în vedere faptul că judecătorul se limitează a copia aspecte reținute în rechizitoriu, fără să contribuie în mod efectiv, direct și personal la o apreciere corectă și o evaluare corectă a probelor deduse judecății. Arată că în motivele de recurs a făcut referire la lipsa rolului activ al judecătorului care era obligatoriu.
Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de disp.art. 3859pct. 15 cod pr.penală, în sensul că au solicitat să se constate intervenția prescripției răspunderii penale. În motivele de recurs s-au făcut referiri pe larg cu privire la condițiile și termenele prescripției
Fapta este comisă în luna ianuarie 1996, pedepsele pentru faptele pentru care a fost judecat sunt de maximum 3 ani și deci termenul prescripției este împlinit. Dacă se merge pe raționamentul instanței înseamnă ca mandatul de executare emis pe numele lui Israel nu ar mai trebui să fie valabil deoarece la data admiterii în principiu a cererii de rejudecare discutăm de o logica procesuală, așa spune Curtea Supremă. Cu toate acestea, instanța de executare a respins contestația la executare prin care s-a solicitat anularea mandatului de executare, reținându-se că nu există o hotărâre definitivă de achitare și că mandatul de executare este încă valabil. Atunci judecătorul are de ales între ce spune instanța că mandatul de executare este valabil și ne aflăm într-un nou ciclu procesual și faptul că neexistând acela ajungem la o situație care din punctual său de vedere problema prezumției nu se pune. Este o contradicție între efectul juridic, între ceea ce susține și ceea ce instanța de executare a mandatului de executare în mod irevocabil statuează. Solicită a se observa că din punctul lor de vedere termenul de prescripție curge de la data săvârșirii faptei din 1996 și deci se poate reține prescripția.
Dacă instanța nu va considera prescrisă fapta se invocă și disp. art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod pr.penala solicitând ca în rejudecarea cauzei să se observe că în mod greșit au fost individualizate pedepsele în raport de disp.art. 72 Cod penal. Referindu-se la inculpat, apărătorul său arată că acesta este un cetățean israelian care a derulat o activitate comercială în România, un om care nu a avut probleme niciodată cu legea, nu are antecedente penale și care s-a aflat sub interpretarea unei anumite stări total eronată de a fi condamnat pentru niște documente și înscrisuri care sunt la dosar și pentru care circumstanțele atenuante nu au fost avute în vedere de instanță la momentul pronunțării hotărârii și consideră că nu au fost aplicate în mod corect disp.art. 72 Cod penal.
De asemenea, apreciază că în mod răutăcios s-a reținut că inculpatul s-ar fi sustras de la judecată întrucât din actele dosarului, respectiv actele premergătoare începerii urmăririi penale (filele 354- 373) acesta a fost prezent și a dat declarații în fața autorităților române. La momentul când a părăsit România nu a existat interdicție de a părăsi țara, nu a fost nicio problemă de consemn, nu a existat niciodată o modalitate prin care să nu colaboreze. De altfel, la 1.07.1998 instanța de fond l-a citat în Israel, în Haifa, adresa cunoscută și de organele de urmărire penală că ulterior toată procedura de citare s-ar fi făcut pe str.-, în Ulterior, celălalt apărător a arătat că actele de procedură se pot efectua și la cabinetul de avocatură întrucât inculpatul, printr-un act autentificat, a arătat că înțelege ca actele de procedură să fie făcute la sediul avocatului care-l reprezintă în România. Deci dacă buna credință este prezumata prin acest tip de act notarial, nu se justifica de ce procedura s-a efectuat la altă adresa și ulterior să se impute sustragerea de la judecată.
Solicită admiterea recursului formulat.
Daca instanța va retine circumstanțe atenuante solicită a se face aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul cu privire la recursul formulat de inculpat, apreciază că toate cele trei critici formulate sunt neîntemeiate. Instanța de control judiciar, pe fondul cauzei, a analizat întreg materialul probator care a fost administrat în cauză și a răspuns motivate tuturor cererilor formulate de către condamnat, respective prin care se solicită achitarea, încetarea procesului penal și respectiv reindividualizarea pedepsei. Tribunalul Gar eținut că după administrarea probatoriului solicitat de petent prin apărător, acesta nu are nicio influență asupra probatoriului administrat în cursul primei judecăți, de asemenea corect s-a reținut ca nu s-au modificat sub aspect probator elementele stării de fapt în ceea ce privește vinovăția persoanei condamnate care de altfel nici nu a înțeles în primul ciclu de judecata să exercite căi ordinare de atac împotriva hotărârii primei instanțe. Ori, instanța reținând aceeași situație de fapt și făcând trimitere la probe care au fost administrate, a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor trei fapte.
În prezenta cauza se solicită rejudecarea în cazul unei persoane judecate și condamnată în lipsă, deci la acest moment există o hotărâre definitivă de condamnare. Din momentul în care a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare principiul prezumției de nevinovăție nu-și mai are aplicabilitate.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, apreciază că Tribunalul Galația reținut în mod corect că nu poate fi reținută aplicarea instituției prescripției răspunderii penale. Aceasta este o instituție care devine aplicabilă până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, deci în acest caz prevederile art. 122 și următoarele din Codul penal nu-și au aplicabilitate. În mod corect s-a apreciat de către Tribunalul Galați că în speță poate fi vorba doar de o prescripție a executării pedepsei prevăzută de art. 125 din Codul penal al cărui termen este prevăzut de art. 126 alin.1 lit. b din Codul penal, ori hotărârea pronunțată în primul ciclu de judecată este pronunțată la 21 mai 1999 și a rămas definitivă prin decizia nr. 489 din 13.04.2000 a Curții de Apel Termenul de prescripție a executării pedepsei este format din 5 ani, plus 3 ani durata executării pedepsei, deci 8 ani. Termenul a fost întrerupt, potrivit art. 127 din Codul penal prin sustragere de la executare după începerea executării pedepsei, de unde curge un nou termen. La data de 12.12.2006 inculpatul a fost arestat de către Tribunalul din Olanda, în baza mandatului emis ca urmare a hotărârii de condamnare, după care a fost pus în libertate pe 5 aprilie 2007, în momentul în care s-a sustras executării pedepsei, deci prin urmare termenul a fost din nou întrerupt și în aceste condiții solicitările în sensul ca în cauză a intervenit prescripția nu sunt întemeiate.
Cu privire la cel de-al treilea punct, în sensul că s-ar putea aplica o reindividualizare a pedepsei, așa cum de altfel s-a reținut și de către Tribunalul Galați, instanța reținând aceeași situație de fapt și vinovăția persoanei condamnate. Dacă din probe nu rezultă reținerea de circumstanțe atenuante, instanța nu poate reindividualiza pedeapsa conform art. 72 din Codul penal, întrucât aceasta s-ar transforma într-o instanță ordinară de control judiciar. În acest sens invocă decizia penală nr. 84 din 16.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, apreciază că recursul formulat este nefondat.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față,
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și condamnatul Israel, au formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și, în consecință:
A fost desființată sentința penală nr. 1907 din 31 octombrie 2007 Judecătoriei Galați și, în rejudecare:
A fost respingă ca fiind nefondată cererea de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.3174/P/1998 al Judecătoriei Galați, formulată de condamnatul ISRAEL.
