Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 1761/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 13191./300/2007
1451/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1761
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.12.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL B - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de partea civila ASOCIATIA DE proprietari - 11 și inculpata împotriva deciziei penale nr.289 A/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde recurenta inculpat personal asistat de avocat ales MARI, lipsind recurent parte civila ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - 11.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședința, după care
Apărătorul ales al recurentei inculpat declară că a formulat recurs și împotriva încheierii de îndreptare eroare materiala din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a penală in dosarul nr- și depune în ședința publică "Completare a motivelor de recurs".
Constatând ca nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătoreasca și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentei inculpat, ca prin motiv de recurs, invoca disp.art.385/9 pct.10 Cpp, teza a II a si a III a, si precizează că s-au incalcat dispozițiile legale cu privire la constituirea completului de judecata in apel. Apreciază că nu este vorba de o eroare materială, astfel cum s-a soluționat prin încheierea de ședința din 26.10.2009 si s eimpune casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare in apel.
Al doilea motiv de recurs, care este prevăzut tot de art. 385 ind. 9 pct. 10 Cod proc. penala, vizează casarea deciziei penale nr. 289/A din 04.05.2009 si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate si nici asupra unor cereri esențiale pentru parți, de natură să garanteze drepturile lor si sa influențeze soluția procesului. In motivarea respingerii apelului, s-a reținut faptul ca in fata instanței de fond s-ar fi efectuat un supliment la raportul de expertiza, ceea ce nu este adevărat, întrucât așa cum rezulta din dosarul cauzei, expertiza contabila si obiecțiunile la raportul de expertiza au fost efectuate doar in faza de urmărire penala (fila 80 sil08 dosar urmărire penala). Cu ocazia judecării in fond a cauzei, in primul ciclu procesual inculpata a solicitat motivat efectuarea unei noi expertize, insa instanța de fond a respins aceasta cerere. Pe de alta parte, instanța de recurs prin Decizia penala nr. 1637/16 decembrie 2008 dispus admiterea recursului si casarea deciziei penale recurate motivat de faptul ca instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la cererea inculpatei prin care a arătat ca fondul de rulment este considerat ca element de pasiv si nu de activ si ca atare excluderea acestei sume din soldul de casa, insa instanța de apel nu a analizat nici cu aceasta ocazie prin Decizia penala nr. 289/A din 04.05.2009, cererea subsemnatei, care este esențiala si de natura sa influențeze soluția procesului.
Cu ocazia judecării apelului, instanța de apel s-a mărginit a întreba pe inculpata daca dorește sa fie completat suplimentul la raportul de expertiza si administrate alte probatorii, insa, pe de o parte trebuia sa dispună din oficiu efectuarea unui supliment la raportul de expertiza pentru a verifica daca cererea subsemnatei in ceea ce privește fondul de rulment ca element de pasiv este întemeiata.
Instanța de apel nu a avut in vedere faptul ca inculpata, cu ocazia judecării apelului a solicitat proba cu înscrisuri, care au fost depuse in fata instanței de apel si anume, printre altele: adrese din partea diverselor Asociații de Proprietari, prin care se confirma faptul ca fondul de rulment este un element de pasiv in contabilitatea Asociației, declarație din partea membrilor Asociației de locatari - parte civila in prezenta cauza, din care rezulta ca in perioada când a avut calitatea de administrator se afișau la avizier liste de plata fără modificări, împărțirea facturilor pe număr de persoane si copiile facturilor, aceste probe nu au fost analizate de instanța de apel.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpata, ca neîntemeiat. Apreciază ca încheierea de ședința din 26.10.2009, data in temeiul art.195 Cpp este legală si temeinică, ca nu s-au incalcat dispozițiile legale cu privire la componența completului de judecată, si văzând cererea de abținere formulata de judecător, in mod corect s-a reținut ca este vorba de o eroare materială, minuta si decizia fiind semnata de doi judecători. Cu privire la recursul formulat, apreciază că hotărârea de apel este legală și temeinică, fiind vorba de al treilea ciclu procesual, instanța de apel raliindu-se deciziei de casare, răspunzând tuturor criticilor formulate.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiat.
Apărătorul ales al recurentei inculpat solicita respingerea recursului declarat de partea civila, ca nefondat.
In ultimul cuvânt, inculpata recurent precizează că este nevinovată, ca fondul de rulment nu este parte de activ, iar restanțele de la asociație sunt de fapt, facturile neachitate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.347 din 26.03.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.71 și art.65 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, fixându-se, conform art.82 Cod penal, un termen de încercare de 4 ani.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Conform art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și 999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă a Asociației de Proprietari a blocului 11 din B,- și a fost obligată inculpata la plata către aceasta a sumei de 51.451 lei reprezentând despăgubiri civile, actualizată cu indicele inflației de la data rămânerii definitive a hotărârii la efectuarea plății.
