Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 172/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 106/01.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent G, asistat de avocat ales, nereprezentate parțile civilă intimată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și partea responsabil civilmente intimat SC" Com"SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, condamnatul recurent declară că își retrage recursul formulat în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului, să se constate că decizia recurată este nelegală, instanța în mod greșit aplicând inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cea legală, respectiv o pedeapsă spre minimul special, pedeapsă că nu poate atinge funcția corectivă. Mai arată că Tribunalul C-S a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie doar pe lângă pedeapsa principală. Prin urmare solicită admiterea recursului și casarea deciziei Tribunalului C-
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat.
În privința recursului formulat de inculpat solicită admiterea acestuia și în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, inculpatului fiindu-i încălcat dreptul la apărare, nefiind audiat de instanța de apel. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile deduse judecății, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a, rap. la art. 10 lit. d C.P.P. precizând că inculpatul nu a produs nici o pagubă.
Procurorul, cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, arătând că inculpatul a fost legal citat.
În replică, apărătorul ales al inculpatului, arată că instanțele sunt obligate să depună diligențe, în acest sens trebuia citat inculpatul cu mandat de aducere.
Inculpatul-recurent G, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție Serviciul Teritorial Timișoara, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunilor: utilizarea creditelor sau subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art.10 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, înșelăciune prev. de art.215 al.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, fals intelectual la Legea contabilității prev. de art.40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art.289 Cod penal, folosirea cu rea credință a sumelor sau creditelor de care se bucură societatea într-un alt scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu al făptuitorului, ori pentru a favoriza o altă societate în care acesta are interese direct sau indirect prev. de art.266 al.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Prin sentința penală nr. 54/01.04.2004, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 4396/P/2003, în baza art.10 lit.c din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a, art.76 lit.c Cod penal a fost condamnat inculpatul G, la 3 ani închisoare.
În baza art.215 al.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a, art.76 lit.c Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.
În baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a, art.76 lit.e Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 2 luni închisoare.
În baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.e Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 5 luni închisoare.
În baza art.266 al.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art. art.74 lit.a, art.76 lit.c Cod penal, același inculpat a fost condamnat la 10 luni închisoare.
În baza art.1 din Legea nr. 543/2002, art.1 din OUG nr. 18/2003 s-a constatat grațiată pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.266 al.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.7 din Legea 543/2002.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare, 5 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul G să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
S-au interzis drepturile inculpatului pe perioada prev. de art. 71 Cod penal, drepturile prev. de art.64 lit.a-e Cod penal.
În baza art 53 al.1 pct.2 lit.a Cod penal, art.65 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b,c Cod penal, pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a se executa conform art.66 Cod penal.
În baza art.14, 346 al.1 Cod procedură penală, art. 998, 999 Cod civil, inculpatul fost obligat față de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului B, la plata sumei de 1.491.400.000 lei despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente.
În baza art.348 Cod procedură penală, s-au declarat ca fiind false și s-a dispus anularea înscrisurilor false aflate la dosarul de urmărire penală: centralizator nr. 2/2000, nr. 3/2000, nr. 4/2000, nr.5/2000, nr.6/2000, nr.7/2000, nr.8/2000, nr.9/2000, nr.10/2000, nr.11/2000, nr.12/2000, nr.13/2000, nr.14/2000, nr.16/2000, nr.20/2000, nr.22/2000, nr.23/2000, nr.24/2000, nr.25/2000 și a facturilor menționate în centralizatoare, respectiv factura nr. -/2000, nr.59812/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000, nr. -/2000, nr.551/2000, nr.552/2000, nr.565/2000, nr.567/2000, nr.569/2000, nr.570/2000, nr.571/2000, nr.-/2000, nr.-/2000.
S-a dispus scoaterea din cauză a părții civile C-
S-a respins cererea privind publicarea hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpatul G și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr. 355 din 14 octombrie 2004, pronunțată în dosar nr. 3777/P/2004, în temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod proc. penală, a admis apelul declarat de Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 54/01 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr. 4396/P/2003.
A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând cauza, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, - pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal, pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru art. 290 Cod penal, cu aplicarea prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. e Cod penal, pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 299 Cod penal cu aplicarea art. 13 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. e Cod penal, pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru art. 266 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 lit. a, art. 76 lit. c Cod penal, pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru fiecare pedeapsă în parte a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, pe durata art. 71 Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 lit. a, art. 76 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.64 lit.a, b, c, Cod penal, pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A menținut obligarea inculpatului la plata sumei de 1.491.400.000 lei despăgubiri către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu dobânzi legale de la data producerii prejudiciului până la data recuperării integrale a acestuia și a respins în rest pretențiile formulate de aceeași parte civilă.