A fost obligat condamnatul Israel la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A fost respins ca inadmisibil apelul declarat de partea civilă SC SRL (lipsă calitate de folosință).
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr.1907/29.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, în referire la art. 10 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală, a fost achitat inculpatul ISRAEL pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 alin.1 Cod penal, art.291 Cod penal și art.215 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, întrucât faptele nu există.
În temeiul art. 346 alin. 3 Cod de procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată SC SRL, prin lichidator SC SRL prin lichidator cu sediul social în P, str. -,. 32D.25,. 6 județul
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod de procedură penală, a fost obligată partea vătămată SC SRL, prin lichidator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr.5955/233 din 11.05.2007, petentul Israel a solicitat în temeiul art.5221Cod procedură penală rejudecarea cauzei care a făcut obiectul dosarului nr.3174/1998 al Judecătoriei Galați, soluționat prin sentința penală nr.1416 din 21.05.1999 a Judecătoriei Galați.
În vederea soluționării cererii formulate de petentul Israel, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 3174/1998 al Judecătoriei Galați, dosar în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1416/21.05.1999.
Prin încheierea din data de 22.08.2007, Judecătoria Galați, în temeiul art.5221Cod procedură penală, a admis în principiu cererea de rejudecare în caz de extrădare a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr.3174/1998, în care s-a pronunțat sentința penală nr.1416 din 21.05.1999 de către Judecătoria Galați, urmând ca în cauză să se facă aplicarea art.405-408 Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr.771/P/1997 din 26.02.1998, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Israel pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 Cod penal, uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal și înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a si art.34 din Codul penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că a întocmit o adresă fax prin falsificare și s-a folosit de aceasta pentru a înșela firma SC SRL de cantitatea de 446.830 tone în valoare de 109.383.984 lei (ROL), toate acestea fiind dovedite prin declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, declarațiile martorilor, constatarea tehnico-științifică, delegația 328, faxul din 22.01.1996, contracte de închiriere, de vânzare-cumpărare, de mandat, de transport, documente de cântărire, transbordare.
În cursul cercetării judecătorești în cadrul dosarului nr.3174/P/1998, au fost audiați martorii, scu,.
În rejudecare, instanța nu a găsit necesar să administreze din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăți, având în vedere probele care au fost administrate pe parcursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești a dosarului nr.3174/1998.
Totodată, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, reținând și dispozițiile art.13 din Codul penal, cu privire la aplicarea legii mai favorabile, având în vedere că de la momentul trimiterii în judecată a inculpatului și până în prezent codul penal a suferit modificări și cuantumul pedepselor prevăzute de noul Cod penal este mai mare în actuala reglementare.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 22.09.1995 între SC SRL și LR din Israel s-a încheiat un contract, fără număr, pentru livrarea a 125.000 t. Pentru această operațiune comercială, SC SRL a primit un avans de 485.559 USD, sumă ce rămânea în proprietatea LR, la dispoziția SC, aceasta din urmă având atribuții de administrare, gestiune a fondurilor date de LR în avans.
La data de 11.10.1995, SC SRL a încheiat un contract cu ROMCEREAL privind achiziționarea și depozitarea grâului necesar pentru export.
LR a deschis la acreditivul - în valoare de 956.032 USD pentru SC SRL.
La data de 20.10.1995, SC SRL a încheiat un contract de mandat cu SC SRL B, pe termen nelimitat, pentru preluarea directă de la ROMCEREAL a produselor cerealiere achiziționate sau livrate direct de producător, care urmau să fie încărcate în nave, aceasta având și licența de transport.
S-a făcut un prim export de, în cantitate de 5794,135 către LR cu nava, care a părăsit portul G la data de 28.11.1995. Toate operațiunile de încărcare ale grâului au fost supravegheate de SC SRL, prin administratorul firmei, soția administratorului firmei, iar din partea LR a participat numitul Israel, pentru serviciile prestate, fiind plătit direct de LR, astfel cum rezultă și din declarația lui.
Pentru cantitatea de 5794,135 exportată, SC a încasat suma de 956.032 dolari USD, conform delegației de încasare valută din 29.11.1995 (fila 146 vol.II dosar urmărire penală).
După încărcarea navei, pe șlepurile din Gam ai rămas o cantitate de 446,830 t, care fusese cumpărată de SC cu banii dați în avans de LR. Această situație rezultă atât din adresa C către SC SRL din 23.01.1996 (fila 176 vol.II dosar urm. penală) unde se precizează că sumele încasate sunt de - USD, din care marfă livrată - - USD, diferență încasată în plus - 65433 USD, cât și din calculul făcut de SC SRL cu privire la sumele încasate în avans (fila 33 vol.II, dosar urm. penală).
Între cele două societăți comerciale au apărut neînțelegeri la sfârșitul anului 1995, începutul anului 1996, cu privire la procentul și suma de bani care ar fi constituit profitul pentru SC, ca urmare a exportului făcut.
În urma adresei SC SRL către ROMCEREAL G, aceasta comunică la data de 15.01.1997 că stocul de garâu rămas în depozit la ROMCEREAL este de 446.830 kg. (fila 184 vol.II, dosar urm. penală).
În urma corespondenței și a neînțelegerilor existente, la data de 25.01.1996 LR a trimis o adresă către, prin care aduce la cunoștință băncii că încetează valabilitatea scrisorii de garanție pentru SC, urmând ca cele două părți să-și regleze conturile până la data de 27.01.1996.
Totodată, la data de 23.01.1996, administrator al SC, a predat către, reprezentant al LR, suma de 5000 USD, sumă ce reprezenta plata serviciilor d-nei, administrator al SC SRL
Pe fondul acelorași discuții, la data de 22.01.1996, SC SRL a transmis prin fax lui Israel, ca reprezentant al LR, o delegație cu nr.328, prin care acesta era delegat să descarce cantitatea de ce se afla depozitată în silozul În ultima parte a delegației, s-a menționat: "această cantitate să fie descărcată în numele și pentru firma ". Din declarația administratorului SC SRL, rezultă că acesta a fost de acord să predea cantitatea de de 446.830 kg. către Israel, ce urma să fie exportată către SC, solicitând LR să-i mai achite doar suma de 8000 dolari USD. In acest sens, a purtat discuții și cu ROMCEREAL să fie anunțat în momentul în care cantitatea de este încărcată pe pentru a fi exportată (declarație filele 177 verso, 178 verso, 179 vol.I, dosar urmărire penală).
La data de 23.01.1996, directorul adjunct de la ROMCEREAL G, numitul, a găsit printre hârtiile de pe birou o copie fax a unei delegații, fără număr și fără a avea însemnele de transmitere prin fax, în care se menționa că întreaga cantitate de rămasă în port G, pe numele SC să fie predată d-lui Israel. Din declarațiile lui (filele 245-255 vol.I dosar urm. penală), ale secretarei, (fila 234 vol.I, dosar urm. penală), și ale lui, director al ROMCEREAL (fila 244 dosar urm. penală), nu se cunosc împrejurările în care acest fax a ajuns la sediul ROMCEREAL G, persoana care a adus acest înscris sau cine l-a întocmit. Toți martorii audiați în cauză arată însă că Israel nu a fost prezent la sediul ROMCEREAL în ziua de 23.01.1996.
