Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 196
Ședința publică de la 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind pronuntarea asupra recursului penal, avand ca obiect "art.215 ind.1 Cod penal", promovat de catreinculpatulimpotriva deciziei penale nr.356/A din data de 13.12.2007, pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc partile.
Procedura completa.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 03.04.2008, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta a prezentei decizii, cand din lipsa de timp pentru deliberari, instanta a amanat pronuntarea pentru azi, 10.04.2008.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 800/15 mai 2007 Judecătoriei Vaslui în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în rechizitoriu în infracțiunea prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și termen de încercare de 2 ani și 6 luni, fixat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată, parte civilă SRL V și inculpatul a fost obligat să-i achite suma de 5245,38 lei, actualizată la zi în raport de dobânda legală, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost angajat la " " SRL V, începând cu data de 6.05.2005, în calitate de agent vânzări, conform contractului de muncă nr. -.
Conform fișei postului, inculpatul avea obligația să preia comenzi de la diferiți agenți comerciali și să le predea societății, iar după terminarea activității de distribuție, să încaseze banii pe bază de chitanțe, urmând a preda la societate sumele încasate în ziua respectivă precum și chitanțele aferente acestora, pe bază de monetare.
În perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, inculpatul a încasat sume de bani de la clienți, eliberând chitanțe conform convențiilor din facturile fiscale cu privire la data de efectuare a plăților.
În urma unei verificări efectuate de administratorul societății, determinată de diminuarea încasărilor depuse de inculpat, la un agent economic s-a constatat că inculpatul, deși încasase suma de 500 lei, predase la casieria societății doar suma de 294,39 lei, care fusese încasată cu câteva zile înainte.
În urma unui punctaj efectuat cu privire la toate încasările efectuate în ultima perioadă de inculpat, s-a constatat un număr de 13 chitanțe fiscale care nu au fost predate.
Acest lucru a fost confirmat și de concluziile raportului de expertiză efectuată în cauză, în care se afirmă că, pentru un număr de 14 chitanțe ( de la nr. - la nr. - și de la nr. - la nr. -) în sumă de 5.245,38 lei, nu au fost depuse documentele din care să rezulte că sumele aferente ar fi fost depuse la casieria societății.
Inculpatul audiat atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată, nu a recunoscut comiterea faptei, motivând că acest lucru i-a fost înscenat de către patronul societății pentru a putea fi concediat și pentru a se răzbuna fiindcă inculpatul ar fi sesizat ITM-ul și Garda Financiară.
Acest fapt nu este confirmat de nici una din probele dosarului, ba mai mult este contrazis de faptul că inculpatul a formulat sesizări la ITM și respectiv Garda Financiară la datele de 3.03.2006 și respectiv 2.03.2006, după cum rezultă din adresele eliberate de aceste instituții (44,45 - dosar de urmărire penală), deci ulterior datei când administratorul societății " " SRL V a constatat că inculpatul nu a depus toți banii, chiar ulterior datei desfacerii contractului său de muncă - 10.02.2006.
De asemenea, nu se poate reține nici afirmația inculpatului conform căreia ar fi predat banii patronului societății și că acesta ar fi refuzat să întocmească monetare. Este adevărat că firma - parte vătămată avea un mod defectuos de a încasa sumele de bani de la agenții de vânzări, în sensul că monetarele întocmite nu corespundeau tuturor cerințelor prevăzute de lege, însă aceste monetare - chiar neconforme - se întocmeau și este surprinzător că tocmai pentru sumele lipsă nu au existat monetare. Mai mult, inculpatul a refuzat să depună la societate și exemplarele roșii ale chitanțelor aferente sumelor pe care acesta le-ar fi predat patronului.
Înregistrarea audio și transcrierea acesteia, referitoare la o discuție purtată între inculpat și patron, depuse de inculpat, nefiind realizate în condițiile prevăzute de lege, instanța nu le va avea în vedere la soluționarea cauzei.
Și declarațiile martorilor audiați în cauză confirmă situația de fapt reținută de instanță.
Astfel, fapta inculpatului de a-și fi însușit suma de 5245,38 lei corespunzătoare chitanțelor menționate, prin aceea că nu a predat-o la casieria societății - parte vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 ind. 1 al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, motiv pentru care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în acest sens.