A dispus comunicarea deciziei și a sentinței penale nr. 54/01 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul C S, la data rămânerii definitive la Oficiul Registrului Comerțului, care va efectua înregistrările în registru, cu privire la condamnarea inculpatului.
A menținut în rest nemodificată sentința penală apelată.
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul G și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul prev. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare privind apelul procurorului au rămas în sarcina statului, iar în temeiul prev. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, i-a obligat pe inculpatul - apelant și partea civilă apelantă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la plata sumei de câte 500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul G.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, prin decizia nr.5736 din 12 octombrie 2005, pronunțată în dosar nr.6394/2005, a admis recursurile declarate de Parchetul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 355/A din 14 octombrie 2004 Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția penală. A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Prin Decizia penală nr. 189/A din 15 mai 2006 dosar nr. 584/P/2006, Curtea de APEL TIMIȘOARA, în baza art.179 pct.2 lit.b Cod procedură penală a admis apelurile declarate de DNA Serviciul Teritorial Timișoara, inculpatul G și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței penale nr. 54 din 1 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 4396/2003, a casat sentința și a dispus restituirea cauzei la Tribunalul C-
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C-S la nr. 4833/P din 22 iunie 2006, și prin sentința penală nr. 157 din 18 septembrie 2006, în baza art.42 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală, s-a declinat competența de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, dosarul fiind înregistrat la această judecătorie la nr. 4435 din 6 octombrie 2006.
Prin sentința penală nr.24 din 22.01.2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Caransebeș în baza disp.art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a achitat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 5 mai 1954 în C,.în Mun. C- bloc 1.A.4, administrator la SC COM SRL C, CNP -, fără antecedente penale, pentru infracțiunile prev. de: art.215 al.1,2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.10 lit.c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.40 din Legea 82/1991 cu aplicarea art.13 Cod penal și art.266 al.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 modificată cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza disp.art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, a condamnat inculpatul G, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În baza disp.art.81,82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 3 luni.
A atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal cu privire la revocare în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În baza disp.art.191 Cod procedură penală, a obligat inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.348, art.445 Cod procedură penală, a declarat ca fiind false și a dispus anularea înscrisurilor false aflate la dosarul de urmărire penală: centralizator nr. 2/2000, nr. 3/2000, nr. 4/2000, nr.5/2000, nr. 6/2000, nr.7/2000, nr. 8/2000, nr.9/2000, nr.10/2000, nr. 11/2000, nr.12/2000, nr. 13/2000, nr.14/2000,nr.15/2000,nr.16/2000, nr.20/2000,nr.22/2000,nr.23/2000, nr.24/2000, nr. 25/2000, și a facturilor menționate în centralizatoare: factura -/2000, nr.-/2000, -/2000, nr.-/2000, -/2000, -/2000, -/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000, -/2000, nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.-/2000,nr.551/2000,nr.552/2000,nr.565/2000,nr.567/2000,nr.569/2000, nr.570/2000, nr.-/2000, nr.-/2000.
În baza prev.art.14, 346 Cod procedură penală, a respins pretențiile civile ale Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S și ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În perioada 9 mai 2000 - 27 iunie 2000, inculpatul G, în calitate de asociat unic și administrator la SC COM SRL C, a achiziționat de pe piața liberă un număr de 14.914 cupoane agricole, de la beneficiarii subvențiilor, emise de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pe care ulterior le-a decontat prin agențiile bancare.
SC COM SRL, prin administrator G (inculpatul), a prezentat la BCR Agenția Oțelu în vederea decontării, un număr de 14.914 cupoane agricole, care au fost însoțite conform reglementărilor în vigoare, de un număr de 19 centralizatoare a facturilor întocmite în fals, de livrare către beneficiarii cupoanelor agricole, a unor cantități de îngrășăminte chimice.
În aceeași perioadă SC COM SRL, prin administratorul ei, a contractat credite în valoare de 1.491.400.000 lei de la BCR Agenția Oțelu, pentru cumpărarea de complex de îngrășăminte, credite pe care le-a folosit însă pentru a cumpăra de pe piața liberă cupoane agricole în vederea decontării ulterioare prin BCR Oțelu.
În anul 2000 SC COM SRL C nu s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice și nici nu a deținut pe stoc asemenea produse, astfel că nu a livrat către beneficiarii de cupoane agricole îngrășăminte chimice, iar eliberarea facturilor s-a făcut în fals.
În fals au fost întocmite și centralizatoarele facturilor.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 al.1,2 și 3 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului, instanța a apreciat că faptei îi lipsesc elementele constitutive - latura subiectivă sub forma intenției - întrucât:
Programul național pentru țărănime bazat pe cupoane agricole gratuite, precum și sistemul de distribuire, gestionare și decontare a cupoanelor pentru agricultori a fost reglementat prin OUG nr. 219/1999 și HG 98/2000, potrivit cărora, deținătorii de cupoane devin proprietarii lor, putând plăti bunuri și servicii expres prevăzute de aceste acte normative.