Israel s-a prezentat abia la data de 25.01.1996 la sediul ROMCEREAL G, unde a prezentat copia delegației nr.328 din 22.01.1996, care ii fusese trimisă în seara zilei de 22.01.1996 de către, soția lui, administrator al SC, și în baza acestei delegații cantitatea de 446.830 taf ost predata de ROMCEREAL către Israel, conform declarației contabilei scu (filele 236 - 243 vol.I urmărire penală), ale martorei, laborant (fila 233 verso, vol.I, dosar urm. penală) și ale martorei (filele 229-231 vol.I, dosar urm. penală).
Așa fiind, nu s-a putut reține că Israel a falsificat o delegație care nu era emisă de SC SRL, și nici nu s-a folosit de o altă delegație în afară de cea cu nr.328 din 22.01.1997 trimisă de, astfel încât nu s-a putut reține în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale (faxul existent la data de 23.01.1996 la sediul ROMCEREAL nefiind de fapt un înscris oficial), această faptă neexistând, și nici nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii de uz de fals, întrucât Israel s-a prezentat la sediul Romcereal cu delegația nr.328, astfel cum îi fusese transmisă de către d-na, neexistând nici această faptă, motiv pentru care inculpatul Israel a fost achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală pentru faptele de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 Cod penal și de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal.
De asemenea, s-a stabilit că nu există nici infracțiunea de înșelăciune, întrucât inculpatul nu s-a folosit de un document fals pentru a prelua cantitatea de existentă în depozitul ROMCEREAL, ci a folosit delegația cu nr.328 din 22.01.1996.
Totodată, s-a apreciat că mențiunea din ultimul alineat al delegației nr.328 nu este suficient de clară și făcând o interpretare a acesteia funcție de declarațiile părților implicate în raporturile comerciale existente între cele două societăți, SC SRL și LR, de actele care au fost depuse la dosar de cele două societăți comerciale, rezultă că acea cantitate de 446.830 tone aparținea de drept firmei LR întrucât SC primise sumele de bani reprezentând contravaloarea grâului în avans, astfel cum rezultă și din calculul făcut de SC la filele 215-217, vol.II, dosar urmărire penală, unde la fila 217 se arată cum a fost repartizată suma necheltuită din acreditivul primit la data de 31.12.1995, cantitatea de 446.830 tone fiind achitată de LR.
Faptul că cele două societăți comerciale nu s-au înțeles cu privire la cantitățile de care trebuiau exportate, la prețul pe tonă sau asupra profitului, nu sunt de natură să atragă răspunderea penală a unei alte persoane care a avut calitatea de reprezentant al firmei LR.
Având în vedere cele arătate, instanța a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală întrucât fapta de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.2 Cod penal nu există.
Deși petentul, prin apărător a invocat excepția prescripției răspunderii penale a inculpatului, deși este împlinit termenul prevăzut de art.124 Cod penal, instanța a constatat că aceasta nu este o excepție. Excepțiile sunt strict și limitativ prevăzute în Codul d e procedură penală, iar împlinirea termenului prescripției penale nu constituie o excepție, ci un temei pentru încetarea procesului penal, prevăzut de art.10 lit.g Cod procedură penală.
Legiuitorul a prevăzut la art.10 din Codul d e procedură penală cazurile în care punerea în mișcare a acțiunii penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, stabilind o ordine în ceea ce privește constatarea acestora.
Astfel, mai întâi trebuie să se constate că fapta există, pentru a putea atrage răspunderea penală a persoanei care a săvârșit- prescripției este un caz de nepedepsire a celui față de care a intervenit prescripția, ceea ce înseamnă că această persoană a săvârșit o faptă penală, că această faptă există, că nu intervine nici un alt caz în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
Față de aceste împrejurări instanța a constatat că cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul Israel este fondată, admis-o ca atare, a anulat sentința nr.1416 din 21.05.1999 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 3174/1998, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.a Cod procedură penală și anularea mandatul de executare emis în baza sentinței sus-menționate.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați și partea civilă " "
În motivele sale de apel, Parchetul a criticat soluția pronunțată de instanța de fond pe motive de nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele aspecte:
Având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța ar fi trebuit să constate prescripția răspunderii penale pentru faptele comise de acesta.
Într-o atare situație, dispunând achitarea inculpatului, în mod legal instanța de judecată ar fi trebuit să dispună anularea mandatului de executare nr.1941 emis la data de 16.06.2000 în baza sentinței penale nr.1416/21.05.1999, rămasă definitivă la data de 13.04.2000 prin decizia penală nr.489/R/2000 a Curții de Apel Galați.
În consecință, conform art.379 pct.2 lit.a din Cod procedură penală, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr.1907/31.10.2007 a Judecătoriei Galați iar în rejudecare să se pronunțe o soluție legală și temeinică.
Deși partea civilă SC SRL Gad eclarat apel, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și motiva apelul declarat și nici nu a depus la dosar motivele scrise.
Tribunalul Galația apreciat că apelul Parchetului este fondat.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de parchet cât și din oficiu cauza, Tribunalul Galația constatat că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală urmând a fi reformată.
Având în vedere limitele de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță ar fi trebuit să constate prescripția răspunderii penale pentru faptele comise de inculpat.
Astfel limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art.288 alin.1 pen. erau la momentul comiterii faptei, respectiv ianuarie 1996 cuprinse între 3 luni și 3 ani, pentru infracțiunea prev. de art.291 Cod penal, între 3 luni și 3 ani iar pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.2 Cod penal între 1 an și 3 ani.
Având în vedere că potrivit art.124 Cod penal, care reglementează prescripția specială, prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. de art.122 Cod penal, respectiv 5 ani, este depășit cu încă J, instanța ar fi trebuit să constate că termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni calculat de la data comiterii faptelor, respectiv ianuarie 1996, s-a împlinit în iunie 2003, Ca urmare a acestui fapt, în cauză, instanța ar fi trebuit să dispună încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g din Cod procedură penală.
Dispunându-se achitarea inculpatului, în baza art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.a din Cod procedură penală în mod legal, instanța de judecată ar fi trebuit să dispună anularea mandatului de executare nr.1941/16.06.2000 emis în baza sentinței penale nr.1416/21.05.1999 rămasă definitivă la data de 13.04.2000 prin decizia penală nr.489/R/2000 a Curții de Apel Galați.
Având în vedere aceste dispoziții legale cu privire la situația juridică a inculpatului, în sensul că a intervenit prescripția răspunderii penale, apelul declarat de partea civilă a fost respins ca fiind inadmisibil.
Față de aceste considerente, Tribunalul Galați, prin decizia penală nr.144/07.03.2008, admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați formulat împotriva sentinței penale nr.1907/31.10.2007 a Judecătoriei Galați.
