Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR. 15362-05.06.2008

DECIZIA PENALĂ NR.170/AI

Ședința publică din data de 18.12. 2008

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpatul și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva sentinței penale nr. 336/PI din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

Dezbaterile și susținerile părților se află consemnate în încheierea de ședință din 11.12.2008 care face parte integrantă din prezenta decizie și prin care s-a amânat pronunțarea la data de azi 18.12.2008, când:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44/PI/2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 13216/P/2002,în baza art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. 2.Cod Penal și a art.13 rap.Cod Penal la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 11.09.1972 în loc. O, jud. M, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în T, str. -. - și nr. 70,. 116,. 4, jud. T, reședința stabilită în comuna, sat nr. 188, jud. C-S,CNP - la o pedeapsa de:

- 1 ( un) an și 6 (sase ) luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala în forma continuata.

In baza art. 42 din Legea nr. 82/1991 -rep. (fost art. 37 din Legea nr. 82/1991) rap. la art. 289 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin. 2.Cod Penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de:

- 1 ( un ) an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si Cod Penal, în limitele art. 71.Cod Penal ca pedeapsă accesorie.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si Cod Penal pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.

In baza art. 122 alin. 1 lit. d rap.Cod Penal la art. 124. s- constatat îndeplinit termenul prescripției speciale pentru ambele infracțiuni.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d s C.P.P.- dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-5.Cod Penal cu aplicarea art. 13.Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice in condițiile art. 334.C.P.P. din art. 215 alin. 1 - 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal pentru suma de 1.034.868,3720 lei.

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei pentru suma de 1.034.868,3720 lei.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. b s C.P.P.- dispus achitarea inculpatului, pentru contravenția prev. de art. 272 lit. b din Legea nr. 297 /2004 - modificată, care abrogat OUG nr. 28/2002 și care a abrogat Legea nr. 52/1994 privind infracțiunea de intermediere de valori, fără autorizația, prev. de art. 114.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. f s C.P.P.- a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a creditului societății, prev. de art. 272 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 -rep. ( fost art. 266 alin. 2 ).

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. f s C.P.P.- a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de dobândire în contul societății la un preț superior valorii efective prev. de art. 272 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 -rep. ( fost art. 261 alin. 1 ).

Instanța lăsat nesoluționată latura civilă acestor doua infracțiuni.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 alin. 1 lit. a s C.P.P.- dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13.Cod Penal rap. la art. 282 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 -rep. în anul 2004.

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei pentru suma de 300.161,3124 lei.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 alin. 1 lit. a s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de spălare de bani prev. și ped. de art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 13.Cod Penal rap. la art. 23 din Legea nr. 21/1999.

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei pentru suma de 943.200 lei.

In baza art. 14.C.P.P., 16.C.P.P., 346.C.P.P. rap. la art. 19 alin. 4.C.P.P. s- respins ca inadmisibilă constituirea de parte civilă a AVAS-DGFPS T.

Pentru a pronunța această sentință penală prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.67/PA/19.12.2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr. 13216/P/2002, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1,4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, folosirea cu rea credință a creditului societății comerciale, prev. de art. 266 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, fals prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, rap. la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, bancrută frauduloasă prev. de art. 276 lit. din Legea nr. 82/1990, dobândirea în contul societății de acțiuni ale altor societăți, la un preț pe care îl știa vândut superior valorii lor efective, prev. de art. 266 pct.1 din Legea nr. 31/1990, intermediere de valori fără autorizarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, prev. de art. 114 din Legea nr. 52/1994 și spălare de bani prev. de art. 23 din Legea nr. 21/1999.

În fapt s-a reținut că inculpatul a fost asociat și administrator al SC " " SRL T, societate înregistrată la Oficiul Comerțului- Camera de comerț și Industrie T sub nr. J/- și deține codul fiscal nr. R - principala activitate desfășurată de Societate fiind comerțul cu ridicata de produse alimentare și nealimentare - activitate prevăzută în obiectul de activitate al societății.