În lipsa unor dispoziții legale exprese, de întârziere și de sancționare a operațiunilor de înstrăinare, beneficiarii acestor cupoane ( producătorii agricoli), au preferat să vândă cupoanele pentru a intra astfel mai repede în posesia sumelor de bani, necesare activităților agricole.
Sumele de bani obținute prin vânzarea cupoanelor au fost folosite de către producătorii agricoli tot pentru agricultură, evitând metodologia greoaie de decontare a cupoanelor reglementată de cele două acte normative.
Din punct de vedere financiar - bancar, cupoanele agricole nu pot fi asimilate cu titlurile de credit, cupoanele având o valoare fixă iar titlurile de credit sunt valori reglementate prin legi speciale.
Beneficiarii cupoanelor agricole sunt și proprietarii lor și își pot exercita pe deplin atributele dreptului de proprietate.
Din probele administrate s-a reținut de prima instanță că aceste cupoane au ajuns în posesia beneficiarilor lor - producătorii agricoli - care au înțeles să se folosească de ele prin înstrăinare contra unor sume de bani, în loc să le folosească potrivit dispozițiilor legale pentru achitarea contravalorii semințelor, a materialului de plantata, pomicol și viticol, etc.
Nu exista nici o prevedere legală care să interzică vânzarea cupoanelor de către deținătorii legali ai acestora și nu exista impedimentul sau interdicția ca unele firme să se ocupe doar (sau) și de intermedieri comerciale și nici o prevedere legală care să interzică asemenea activități sau să oblige o firmă să răspundă pentru realitatea sau fictivitatea operațiunilor desfășurate de o altă firmă.
agricol reprezintă o creanță a producătorului agricol asupra statului, reprezentat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și dezvoltării Rurale și nefiind interzisă prin lege înstrăinarea acestor creanțe, inculpatul le-a cumpărat de la deținători în mod liber și le-a utilizat în raporturile sale de creditare cu banca, activitate de asemenea neinterzisă de actul normativ.
În cazul infracțiunii prev. de art.215 Cod penal, s-a apreciat că lipsește intenția și prejudiciul; din probele administrate nerezultând faptul că inculpatul ar fi indus în eroare, cu intenție, în sensul că ar fi prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă pentru a obține un folos material injust, ori s-a folosit de mijloace frauduloase.
S-a apreciat că nu s-a dovedit în nici un fel în ce constă prejudiciul încercat de partea civilă, atâta vreme cât Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale avea obligația prin lege să suporte contravaloarea oricărui cupon pe care l-a emis, indiferent de deținător.
Cu privire la infracțiunea de utilizare a creditelor sau subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate prev. de art.10 lit.c din Legea nr. 78/2000, instanța de fond a apreciat că și acestei fapte îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii - latura subiectivă -.
Astfel, creditul bancar a fost obținut de către societatea administrată de către inculpat.
Inculpatul nu a schimbat destinația creditului întrucât, cupoanele reprezentând un drept de creanță asupra statului, au fost folosite pentru a garanta împrumutul și pentru salvarea investiției făcută de SC COM SRL.
S-a apreciat că nu poate fi vorba în cauză de "foloase necuvenite" întrucât cupoanele reprezentând titluri de creanțe și trebuiau onorate și activitățile de intermediere nu au fost incriminate.
De asemenea, s-a considerat că lipsește intenția ca element constitutiv și al infracțiunii prev. de art 40 din Legea 82/1991 raportat la art.289 Cod penal, inculpatul neurmărind cu bună știință să efectueze înregistrări inexacte sau omisiuni de înregistrări în contabilitate, cu consecința deturnării veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanțul contabil.
Pe de altă parte, facturile fiscale nu sunt considerate înscrisuri oficiale ci înscrisuri sub semnătură privată, la fel ca și centralizatoarele prezentate la bancă în vederea decontării.
Cu privire la infracțiunea prev. de art.266 al.1 pct.2 din Legea 31/1990, instanța a reținut că și acestei fapte îi lipsește latura subiectivă.
Inculpatul nu a urmărit să folosească creditele bancare într-un scop contrar intereselor SC COM SRL, în interesul său sau pentru a favoriza o altă societate în care acesta are interese direct sau indirect.
S-a reținut că intenția inculpatului a fost aceea de a-și proteja investiția.
S-a apreciat că fapta inculpatului G de a întocmi în fals facturi și centralizatoare pe care le-a prezentat în vederea decontării la BCR Agenția Oțelu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 al.1 Cod penal, în formă continuată prev. de art.41 al.2 Cod penal.