Situația de fapt reținută este dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei și anume:plângerea și declarația părții vătămate, înscrisurile oficiale, declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico-științifică, raport de expertiză contabilă, fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului fiind astfel, pe deplin dovedite, instanța l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.
S-a reținut în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. Cod penal și anume conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei rezultată din lipsa antecedentelor penale ale acestuia și s-a dat eficiență dispozițiilor art. 76 lit. d Cod penal coborându-se astfel pedeapsa aplicată în limitele permise de acest text de lege.
Față de persoana inculpatului, de periculozitatea concretă a acestuia, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prev. de art. 81 Cod penal, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de a inculpatului și în consecință a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
S-a fixat termen de încercare conform dispozițiilor art. 82 Cod penal care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal prin revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, a cărei executare a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Referitor la latura civilă a cauzei, partea vătămată " " SRL V s-a constituit parte civilă cu suma de 5245,38 lei cu o dobândă de 18 % până la achitarea integrală a prejudiciului, precum și cu suma de 5000 lei - daune provocate de dezechilibrul cauzat balanței de plăți către furnizori.
Instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 5.245,38 lei actualizată la zi în raport de dobânda legală - reprezentând suma încasată și nepredată de către inculpat și a respins restul pretențiilor formulate, ca neîntemeiate, partea civilă nefăcând în vreun fel dovada acestora.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În prima parte a motivării apelului inculpatul a expus pe larg situația de fapt, începând cu relatarea împrejurărilor în care a fost angajat la societatea parte civilă (modalitatea de realizare a publicității, discuții la angajare și ulterior, modul în care i-au fost explicate sarcinile de serviciu, diverse probleme pe care le-a întâmpinat în activitatea curentă etc.).
Astfel, inculpatul susține că la data de 2 februarie 2006 i s-a cerut de către patronul societății să predea chitanțierul dar el a refuzat și l-a înștiințat că va merge la Garda Financiară pentru a se lămuri în legătură cu una dintre societățile beneficiare ale firmei angajatoare iar în aceeași zi, când s-au întâlnit din nou, i-a dat chitanțierul. Ulterior, inculpatul susține că a fost amenințat de patronul societății, și că de fapt postul său nu a fost restructurat, din moment ce societatea a dat un anunț în presă în legătură cu angajarea unui agent de vânzări. mai relatează inculpatul discuțiile pe care le-a avut cu numitul și cu organele de poliție în zilele următoare.
Tot în prima parte a motivării apelului, inculpatul face referiri pe larg la modul de desfășurare a urmăririi penale, cuprinzând datele la care a fost chemat pentru a da declarații, persoanele care l-au chemat( lucrători de poliție, procuror), actele de procedură realizate, respectiv probele administrate - s-au citat din depoziția martorei, din plângerea penală formulată, din rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale, referatul de terminare a urmăririi penale etc. De asemenea, inculpatul se referă și la activitatea de judecată, subliniind că de la societatea parte civilă nu s-a prezentat nimeni în instanță și citând din declarația martorei, dată în fața instanței de fond.
Într-un al doilea punct al motivelor, inculpatul precizează că el nu a semnat nici o fișă a postului la angajare, că modalitatea de desfășurare a activității unui agent de vânzări care rezultă din fișa postului prezentată de societate în cursul procesului este foarte diferită de practica societății parte civilă și doar lipsa sa de experiență a condus la acceptarea postului în condițiile descrise.
În legătură cu aceste aspect, inculpatul punctează trei elemente:
declarațiile martorei, în număr de trei, care sunt analizate în amănunt, din care se citează și care susține inculpatul că prezintă contradicții. Astfel, inculpatul susține că martora se contrazice în ceea ce privește data la care au fost sesizate așa-zisele nereguli în activitatea sa, faptul că agenții de vânzări întocmesc borderouri de predare a chitanțelor și monetare cu sumele de bani încasate, discuțiile în legătură cu achiziționarea de către inculpat a unui calculator, diverse chestiuni în legătură cu modul de predare a banilor și implicarea patronului în această activitate.