În perioada 13.09-22.09.2000 și 09.10.-8.11.2000, inspectorii de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice T au efectuat un control tehnic la Societatea Comercială SRL T constatând că în perioada 1998-1999 aceasta a achiziționat cantitatea de 10.770.112 kg de la diverse societăți comerciale, în valoare totală de 7.176.415.362 lei, din care TVA 666.719.262 lei, întocmind note de intrare - recepție numai pentru cantitatea de 202.812 kg înscrisă în factura nr. 285.414/10.06.1999 emisă de SC " " CSp entru 10.567.300 kg inițial în perioada ianuarie - decembrie 1998 de la diverse societăți, nefiind întocmite note de intrare - recepție. Pentru neîntocmirea notelor de intrare- recepție a cantității de 10.567.300 kg Societatea comercială " " SRL, încălcând prevederile art. 38 pct.2 din Legea contabilității, a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de50.000.000 lei.

Conform fișelor de inventar întocmite de Societatea Comercială " " SRL la data de 03.12.1999, aceasta trebuia să aibă în stoc cantitatea de 453.490 kg, în valoare de 251.419.500 lei, care nu a fost găsită, inculpatul neputând prezenta note justificative, respectiv procese verbale de custodie. În nota explicativă ( anexa nr. 19) inculpatul a declarat că această cantitate de nu mai există faptic întrucât 445.490 kg a fost livrată la SC " " SRL B 8.000 kg la persoana fizică din localitatea, Jud. C S, fără ca aceasta să întocmească ( SC " " SRL) factura fiscală, deficiență sancționată de asemenea de către specialiștii din cadrul DGFP T cu amendă contravențională.

Aceleași organe de control au constatat că Societatea Comercială " " SRL T nu a calculat, nu a înregistrat în contabilitate și nu a virat la bugetul statului suma de 38.077.066 lei TVA și 35.999.545 lei, impozit pe profit aferent contabilității de 453.490 Kg cumpărat cu suma de 251.419.500 lei și vândută cu suma de 346.155.145 lei.

Pe baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a constatat că vinovăția inculpatului, în raport cu infracțiunile reținute în seama sa este dovedită și a aplicat acestuia pedepse înscrise în dispozitivul sentinței penale pronunțată.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru netemeinicie, întrucât nu s-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal și nepronunțarea cu privire la infracțiunea prev. de art. 276 lit. din Legea nr.31/1990, respectiv nu s-a procedat la individualizarea pedepsei, constatându-se numai grațierea executării acesteia și pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-au reținut circumstanțe atenuante în seama inculpatului, și inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa.

Prin decizia penală nr. 330/A/11 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 26451/P/2006, ambele apeluri au fost admise, sentința penală apelată a fost desființată, și în rejudecarea cauzei, s-a făcut aplicarea art. 13 Cod penal, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.74,76 Cod penal, celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate fiind menținute.

Din considerentele deciziei, rezultă că apelul procurorului este fondat cu privire la neaplicarea art. 13 Cod penal, întrucât Legea nr. 87/1994 a fost modificată la data de 29.07.2003 sub aspectul limitelor de pedeapsă, care au fost agravate. Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, instanța de control judiciar a reținut că nu este întemeiat, întrucât decizia penală apelată face vorbire de grațierea pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 276 lit.b din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art.76 Cod penal, astfel că nu se poate aprecia că instanța nu s-a pronunțat cu privire la această faptă.

Cu privire la motivele de netemeinicie a sentinței penale apelată, constând în greșita reținere a împrejurărilor ce constituie circumstanțe atenuante, prev. de art. 74,76 Cod penal, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate criticile formulate, avându-se în vedere comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului, precum și lipsa antecedentelor penale.

