Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.18/R/2010
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela Elvira JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Popovici
- - -judecător
-grefier șef secție
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursului penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și, născut la 16 ianuarie 1974, domiciliat în O,-, Județul B împotriva deciziei penale nr.203 din 15 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și a Sentinței penale nr.2396 din 22 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect infracțiunea prev. 215 alin.2 și 3 Cod penal
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale din 08.07.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, care îl substituie și pe av..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a procedat conform art.385 ind.14 al.1 Cod procedură penală la audierea inculpatului recurent, declarațiile acestuia fiind consemnate în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent față de declarația de recunoaștere făcută azi de inculpat, susține recursul declarat în cauză și care se întemeiază pe disp.art.385/9 al.1 pct.14 din Codul d e procedură penală și ce vizează reducerea pedepsei aplicate inculpatului recurent în condițiile criteriilor de individualizare prevăzute de Codul penal. Solicită a observa că la momentul de față a început reeducarea inculpatului, acesta regretă sincer faptele, și-a exprimat dorința de reintegrare în societate, iar pe de altă parte, a avea în vedere că ecoul faptei s-a estompat în timp, faptele fiind comise la o vârstă tânără, nefiind lipsit de importanță și împrejurarea că inculpatul a executat o pedeapsă de 2 ani de zile. Solicită a aprecia că aplicarea unei pedepse spre minimum este suficientă pentru realizarea scopului prev.de art.52 Cod penal. Pentru considerentele arătate a solicitat admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Publica arătat că recursul inculpatului este fondat, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței pronunțată de Judecătoria Oradea însă sub un alt aspect. În opinia sa, se impune a fi înlăturate dispozițiile accesorii, apreciind că nu sunt argumente pentru a se menține prev.art.64 lit.a În Cod Penal ceea ce privește poziția de recunoaștere și renunțarea de către inculpat la beneficiul regulii de specialitate, nu operează de plano date fiind circumstanțele cauzei, fapt pentru care lasă la aprecierea curții aceste criterii invocate.
În baza art.385 ind.13 al.3 Cod procedură penală i s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta solicitând reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL, deliberând,
Prin sentința penală nr.2396 din 22.12.2006, pronunțată de Judecătoria Oradeas -a dispus condamnarea, printre alții, în baza art.215 alin.2 și 3 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune (pct.1-R), a inculpatului la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare,
În baza art.215 alin.2 și 3 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune (pct.5-R), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare.
În baza art.215 alin.2 și 3 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune (pct.6-R), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare,
În baza art.215 alin.2 și 3 Cod penal pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune (pct.8-R), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare,
În baza art.33 lit.a Cod penal art.34 lit.b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de5 ani 6 luni închisoare cu art.71, art.64 lit.a,b,c Cod penal.
În baza art.88 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore din data de 09 noiembrie 1999 și a arestului preventiv de 5 zile de la 20 mai 1999 până la 24 mai 1999.
În baza art.14, art.15 Cod de procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod de procedură penală cu referire la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de: 250 euro sau c/v în Ron la data plății efective și integrale precum și la plata dobânzii BNR la această sumă, câtre partea civilă domiciliat în Viena,-/4, Austria,
În baza art.14, art.15 Cod de procedură penală raportat la art.346 alin.1 Cod de procedură penală cu referire la art.998 cod civil și art. 1003 Cod civil au fost obligați inculpații și la plata în mod solidar a sumei de: 7.000 de șilingi austrieci câtre partea civilă domiciliat în Viena,- 2. Austria,
S-a constatat că partea vătămată domiciliat în loc. sat, nr.5, jud.C nu s-a constituit ca parte civilă.
S-a constatat că partea civilă domiciliat în loc.Șimleul S,-, jud.S,a renunțat la pretențiile civile.
În baza art.118 lit.e Cod penal s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 140 Ron. ( parte civilă )
În baza art.191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 Ron cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 de euro câtre partea civilă cu titlu de cheltuieli de judecată ce reprezintă onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
1. În data de 03.12.1996 în jurul orelor 15,00 inculpatul s-a deplasat pe raza loc. din jud. B unde în dreptul companiei "-" a oprit autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare din Austria, autoturism pe care-l conducea. Inculpatul a făcut semn autoturismului marca Mercedes condus de martorul pentru ca acesta să oprească.