Declarațiile administratorului societății SRL, care sunt analizate prin comparație cu ale martorei, comparație din care rezultă în opinia inculpatului contraziceri în ceea ce privește momentul exact în care s-a sesizat existența unor probleme și suma ce ar reprezenta paguba societății
Declarațiile patronului societății în legătură cu motivul pentru care s-a deplasat la domiciliul inculpatului, respectiv faptul că sunt nereale susținerile patronului în sensul că a dorit să discute situația soldurilor clienților, motivul real fiind acela de a-l amenința pe inculpat să nu depună sesizare la Garda Financiară și să renunțe la locul de muncă de la SC SRL. Mai menționează inculpatul că a avut un conflict cu patronul societății în legătură cu concediul de odihnă pe 2005, fiind sesizat și ITM relativ la acest aspect și că de fapt la societatea angajatoare nu s-a intenționat nici o restructurare ci doar înlăturarea sa.
La al treilea punct al motivelor de apel, inculpatul critică modul în care procurorul a apreciat materialul probatoriu, cu referire în primul rând la faptul că nu a semnat fișa postului la angajare, aspect confirmat și de expertul contabil.
Apelantul mai susține că propunerea organului de cercetare penală de punere în mișcare a acțiunii penale nu sunt susținute de probe și că și că procurorul trebuia să dea o altă soluție. De asemenea, apelantul face trimitere la rezoluția procurorului din 3.08.2006, în conținutul căreia se reține perioada august 2005- ianuarie 2006 ca durată a însușirii unor sume de bani, ceea ce contravine chiar declarației patronului societății.
Apelantul contestă în plus și modul în care s-a reținut situația de fapt în ceea ce privește numărul de chitanțe care lipsesc ( ce variază potrivit diferitelor acte întocmite de la 12 la 20) și relevă inutilitatea constatării tehnico-științifice în măsura în care el a recunoscut că a completat acele chitanțe.
La acest a treilea motiv, inculpatul mai adaugă și faptul că nu era de fapt casieră, ceea ce rezultă din nota internă datată 1.02.2006( anexa 9 raport de expertiză contabilă).
Ultimul punct al motivelor de apel vizează hotărârea instanței de fond, care în opinia apelantului este total greșită.
În primul rând, inculpatul arată că instanța a reținut în mod eronat faptul că el ar fi livrat mărfuri, la beneficiari, ceea ce nu susține nici măcar patronul.
Chiar dacă în fișa postului său era prevăzută livrarea de mărfuri către beneficiari, în realitate inculpatul nu executa aceste atribuții ci se ocupa doar cu încasarea sumelor pentru mărfurile predate de către șoferi (agenții de livrări).
În legătură cu datele trecute pe chitanțe, inculpatul precizează că uneori clienții îi cereau să elibereze chitanțe fără dată, ceea ce el făcea, la recomandarea patronului.
Inculpatul citează din declarația martorului și arată că oricum, chiar daca el i-ar fi eliberat o chitanță fără dată, martorul ar fi putut să îi ceară completarea chitanței la următoarea deplasare a inculpatului la această firmă. De fapt, inculpatul dorește să sublinieze că patronul știa cu mai mult timp în urmă despre presupusele chitanțe lipsă și că nu a aflat despre acestea la dat de 1 februarie 2006 iar martora a declarat la 9.08.2006 că și-a dat seama la sfârșitul lunii ianuarie de așa-zisa lipsă.
Mai arată inculpatul că, așa după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, nu s-au pus la dispoziția expertului chitanțele lipsă, aspect pentru care el nu este răspunzător și că el nu ar fi avut nici un motiv să ascundă acele chitanțe.
De asemenea, inculpatul precizează că atât cât și au dat declarații în cauză după ce s-a efectuat control la societate de către comisarii Gărzii financiare, respectiv după 10.03.2006.
Apelantul mai face referire la dispozițiile art 66 Cod procedură penală. susținând că nu i-a fost respectată prezumția de nevinovăție, în condițiile în care nu semna nici un monetar iar patronul nu poate demonstra că a predat în mod corespunzător banii pe care îi primea personal de la agenți. De fapt, inculpatul susține că el era obligat să predea banii chiar dacă patronul și așa-zisa casieră refuzau sa semneze de primire pentru că altfel ar fi fost dat afară.
Pentru aceste argumente, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa sau încetarea procesului penal, inclusiv recuperarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia penală nr. 356/A/13 decembrie 2007 Tribunalului Vasluia fost admis apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 800/15 mai 2007 Judecătoriei Vaslui care a fost desființată în parte, în latura penală și civilă și rejudecând s-a redus de la 5246,38 lei la 4745,38 lei sumă la plata căreia a fost obligat inculpatul față de partea civilă SC SRL cu titlu de prejudiciu recuperat.