S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra apartamentului proprietatea inculpatei, luată în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie.
Prin decizia penală nr.425/A din 21.06.2007 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, apelul a fost respins ca nefondat.
Inculpata a atacat cu recurs această decizie, care a fost admis prin decizia penală nr.1440 din 8.10.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - secția I penală. Au fost casate în întregime atât sentința cât și decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Curtea de apel a reținut că în considerentele hotărârii pronunțate de instanța de fond se fac precizări doar cu privire la latura civilă a cauzei, fără a se analiza latura penală prin prisma probatoriilor administrate.
În fond după casare, Judecătoria Sectorului 2 pronunțat sentința penală nr.314 din 14.05.2008, prin care, în baza art.2151alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art.71 și art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare, conform art.82 Cod penal, de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal privind posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art.14 și 346 Cod procedură penală raportat la art.998 și 999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de Asociația de proprietari a 11,-, sector 2 și s-a dispus obligarea inculpatei către aceasta la plata sumei de 23.911,2417 lei reprezentând despăgubiri, suma actualizată cu indicele inflației, de la rămânerea definitivă a hotărârii la data achitării efective.
S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra apartamentului proprietatea inculpatei, luată de organele de urmărire penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că în perioada 1993 - decembrie 2003 inculpata a îndeplinit funcția de administrator al Asociației de locatari (ulterior asociației de proprietari) a blocului 11 din-1, sector 2 În această calitatea ea primea facturile emise de furnizor, calcula cotele de întreținere, încasa sumele datorate de locatari, efectua plata salariilor angajaților și a facturilor emise de furnizorii de utilități. Începând cu anul 1997, inculpata a depășit sistematic termenele de plată a facturilor emise de furnizori, motiv pentru care prin sentințele civile nr.5440/2000, nr.3720/2001 și nr.4974/2003 ale Tribunalului București - secția comercială, Asociația a fost obligată la plata către a contravalorii energiei termice furnizate și neachitate, a majorărilor de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
S-a mai stabilit că în perioada 2001-decembrie 2003, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata și-a însușit, din sumele pe care le încasa de la locatari, suma totală de 239.112.417 ROL.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere, între altele, raportul de expertiză contabilă și suplimentul acestuia, înscrisurile aflate la dosarul cauzei și dispozițiile unui număr de 9 martori, reținând că declarațiile inculpatei, de negare a sustragerii sumelor de bani, sunt nesincere.
În privința laturii civile a cauzei, instanța a reținut că sunt incidente prevederile art.998 și urm. privind răspunderea civilă delictuale numai în ceea ce privește suma de 23.911,2417 RON, efectiv însușită de către inculpată, nu și pentru tot minusul constant în gestiunea inculpatei, constând în penalități care nu se datorează culpei acesteia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpata și partea civilă Asociația de Proprietari. 11, str. -.
Partea civilă a criticat sentința sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate, despre care a arătat că este prea mic față de concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.
În apelul său, inculpata a susținut că în mod greșit instanța a ajuns la concluzia săvârșirii infracțiunii de delapidare prin însușirea din gestiune a unor sume provenind din încasări, în cuantum de 23.911,2417 RON.
Prin decizia penală nr.636/A din 6.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, au fost respinse ca nefondate ambele apeluri.
Tribunalul a reținut că încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpată este cea corectă, sustragerea sumei de bani din gestiune fiind temeinic dovedită. În privința însă a penalităților, nu s-a putut stabili un raport de cauzalitate, specific răspunderii civile delictuale, între acțiunea/inacțiunea inculpatei și aceste debite.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri inculpata și partea civilă.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția I penală, prin decizia penală nr.1637 din 16.12.2008, a admis ambele recursuri, a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță - Tribunalul București.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut în esență, cu privire la recursul inculpatei, că:
- deși aceasta a solicitat achitarea în condițiile art.10 lit.a Cod procedură penală, tribunalul nu a analizat probatoriul din care rezultă existența faptei și vinovăția;
- inculpata nu a fost audiată în apel cu privire la susținerile sale;
- nu au fost analizate aspectele referitoare la fondul de rulment al asociației și nici apărările referitoare la plățile efectuate în ianuarie 2004, care ar conduce la concluzia inexistenței prejudiciului în patrimoniul părții civile.