După ce martorul a oprit, inculpatul s-a deplasat la autoturism și i-a cerut martorului în limba germană să-i schimbe o bancnotă de 1.000 DM în bancnote de valoare mai mică. Deoarece nici martorul și nici partea vătămată nu cunoșteau limba germană, partea vătămată l-a întrebat pe inculpat dacă cunoaște limba maghiară și la răspunsul afirmativ al acestuia între cei doi a avut loc o conversație în cadrul căreia inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i schimbe suma de 500
Pentru a întării convingerea părții vătămate că urmează să aibă loc un schimb valutar în condiții normale, inculpatul i-a încredințat bancnota de 500 DM, pentru aov erifica, după care partea vătămată a pus bancnota pe bordul autoturismului până la numărarea bancnotelor de valoare mai mică pe care urma să o dea în schimb,însă inculpatul a luat bancnota și a introdus-o în buzunar, iar în urma solicitării părții vătămate i-a încredințat din nou bancnota pe care partea vătămată din nou a pus-o pe bordul autoturismului. În acel moment inculpatul a luat bancnota de 500 DM și a ținut-o în mână în timp ce partea vătămată număra suma de 1.400.000 Rol reprezentând c/v celor 500 DM, sumă pe care partea vătămată a încredințat-o inculpatului. Atunci inculpatul a predat părții vătămate un sul având la suprafață un o bancnotă de 10.000 Rol, spunându-i părții vătămate că îi oferă cei 10.000 Rol drept comision pentru că "a fost domn și i-a schimbat banii", după care inculpatul a plecat cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare din Austria.
În momentul în care partea vătămată a desfăcut sulul primit de la inculpat, a constata că a primit de la inculpat suma de 11.000 Rol în locul celor 500 DM.
2. În data de 18.03.1999 inculpatul se găsea în zona PCTF - la volanul autoturismului marca "BMW", al cărui nr. de înmatriculare din Austria nu a putut fi identificat. Inculpatul a făcut semn autoturismului marca "Ford Mondeo" condus de partea vătămată, pentru ca acesta să oprească. În autoturismul părții vătămate se mai afla și martorul, care a asistat la discuția dintre inculpat și partea vătămată.
După ce partea vătămată a oprit, inculpatul s-a deplasat la autoturism și i-a cerut martorului în limba germană să-i schimbe o bancnotă de 1.000 DM în bancnote de valoare mai mică. Deoarece partea vătămată i-a spus că nu poate să-i schimbe o bancnotă de o valoare așa de mare, inculpatul i-a cerut să-i schimbe o bancnotă de valoare de 500 DM în bancnote de valoare mai mică.
Partea vătămată fiind de acord, acesta i-a încredințat inculpatului 5 bancnote de cîte 100 DM primind în schimb un sul de bani având la suprafață o bancnotă de 10.000 Rol pe care inculpatul i-a dat-o părții vătămate drept"cadou" pentru ajutorul acordat. Imediat după acesta inculpatul s-a urcat în autoturism și a plecat de la locul faptei.
În momentul în care partea vătămată s-a uitat la sulul de bani, a constatat că în locul bancnotei de 500 Map rimit de la acesta o bancnotă de 10.000 Rol, după care partea vătămată s-a deplasat la sediul - B pentru a depune plângere.
După plecarea de la sediul poliției, în jurul orelor 17, în momentul în care partea vătămată se afla pe Calea Clujului, împreună cu martorii și, la un moment dat le-a tăiat calea un autoturism marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare AM-76-AA, fiind obligați să oprească. Din autoturism a coborât o persoană care le-a restituit suma de 500 DM.
3. În data de 12.05.1999, în jurul orelor 15.00. inculpatul se găsea în zona PCTF- la volanul autoturismului marca "Mercedes", al cărui nr. de înmatriculare din Austria nu a putut fi identificat. Inculpatul a făcut semn autoturismului marca "Mitsubishi" condus de partea vătămată, pentru ca acesta să oprească.