Au fost înlăturate dispozițiile contrare din sentință și au fost menținute celelalte dispoziții.
Pentru a pronunța decizia, tribunalul a reținut:
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, potrivit art. 371 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Așa după cum s-a arătat și la rezumarea motivelor de apel, cele expuse la primul punct nu reprezintă critici punctuale față de modul de soluționare a cauzei la instanța de fond ci relatări ale derulării urmăririi penale și a unor aspecte de la judecată, așa după cum au fost acestea percepute și apreciate de către apelant.
Modalitatea în care inculpatul și-a început raporturile de muncă la societatea SRL, relatată pe larg, nu prezintă relevanță în cauză și nici aspectele în legătură cu modul în care au încetat aceste raporturi de muncă și caracterul justificat sau nu al desfacerii contractului de muncă al inculpatului, care pot face eventual obiectului controlului judecătoresc în fața instanței în cadrul unui litigiu de muncă.
2. C de al doilea motiv de apel nu este fondat.
Inculpatul nu era obligat să accepte angajarea la SC SRL în măsura în care ar fi constatat că modalitatea de lucru la această societate este incompatibilă cu prevederile legale, cu clauzele contractuale sau convingerile sale.
Chiar dacă inculpatul nu a semnat fișa postului, și-a însușit modalitatea de derulare a relațiilor de serviciu pentru o perioadă destul de îndelungată, contractul său de muncă fiind înregistrat la ITM sub nr.-/6.05.2005.
Până la începutul anului 2006 nu au existat probleme în activitatea inculpatului ca agent de vânzări chiar dacă modul de încasare a sumelor și de predare a banilor în cadrul societății era același.
Neconcordanțele existente între declarațiile date de martora sau de patronul societății sunt explicabile prin duratele relativ mari de timp dintre momentele analizate, respectiv luna ianuarie 2006 si datele la care au fost date ( spre exemplu, pentru martora chiar apelantul indică datele de 10 aprilie, 9 august și 11 decembrie 2006). Ceea ce prezintă relevanță în cauză însă este substanța acestor declarații, ideea de bază care se menține în sensul că inculpatul nu a predat în totalitate la societate sumele de bani încasate de la clienți, numărul de chitanțe și suma exactă ce reprezintă prejudiciul fiind stabilită ca urmare cercetărilor și verificărilor efectuate în cursul urmăririi penale.
Din lucrările dosarului rezultă că între inculpatul apelant și angajator exista o situație tensionată, în legătură cu modul de acordare și evidențiere a concediului de odihnă pe anul 2005, pe care apelantul o expune pe larg dar care nu are legătură cu fapta dedusă judecății.
3. Al treilea motiv de apel este fondat, doar pentru critica privind modul de calcul al prejudiciului.
Procurorul a evaluat în mod corect materialul probatoriu administrat, stabilind că se impune trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. Nu este lovită de nulitate urmărirea penală în condițiile în care în rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale este trecută în mod eronat luna august 2005 ca data de începere a activității infracționale, în condițiile în care din întreg materialul probatoriu și din actul de sesizare a instanței rezultă că s-a avut în vedere doar activitatea de la sfârșitul anului 2005 și cea din luna ianuarie 2006.
Cu toate acestea, Tribunalul constată că există diferențe între numărul de chitanțe trecute în rechizitoriu și suma corespunzătoare acestor chitanțe. Astfel, în actul de sesizare a instanței se consemnează că din punctajul efectuat a rezultat un număr de 13 chitanțe fiscale ce nu au fost predate la societate, chitanțe enumerate în rechizitoriu, cu indicarea valorii totale a încasărilor corespunzătoare acestor chitanțe, de 5245,38 lei.
De fapt suma de 5248,38 lei corespunde unui număr de 14 chitanțe, fiind inclusă în calcul și chitanța nr.-/22.01.2006 emisă către SC SRL, pentru suma de 500 lei.
Infracțiunea dedusă judecății este aceea de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215 ind.1 Cod penal. cu aplic art. 41 al.2 Cod penal, fiecare act material de sustragere fiind individualizat prin indicarea chitanței corespunzătoare. În măsura în care chitanța în valoare de 500 de lei emisă către SC SRL nu a fost reținută în actul de sesizare a instanței, chiar dacă suma corespunzătoare acestei chitanțe a fost însumată alături de celelalte, se reține că modul de calcul al prejudiciului este defectuos.