La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, faptul că inculpatul nu a mai fost sancționat penal și a avut o comportare corespunzătoare pe parcursul procesului, recunoscând faptele comise și a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Cu privire la latura civilă a procesului instanța de fond a apreciat că partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu au dovedit în nici un fel în ce constă prejudiciul invocat.
Pe de altă parte, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale avea obligația prin lege să suporte contravaloarea oricărui cupon pe care l-a emis, indiferent de deținător.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, conform dispozițiilor art. 362 - 363 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 103/21.06.2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a respins ca nefondate apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA și partea civilă MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței penale nr. 24/22.01.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-.
Împotriva deciziei Tribunalului C-S au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciu Teritorial Timișoara și C-
Prin Decizia penală nr. 168/R din 15 februarie 2008 pronunțată în dosar nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciu Teritorial Timișoara și C- împotriva deciziei penale nr. 103/2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul C-S, a casat decizia recurată și a dispus rejudecarea cauzei în apel d e către Tribunalul C-
Pentru a dispune astfel,Curtea de Apel a reținut că Tribunalul C-S, nu a analizat toate motivele invocate de către cele două apelante, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului cauzei.
Cauza a fost reînregistrată,pentru rejudecarea celor două apeluri la Tribunalul C-S sub nr-.
În motivarea apelului parchetului s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală pentru mai multe motive și anume:
- neconcordanța dintre dispozitivul hotărârii și minută, în sensul că în dispozitiv nu sunt indicate înscrisurile declarate ca fiind false și a căror anulare s-a dispus, mențiuni care apar în minută și în sensul că în dispozitiv este cuprinsă constatarea instanței privind faptul că părțile civile nu și-au dovedit prejudiciul, iar în minută se arată că în temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală se resping acțiunile civile ca neîntemeiate;
- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 356 Cod procedură penală, în sensul că nu se face analiza probelor administrate;
- un alt motiv de nelegalitate vizează încheierea ședinței publice din data de 6.12.2006, în sensul că, deși s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului, instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia prin dispozitivul încheierii respective, contrar dispozițiilor art. 357 al. 2 lit. f Cod procedură penală;
- s-a arătat că hotărârea primei instanțe este și netemeinică în ce privește soluțiile de achitare dispuse față de inculpat; se arată că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și greșit a constatat că infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal, art. 266 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 le lipsește latura subiectivă, atâta timp cât s-a făcut dovada că inculpatul a întocmit documente false pentru a obține decontarea cupoanelor agricole și din expertizele efectuate rezultă că s- produs un prejudiciu în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și că s-a folosit creditul acordat în baza actelor false depuse în alte scopuri decât cele prev. de lege; se arată că, la fel, instanța a apreciat greșit că infracțiunii de fals prev. și ped. de art. 40 din Legea 82/1991 îi lipsește intenția, deși inculpatul era administrator unic al și era singurul responsabil de modul de înregistrare în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor;
- se învederat instanței de apel că hotărârea primei instanțe mai este netemeinică și în ce privește modul de individualizare a pedepsei aplicate, aceasta fiind prea mică în raport de activitatea infracțională desfășurată de inculpat și relațiile sociale legate și atitudinea nesinceră manifestată de inculpat.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaraa depus și concluzii scrise în care a reiterat motivele invocate în apel.
În motivarea apelului său, partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Baa rătat că în mod greșit prima instanță nu a obligat inculpatul să plătească prejudiciul produs și a solicitat desființarea sentinței primei instanțe în latură civilă și obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu reprezentând contravaloarea cupoanelor agricole, comisionului bancar de decontare și a penalităților aferente.
În rejudecarea apelului a depus concluzii scrise și inculpatul G, prin apărător ales, solicitând menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind în sensul achitării unor inculpați care au fost trimiși în judecată pentru fapte similare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2,3 Cod penal și art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000; se mai arată că înstrăinarea cupoanelor nu era interzisă de lege, că nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu și că inculpatul a folosit creditul pentru protejarea intereselor societății pe care o administra.
Prin decizia penală nr. 106 din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA și partea civilă MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B, împotriva sentinței penale nr. 24/22.01.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr-, pe care a desființat-o și rejudecând:
În baza art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 5 mai 1954 în C,.în Mun. C- bloc 1.A.4, jud. C-S, șofer la SC SRL, CNP -, fără antecedente penale, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat, la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor de: fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, fals intelectual prev. și ped. de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și infracțiunea prev. și ped. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
S-a dispus scoaterea din cauză a părții civile DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 cod civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Com C să plătească părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B suma de 149.140 RON cu dobânzile legale aferente acestei sume, de la data producerii prejudiciului și până la data reparației integrale a acestuia.