Referitor la apelul declarat de inculpat, instanța de apel a reținut corect starea de fapt și încadrarea juridică, iar pedepsele aplicate au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și inculpatul reiterând motivele de apel.

Prin decizia penală nr. 1518/20.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- ambele apeluri au fost admise, decizia penală recurată și sentința penală nr. 441/PI/20.01. 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș au fost casate iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Timiș.

Din considerentele deciziei de casare rezultă că ambele recursului sunt întemeiate pentru următoarele motive: 1) Referitor la motivul de casare invocat de procuror în sensul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare se constată că acesta este întemeiat, impunându-se reluarea judecății.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 19 decembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, între altele și pentru infracțiunea prevăzută de art.276 lit.b din Legea nr.31/1990.

În minuta și dispozitivul sentinței penale nr.44 din 20 ianuarie 2006 Tribunalului Timiș, în loc să pronunțe condamnarea după reținerea vinovăției inculpatului pentru această infracțiune, instanța a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare aplicată ceea ce echivalează cu omisiunea rezolvării acțiunii penale conform art.345 alin.2 din Codul d e procedură penală.

Prin Legea nr.441 din 27 noiembrie 2006 de modificare și completare
a Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale publicată în Monitorul Oficial
nr.955 din 28 noiembrie 2006 s-a introdus art.282 stabilindu-se că pentru
infracțiunile prevăzute în titlul VIII "Contravenții și infracțiuni" acțiunea penală se exercită din oficiu.

Din această formulare se poate concluziona că până la introducerea acestui text, acțiunea penală pentru infracțiunile specifice societăților comerciale se putea exercita numai în condițiile art. 155 din Legea nr.31/1990, care prevede că "acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor și altor persoane, pentru daune cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor față de societate, aparține adunării generale" care va decide cu majoritatea prevăzută de art. 112.

Ca atare, se impune reluarea judecății pentru a se stabili dacă acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute de Lege nr.31/1990 imputate inculpatului prin rechizitoriu a fost exercitată cu respectarea dispozițiilor art. 155 din acest act normativ, știut fiind că potrivit art. 10 alin.l lit.f din Codul d e procedură penală acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau nu mai poate fi exercitată, dacă lipsește autorizarea sau sesizarea organului competent ori alte condiții prevăzute de lege.

Mai este de menționat ca urmare modificărilor aduse Legii nr.31/1990
republicată în Monitorul Oficial nr.1066 din 17 noiembrie 2004 textele de la
Titlul VIII -"Contravenții și infracțiuni" au fost renumerotate astfel că
infracțiunile prevăzute de art.266 pct. l și 2 au devenit după modificări art.272
pct.l și 2 din lege.

Deși operaseră aceste modificări iar legea după o nouă numerotare a textelor fusese republicată nici instanța de fond nici cea de apel, nu au procedat la aplicarea noilor texte ceea ce constituie o vădită nerespectare a dispozițiilor legii.

Mai mult prin Legea nr.85 din 5 aprilie 2006 privind procedura
insolvenței publicată în Monitorul Oficial nr.359 din 21 aprilie 2006, la
capitolul V - "Infracțiuni și pedepse" au fost incriminate, între altele, variante
ale infracțiunii de bancrută - simplă și frauduloasă.

Astfel la art. 143 alin,2 lit.c din lege s-a stabilit că fapta persoanei care "înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, o parte din active" constituie bancrută frauduloasă și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Prin art. 156 alin.3 din aceeași Lege nr.85/2006 au fost abrogate prevederile art.282 din Legea nr.31/1990 (după republicarea legii în 2004) - fost art.276 care, la lit.b incriminau bancruta frauduloasă prin "înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăți, a unei părți însemnate din active" stabilind că aceasta pedepsește de la 3 la 12 ani.