A desființat sentința penală apelată mai sus menționată și în rejudecare, în conformitate cu disp.art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală rap.la art.10 lit.g Cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului ISRAEL pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 Cod penal. art.291 Cod penal și art.215 alin.2 Cod penal, toate cu referire la disp.art.13 Cod penal. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
A dispus anularea mandatului de executare nr.1941/1999 emis la 06.06.2000 în baza sentinței penale nr.1416/1999 a Judecătoriei Galați, definitivă la 13.04.2000 prin decizia penală nr.489/R/2000 a Curții de Apel Galați.
A respins, ca fiind inadmisibil, apelul promovat de partea civilă SC SRL prin lichidator P (societate radiată din registrul comerțului).
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul Israel.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală sub aspectul admiterii cererii condamnatului de rejudecare a cauzei potrivit art.5221Cod procedură penală de către instanța de fond, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru rejudecarea cauzei în condițiile în care condamnatul care a solicitat rejudecarea și față de care s-a admis o cerere de extrădare nu a fost prezent la judecarea cauzei.
Ca motive suplimentare s-a invocat faptul că:
- completul de apel nu a fost legal constituit, unul din judecători fiind incompatibil în soluționarea cauzei, deoarece și-a spus părerea anterior în această cauză;
- instanța de apel nu a motivat de ce apreciază că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui dispunând încetarea procesului penal datorită prescripției răspunderii penale.
Condamnatul Israel apreciază hotărârea recurată ca fiind nelegală deoarece în condițiile în care s-a constatat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, instanța de apel în mod greșit, fără nicio analiză a probelor, a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale.
Prin decizia penală nr.734/R/08.12.2008 Curtea de Apel Galația admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul Israel, a casat decizia penală nr.144/2008 a Tribunalului Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea deciziei s-a arătat că prin decizia penală nr.62/2000, Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă SC SRL Din compunerea completului de judecată a făcut parte și judecătorul.
S-a constatat că aceeași parte civilă care a declarat apel respins prin decizia penală nr.62/2000, a declarat apel și în hotărârea recurată, respins ca inadmisibil.
Același judecător a făcut parte și din completul de judecată care a soluționat cauza recurată în apel.
Curtea a apreciat că judecătorul era incompatibil să soluționeze cauza în apel în condițiile în care și-a spus părerea anterior în cauză prin decizia penală nr.62/2000 deoarece respingând apelul părții civile în mod implicit a constatat pe latură penală săvârșirea faptei cu vinovăție de către inculpat, latura civilă a unei cauzei penale fiind strâns legată de latura penală, respectiv de stabilirea vinovăției inculpatului pentru fapta cauzatoare de prejudicii.
Curtea a mai constatat că instanța de apel a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați și, în baza dip.art.10 lit.g a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului Israel pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 288 alin.1, 291 Cod penal, și art.215 alin.2 Cod penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale în condițiile în care instanța de fond, prin sentința penală nr.1907/2007 a achitat pe condamnat în baza disp.art.10 lit.a întrucât faptele nu există.
În aceste condiții, instanța de apel avea obligația ca în primul rând să verifice și să motiveze dacă inculpatul se face sau nu vinovat de săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, respectiv dacă hotărârea de achitare a instanței de fond este legală și temeinică și apoi, după ce ajungea la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea acestor fapte, să constate că a intervenit prescripția răspunderii penale.
S-a reținut că instanța de apel nu a rezolvat fondul cauzei, motivarea acesteia fiind formală.
Față de aceste două motive, respectiv nelegala constituie a completului de judecată și nemotivarea hotărârii, Curtea a apreciat că se impune admiterea recursurilor declarate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
În susținerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galațis -a arătat că cererea de rejudecare este inadmisibilă în situația în care inculpatul nu a fost extrădat iar, pe fond, că nu se impunea achitarea deoarece la dosar sunt probe care conduc la vinovăția inculpatului.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galațis -a constatat a fi fondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 al 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că hotărârea primei instanțe este netemeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la admisibilitatea cererii de rejudecare s-a constatat că sunt îndeplinite cerințele prevederile de art.5221Cod procedură penală, inculpatul Israel fiind judecat în lipsă iar cererea de rejudecare a fost formulată după solicitarea extrădării acestuia din Olanda, cum corect a reținut și instanța de fond (filele 48 - 51 dosarul nr- al Judecătoriei Galați ).
În consecință, cererea parchetului de respingere a cererii de rejudecare ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că inculpatul nu a fost extrădat, a fost considerată nefondată întrucât art. 5221Cod procedură penală nu condiționează admisibilitatea cererii de rejudecare de extrădarea efectivă a inculpatului ci numai de existența unei cereri de extrădare a celui condamnat în lipsă, condiție care este îndeplinită în cauză.
Hotărârea apelată s-a constatat că este netemeinică cu privire la soluția de achitare a inculpatul Israel, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 al.1 lit.a Cod procedură penală.
Scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, cu respectarea în principal a dreptului său la apărare.
Aceasta presupune posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a fi audiată, de a interoga martorii sau părțile din proces, de a administra probe în apărarea sa, atât pe situația de fapt, cât și în circumstanțiere.
În acest context, persoana extrădată are dreptul la o nouă judecată, finalizată cu o nouă hotărâre, însă numai în măsura în care instanța de rejudecare constată, după readministrarea probatoriului și/sau administrarea de probe noi, alte fapte, împrejurări sau circumstanțe decât cele reținute în cursul primei judecăți, cu consecințe în ce privește situația de fapt, vinovăția inculpatului, încadrarea juridică sau chiar tratamentul sancționator.
În speță, inculpatul Israel, prin apărător ales, nu a solicitat readministrarea probatoriului existent și nici administrarea de probe noi, cu privire la situația de fapt ori în circumstanțiere, iar instanța de fond nu a considerat necesar readministrarea probelor existente și nici nu administrat probe noi ci doar a dat o nouă interpretare materialului probator existent la dosar.
S-a apreciat că noua interpretare a probelor dată de instanța de fond, în sensul că faptele deduse judecății nu există, este eronată, aceasta neanalizând toate probele existente la dosar.
Astfel, prima instanță a omis să analizeze faxul aflat la fila 103 vol.I din dosarul de urmărire penală, prin care " " a solicitat "Romcereal" G să pună la dispoziția inculpatului Israel o anumită cantitate de, document în baza căruia martorul, director adjunct al "Romcereal" G, a dispus trecerea cantității de din proprietatea " " în proprietatea inculpatului Israel (fila 240 verso, 245,246 vol.I din dosarul de urmărire penală).
În cauză nu s-a putut stabili cu exactitate de unde provine acest fax întrucât a fost ruptă partea care indica aparatul de la care a fost transmis.
Însă, din raportul de constatare tehnico-științifică (filele 105-109 vol.I din dosarul de urmărire penală) rezultă că ștampila și semnătura de pe fax este identică cu ștampila și semnătura aplicate pe delegația nr.328 din 22 ianuarie 1996, delegație prin care era împuternicit inculpatul Israel doar să descarce în vagoane (barje) cantitatea de 446,830 tone în numele și pentru " ", ceea ce duce la concluzia că faxul primit de martorul era fals.