Au fost respinse celelalte pretenții ale părții civile.
În baza art. 445 Cod procedură penală raportat la art. 348 Cod procedură penală au fost declarate false și s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: centralizator nr. 2/2000, nr. 3/2000, nr. 4/2000, nr. 5/2000, nr. 6/2000, nr. 7/2000, nr. 8/2000, nr. 9/2000, nr. 10/2000, nr. 11/2000, nr. 12/2000, nr. 13/2000, nr. 14/2000, nr. 15/2000, nr. 16/2000, nr. 20/2000, nr. 22/2000, nr. 23/2000, nr. 24/2000, nr. 25/2000, și a facturilor menționate în centralizatoare: factura nr. -/2000, nr.-/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr.-/2000, nr. -/2000, nr. -/2000 nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. -/2000, nr. 551/2000, nr. 552/2000, nr. 565/2000, nr. 567/2000, nr. 569/2000, nr. 570/2000, nr. -/2000, nr.-/2000.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus efectuarea înregistrării în Registrul Comerțului a infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatului și trimiterea către Oficiul Registrului Comerțului a dispozitivului hotărârii definitive în care s-a făcut această mențiune.
A fost respinsă cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara privind aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 13 Cod penal.
A fost respinsă cererea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara privind publicarea hotărârii definitive într-un ziar local.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Com C la 2.000 RON cheltuieli judiciare la fond și 200 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul C-S a reținut următoarele:
Cu privire la apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaras -a reținut că motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate, însă apelul este fondat sub aspectul motivelor de netemeinicie invocate.
În ce privește primul motiv de nelegalitate invocat, verificând conținutul minutei de la fila 41 dosar fond și cel al dispozitivului hotărârii atacate (filele 17-18 dosar fond), tribunalul a constatat că acestea sunt identice, astfel că motivele invocate sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Referitor la motivele de nelegalitate ce privesc încheierile ședințelor publice din data de 6.12.2006 și din 10.01.2007, s-a reținut de tribunal că, din conținutul încheierilor respective nu rezultă că, în fapt, s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului. De fapt, prin încheierile respective (fila 16 și fila 35 dosar fond) s-a pus în discuție cerere a apărătorului ales al inculpatului prin care acesta învedera că inculpatul nu trebuia trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune, ci doar pentru infracțiunile de fals și uz de fals, invocând practic temeiuri de achitare, cereri asupra cărora instanța nu se putea pronunța, întrucât ar fi antamat fondul cauzei.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 356 lit. c Cod procedură penală, invocată în motivele de apel ale parchetului, instanța de apel a reținut că, din analiza în ansamblu a hotărârii rezultă că aceasta cuprinde, chiar dacă pe scurt, motivele pe care s-a întemeiat soluția pronunțată.
Cu privire la apelul parchetului s-a apreciat că este fondat însă sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare pronunțate cu privire la infracțiunile prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal și art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000.
Altfel, s-a constatat că prima instanță, deși a reținut corect că inculpatul G, în calitate de administrator al Com C, a întocmit în fals facturi care atestau că s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice și centralizatoare care atestau că acestea au fost livrate deținătorilor de cupoane agricole, cu privire la infracțiunea de înșelăciune a constatat că faptei inculpatului îi lipsește latura subiectivă și prejudiciul.
Tribunalul a apreciat că această constatare a instanței de fond este însă contrazisă de probele administrate în cauză.
S-a reținut că inculpatul, în declarația sa de la filele 12-16 dosar urmărire penală a arătat că a cumpărat facturi în alb, pe care le-a completat în fals pentru a atesta faptul că s-a aprovizionat cu îngrășăminte chimice și a cumpărat de pe piața liberă, sub prețul real, cupoane agricole pentru a face dovada că îngrășămintele chimice cu care s-a aprovizionat au fost livrate deținătorilor acestora.
Faptul că inculpatul, în calitate de administrator al Com C, nu s-a aprovizionat niciodată cu îngrășăminte chimice a rezultat și din procesul-verbal de control încheiat la data de 20.04.2002 de Garda Financiară C-S (filele 6-11 dos. ), precum și din raportul de expertiză contabilă de la filele 123-135 dosar urmărire penală.
Instanța de apel a considerat că acest mod de a acționa al inculpatului face dovada faptului că acesta a cunoscut și urmărit încă de la început să obțină un folos material injust prin faptul că: nu a investit în mod real în cumpărarea de îngrășăminte chimice (documentele care atestau cumpărarea unor astfel de produse fiind false), a cumpărat sub prețul real un număr mare de cupoane și a urmărit apoi obținerea prețului întreg al acestora de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Așa fiind, s-a reținut că, sub aspectul laturii obiective, inculpatul G a săvârșit acțiunea de inducere în eroare prin mijloace frauduloase, mijloace care au fost folosite și ca bază a încheierii contractelor de credit cu Oțelu și C, iar sub aspectul laturii subiective că acesta a acționat cu intenție directă.