Cum noua lege avea un nou conținut al bancrutei frauduloase și se referea la starea de insolvență a debitorului, iar pedeapsa pentru această infracțiune era mai mică, de la 6 luni la 5 ani, instanța de fond și cea de apel erau datoare ca potrivit art. 13 din Codul penal să verifice dacă sunt suficiente probe pentru reținerea acestei infracțiuni și să aplice legea mai favorabilă.

Așa fiind, și pentru acest motiv s-a impus reluarea judecății de către instanța de fond.

Privitor la infracțiunea prevăzută de art. 114 din Legea nr.52/1994, nici
aceasta nu a fost corect reținută.

Astfel respectiva lege a fost abrogată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.28/2002 publicată în Monitorul Oficial nr.238 din 9 aprilie 2002 iar această ordonanță a fost abrogată prin Legea nr.297 din 28 iunie 2004 privind piața de capital publicată în Monitorul Oficial nr.571 din 29 iunie 2004, lege care de asemenea a suferit modificări ulterioare.

Potrivit art.272 lit.b din Legea nr.297/2004 (care a înlocuit o dispoziție asemănătoare respectiv art. 178 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.28/2002) constituie contravenție desfășurarea oricărei activitate pentru care legea sau reglementările Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare impune autorizarea.

Potrivit art. 181 din Legea nr.- au fost incriminate ca infracțiuni alte fapte, întrucât infracțiunea imputată inculpatului era prevăzută de art. 114 din Legea nr.52/1994 iar această lege fusese abrogată de la 9 aprilie 2002 înainte de sesizarea instanței de fond prin rechizitoriul din 19 decembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, tribunalul investit și instanța de control judiciar erau datoare să aplice noile dispoziții legale pe care nu le- au făcut pronunțând o soluție greșită de condamnare a inculpatului.

Ca atare, și privitor la această faptă s-a impus reluarea judecății urmând a se stabili dacă fapta inculpatului constituie o altă infracțiune ori contravenție.

In legătură cu infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art.23 din
Legea nr.21/1999 este de menționat că și acest act normativ a fost abrogat prin
Legea nr.656 din 7 decembrie 2002 care la art.23 lit.a a dat o nouă definiție
infracțiunii de spălare de bani.

Cum conținutul celor două texte era diferit, instanțele erau datoare să aplice, în cazul reținerii vinovăției inculpatului, dispoziția cea mai favorabilă, conform art. 13 din Codul penal. Întrucât nu au procedat în acest mod soluția pronunțată nu este legală.

In legătură cu toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului,
instanțele erau obligate să verifice apărările inculpatului în sensul că a înțeles să
își administreze și să-și sporească patrimoniul în modul în care a procedat, că a fost de bună credință în raporturile cu partenerii săi, că a efectuat acte de comerț potrivit uzanțelor cinstite, lucru pe care însă nu l-au făcut preluând, cum s-a mai arătat.

În consecință, Curtea, constatând întemeiate motivele de recurs menționate, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și inculpatul, a casat decizia atacată, cât și hotărârea primei instanțe și a trimis cauza la Tribunalul Timiș spre rejudecare.

În fond după casare cu trimitere pentru rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin sentința penală nr. 336/PI/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 9 alin. 1 lit. b si c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. 2.Cod Penal si a art.13 rap.Cod Penal la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 11.09.1972 în loc. O, jud. M, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, domiciliat în T, str. -. - și nr. 70,. 116,. 4, jud. T, reședința stabilită în comuna, sat nr. 188, jud. C-S,CNP - la o pedeapsa de:

- 1 ( un) an și 6 (sase ) luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala în forma continuata.

In baza art. 42 din Legea nr. 82/1991 -rep. (fost art. 37 din Legea nr. 82/1991) rap. la art. 289 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin. 2.Cod Penal a condamnat pe același inculpat la o pedeapsa de:

- 1 ( un ) an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si Cod Penal, in limitele art. 71.Cod Penal ca pedeapsa accesorie.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a si Cod Penal pe o durata de 2 ani ca pedeapsa complementara.