În calea de atac exercitată de inculpat, nu se pot modifica în sens extensiv limitele investirii instanței, care nu se poate realiza decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de norma procesual penală (art.335, 336 Cod procedură penală).
Prin urmare, se va reține că prejudiciul produs prin fapta dedusă judecății trebuie diminuat cu 500 lei, reprezentând suma consemnată pe chitanța care nu a fost trecută în rechizitoriu, motiv pentru care însușirea acestei sume nu poate fi considerată ca un act material distinct.
Pe de altă parte, faptul că avea sau nu scriptic calitatea de casieră nu are importanța în cauză, în raport de modalitatea concretă de desfășurare a activității și de împrejurarea că ea încasa, în fapt, banii de la agenți.
4. Ultimul motiv de apel nu este fondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect materialul probatoriu și a stabilit vinovăția inculpatului prin raportare la ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății. Nu s-a încălcat prezumția de nevinovăție a inculpatului ci au fost evaluate toate probele și indiciile care au condus, în final la constatarea vinovăției inculpatului.
S-a dovedit astfel că acesta nu a predat în întregime la societatea SC SRL sumele pe care le-a încasat de la agenții economici beneficiari ( SC - 60-64 urm.pen. SC - 89,93,95 urm.pen., SC - 72,73,76 urm.pen. SC - -98 urm.pen., SC - 77-83 urm.pen. PF - 85,86,SC - 87,88 urm.pen. ). S-a probat astfel încasarea sumelor de la beneficiari cu copii de pe exemplarul chitanței aflat la beneficiarul plătitor, cu declarația administratorilor agenților economici respectivi și copia de pe registrele de încasări și plăți la care apărea evidențiată plata efectuată către SC. Aceste dovezi se coroborează cu declarația martorei, care avea ca sarcini de serviciu primirea și evidențierea în contabilitate a sumelor încasate de agenți de la beneficiari și a numitului, administratorul SC. Chiar dacă unele dintre chitanțe erau eliberate fără dată, momentul eliberării lor era trecut rezultă din registrele de încasări și plăți. Nu este posibil ca unele dintre chitanțele analizate în cauză să fi fost eliberate mult anterior și postdatate de către beneficiari pentru că asta ar fi însemnat ca inculpatul să fi ieșit lipsă lunile anterioare iar unele dintre chitanțe au fost completate la rubrica dată chiar de către inculpat.
Cu toate că apelantul contestă declarația martorei, nu există motive pentru a fi înlăturată, în condițiile în care martora cunoștea modul de desfășurare a activității la societate și a arătat că până la momentul la care s-au sesizat unele lipse, în anul 2006, activitatea inculpatului s-a desfășurat corespunzător.
Neconcordanțele între declarațiile date de martoră, la care face referire apelantul vizează aspecte minore, care nu afectează credibilitatea martorei. Mai mult la momentul la care casiera a fost audiată de către instanța de fond(11.12.2006), ea nu mai lucra la societatea parte civilă deci nu de mai afla cu această societate în raporturi de muncă care să conducă la concluzia că este subiectivă.
Este adevărat că activitatea la societatea parte civilă se desfășura cu unele deficiențe în ceea ce privește evidențierea sumelor încasate de la beneficiari, aspecte constatate și de expertul contabil și sancționate de instituțiile abilitate dar aceasta nu îl absolvă de vinovăție pe inculpat în condițiile în care până atunci nu s-au mai înregistrat asemenea lipse, chiar dacă nu se întocmeau borderouri completate cu toate datele pentru toate sumele predate de către agenți casierei sau dacă banii erau predați direct patronului, care îi dădea ulterior casierei pentru a-i evidenția în actele contabile.
Nu este susținută nici afirmația inculpatului în sensul că patronul și casiera refuzau să semneze de primirea banilor, nu s-au făcut dovezi cu privire la existența unor asemenea situații.