După ce partea vătămată a oprit, inculpatul s-a deplasat la autoturism și i-a cerut martorului în limba germană să-i schimbe o bancnotă de 1.000 DM în bancnote de valoare mai mică spunându-i că urmează să treacă frontiera cu Ungaria și are nevoie de bani pentru alimentarea autoturismului.
Deoarece părții vătămate i-a fost teamă să nu cumpere valută falsă, s-au deplasat la casa de schimb valutar aparținând "S:C: TRANS"- SRL, de lângă Vama, pentru a verifica bancnota de 1.000 de DM. După ce au ieșit din biroul casei de schimb valutar s-au îndreptat spre autoturismul părții vătămate, dar inculpatul i-a smuls din mână părții vătămate cei 7.000 de șilingi austrieci și i-a pus în mână un sul de bani având la suprafață o bancnotă de 10.000 Rol pe care inculpatul i-a dat-o părții vătămate drept"cadou" pentru ajutorul acordat.
Partea vătămată a declarat că a încercat să-l împiedice pe inculpat ca să plece dar a fost împiedicat de o altă persoană (de un ulterior fiind identificat în persoana inculpatului,).
Imediat după acesta inculpații s-a urcat în autoturism și a plecat de la locul faptei.
În drum spre Poliția mun. O, la o distanță de aproximativ 200 de m, partea vătămată a fost oprit de același persoană care l-a împiedicat să-l prindă pe inculpat, care conducea un autoturism și care cerut o sumă de bani pentru care o să-i spună cine la înșelat la schimbul valutar.
În acest moment partea vătămată a luat camera video și l-a filmat pe individ, ulterior la sediul poliție acesta fiind identificat în persoana inculpatului, iar cel care l-a înșelat pe partea vătămată a fost identificat în persoana inculpatului.
4. În data de 15.01.1999 în jurul orelor 11.30. inculpatul se găsea în zona loc., în apropierea stației de carburanți "" la volanul autoturismului marca "Mercedes", al cărui nr. de înmatriculare din Austria nu a putut fi identificat. Inculpatul a făcut semn autoturismului marca "VW Golf" cu nr. de înmatriculare W-836-HC condus de partea vătămată, pentru ca acesta să oprească. După ce partea vătămată a oprit, inculpatul s-a deplasat la autoturism și i-a cerut părții vătămate în limba germană să-i schimbe o bancnotă de 1.000 DM sau una de 500 DM în bancnote de valoare mai mică spunându-i că are nevoie de bani pentru alimentarea autoturismului și că este de origine italian dar locuiește în Austria.
În urma insistențelor inculpatului, partea vătămată a fost de acord să-l ajute, sens în care a verificat bancnota de 500 DM pe care a pus-o în mașină pe genunchi după care a pregătit 5 bancnote a câte 100 DM. În acest răstimp, inculpatul sub pretextul că îi "studiază" radiocasetofonul și-a introdus capul în autoturismul părții vătămate apoi profitând de neatenția acestuia i-a sustras suma de 500 DM. Partea vătămată a primit de la inculpat a primit un sul având deasupra o bancnotă de 500 Rol, după care acesta a alergat spre autoturismul marca Mercedes cu care a plecat de la locul faptei.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a negat comiterea infracțiunilor susținând că nu cunoaște părțile vătămate și nu are legătură cu faptele și având în vedere cuantumul prejudiciilor cauzate, precum și împrejurarea că inculpatul este cercetat în mai multe dosare pentru infracțiuni similare, concurente cu cele din prezenta cauză i-a aplicat inculpatului pedepsele susmenționate.
Împotriva acestei sentințe, printre alții, a declarat apel în termen, inculpatul solicitând admiterea acestuia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, dat fiind faptul că, la data la care s-a judecat cauza în primă instanță inculpatul se afla în stare de arest pe teritoriul Ungariei.
Prin decizia penală nr. 203/A din 15 iunie 2007, Tribunalul Bihora disjuns cauza penală privind apelul inculpatului de apelurile coinculpaților G,.