In baza art. 122 alin. 1 lit. d rap.Cod Penal la art. 124.Cod Penal a constatat îndeplinit termenul prescripției speciale pentru ambele infracțiuni.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. d a C.P.P. dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-5.Cod Penal cu aplicarea art. 13.Cod Penal prin schimbarea încadrării juridice în condițiile art. 334.C.P.P. din art. 215 alin. 1 - 4.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal pentru suma de 1.034.868,3720 lei.

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei pentru suma de 1.034.868,3720 lei.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. b a C.P.P. dispus achitarea inculpatului, pentru contravenția prev. de art. 272 lit. b din Legea nr. 297 /2004 - mod., care abrogat OUG nr. 28/2002 și care a abrogat Legea nr. 52/1994 privind infracțiunea de intermediere de valori, fără autorizația, prev. de art. 114.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. f a C.P.P. dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de folosire cu rea credință a creditului societății, prev. de art. 272 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 -rep. ( fost art. 266 alin. 2 ).

In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 10 alin. 1 lit. f a C.P.P. dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de dobândire în contul societății la un preț superior valorii efective prev. de art. 272 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 -rep. ( fost art. 261 alin. 1 ).

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă acestor doua infracțiuni.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 alin. 1 lit. a a C.P.P. dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă prev. de art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13.Cod Penal rap. la art. 282 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 -rep. în anul 2004.

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei pentru suma de 300.161,3124 lei.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 alin. 1 lit. a a C.P.P. dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de spălare de bani prev. și ped. de art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 13.Cod Penal rap. la art. 23 din Legea nr. 21/1999.

Instanța a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei pentru suma de 943.200 lei.

In baza art. 14.C.P.P., 16.C.P.P., 346.C.P.P. rap. la art. 19 alin. 4.C.P.P. a respins ca inadmisibilă constituirea de parte civila a AVAS-DGFPS T.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut că inculpatul a fost din anul 1997 asociat și administrator unic la SC "- SRL T având ca obiect de activitate printre altele, comerțul cu ridicata de produse alimentare și nealimentare.

În perioada mai 1997-30 septembrie 2000, inculpatul nu a evidențiat în actele contabile veniturile realizate și ca urmare s-a diminuat impozitul, taxele și contribuția, cu suma totală de 517.639.896,6 lei " fapta constituind infracțiunea de evaziune fiscală", prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 Cod penal. S-a mai reținut că în perioada decembrie 1997- septembrie 2000 în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin inducerea în eroare a mai multor societăți comerciale cu care avea încheiate contracte, inculpatul a dedus TVA și cheltuieli nedeductibile și le-a produs acestora un prejudiciu de 10.348.683.720 lei, faptă constituind infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 și alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul a folosit cu rea credință creditul societății, respectiv a folosit din casierie și conturile societății, suma totală de 3.001.613.004 lei ( 2976.126.824+ 26.568.000 lei) pentru a cumpăra de la 3 societăți comerciale acțiuni în interes personal, fapta constituind infracțiunea prevăzută de art. 266 alin.2 din legea nr. 31/1990.

S-a mai stabilit că în cursul anului 2000, după declanșarea procedurii de reorganizare judiciară și a falimentului prin sentința civilă nr.2870/20.04.2000 pronunțată de Tribunalul Timiș, a ridicat din casierie și conturile societății suma de 9.432.000.000 lei fără a întocmi documente legale, fapta constituind infracțiunea de fals intelectual și infracțiunea de bancrută frauduloasă prin înstrăinarea în dauna creditorilor a unei părți importante din active, prevăzută de art. 37 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 276 lit.b din Legea nr. 31/1990.

Prima instanță mai reținut că după cumpărarea la 2 februarie 2000 unui număr de 1.218.610 acțiuni cu suma de 730.166.000 lei, respectiv 600 lei pe acțiune de la SC laptelui SA C S la 11 decembrie 2000, inculpatul le-a cesionat către SC SRL al cărui asociat și acționar era, cu suma de 13,6 miliarde lei, respectiv cu 11.160.256 lei pe acțiune, cauzând un prejudiciu de 12.186.854.000 lei.