De asemenea, s-a reținut că acțiunea de inducere în eroare a fost săvârșită asupra părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, prejudiciul creat părții civile fiind cert și constând în contravaloarea cupoanelor agricole primită de inculpat în mod injust, fără îndeplinirea obligațiilor stabilite prin actele normative care reglementau circuitul cupoanelor agricole (OG nr. 32/1999, nr.OUG 219/1999, nr.HG 102/1999 și nr.HG 98/2000).
La fel, s-a considerat că reținerea instanței cu privire la lipsa laturii subiective a infracțiunii prev. și ped. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 este neîntemeiată.
Infracțiunea prev. și ped. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 constă în utilizarea creditelor sau a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.
S-a reținut că, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 105 - 122 dosar urmărire penală, inculpatul, în calitate de administrator al Com C, în vederea decontării cupoanelor agricole pe care le-a cumpărat de pe piața liberă, a încheiat mai multe contracte de credit cu - Agenția Oțelu și - Agenția C, ridicând de la aceste agenții sumele de 814.800.000 lei ROL și respectiv 602.600.000 lei ROL.
Pentru a obține aceste credite, inculpatul a depus centralizatoare false, care, așa cum s-a reținut din raportul de constatare tehnico-științifică de la filele 138-152 dosar urmărire penală au fost semnate de inculpat.
S-a reținut că pe contractele respective (filele 105 - 122 dos. ) se specifică în mod clar că aceste credite au fost acordate în scopul cumpărării de îngrășăminte chimice, iar din raportul de constatare tehnico-științifică mai sus menționat rezultă că inculpatul este cel care a semnat aceste contracte și deci cunoștea în ce scop trebuia să folosească creditele acordate.
Atâta timp cât inculpatul cunoștea condițiile și scopul în care se acordau creditele respective și pentru a da aparența că îndeplinește aceste condiții și că va folosi creditele în scopul pentru care au fost acordate, a întocmit și s-a folosit de acte false, tribunalul nu a putut reține că acesta a acționat fără intenție, ci dimpotrivă, s-a apreciat că inculpatul a cunoscut și a urmărit obținerea creditelor respective fără îndeplinirea condițiilor legale și pentru folosirea lor în alte scopuri decât cele cărora le-au fost destinate, astfel încât acesta a acționat cu intenție directă.
S-a constatat deci că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, atât în ce privește latura obiectivă, cât și în ce privește latura subiectivă a acesteia.
În ce privește infracțiunile prev. și ped. de art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 266 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru aceste infracțiuni, data săvârșirii acestora (mai-iunie 2000), precum și dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal și ale art. 124 Cod penal, instanța de apel a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale ca și cauză care înlătură răspunderea penală, astfel încât s-a dispus încetarea procesului penal cu referire la aceste infracțiuni.
De asemenea, s-a constatat că, deși Legea nr. 78/2000 a suferit mai multe modificări de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpat și până în prezent, conținutul constitutiv și limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 10 lit. c din aceeași lege sunt identice în reglementarea inițială și cea actuală, astfel încât s-a apreciat nu se impune aplicarea art. 13 Cod penal, neintervenind o lege mai favorabilă.
În ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal și art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, tribunalul a ținut seama de faptul că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, dar și de faptul că acesta a săvârșit mai multe infracțiuni în concurs și în formă continuată și de faptul că valoarea prejudiciului produs este relativ mare.
Față de criteriile mai sus expuse tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse egale cu minimul prev. de lege pentru infracțiunile săvârșite corespunde scopului educativ-preventiv al acesteia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, instanța de apel a reținut că se impune, pe durata executării pedepsei principale, conform art. 71 Cod penal, interzicerea ca pedeapsă accesorie a drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal cu excepția dreptului de a alege,iar în temeiul art.53 alin.1 pct.2 lit.a Cod penal și art.65 Cod penal,interzicerea ca pedeapsă complementară, a acelorași drepturi,pe o durată de doi ani după executarea pedepsei principale, deoarece legea română condiționează exercitarea acestor drepturi de inexistența unei condamnări la pedeapsa cu închisoarea.
S-a apreciat că nu se impune însă interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.c Cod penal,întrucât,deși inculpatul s-a folosit de calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale,pentru săvârșirea infracțiunilor,acesta nu va putea exercita această activitate în regim de detenție,astfel încât dispunerea unei astfel de măsuri este fără obiect.