În baza art.379 pct.2 lit. a Cod de procedură penală a admis apelurile penale declarate în termen de coinculpații G, și apelul declarat peste termen de inculpatul împotriva sentinței penale nr.2396/2006 a Judecătoriei Oradea pe care a modificat-o în sensul că a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.71, 64 lit. c Cod penal cu privire la inculpați, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate în ce-i privește pe aceștia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că apelurile sunt întemeiate.
Cu privire la inculpatul instanța a apreciat că, nu se impune achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 litera a raportat la art.10 lit. c Cod de procedură penală, din probele de la dosar reieșind că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, vinovăția inculpatului fiind dovedită prin probele administrate în cauză.
Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că, pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, dată fiind gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, el profitând de neatenția și naivitatea părților vătămate, numărul mare al infracțiunilor de înșelăciune săvârșite de inculpați, modul în care au fost comise acestea.
De asemenea, instanța de apel a constatat că fapta de la pct.6 din rechizitoriu se încadrează în dispozițiile legale care incriminează tâlhăria, reținându-se că în realitate, inculpatul i-a smuls părții vătămate din 7000 de șilingi austrieci, iar când aceasta din urmă a încercat să-l împiedice pe inculpat să plece cu banii, a intervenit o altă persoană și anume inc.. Dat fiind însă faptul că în cauză nu a declarat apel parchetul, instanța nu a putut face aplicarea dispozițiilor art.334 Cod de procedură penală, privind schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tâlhărie cu privire la această faptă.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs, printre alții, inculpatul, solicitând casarea hotărârilor criticate ca fiind netemeinice și nelegale, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante personale.
Prin decizia penală nr. 280/R din 13 mai 2008 Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul apreciind că, în speță, nu există motiv de casare cu trimitere spre rejudecare la udecătoria Oradea și nici de reformare a hotărârilor atacate sub aspectul individualizării pedepsei.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare petentul, invocând dispozițiile art. 386 litera a Cod de procedură penală, respectiv că la data soluționării recursului se afla deținut în Penitenciarul Oradea, nefiind citat pentru a putea fi prezent la judecarea cauzei.
Curtea, prin decizia penală nr. 476/R din 18 septembrie 2008 admis în principiu contestația în anulare, a desființat decizia penală nr. 280/R/2008 a Curții de Apel Oradea și a fixat termen pentru soluționarea cauzei, în vederea rejudecării recursului.
Instanța de control judiciar a constatat, pe baza actelor depuse la dosarul cauzei, că inculpatul a lipsit de la judecarea cauzei în recurs, fiind în Penitenciarul Oradea din data de 21 martie 2008, în vederea executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1476 din 19 octombrie 2005 Judecătoriei Oradea.
Procedându-se la rejudecarea cauzei, în recurs, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei și modificarea sentinței în sensul de a se dispune de a se dispune reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru cele patru infracțiuni, întrucât recunoaște comiterea acestora și vrea să depună diligențe pentru repararea prejudiciilor. Totodată, a arătat că o pedeapsă modică este suficientă pentru reeducarea sa.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, iar recursul apare ca întemeiat și, în consecință, va fi admis și conform prevederilor art.385/15 pct.2 lit. "d" din Codul d e procedură penală se vor casa hotărârile recurate în sensul că se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare în pedepsele individuale, se va reduce cuantumul acestor pedepse de la 5 ani 6 luni închisoare la 5 ani închisoare ( 4 pedepse) și procedându-se conform art. 34 litera b Cod penal se vor contopi pedepsele individuale în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim privativ de libertate și se vor restrânge exercițiul drepturilor prev. de art. 64 Cod penal la dispozițiile art. 64 lit. "a" teza II și lit. "b" Cod penal.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că inculpatul în perioada 3 decembrie 1996 - 15 ianuarie 1999, înșelat prin metoda "șmen" părțile vătămate, și, cu ocazia unor schimburi valutare realizate pe raza județului
Instanța de fond, în mod corect, a încadrat juridic faptele în dispozițiile art. 215 alin.2 și 3 Cod penal, iar față de probatoriul vast administrat, din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul a săvârșit patru infracțiuni de înșelăciune a stabilit vinovăția inculpatului.