De asemenea, în cauză nu are relevanță pentru existența infracțiunii deduse judecății, motivul pentru care s-a decis desfacerea contractului de muncă al inculpatului, respectiv dacă acest contract a fost desfăcut ca urmare a restructurării unor posturi sau ca urmare a deficiențelor constatate în activitatea inculpatului. Activitatea infracțională se raportează la perioada în care inculpatul a avut calitatea de salariat la SC SRL și în care s-au sesizat problemele care au condus la formularea sesizării ce formează obiectul judecății de față.
Concluzionând, se reține că instanța de fond a înlăturat în mod judicios prezumția de nevinovăție cu excepția modalității de calcul al prejudiciului, respectiv de includere în complexul faptic și a însușirii sumei de pe cea de a paisprezecea chitanță.
Împotriva hotărârilor, inculpatul a declarat recurs criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul susține că nu și-a însușit nici o sumă de bani din încasări, toate sumele încasate le-a predat la societatea angajatoare în majoritatea cazurilor casierei dar și patronului administrator.
În cursul cercetărilor au fost supuse constatării tehnico -științifice doar 13 chitanțe, iar în actul de acuzare, rechizitoriu sunt menționate alte trei chitanțe care nu au făcut obiectul constatării tehnico -științifice respectiv nr. -, -, -. Chitanța nr.- nici nu se află atașată la dosarul cauzei.
nu semna monetarele pe care le-a întocmit și nu a ținut evidența banilor și a chitanțelor în contabilitate deși avea astfel de atribuții. În cauză nu există niciun document prin care casiera să fi semnat de primire a banilor sau vreo evidență.
Solicită achitarea întrucât a predat toate chitanțierele și sumele de bani încasate și nu și-a însușit nicio sumă de bani din încasări.
Recursul este fondat.
În recurs inculpatul a fost audiat și a declarat că nu și-a însușit din încasări nicio sumă de bani, a predat toți banii încasați precum și exemplarul roșu al chitanțelor casierei care deși avea atribuții de serviciu să semneze de primire a banilor, să întocmească evidențe și borderouri, să întocmească monetarele nu a ținut nicio evidență în acest sens. Când a plecat de la firmă a predat toți banii și ultimele chitanțe în ultima zi. Unele chitanțe nu erau datate la indicația patronului său. Un exemplar al chitanțelor trebuia semnat de casieră, niciunul nu este semnat și nu este depus nici la dosar. Toți agenții comerciali predau banii casierei fără semnătura acesteia și fără ca aceasta să întocmească borderou.
Curtea reține că inculpatul a fost angajat la SC SRL V, începând cu data de 6 mai 2005, în calitate de agent de vânzări, conform contractului de muncă nr. -.
Inculpatul este acuzat că în perioada decembrie 2005 -ianuarie 2006 încasat sume de bani de la clienți, eliberând chitanțe conform convențiilor din facturile fiscale cu privire la data de efectuare a plăților și din punctajul efectuat s-a constatat că 13 chitanțe fiscale nu au fost predate, iar valoarea totală a încasărilor aferente chitanțelor este de 5245,38 lei cum rezultă și din raportul de expertiză.
În actul de acuzare al instanței, rechizitoriu nu se formulează acuzația că inculpatul și-a însușit suma de 5245,38 lei fără drept constatându-se doar că nu au fost predate un număr de 13 chitanțe fiscale și valoarea totală a încasărilor rezultate a fost de 5245,38 Ron și că fapta comisă de învinuit întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.
Prima instanță stabilește că inculpatul și-a însușit suma de 5245,38 RON corespunzătoare chitanțelor menționate, sumă pe care nu a predat-o la casieria societății, parte vătămată și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, înscrisuri oficiale, declarații martori, raport de constatare tehnico -științifică, raport de expertiză contabilă, fișa de cazier a inculpatului.
În cauză prin acte este dovedit doar faptul că lipsesc 13 chitanțe fiscale a căror sumă aferentă este în valoare de 5245,38 lei, chitanțe fiscale emise de inculpat clienților diverși și individualizate în actul de sesizare, cu mențiunea că trei dintre ele nu au făcut obiectul constatării tehnico -științifice și una dintre chitanțe nu se află la dosarul cauzei. Inculpatul a recunoscut că el a emis chitanțele respective. De altfel era și greu să nege inculpatului înmânându-i-se carnet de CEC-uri care este numerotat și are regim special. Constatarea tehnico -științifică probează un fapt recunoscut de inculpat că acele chitanțe sunt emise de inculpat și nimic mai mult.