Cum inculpatul primise, printr-un alt fax, delegația nr.328 din 22 ianuarie 1996 doar el putea falsifica faxul, prin care " " solicită "Romcereal" G să pună la dispoziția inculpatului Israel o anumită cantitate de, prin fotocopierea ștampilei și semnăturii de pe delegație pe celălalt document, urmată de transmiterea acestui prin fax pentru a se crea o prezumție de autenticitate.
Inculpatul nu putea intra în posesia cantității de 446,830 tone doar în baza delegația nr.328 din 22 ianuarie 1996, întrucât în aceasta se specifica clar că trebuia să desfășoare doar activitatea de descărcare a grâului și doar în numele și pentru " ".
După ce a intrat în posesia cantității de 446,830 tone care aparținea, prin intermediul documentului falsificat (faxul de la fila 103 vol.I din dosarul de urmărire penală), inculpatul Israel a încărcat această cantitate de pe nava 25-26, prin intermediul firmelor și, al cărei administrator era, și a livrat-o la export, prin firma sa Internațional, înșelând partea vătămată cu cantitatea de sus-menționată și producându-i un prejudiciu de 109.383.984 ROL.
În consecință s-a dovedit pe deplin atât existența infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune, în încadrarea juridică reținută de instanța fondului, cât și vinovăția inculpatului Israel pentru comiterea acestora.
Pedepsele de câte 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de fals și uz de fals, și de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, precum și modalitatea de executare, au fost just individualizate față de împrejurările comiterii faptei, prejudiciul relativ ridicat și persoana inculpatului, care s-a sustras judecății.
De asemenea, în mod corect s-au grațiat pedepsele pentru comiterea infracțiunilor de fals și uz de fals, conform Legii nr.137/1997.
Latura civilă a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat părții vătămate.
În cauză nu se poate vorbi despre prescrierea răspunderii penale întrucât a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului, respectiv sentința penală nr.1416 din 21 mai 1999 Judecătoriei Galați, rămasă definitivă la data de 13 aprilie 2000, înainte de împlinirea termenului prescriere a răspunderii penale.
În cauză s-ar putea ridica prescrierea executării pedepsei, însă termenul de prescriere s-a întrerupt la data de 12 decembrie 2006, prin formularea cererii de extrădare a inculpatului din Olanda.
Față de cele arătate, cererea de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului 3174/P/1998 al Judecătoriei Galați, formulată de inculpatul Israel s-a considerat a fi nefondată și ar fi trebuit respinsă de prima instanță.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 379 al.1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, s-a desființat sentința penală apelată și, în rejudecare, s-a respins ca fiind nefondată cererea de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului 3174/P/1998 al Judecătoriei Galați, formulată de condamnatul Israel.
Împotriva deciziei penale nr. 255/A din 22 mai 2009 Tribunalului Galați, în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și condamnatul Israel, prin apărător ales.
În recursul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația arătat că se impunea respingerea cererii de rejudecare formulată de petentul condamnat Israel ca inadmisibilă și nu ca nefondată.
Prevederile art. 5221Cod procedură penală referitoare la rejudecarea cauzei după extrădare presupun în primul rând o verificare a condițiilor de admisibilitate a cererii și abia apoi, dacă acestea sunt îndeplinite, se analizează hotărârea pronunțată, pe fondul ei.
Pentru ca o cerere de rejudecare să fie admisibilă este necesar să fie îndeplinite câteva condiții ce rezultă din dispozițiile art. 5221Cod procedură penală, respectiv:
- să fie făcută de o persoană condamnată;
- judecata să fi avut loc în lipsa petentului condamnat;
- acesta să fi lipsit la întreaga judecată a cauzei, atât la fond cât și în căile de atac;
- să se fi realizat față de petent procedura extrădării.
În cauza de față nu s-a realizat condiția privind extrădarea petentului condamnat.
Procedura instituită de art. 5221Cod procedură penală este una specială, de judecată ce are ca scop asigurarea dreptului la apărare al condamnatului, prin contradictorialitate, principiu care nu s-a putut aplica la judecarea în lipsa sa.
Așadar, rejudecarea cauzei după extrădare poate fi solicitată exclusiv de condamnatul extrădat.
Prin urmare, dreptul la o nouă procedură de judecată este o condiție pentru acordarea extrădării, iar exercitarea acestui drept se poate realiza doar în momentul în care s-a procedat efectiv la extrădare.
Numai astfel se poate garanta respectarea art. 6 din Convenția Europeană care instituie dreptul persoanei de a se apăra ea însăși, de a întreba și de a obține audierea, ceea ce presupune implicit prezența inculpatului în fața instanței de judecată.
În prezenta cauză, cererea de rejudecare a fost făcută la data de 11 mai 2007 de apărătorul petentului condamnat, în numele acestuia (a se vedea filele 1-5 din dosar nr- al Judecătoriei Galați.
În ceea ce-l privește pe condamnatul Israel, deși s-a solicitat extrădarea iar autoritățile olandeze au admis această cerere, nu l-au predat autorităților române (filele 11-18, 34-35 din dosarul nr- al Judecătoriei Galați ).
Practic, extrădarea nu a fost finalizată.
În aceste condiții, cererea de rejudecare s-a făcut în lipsa petentului, care nu fusese extrădat.
Mai mult, citarea acestuia s-a realizat de către instanța de fond doar la adresa cabinetului de avocatură al apărătorului ales din B (a se vedea filele 62,90 din dosarul nr- al Judecătoriei Galați ) deși autoritățile olandeze comunicaseră un domiciliu al acestuia în Olanda (a se vedea fila 35 din același dosar). De asemenea, pentru termenul când cauza s-a judecat, respectiv, 29 octombrie 2007, nu există dovada citării petentului la niciuna dintre adrese.
Instanța de apel l-a citat pe condamnat tot la adresa Cabinetului de avocatură (fila 67), deși apărătorul său a invocat că acesta este liber, nu se mai află în Olanda, ci în Israel. Apărătorul său a confirmat încă odată în fața instanței de apel că nu s-a realizat procedura de extrădare a petentului (a se vedea fila 68, paragraf 4 din dosarul nr-).
Așadar, nici citarea petentului nu s-a făcut la adresa la care locuia.
Prin urmare, în cauză nu s-a realizat condiția extrădării efective a petentului, acesta nu a fost prezent și nu și-a precizat personal punctul de vedere față de hotărârea de condamnare.
Există doar o cerere formulată de avocat ca reprezentant al unei persoane condamnate, aflate în stare de libertate, în străinătate, ce a fost citată la cabinetul apărătorului.
Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se solicita rejudecarea, instanța de apel ar fi trebuit să respingă ca inadmisibilă cererea și nu ca nefondată.
Respingând cererea ca nefondată și nu ca inadmisibilă, practic instanța de apel i-a anulat orice posibilitate petentului, în situația în care se va realiza extrădarea, condiție premisă unei astfel de cereri, de a formula o cerere de rejudecare, în nume personal.