S-a mai apreciat că fapta constituie infracțiunea de dobândire în contul Societății de acțiuni de altor societăți la un preț pe care îl știa superior valorii lor efective, în scopul obținerii unui folos în paguba societății, prevăzută de art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990.

Instanța a concluzionat că fapta de cesionare a acțiunilor, arătată fără autorizația Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, constituie infracțiunea de intermediere de valori fără autorizație legală, prev. de art. 114 din Legea nr. 52/1994.

S-a mai reținut că fapta de a schimba sau transfera valori bănești, însumând 9.432.000.000 lei provenind din infracțiunea de bancrută frauduloasă constituie infracțiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 din Legea nr. 21/1999.

În baza acestei stări de fapt, prima instanță a constatat vinovăția inculpatului în raport cu infracțiunile de evaziune fiscală, fals intelectual a dispus achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de intermediere de valori fără autorizația Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, folosirea cu rea credință a creditului societății, bancrută frauduloasă, spălarea banilor și de încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor de dobândire în contul societății la un preț superior valorii efective prev. de art. 272 alin. 1 din Legea nr. 31/1991.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, și partea civilă Direcția generală a Finanțelor Publice T, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit nu s-au acordat despăgubirile civile în cuantumul solicitat.

Criticile privind nelegalitatea sentinței penale apelată, formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se referă la greșita achitare a inculpatului pentru contravenția prev. de art. 272 lit.b din Legea nr. 29/2004, nemotivarea în fapt a sentinței, greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 13 din Legea nr.87/1994, pentru ca ulterior să constate împlinirea termenului de prescripție specială, prev. de art. 124 din Codul penal, impunându-se încetarea procesului penal în baza prev. art. 11 pct. 2 lit.b Cod procedură penală, rap. la prev. art. 10 lit.g Cod procedură penală; greșita încetare a procesului penal pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 266 pct.1 și 2 din Legea nr. 31/1990.

Criticile privind netemeinicia sentinței penale apelată se referă la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de bancrută frauduloasă, respectiv spălare de bani.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul sunt fondate, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admise, iar apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T este nefondat.

În mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit.b și lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât îndeplinindu-se termenul de prescripție a răspunderii penale, soluția legală o constituia încetarea procesului penal, în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 10 lit.g Cod procedură penală. De asemenea este greșită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual la Legea contabilității, prevăzută de art. 42 ( fost 37) din Legea nr.82/1991, raportat la prevederile art. 289 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal, această infracțiune regăsindu-se în conținutul infracțiunii de evaziune fiscală, astfel că pedepsirea ei separat, este greșită, în acest sens a statuat Înalta Curte de casație și Justiție prin recurs în interesul legii.

De asemenea este greșită achitarea inculpatului pentru contravenția de intermediere a valorilor mobiliare fără autorizarea M, întrucât această infracțiune a fost dezincriminată, prin dispozițiile Legii nr.297/2004, constituind contravenție, astfel că soluția legală o constituie achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 10 lit.b Cod procedură penală, articolul 114 din Legea nr. 52/1994 fiind abrogat prin ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 28/2002.

În dispozitivul sentinței prima instanță dispune în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art. 10 alin.1, lit.b Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru contravenția prevăzută de art. 272 lit.b din legea nr. 297/2004, soluție evident greșită.

Este greșită și soluția de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință creditului societății comerciale prev. de art. 272 alin. 2 din Legea nr.31/1990 ( fost art. 266 alin. 2) soluția corectă constituind-o încetarea procesului penal în baza prevederilor art. 11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, rap. la prevederile art.10 lit.g Cod procedură penală și nu în baza prevederilor art. 10 lit.f Cod procedură penală, cum a dispus prima instanță, întrucât prin Legea nr. 441/2006 care a modificat Legea nr. 31/1990, a fost introdus art. 282¹, care prevede că pentru infracțiunile prevăzute în textul VIII, intitulat " Contravenții și infracțiuni", acțiunea penală se exercită din oficiu.