Inculpatul recurent a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, respectiv în faza de urmărire penală a negat săvârșirea faptelor (filele 155-159, 161, 162), iar, apoi la instanța de fond și apel nu s-a prezentat, pentru ca ulterior în fața instanței de recurs să revină asupra declarațiilor anterioare recunoscând sincer comiterea infracțiunilor (fila 123 dosar nr- al Curții de Apel Oradea ).
Sub aspectul individualizării pedepselor instanța de fond nu a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate este disproporțională, în raport de pericolul social concret pe care-l reprezintă faptele și persoana inculpatului.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor și perseverența infracțională a acestuia în arealul infracțional trebuie să se reflecte în mod obiectiv în pedeapsa stabilită de către instanță.
Inculpatul recurent, la momentul sesizării instanței cu prezenta cauză era fără antecedente penale, însă, rezultă din actele aflate la dosar că a fost mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni concurente cu cele din prezenta cauză.
Având în vedere ansamblul criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, precum și scopul pedepsei inserat în conținutul dispozițiilor art. 52 Cod penal, instanța de recurs apreciază că o pedeapsă de câte 5 ani închisoare pentru cele patru infracțiuni comise de către inculpat este suficientă pentru reeducarea acestuia.
Pentru considerentele ce preced, instanța de control judiciar va admite recursul declarat de inculpat și va reforma hotărârile atacate în sensul că va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare în patru pedepse componente de câte 5 ani 6 luni închisoare, va reduce cuantumul acestora la câte 5 ani închisoare și procedând conform art. 33 litera a și 34 litera b Cod penal va contopi pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim privativ de libertate.
Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare în regim privativ de libertate reflectă în mod obiectiv pericolul social concret pe care îl reprezintă faptele și persoana inculpatului. Inculpatul a derulat o amplă activitate infracțională specializându-se în comiterea infracțiunilor de înșelăciune prin metoda "șmen", a cauzat prejudicii relativ modice părților vătămate, în parte reparate și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal astfel cum am reliefat anterior. Pentru aceste motive, văzând și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal partea specială pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, pedepsele de câte 5 ani închisoare sunt adaptabile în sensul proporționalizării lor și sunt în măsură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 Cod penal.
Examinând din oficiu cauza, instanța de recurs constată căaceasta este nelegală cât privește aplicarea pedepsei accesorii, respectivgreșita reținere a disp.art. 64 lit. a, teza I Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ( art. 53 Constituția României ).
Potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la vot este un drept și nu un privilegiu.Totuși, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale. Nici una din condițiile impuse nu trebuie să împiedice libertate de exprimare a oricărei persoane în ceea ce privește alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr.74025/01, precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenție doar pe motivul că este condamnată. Principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei în cauză.
În consecință, interzicerea dreptului de a alege inserat în art. 64 alin.1 lit.a teza I Cod penal nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea infracțiunilor pe care le-au comis și de situația lor personală. O restricție generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de convenție depășește o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, și este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1.
Prin urmare, față de aspectele reliefate, în cauza dedusă judecății, instanța de recurs apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a interzis dreptul de a alege inculpatului. Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor casa hotărârile recurate și în sensul că se restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal la prevederile art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 192 aliniatul 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr.203 din 15 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr.2396 din 22.12.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și modifică în sensul că înlătură disp.art.33,34 Cod penal și descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare în pedepsele individuale.
Reduce pedepsele aplicate inculpatului de la 4 pedepse de câte 5 ani 6 luni închisoare la 4 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea a 4 infracțiuni prev.de art.215 al.2 și 3 Cod penal.
În baza art.33,34 Cod penal contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de: - 5 ani închisoare cu art.71 și 64 lit.a teza II și b Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.dec.judecător -
PM/HM
Jud.apel C-
Jud.fond
2 ex. din 19.01.2010
Președinte:Pătrăuș Mihaela ElviraJudecători:Pătrăuș Mihaela Elvira, Condrovici Adela, Popovici