Instanțele rețin că încasarea sumelor s-a probat cu copia de pe exemplarul chitanțelor de la beneficiarul plătitor, cu declarația administratorilor, agenților economici respectiv, cu copia de pe registrele de încasări și plăți la care apărea evidențiată plata efectuată către SC.
Inculpatul recunoaște încasarea banilor de la societățile beneficiare plătitoare și susține că toate sumele de bani încasate au fost predate casierei societății.
În dosarul cauzei nu este dovedită de nicio probă directă faptul însușirii sumelor de bani aferente celor 13 chitanțe de către inculpat, în condițiile în care casiera societății nu prezintă nicio evidență contabilă că încasa bani de la proprii agenți de vânzări, nu există nici o semnătură a casierei pe monetarele existente. Nu există evidențe contabile de primire a banilor, evidențe ce trebuiau ținute de casiera căreia i se predau banii societății de către agenți. avea ca atribuții primirea și evidențierea în contabilitate a sumelor de bani primite de agenți.
declară la prima instanță (fila 58 dosar) că "banii încasați erau predați mie pe bază de monetar pe care erau trecute sumele încasate, numele agentului și data, fără a fi consemnate și numele societăților de la care erau bani încasați și fără a fi semnate de cineva. Agenții îmi predau mie exemplarul roșu de pe chitanțier și în funcție de acestea eu scădeam de pe calculator".
La dosarul de urmărire penală se află monetare întocmite de inculpat (în copie filele 34-40) și niciunul dintre ele nu este semnat de primire la rubrica casier primitor.
Conform raportului de expertiză rezultă că nu i s-au pus la dispoziție expertului borderouri care să cuprindă nume client, număr factură, număr chitanță, suma încasată și total, în registrul de casă fiind înregistrate sumele încasate pe bază de chitanțe.
Printr-o notă internă din 2 februarie 2006 conducerea societății desemnează persoana care să încaseze banii în unitate, pe bază de borderou cu datele menționate, iar exemplarul al ultimei chitanțe tăiate în ziua respectivă să fie semnată de casier (fila 101 dosar fond).
Inculpatului i se desface contractul de muncă la 3 februarie 2006.
În cauză nu există dovezi certe că inculpatul și-a însușit suma de bani constatată ca prejudiciu dată fiind și lipsa de disciplină financiar contabilă a societății în care niciun act de predare -primire bani nu era semnat de persoanele îndreptățite să o facă.
Cum dubiul profită făptuitorului și în cauză nu există certitudinea că inculpatul și-a însușit sumele de bani pretinse aferente chitanțelor menționate, cum nici acuzația din rechizitoriu nu este formulată explicit, nefiind descrisă activitatea materială infracțională a inculpatului care să fie încadrată în infracțiunea de delapidare ci este o acuzație implicită, în cauză fiind dovedite parțial doar fapte conexe și anume emiterea chitanțelor respective de către inculpat, încasarea banilor aferenți chitanțelor, de către inculpat și inexistența acestora în evidențele imperfecte ale societății, predarea banilor către casieră care nu făcea formalități de predare -primire dar și către patronul societății când aceasta nu se afla la sediu (conform declarației casierei) creează dubiu asupra faptului însușirii sumei respective de către inculpat.
Întrucât dubiul profită inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, motiv pentru care în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 356 A/13 dec. 2007 Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr. 800/15 mai 2007 Judecătoriei Vaslui care va fi casată în sensul enunțat.
În consecință va fi respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL V, în baza art. 14, 346 alin. 3 Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.356/A din 13.12.2007 a Tribunalului Vaslui și a sentinței penale nr.800 din 15.05.2007 a Judecătoriei Vaslui pe care le casează.
Rejudecând:
In baza art.11 punctul 2 lit. a, raportat la art.10 lit. c din Codul d e procedură penală, achită pe inculpatul, pentru savarsirea infracțiunii de "delapidare", prev. de art.215 ind.1 al.1 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.
Respinge acțiunea civila formulata de partea civila SC. "" SRL. V prin reprezentanții săi legali.
Cheltuielile judiciare in suma de 200 lei, rămân in sarcina statului din care 100 lei, reprezintă onorariu avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitiva.
Pronunțata în ședința publica azi, 10.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
18.06.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Judecătoria Vaslui:
-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
