Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 169/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Elena Scriminți
JUDECĂTOR 3: Maria Cenușă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 169
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol judecarea recursul declarat de inculpata împotriva penale nr. 458/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de delapidare (art. 215 ind.1 Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av.- pentru inculpata recurentă și cons. jr. pentru partea civilă Press SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei au fost depuse concluzii formulate în scris de către partea civilă intimată, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului declarat de inculpata,și aplicarea dispozițiilor art. 18 ind. 1 Cod penal, având în vedere valoarea mică a prejudiciului cauza, prejudiciu care de alt fel a fost restituit și susținerile inculpatei în sensul că a avut loc o spargere la chioșcul de ziare la care lucra. Solicită a se avea în vedere că pedeapsa de un an închisoare, chiar daca a fost suspendată condiționat executarea acesteia este prea mare în raport de circumstanțele personale ale inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale.
Reprezentantul părții civile solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice, mai ales că în declarația aflată la fila 11 dosar urmărire penală, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei.
Reprezentantul Ministerului Public arată că decizia recurată este legală și temeinică față de probele administrate, iar apărările inculpatei cu privire la cuantumul prejudiciului și la faptul că acesta s-a datorat unei spargeri nu au fost probate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarând închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Prin sentința penală nr. 221/29.01.2008, Judecătoria Iașia dispus următoarele:
Condamnă inculpata -, fiica lui și -, născută la data de 23.09.1973 în I, CNP -, domiciliată în I,-, -.1,. B,.3,.12, fără forme legale în I,-, -.1,. H,.3,.13, jud. I, precum și în comuna, sat, (la familia ), fără antecedente
penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare˝, prevăzută și pedepsită de art. 215 indice 1 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la pedeapsa de 1 (un)an închisoare.
Aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat în conformitate cu art. 82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei principale este suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza dispozițiilor art.14, art. 346 Cod procedură penală, cu referire la art. 998-999 cod civil obligă inculpata să plătească părții civile SC ˝ PRESS˝ SRL cu sediul în I,-, Casa Sindicatelor,.14, precum și în I, șos. - nr.44,.971B,. 6,.23, prin reprezentant legal, director, daune materiale în cuantum de 2.458,005 lei.
În baza dispozițiilor art.189, art.191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpata să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 400 lei, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, de 100 lei (delegația nr.5827/15.06.2007 emisă de Baroul Iași ) ce va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:
În fapt, în data de 02.04.2004, inculpata a fost angajată in funcția de vânzător-gestionar la. " Press" SRL I, prin fisa postului, semnată de către inculpată, stabilindu-se si atribuțiile de serviciu ale acesteia, cum ar fi primirea, păstrarea si vânzarea contra numerar a presei locale, centrale, carte, papetărie, cartele electronice, etc. Din data de 04.11.2005, inculpata si-a desfășurat efectiv activitatea la o tonetă amplasată in zona pieței " cel ".
Conducerea societății a efectuat mai multe controale succesive la toneta unde doar inculpata deținea cheia, constatându-se următoarele lipsuri in gestiune.
În data de 11.07.2005, prin decizia societății cu nr.75, inculpatei i
s-a dat avertisment scris si a fost atenționată că dacă la următorul inventar se va mai constata lipsă in gestiune, i se va desface disciplinar contractul de muncă, lucru care s-a si întâmplat, după efectuarea ultimului inventar, la data de 19.09.2005.
Pentru stabilirea exactă a prejudiciului cauzat, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, ocazie cu care au fost consultate facturile in original de achiziție a mărfurilor, avizele de însoțire a mărfii, monetarele, inventarele, documentele cu caracter juridic, respectiv contractul de muncă al inculpatei si fișa postului. La solicitarea inculpatei au fost expertizate numai avizele cu semnătura sa de primire a mărfurilor.
În raportul de expertiză s-a concluzionat că in perioada 04.11.2004-19.09.2005 prejudiciul cauzat de către inculpată societății a fost de 5156,79 lei, din care s-a recuperat doar suma de 2288,96 lei, rămânând un rest de recuperat de 2867,83 lei.
Asumarea de către inculpată a lipsurilor in gestiune cu ocazia inventarelor efectuate, este confirmată și prin declarațiile martorelor, magazioner inventare la " Press" SRL I și -, operator calculator la aceeași societate, in prezența cărora inculpata a făcut inventarul din data de 19.09.2005, când s-a constatat lipsa sumei de 2458,005 lei din gestiune, sumă cu care inculpata "a fost de acord, însușindu-si lipsa"(20,21).