În privința soluționării apelului părții civile, Curtea a reținut că motivarea tribunalului este extrem de lapidară, nefiind analizate susținerile acesteia privind întinderea prejudiciului și suportarea cheltuielilor de judecată.
În fond după casare, Tribunalul București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.289/A din 4.05.2009 a respins ambele apeluri ca nefondate, reținând în esență că:
- expertizele contabile efectuate, ca și suplimentul lor, au stabilit cuantumul prejudiciului produs în patrimoniul părții civile prin infracțiunea de delapidare, plățile efectuate în luna ianuarie 2004 neafectând această situație de fapt;
- susținerile inculpatei sunt nesincere, ele fiind infirmate nu numai de depozițiile martorilor audiați în cauză, ci și de constatările necombătute ale expertizei contabile;
- cuantumul prejudiciului produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii de delapidare este cel stabilit de instanța de fond, neputând fi luate în calcul, ca pagubă efectivă și plățile efectuate în mod real de către inculpată într-o formă care nu îndeplinește toate condițiile legale.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri în termen legal partea civilă și inculpata.
În recursul său, partea civilă a criticat decizia pronunțată în apel și sentința fondului, susținând că prejudiciul cauzat Asociației de proprietari este cu mult mai mare, el constând inclusiv în penalitățile de întârziere către și alți furnizori.
Așa fiind, ambele instanțe au pronunțat hotărâri netemeinice, care nu au avut în vedere ansamblul probatoriilor administrate.
Prin recursul său, inculpata a invocat în primul rând incidența prevederilor art.3859pct.3 cod procedură penală, în sensul că instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii, din doi judecători, ci din trei, ceea ce conduce la nulitatea deciziei.
Printr-o cerere ulterioară, intitulată "completare a motivelor de recurs", recurenta inculpată a invocat prevederile art.3859pct.10 Cod procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri și susțineri esențiale, și anume:
- natura juridică a fondului de rulment ca fiind un element de pasiv al gestiunii asociației;
- nu au fost avute în vedere înscrisuri depuse de inculpată la dosar cu privire la inexistența vreunei fapte penale și a prejudiciului în patrimoniul asociației.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea reține că recursurile sunt neîntemeiate, în sensul considerațiilor ce succed.
Cauza se află în cel de-al treilea ciclu procesual, cercetarea judecătorească fiind completă și de natură să asigure aflarea adevărului.
Susținerile părții civile în sensul că prejudiciul pe care l-a suferit este mai mare decât suma la care inculpata a fost obligată cu titlu de despăgubiri au fost în mod minuțios verificate, pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a concluziilor expertizei tehnice.
S-a făcut dovada certă că inculpata și-a însușit din încasări suma de 23.911,2417 RON, ceea ce constituie unul dintre elementele caracteristice ale infracțiunii de delapidare pentru care a fost condamnată.
În sarcina inculpatei nu s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, iar instanțele au apreciat în mod corect că nu se poate trage concluzia că obligarea asociației de proprietari la plata penalităților de întârziere către furnizori ar constitui urmarea culpei recurentei inculpate.
Așa fiind, cuantumul despăgubirilor și, proporțional cu acesta, al cheltuielilor de judecată, a fost în mod corect stabilit.
În ceea ce privește recursul declarat de către inculpată, Curtea reține sub un prim aspect că problema pretinsei compuneri greșite a completului de judecată a fost soluționată, cu respectarea dispozițiilor procedurale, prin încheierea dată în Camera de Consiliu de la 26.10.2009 de către Tribunalul București - secția a II-a penală, stabilindu-se cu certitudine că au fost respectate prevederile art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
Pe de altă parte, problema modului în care se ia în calcul fondul de rulment al unei asociații de proprietari a fost rezolvată în mod corect și cu o motivare explicită de către instanțe, care au avut în vedere aceste sume și nu le-au inclus în cuantumul prejudiciului.
În fine, nu se poate susține că instanțele nu au ținut seama de înscrisurile depuse de inculpată la dosar.
Ele au fost avute în considerare, iar inculpata, asistată de avocat, a fost din nou întrebată dacă mai solicită admiterea altor probatorii, instanțele luând act de manifestarea sa de voință și procedând în consecință.
Așa fiind, Curtea constată că decizia atacată este în întregime legală și temeinică, criticile fiind nefondate, astfel încât recursurile urmează a fi respinse ca nefondate conform prevederilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata și de partea civilă Asociația de Proprietari bloc 1 din-, sector 2.
Obligă fiecare recurentă la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.01.2010
- II. - jud.:;
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