În recursul formulat condamnatul Israel a arătat că decizia penală nr. 255/A din 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Galațio consideră ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Prin decizia Penală nr. 144 pronunțată de Secția Penala a Tribunalului Galați în ședința publică din 07.03.2008 s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a desființat sentința penală apelată și în rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 al. 1.pen. art. 291. pen. si art. 215 al. 2.pen. toate cu referire la art. 13.pen. întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. S-a dispus totodată anularea Mandatului de Executare nr. 1941/1999 emis la 6.06.2000. Pe latură civilă s-a respins ca fiind inadmisibil apelul promovat de partea civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs atât inculpatul cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Recursul a fost soluționat prin Decizia penala nr. 734/R din data de 8.12.2008, pronunțată de Secția penală a Curții de Apel G prin care s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și al inculpatului Israel, s-a casat Decizia penală nr. 144/2008 a Tribunalului Galați și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecarea apelului prin Decizia penală nr. 255/A din data de 22.05.2009 Tribunalul Galați admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, s-a desființat Sentința penală nr. 1907 din data de 31.10.2007 a Judecătoriei Galați și în rejudecare s-a respins ca fiind nefondată cererea de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei G, cerere de rejudecare formulată de condamnatul Israel.
Consideră Decizia penală menționată ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
- pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de apel a constatat vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fals și uz de fals. Consideră că sunt incidente dispozițiile art. 3859al. 1, punctele 13,18.pen.Cod Penal Astfel, instanța de apel a preluat în totalitate teza Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, expusă în Rechizitoriul din data de 26.02.1998, precum și a Hotărârilor de condamnare a inculpatului comițându-se astfel o eroare gravă de fapt. A fost trimis în judecată și condamnat ulterior inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215, al. 2.pen. constatându-se totodată că a săvârșit și infracțiunea de fals și uz de fals, pedepsele aplicate pentru acestea fiind însă grațiate conform Legii 137/1997.
Conform normei de incriminare existente la data la care s-a reținut că inculpatul ar fi comis infracțiunile, respectiv ianuarie 1996 "înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase, se pedepsește cu închisoare de la trei ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni".
Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond în motivarea sentinței penale nr. 1907 din data de 29.10.2007, prin care s-a făcut o analiză completă a relațiilor contractuale dintre inculpat și cele două societăți comerciale implicate într-un litigiu, respectiv LR din Israel și SC SRL din Astfel între aceste două societăți, ca urmare a promisiunilor făcute de administratorul societății comerciale românești, în data de 22.09.1995 s-a încheiat un contract prin care societatea comercială românească urma să achiziționeze în numele și pe seama societății israeliene o cantitate de 125.000 tone de, ce urma a fi exportată în tranșe către Israel. Ca urmare încheierii acestui contract SC SRL a primit un avans de 485.559 USD, LR din Israel, deschizând totodată la Banca un acreditiv plafon de lucru până la valoarea de 956.032 USD. bani urmau să fie folosiți de SC SRL exclusiv în scopul achiziționării de în numele și pe seama LR. urma să fie exportat în tranșe, pe măsura achiziționării, inculpatul fiind desemnat de către LR să supravegheze exporturile de, poziție care a fost acceptată de către, astfel cum rezultă și din declarațiile acestuia. Așadar SC SRL în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale a avut la dispoziție avansul de 485.559 USD și acreditivul de 956.032 USD.
Pentru activitatea prestată SC SRL urma să primească un comision raportat la cota de profit ce urma a fi obținut prin valorificarea grâului de către LR.Israel. Analizând deci spiritul și prevederile convenției încheiate la data de 22.09.1995 între SC SRL și LR solicită să se observe că societatea românească deși a achiziționat în nume propriu de pe piața internă, folosind în mod exclusiv banii societății israeliene și urmând să primească un comision ulterior revânzării acestuia de către partea israeliană, a acționat ca un prepus mandatar comercial al societății israeliene, cantitatea de fiind în fapt în permanenta proprietatea acestuia din urmă. Așadar SC SRL nu ar fi putut ridica niciodată pretenții cu privire la dreptul de proprietate asupra cantității de achiziționat așa cum a mai spus din fonduri exclusiv puse la dispoziție de către firma israeliană. De altfel și destinația acestui achiziționat din fonduri exclusive puse la dispoziție de societatea israeliană a fost clarificată încă din septembrie 1995 ca fiind export către LR, Israel.
S-a făcut un prim export de în cantitate de 5.794.135 tone la data de 28.11.1995, operațiunile de încărcare fiind supravegheate atât de inculpat cât și de reprezentanții SC SRL.
Părțile din contract au convenit ca odată cu această primă livrare să se acreditivul de 956.032 USD rămânând ca SC SRL să livreze și cantitatea de achiziționată din suma de 485.559 USD. SRL a anunțat societatea israeliană că mai are de exportat în acest scop cantitatea aflată în, respectiv 446 tone, urmând ca ulterior să se puncteze cu aceasta în ceea ce privește comisionul cuvenit. În acest scop la data de 22.01.1996 SC SRL a transmis prin fax lui Israel o delegație prin care-l împuternicea pe acesta să descarce grâul aflat în silozul G, sintagma "această cantitate să fie descărcată în numele și pentru firma ", neavând semnificație decât pentru îndeplinirea formalităților interne ale silozului G, de altfel a acceptat ca destinație a grâului exportul către LR din moment ce a purtat discuții și cu ROMCEREAL, solicitând să fie anunțat cu privire la momentul în care cantitatea de urma să fie încărcată pe în vederea exportului.
La data de 23.01.1996 directorul adjunct de la ROMCEREAL G, a găsit printre hârtiile de pe birou o copie fax a unei delegații fără număr și fără a avea semnele de transmitere prin fax, în care se menționa că întreaga cantitate de rămasă în portul G pe numele SRL să fie predată lui Israel. Ca urmare a anchetei interne demarată ulterior și a anchetei demarată de organul de urmărire penală nu s-au putut stabili împrejurările în care acest fax a ajuns la sediul ROMCEREAL G, fiind însă stabilit cu certitudine faptul ca inculpatul nu a fost în acea zi la sediul ROMCEREAL.
Inculpatul s-a prezentat la ROMCEREAL în data de 25.01.1996, când a prezentat copia delegației nr. 328/22.01.1996, iar în baza acestei delegații cantitatea de a fost ridicată din și încărcată pe navă în vederea exportului către proprietarul de drept, respectiv LR.
În aceste condiții, solicită să se observe că pe de o parte nu avea nici un interes să falsifice vreun înscris din moment ce societățile angrenate în contract au decis ca grâul să plece în Israel, iar pe de altă parte delegația emisă de SC SRL era suficientă pentru acest lucru. Este de altfel greu de presupus că SRL, în condițiile în care nu ar fi fost de acord cu aceasta operațiune și având în vedere relațiile lui (fost ofițer de securitate), atât la ROMCEREAL cât și în port, operațiunea de export nu ar fi putut fi blocată.
Mai mult decât atât solicită să se observe că intenția SC SRL la eliberarea delegației a fost exportul către LR, pentru că altfel de ce l-ar fi împuternicit pe inculpat, pe de o parte, iar pe de alta parte ridicând cantitatea de din ce ar fi putut acesta să facă cu ea dacă nu să o exporte.