Încetarea procesului în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, rap. la art.10 lit.g Cod procedură penală, trebuia să se dispună urmare împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, încadrarea juridică a faptei constituind-o dispozițiile art. 266 pct.1 din Legea nr. 31/1990 și nu art. 261 alin. 1 din aceeași lege.

De asemenea este greșită și soluția de încetare a procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință creditului societății comerciale în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit.b Cod procedură penală, rap. la prevederile art. 10 lit.f Cod procedură penală. Soluția legală constituind- încetarea procesului penal, în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 10 lit.b Cod procedură penală, întrucât prin Legea nr. 85/2006,care abrogă art. 282 din Legea nr. 31/1990 prevedea " înstrăinarea în frauda creditorilor, în caz de faliment, a unei părți însemnate din active", situație care nu există în speța dedusă spre soluționare.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 379 alin. 1, pct 2 lit.a Cod procedură penală, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, inculpatul, vor fi admise, sentința penală apelată va fi desființată în parte și rejudecându-se cauza, se va dispune în sensul mai sus analizat.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate vor fi menținute, neexistând motive de desființare a acesteia în raport cu infracțiunile de înșelăciune, spălare de bani, bancrută frauduloasă, întrucât probele administrate în cauză, nu dovedesc săvârșirea de către inculpat și a acestor infracțiuni.

Apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T este nefondat, în temeiul prevederilor art. 379 alin. 1, lit.b Cod procedură penală, urmând a fi respins, întrucât nereținându-se în seama inculpatului săvârșirea infracțiunilor cauzatoare de prejudiciu, pentru săvârșirea cărora acesta a fost trimis în judecată, obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile nefiind admisibilă.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de procuror și inculpat vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, partea civilă apelantă Direcția Generală a Finanțelor Publice va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul prevederilor art. 379 alin.1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.336/PI/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

Desființează sentința penală apelată și rejudecând cauza:

- în temeiul prevederilor art. 11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, raportat la prevederile art.10 lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. " b" și lit. " c" din Legea nr.241/2003, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal, infracțiune în conținutul căreia intră și infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității, prevăzută de art. 42 din Legea nr.82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în cauză fiind împlinit termenul prescripției răspunderii penale;

- constată că infracțiunea de intermediere de valori imobiliare prevăzută de art.14 din Legea nr.52/1994 a fost dezincriminată prin Legea nr. 297/2004, constituie contravenție și în temeiul prevederilor art.11 pct. 2, lit.a Cod procedură penală, raportat la prevederile art.10 lit.b Cod procedură penală, dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de intermediere de valori imobiliare prevăzută de art. 114 din Legea nr. 52/1994;

- în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală, raportat la prevederile art.10 lit.g Cod procedură penală, dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de folosire cu rea credință creditului societății comerciale prevăzută de art. 272 pct.2 și art. 272 pct.1( art. 266 pct.2, respectiv art. 266 pct.1 din Legea nr. 31/1990 anterior modificării) din Legea nr.31/1990, constatându-se împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;

- în temeiul prevederilor art. 11, pct.2, lit.b Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 10 lit.b Cod procedură penală, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înstrăinare și fraudă creditorilor în caz de insolvență a debitului și parte din active prevăzută de art. 143 alin.2 lit." c" din Legea nr. 85/2006.

Menține nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelată.

În temeiul prevederilor art.379 alin.1,pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul prevederilor art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de procuror și inculpat rămân în sarcina statului, iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul, de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică azi 18 decembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red. 29.12.2008

Tehnored.P

2ex/05.01.2009

Prima inst.