S-a considerat că se impune, însă, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.c Cod penal ca și pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale (pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000), întrucât inculpatul s-a folosit, pentru săvârșirea infracțiunii, de calitatea sa de administrator la. Com
De asemenea, s-a reținut că, fără obiect este și măsura interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal,atât ca pedeapsă accesorie,cât și ca pedeapsă complementară,întrucât inculpatul nu are copii minori și nici calitatea de tutore sau curator.
Referitor la cererea parchetului privind publicarea hotărârii definitive într-un ziar local, instanța de apel a considerat că aceasta este neîntemeiată și a respins-o, reținând că potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 78/2000, hotărârea judecătorească de condamnare sau achitare se poate publica în ziarele centrale sau locale menționate în hotărâre;din textul de lege menționat rezultă că dispunerea publicării hotărârii judecătorești este lăsată la latitudinea instanței de judecată, care urmează să aprecieze dacă această măsură este oportună sau nu. Având în vedere faptul că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată s-au săvârșit în cursul anului 2000 și perioada de timp lungă ce s-a scurs de la data reținută ca fiind a săvârșirii, tribunalul a apreciat că o astfel de măsură,în speța de față, nu-și va atinge scopul pentru care a fost legiferată.
În latură civilă se constată că apelul formulat de partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B este fondat, sub aspectul modului de soluționare al acesteia de către prima instanță.
Față de considerentele mai sus expuse în analizarea laturii penale și reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3 Cod penal, tribunalul a constatat că, așa cum rezultă și din raportul de expertiză de la fila 123 dosar urmărire penală, precum și din răspunsul de la pct. 7 din raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul judecății, în dauna părții civile Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B s-a produs un prejudiciu egal cu contravaloarea celor 14.914 cupoane decontate de către inculpat, în valoare de 149.140 RON, la care se adaugă dobânda legală de la data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă.
Celelalte pretenții ale părții civile au fost apreciate de tribunal ca neîntemeiate, întrucât, nefiind vorba în speță despre derularea vreunui contract în care să se prevadă vreo clauză de obligare la plata de penalități de întârziere, nu poate fi vorba despre pretinderea unor sume de bani cu acest titlu. De asemenea, în speță fiind vorba despre răspunderea civilă rezultată în urma săvârșirii unei infracțiuni, tribunalul a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile actelor normative enumerate de către partea civilă în susținerea constituirii de parte civilă și că în valoarea prejudiciului efectiv produs prin săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost condamnat, nu intră și valoarea comisioanelor bancare pretinse de partea civilă.
Referitor la acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ministerul Finanțelor B, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, întrucât prejudiciul rezultat în urma săvârșirii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat nu s-a produs în dauna acestui minister, ci în dauna Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Împotriva deciziei penale nr. 106 din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul G, recursuri înregistrate la data de 29.07.2008, sub nr-.
În motivare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, a declarat că decizia penală atacată este nelegală sub aspectul nerespectării disp. art. 71 Cod penal și a modului în care s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, deoarece pedeapsa accesorie s-a aplicat doar pe lângă pedeapsa rezultantă și trebuiau să-i fie interzise toate drepturile prev. de art. 64 Cod penal, și nu doar cele prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal.
Al doilea motiv de recurs a vizat faptul că instanța de judecată a aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal, motiv de casare prev. de art. 3859al. 2 pct. 14 din Codul d e procedură penală, astfel încât s-a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special al limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul înainte de primul termen de judecată, depunând la dosar la data de 04.12.2008 concluzii scrise și motive de recurs.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaraa depus la dosar la data de 31.10.2008, un memoriu intitulat "Precizare a motivelor de recurs" arătând că decizia penală atacată este nelegală și sub aspectul nerespectării disp. art. 72 Cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, întrucât pentru infracțiunea prev. de art. 10 lit. c din Legea 78/2008 se prevede o pedeapsă minimă de 5 ani închisoare, iar Tribunalul C-S l-a condamnat pe inculpatul G la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Analizând decizia recurată din prisma motivelor de recurs invocate și a celor din oficiu, curtea constată că recursurile formulate sunt fondate, pentru considerentele care urmează:
Potrivit deciziei penale nr. 106 din 01.07.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, inculpatul a fost condamnat în baza art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, deoarece minimul special pentru această infracțiune era la data săvârșirii faptei, 5 ani închisoare.
Prin urmare, în cauză este dat cazul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 14 pe care instanța l-a luat în considerare din oficiu, potrivit art. 3859al. 3.C.P.P. neputând analiza "precizarea la motivele de recurs" a Parchetului, deoarece potrivit codului d e procedură penală, nu există instituția precizării recursului.