Ulterior acestei operațiuni numitul în calitatea sa de administrator al SC SRL a emis pretenții cu privire la plata comisionul cuvenit, în alt cuantum decât cel stabilit prin contractul din septembrie 2005, iar LR, Israel l-a acuzat pe de deturnare de fonduri și înșelăciune în convenție, arătând că acesta a folosit banii în alte scopuri rămânând dator societății din Israel. Această din urmă societate a recunoscut că a fost destinatara exportului de în cantitate de 446 tone, așa cum a rezultat din scrisoarea nr. 7238/25.04.1996 a LR către Banca, Sucursala
La data de 01.02.1996 reprezentantul SC SRL s-a adresat cu o sesizare prin care reclama faptul că în loc de 446 tone, ar fi trebuit să se încarce pe navă în vederea exportului numai 316 tone de, în mod abuziv așadar i s-a creat un prejudiciu de 130.465 tone. Iată deci că SC SRL a înțeles în primă fază să conteste nu modalitatea prin care grâul a fost exportat ci cantitatea de, arătând o lipsă de 130.465 tone. Concomitent LR a formulat plângeri penale la adresa SC SRL și arătând că acesta trebuie să-i mai restituie ca urmare a procesului de achiziționare a grâului suma de 348.433.927 lei vechi.
În aceste condiții eroarea de fapt în care s-a aflat instanța de apel a pornit de la necenzurarea contractului încheiat între SC SRL și LR, Israel denumit contract pentru management, comision și prestări servicii. Studierea acestui contract precum și interpretarea operațiunilor ulterioare prin prisma acestui contract ar fi putut lămuri cauza sub toate aspectele evitând o condamnare nedreaptă într-un litigiu eminamente comercial.
În motivarea deciziei penale recurate, instanța de apel a făcut vorbire de faptul că în rejudecare, inculpatul nu ar fi cerut readministrarea probatoriului existent și nici administrarea de probe noi. Același lucru este imputat și instanței de fond care ar fi dat o nouă interpretare materialului probator existent la dosar.
Față de aceste susțineri învederează următoarele:
- potrivit dispozițiilor art. 65.pen.Cod Penal sarcina administrării probelor în această fază procesuală a revenit instanței de judecată. În mod corect instanța de fond a apreciat că față de termenul scurs de la data săvârșirii așa-zisei infracțiuni, ianuarie 1996 și până la data la care urma să fie readministrate probele, octombrie 2007, reaudierea martorilor consideră că este inutilă deoarece este greu de crezut că după mai mult de unsprezece ani, aceștia și-ar fi amintit aspecte legate de cauză și care nu ar fi fost aduse la cunoștința organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată în cursul anilor 1996 și 1997.
Ca element nou însă în rejudecare și ca principal temei al acesteia au fost susținerile inculpatului prin care și-a arătat nevinovăția fiind pentru prima oară în cursul procesului penal când și-a putut exprima aceasta poziție procesuală, fiind deja statuat că a fost judecat și condamnat în lipsă. De altfel, respectarea dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 din Convenție, având în vedere inechitatea procesului care a dus la condamnarea sa sub aspectul necitării corespunzătoare având ca efect imposibilitatea sa obiectivă de a se apăra și a-și face cunoscută poziția procesuală, constituie temeiuri avute în vedere de legiuitor la introducerea art. 221.pen.Cod Penal În aceste condiții, apare deosebit de gravă constatarea instanței de apel cum că s-ar fi sustras judecății deoarece nu există nicio proba în acest sens.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate, instanța de apel a constatat că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare privind justa individualizare a acestora. Solicită să se observe că i s-a aplicat maximul de pedeapsă prevăzută de norma de incriminare în vigoare la acea dată, pedeapsă pe care trebuie să o execute în detenție. În aceste condiții în subsidiar, dacă nu se va constata nevinovăția inculpatului, solicită să se dispună suspendarea condiționată a pedepsei fiind incidente dispozițiile art. 3859al.1, punctul 14.pen.Cod Penal și aceasta deoarece instanța nu a ținut cont de faptul că nu are antecedente penale, are un domiciliu stabil, este bine integrat în societate cu un copil în întreținere, iar gradul de pericol social al faptei este minim.
Instanța de apel a constatat de asemenea, în mod eronat că în cauză nu a intervenit prescripția răspunderii penale îmbrățișând teza potrivit căreia aceasta nu mai operează de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a inculpatului. În cauză consideră că sunt incidente dispozițiile art. 3859al.1, punctul 15.pen.Cod Penal deoarece consideră că odată cu admiterea în principiu a cererii de rejudecare, procedându-se astfel la rejudecarea pe fond a cauzei, operează acest tip de prescripție iar instanța ar fi trebuit să procedeze în consecință. că în cauză a intervenit și prescripția executării pedepsei deoarece norma legală privind întreruperea prescripției executării pedepsei prin formularea cererii de extrădare este neconstituțională.
Având în vedere toate cele de mai sus, solicită să se admită recursul, să se caseze decizia penală nr.255/A/22.05.2009, pronunțată de Secția penală a Tribunalului Galați, respingând apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați să fie păstrată ca legală și temeinică sentința penală nr. 1907 din data de 29.10.2007 Judecătoriei Galați.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod pr.penală, Curtea apreciază că recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați este fondat, urmând a fi admis, iar recursul condamnatului Israel este nefondat, urmând a fi respins, din următoarele considerente:
Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați este fondat, deoarece instanța de apel, admițând apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței penale nr. 1907/29.10.2007 a Judecătoriei Galați, trebuia să respingă cererea de rejudecare a dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galați, cerere formulată de condamnatul Israel, ca inadmisibilă, nu ca nefondată.
Dispozițiile art. 522 ind. 1 Cod pr.penală au fost introduse în procedura penală românească prin Legea nr. 281/2003, în dorința evidentă de a alinia procedura noastră penală internă cu dispozițiile europene și internaționale privitoare la cooperarea internațională în materie penală.
Ulterior, acest articol a fost detaliat pe calea unei legi speciale în domeniu, respectiv prin Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, modificată prin Legea nr. 224/2006 și Legea nr. 222/2008.
În prezent prin dispozițiile art. 2 din Legea nr. 222/2008 sunt reglementate în mod amănunțit noțiunile de "extrădare", "persoană extrădabilă", "extrădat" sau "persoană extrădată ".
Din coroborarea acestor dispoziții legale cu prev. art. 522 ind. 1 Cod pr.penală rezultă că pentru a cere rejudecarea după extrădare, trebuie ca o condiție "sine qva non", ca procedura extrădării să se fi încheiat, adică persoana solicitată sau urmărită internațional să fi fost predată către România,în procedura de extrădare activă.
Această concluzie rezultă și din interpretarea prev. art. 6 pct. 2 lit. b,c din numai prin prezența efectivă a persoanei solicitate pe teritoriul României fiind respectate drepturile și garanțiile procesuale ale persoanei extrădate de a se apăra ea însăși, în mod efectiv sau, în subsidiar, printr-un avocat.