În drept, fapta inculpatei, care, in calitate de vânzător - gestionar la " Press" SRL I, in perioada 04.11.2004-19.09.2005 si-a însușit din gestiune, in folosul său, suma totală de 5156,79 lei, rămânând un rest nerecuperat de 2867,83 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "delapidare" prevăzută de art. 215 indice 1 alin.1Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța nu reține însă ca și circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal, lipsa de antecedente penale ale inculpatei, recunoașterea faptei si regretul săvârșirii acesteia, întrucât aceste împrejurări, in speța de față, nu au nici relevanța si nici consistența unor circumstanțe atenuante. În cauză existau probe evidente, ale vinovăției sale, așa încât trebuia să recunoască și să fie cooperantă, neputând nega o situație certă si clară. Inculpata a fost descoperită cu sume lipsă din gestiune, in condițiile in care aceasta era singura care avea cheia tonetei in care se aflau bunurile destinate vânzării, bunuri aflate in gestiunea sa, in cazul unui control de inventariere fiind evident ca lipsurile existente urmau a fi descoperite. Pe de altă parte, inculpata, deși s-a angajat printr-un act notarial să restituie părții civile prejudiciul cauzat, nu si-a respectat promisiunea.
Recunoașterea unor date si împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute in vedere de instanță reduc in asemenea măsură gravitatea faptei in ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârșită in concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce nu este cazul in speța de față.
Faptul ca inculpata nu are antecedente penale, a fost sinceră si cooperantă va forma însă criteriu de apreciere in dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege. Astfel, punând în balanță toate aceste considerente, instanța apreciază că o pedeapsă in cuantumul minimului special prevăzut pentru fapta săvârșită, de 1 (un) an închisoare, este aptă să atingă scopul preventiv si educativ al sancțiunii, răspunzând astfel dezideratelor înscrise in art.52 Cod penal.
Sentința a fost apelată în termen legal de inculpata criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, a susținut oral și în scris că în mod greșit a fost obligată la despăgubirea părții civile PRESS, din moment ce bunurile constatate lipsă cu prilejul inventarierii mărfurilor pe care le gestiona la punctul de lucru din I (- cel ) au fost sustrase prin spargerea tonetei în perioada 12.07.2005 - 19.09.2005, prejudiciul ce trebuie imputat acesteia fiind de 1200 lei și nu de 2459 lei cum a reținut prima instanță.
Prin decizia penală nr. 458/7.11.2008 a Tribunalului Iașis -au dispus următoarele:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata, împotriva sentinței penale nr. 221/29.01.2008, pronunțate de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă pe inculpată la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Din probele cauzei, complet analizate și just apreciate de prima instanță, rezultă fără nici un dubiu săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatei, vinovăția acesteia, întinderea și existența prejudiciului material localizat în patrimoniul PRESS
Aceleași probe relevă modalitatea concretă de săvârșire a faptei - inculpata însușindu-și din încasările zilnice sume de bani pentru necesități zilnice sau pentru alte nevoi personale - dar și valoarea reală a prejudiciului comis în dauna părții civile.
Apărările inculpatei (formulate în fața instanței de apel) în sensul că prejudiciul real cauzat de aceasta este de doar 1200 lei, dar și în sensul că aceasta ar fi consecința sustragerii bunurilor primite în gestiune prin spargerea tonetei la care lucra, în perioadele de inventariere a gestiunii, nu pot fi primite cât timp acestea nu își găsesc corespondent în probele dosarului.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul constată că prima instanță, aplicându-i pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în condițiile art. 81, 82, 83 Cod penal, s-a raportat corect la gradul de pericol social relativ sporit al faptei conturat de modalitatea de comitere a acesteia, de caracterul continuat al infracțiunii, de valoarea ridicată a prejudiciului, dar și la persoana inculpatei, astfel încât nu se poate face aplicarea în cauză a disp. art. 10 lit.1Cod procedură penală și a art. 181Cod penal în sensul achitării acesteia și aplicării unei sancțiuni administrative.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală hotărârea a fost recurată de inculpata, care solicită reaprecierea gradului de pericol social al faptei, achitarea sa și aplicarea unei sancțiuni administrative.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticii formulate ce vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în limite procedurale, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din probele dosarului - cu referire la plângerea părții vătămate, inventarul efectuat, expertiza contabilă, declarațiile martorilor și ale inculpatei - rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.
Apreciind gradul de pericol social al faptei, instanța a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 18 alin. 2 Cod penal și în considerarea acestora, reținut în mod just că fapta inculpatei întrunește trăsăturile esențiale prevăzute de art. 17 Cod penal, dispozițiile art. 18 ind. 1 alin. 1 Cod penal nefiind incidente în cauză.
La stabilirea tratamentului sancționator s-au avut în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și cele care o atenuează, inculpata fiindu-i aplicată o pedeapsă dozată în limita minimului special prevăzut de textul de incriminare.
Deși inculpata s-a angajat să restituie părții vătămate prejudiciul cauzat, până la momentul finalizării procesului nu îl achitase.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, ce reglementează cheltuielile judiciare către stat:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 458/7.11.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
02.04.2009
Tribunalul Iași
Jud. -
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Elena Scriminți, Maria Cenușă