Cu privire la individualizarea pedepselor, instanța apreciază că față de faptele săvârșite, ținând cont de persoana inculpatului și de celelalte criterii generale prevăzute de art. 72 Cod penal, în cauză se impune aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a
Cod PenalAstfel, casând decizia penală recurată în latură penală și rejudecând, curtea l-a condamnat pe inculpatul G la 3 ani închisoare, potrivit art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplic.art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 74 lit. a p, în condițiile art. 76 lit. b De Cod Penal asemenea, potrivit art. 215 al. 1,2,3 Cod Penal, cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 74 lit. a, în condițiile art. 76 lit. c Cod Penal, l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.
Motivul de recurs invocat de parchet cu privire la aplicarea greșită a pedepselor accesorii, este întemeiat în cauză întrucât pedepsele accesorii trebuie aplicate pentru fiecare infracțiune în parte și nu doar față de pedeapsa rezultantă, motiv pentru care, în cauză, fiind îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 3859pct. 14.C.P.P. instanța a aplicat pe lângă fiecare pdeapsă, pedepsele accesorii, potrivit art. 71.Cod Penal, în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalLa stabilirea pedepselor accesorii instanța a aplicat jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst Contra Regatului Unit nr.2 din 6.10.2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de alege se încalcă prev. art.3 al Protocolului nr.1 din CEDO.
De asemenea nu a interzis nici dreptul prevăzut de art.64 lit.c cod penal, întrucât inculpatul nu s- folosit la săvârșirea infracțiunii în speță de o anumită funcție sau profesie.
Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești pentru vreuna dintre ele, instanța a aplicat în cauză prevederile legale privind concursul de infracțiuni potrivit art. 33 lit.a, 34 lit. b, contopind pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. De asemenea a făcut aplicarea art. 71.Cod Penal în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit.b și Cod Penal față de pedeapsa rezultantă.
Față de împrejurările cauzei, instanța apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins în această modalitate de executare și în limitele de pedeapsă stabilite ca urmare a aplicării circumstanței atenuante.
Pe cale de consecință, a menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Instanța înlătură apărările inculpatului cu privire la faptul că în cauză nu pot fi reținute infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată întrucât nu s-a produs vreo pagubă, deoarece prin faptele săvârșite, inculpatul a produs un prejudiciu bugetului de stat, deoarece a cumpărat cupoane pentru agricultori sub prețul nominal, fără a se livra bunuri și a se presta servicii necesare agriculturii, prejudiciul constituindu-l valoarea în întregime a cupoanelor cumpărate ilicit, fără a se scădea suma cheltuită de făptuitor pentru cumpărarea lor.
În conformitate cu dispozițiilor Ordonanței nr. 9 din 29.01.1998, și Ordonanței nr. 32 din 29.01.1999 ale Guvernului României, sistemul de plata pe bază de cupoane valorice cu finanțare de la bugetul de stat, a fost instituit în vederea procurării de materiale și servicii necesare lucrărilor agricole, cupoanele valorice acordându-se gratuit agricultorilor, cu condiția să fie folosite exclusiv pentru achitarea bunurilor și serviciilor prevăzute în aceste acte normative.
În cauză, inculpatul nu este agricultor, beneficiar de cupoane valorice, și nici nu a prestat în favoarea beneficiarilor acestor cupoane serviciile prevăzute de lege, pentru a fi îndreptățit să le deconteze la instituțiile bancare abilitate și să încaseze de la bugetul de stat contravaloarea lor.
Inculpatul a procurat cupoane valorice și le-a decontat la agențiile bancare, prezentând în acest scop centralizatoare de facturi false, obținând foloase bănești și provocând în același timp, părții civile o pagubă.
Pentru toate aceste considerente, potrivit art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. instanța va admite recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timiș și inculpat împotriva deciziei penale nr. 106 din 01.07.2008 a Tribunalului C-S în dosarul nr- din 25.03.2006.
Potrivit art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare către stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timiș și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 106 din 01.07.2008 a Tribunalului C-S în dosarul nr- din 25.03.2006.
Casează decizia penală recurată în latură penală și rejudecând:
În baza art. 10 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 74 lit. a în condițiile art. 76 lit. b condamnă Cod Penal pe inculpatul G la 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71.Cod Penal în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art. 215 alin. 1, 2, 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și art. 74 lit. a în condițiile art. 76 lit. c condamnă Cod Penal pe inculpatul G la 2 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71.Cod Penal în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, 34 lit. b contopește Cod Penal pedepsele aplicate, iar inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71.Cod Penal în condițiile art. 64 lit. a teza a II-a și b
Cod PenalMenține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca
- - - G - -
Grefier,
Red../09.03.2009
Tehnored. 2 ex./09.03.2009
Prima instanță: - Judecătoria Caransebeș
Instanța de apel: Tribunalul C-S -,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Gheorghe Bugarsky, Anca