Articolul 522 ind. 1 Cod pr. Penală reprezintă principala garanție acordată de către statul român ca, în caz de extrădare, persoana extrădată va beneficia de rejudecarea cauzei sale, cu respectarea procedurilor interne, dar și a convențiilor europene și internaționale la care România este parte, în special cu respectarea drepturilor omului, aceste dispoziții având preavalență asupra dreptului nostrum intern, potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României.
Soluția adoptată de instanța de apel Tribunalul Galați, de respingere ca nefondată a cererii de rejudecare formulată de condamnatul Israel ar aduce atingere tocmai acestor garanții procesuale acordate de statul român, deoarece dacă ar intra în autoritate de lucru judecat, în caz de extrădare efectivă și predare a condamnatului Israel către statul român, acesta nu ar mai putea beneficia de rejudecarea cauzei sale, conform prev. art. 522 ind. 1 Cod pr.penală, în cauză existând autoritate de lucru judecat.
Situația premisă a predării efective a persoanei solicitate sau urmărite internațional către România rezultă și din faptul că fără a fi predată efectiv în România, persoana solicitată sau extrădată ar putea formula numeroase cereri de rejudecare, urmărind de fiecare dată soluția acestor plângeri și exercitarea căilor de atac, în unei soluții favorabile până la prescripție.
În acest mod s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești penale și punerea ei în executare, încălcându-se astfel unul dintre atributele fundamentale ale statului, acela de a pedepsi persoanele care săvârșesc fapte considerate infracțiuni.
Aceste aspecte nu sunt specifice numai României ci și altor state, în practica invocându-se de multe ori situații în care persoane solicitate sau urmărite internațional se sustrag urmăririi și judecății, se opun cu rea credință predării către statul solicitant, după care invocă încălcarea drepturilor omului.
În această situație, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că persoanele care au părăsit țara fără a anunța autoritățile în drept despre noul domiciliu ( art. 70 alin. 4 Cod pr. penală în Codul d e procedură penală român) precum și fugarii și cei care au renunțat fără echivoc la dreptul de a apărea în fața instanței statului solicitant și de a răspunde personal acuzațiilor aduse, nu intră în câmpul de aplicare al art. 6 paragraful 1 din (a se vedea în acest sens cauzele "Dewer versus Belgia", "Poitrimol versus Franța", " și Suresson versus Suedia", "Batissi versus Franța", "Hornsny versus ", "Apostol versus ", precum și decizia penală nr.4731/02.08.20096 în dreptul nostru intern).
Curtea apreciază față de împrejurarea că după ce inculpatul a fost arestat în baza mandatului european de arestare în Olanda și a fost pus în libertate, refugiindu-se în Israel și refuzând să vină în România pentru a răspunde personal acuzațiilor aduse, că acesta se sustrage și a renunțat la drepturile și garanțiile prev. de art. 6 paragraful 1 din
2. Recursul condamnatului Israel este nefondat.
Plecând de la primul punct referitor la prezența sa efectivă în România, după finalizarea extrădării și predării efective către statul român și al inadmisibilității unei astfel de cereri de rejudecare, în lipsa persoanei solicitate, rezultă că motivele invocate în recurs nu pot fi primite favorabil.
Totuși, Curtea va încerca să răspundă motivelor de recurs invocate de către condamnat prin apărătorul său ales.
a) Decizia penală nr.560/2009 a are în vedere o altă situație premisă decât cea din prezenta cauză.
De asemenea practica judiciară invocată - întâlnirea președinților secțiilor penale ale Curților de Apel în vederea unificării practicii judiciare în materie penală, desfășurată la sediul la 04.06.2008 - a avut în vedere alte aspecte, respectiv dacă persoana solicitată în cazul unui mandate european de arestare poate beneficia de prev. art. 522 ind. 1 Cod pr.penală sau dacă o persoană împotriva căreia au fost emise mai multe mandate europene de arestare poate beneficia de prevederile art. 522 ind. 1 Cod pr.penală numai în cauza în care s-a obținut extrădarea sa sau în toate cazurile.
b) Achitarea condamnatului în baza prev. art. 11 pct. 1 lit.a Cod pr.penală în referire la art. 10 lit. a Cod pr.penală nu se impune, deocamdată.
a administrat probe până la un nivel rezonabil, de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul unei infracțiuni pedepsite cu închisoare.
Urmează ca, condamnatul, după ce va parveni în fața autorităților judiciare române în cadrul procedurii de rejudecare prev. de art. 522 ind. 1 Cod pr.penală să propună și să administreze probe în apărarea sa pentru răsturnarea acestei prezumții de vinovăție.
În acest context se înscrie și problema individualizării pedepsei și a modalității de executare a acesteia, în cazul în care inculpatul va fi găsit vinovat.
c) În privința intervenției prescripției răspunderii penale, condamnatul face o gravă eroare între prescripția răspunderii penale și prescripția executării pedepsei.
Prescripția răspunderii penale a fost aplicabilă de la data săvârșirii faptei (1995 - ianuarie 1996) până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (13.04.2000) când cauza a parcurs trei grade de jurisdicție, inculpatul fiind condamnat definitive la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
După această dată ne aflăm în prezența prescripției executării pedepsei conform prev. art. 126 lit. b Cod penal.
Prin arestarea inculpatului în Olanda, termenul de prescripție al executării pedepsei a fost întrerupt, potrivit art. 127 Cod penal, începând să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.
În prezent, prin repatrierea condamnatului în Israel și refuzul de a veni în România, statul român este împiedicat să acționeze până la predarea efectivă a condamnatului către România, astfel încât sunt aplicabile prev. art.128 Cod penal, privitoare la suspendarea cursului prescripției.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, va casa decizia penală nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Va respinge ca inadmisibilă cererea de rejudecare a dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galați, formulată de inculpatul Israel.
În baza art. 191 Cod pr.penală va oblige pe condamnatul Israel la plata de cheltuieli judiciare către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare la judecarea în fond a cererii.
Va respinge ca inadmisibil apelul părții civile " " G prin lichidator " " P (lipsă calitate de folosință).
Curtea va respinge ca nefondat recursul condamnatului Israel împotriva deciziei penale nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galați iar în baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală va oblige pe recurentul- condamnat la plata de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 1907 din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-) privind pe condamnatul ISRAEL și în rejudecare:
Casează decizia penală nr. 255/A/22.05.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de rejudecare a dosarului nr. 3174/P/1998 al Judecătoriei Galați, formulată de condamnatul ISRAEL (fiul lui și, născut la data de 26.06.1951 în Haifa, Israel, cu domiciliul în Israel, orașul Haifa-).
Obligă pe inculpatul Israel la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.
RESPINGE, ca inadmisibil, apelul părții civile " " G - prin lichidator, P,-,. 32 D,. 25, jud. P, împotriva sentinței penale nr. 1907/ 31.10.2007 a Judecătoriei Galați.
RESPINGE, ca nefondat, recursul condamnatului ISRAEL împotriva deciziei penale nr. 255/A din 22.05.2009 a Tribunalului Galați și îl obligă la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./8 martie 2010,
Tehnored.
2 ex./15 martie 2010,
Fond:
Apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
