Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 20/
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram judecător
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - procuror șef secție urmărire penală
La ordine fiind soluționarea recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 207 din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr- - sentința penală nr. 41 din 9 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosar nr. 1739/2005.
La apelul nominal a răspuns recurenta inculpată, în stare de libertate, asistată de av. - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind recurentul inculpat și intimata parte civilă " COM" SRL
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av. depune la dosar o declarație notarială dată de recurentul inculpat prin care își însușește recursul declarat și este de acord să fie asistat de av..
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. critică soluțiile pronunțate de instanțele de fond și apel pentru următoarele considerente: Instanțele au reținut cuvântul lui Daniel, contra susținerilor inculpaților întărite de declarațiile martorilor, care inițial cumpărarea pe datorie pentru ca mai apoi să revină; la fel; la fel; 193;; proces-verbal de confruntare a celor 2 inculpați filele 195-201 urmărire. Este interesată ca să nu spună de rea credință, consemnarea Poliției din declarația martorului care precizează că a luat mărfuri pe datorie fără știrea administratorului, consemnare care demonstrează atitudinea subiectivă - partizană la lucrătorul de poliție, martorul probabil neștiind măcar cine-i administrator la o firmă cu sediu în B și punct de lucru în.
În apărarea inculpaților învederează faptul că însăși, acordarea termenului de 15 zile după primul control pentru recuperarea datoriilor dovedește acordul conducerii părții civile, nemulțumită de faptul că în apăruse concurența care la rându-i dădea mărfuri pe datorie. În continuare critică modul de interpretare a așa-zisei "recunoașteri" a inculpaților. Faptul că recunosc lipsa și o explică nu înseamnă că recunosc și vinovăția, căci a vinde mărfuri pe datorie în scopul realizării principalei atribuții de serviciu - aceia de a face vânzare, nu echivalează cu întrunirea elementelor constitutive ale faptei de delapidare. Și apoi de ce să i se acorde administratorului mai multă credibilitate decât inculpaților? Această întrebare este valabilă și pentru modul în care este exclusă susținerea inculpaților că s-a înlocuit caietul pătat cu tuș cu carnetul tip vocabular, luându-se ca valabilă doar afirmația administratorului care încearcă să o întărească cu relația de la Serviciul B, potrivit căreia: "casa de marcat fiscală CR 1070 folosește role de hârtie 54 mm -/- nefolosind toner sau cerneală hârtia fiind dublu autocopiativă".
Critică instanțele de superficialitate pentru modul în care au primit concluziile rapoartelor de expertiză dispuse la urmărirea penală. De ce expertiza este mai bună decât expertiza? Probabil numai pentru faptul că scoate prejudiciul reclamant! Este discutabilă însăși administrarea celor două expertize în faza de urmărire penală - administrare fără nici o explicație, fără nici o discutare asupra concluziilor, fără nici o trimitere la vreun motiv de înlăturare a uneia în favoarea alteia. Deci nu este bună expertiza? Probabil tocmai pentru considerentele legale pe care le precizează, și anume: - că la gestionarii (inculpați) toate valorile prezentate se bazează pe documente justificative semnate de ei - că există reflectate în contabilitate o serie de achiziții de mărfuri prin persoane delegate altele decât gestionarii pentru care nu există semnătura lor că le-au primit în gestiune, în valoare totală de 221.299,40 RON (fila 174 expertiză cu anexa 3 a raportului) în acest mod inculpații justificând mai mult decât au primit.
întrebarea de ce să se creadă administratorul, de ce să se primească expertiza în detrimentul expertizei? Doar pentru că inculpații nu au semnalat niciodată neconcordanțe între -uri și avize de expediție sau pentru că o parte din prejudiciu, respectiv suma de 5500 lei a fost recuperată ulterior făcându-se monetar ce a fost introdus în casa de marcat fără a se întocmi chitanța? În concluziile raportului, expertul precizat că: prin vânzări gestionarii au justificat mai mult decât fondul de marfă pe care l-au primit de la unitate pe bază de semnătură. Ori este cunoscut faptul că intrările în gestiune sunt atestate prin semnătură. Este cazul aici să se învedereze - fără să fie acuzat nimeni că nu-i inculpaților că mai toate unitățile gen parte civilă din speță, mai vând și mărfuri "la negru", fără a fi încărcate - înregJ. în gestiune.
Solicită instanței să dea o corectă interpretare împrejurărilor concrete de fapt, să ia în considerație - motivat expertiza și prin aplicarea art. 3859alin. 3 Cod proc.pen. să admită recursul și să caseze soluțiile de condamnare pronunțând achitarea inculpaților conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod proc.pen. problema prejudiciului fiind o chestiune de natură civilă cu multiple căi de rezolvare. Învederează faptul că împotriva inculpaților nu subzistă acuzarea de delapidare, în esență inculpații neînsușindu-și nimic din gestiune, ce au luat pe datorie (cu acordul administratorului) plătind ulterior la fel ca toți ceilalți pentru care au eliberat mărfuri pe datorie și nu s-a demonstrat că au folosit sau traficat în interesul lor sau pentru altul bani, valori sau alte bunuri din gestiune. În măsura în care s-ar putea reține vânzarea pe datorie ca traficare, oricum, lipsește intenția de a delapida, fapt care conduce tot la soluția de achitare conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod proc.pen. procedându-se și la ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse încă din faza de urmărire penală. Subliniază un aspect total ignorat de instanțe în sensul că deși în cartea de muncă a lui se reține ca activitate de gestionar perioada 1 noiembrie 2003 - 1 iunie 2004, în realitate inculpatul, așa cum recunoaște și - administratora societății în declarația dată în instanță la 20 decembrie 2006 și la urmărirea penală precum și ceilalți angajați, și, a lucrat pentru partea civilă la construirea unui restaurant în orașul. De observat că deși acest fapt este foarte bine dovedit - martorul fiind angajat pe postul inculpatului la 1 iulie 2004, dată la care nu s-a făcut nici un inventar de predare a gestiunii ca și la data de 30 septembrie 2004 când a încetat raportul de muncă cu calitatea de gestionar. Consideră că lipsa de diligență a părții civile nu trebuie răsplătită cu trimiterea în judecată penală a inculpaților deși este dovedit faptul că venirea și plecarea celorlalți așa ziși cogestionari nu s-a marcat prin nici un act de control gestionar și de predare-primire a gestiunii. Mai consideră vădit subiectivă și partizană atitudinea organului de urmărire penală, chestiune pe care instanțele fie că nu au observat-o, fie că au ignorat- Toate aceste aspecte în mod necesar trebuiau analizate de cele două instanțe soluția care s-ar fi impus fiind aceia de achitare a inculpaților pe textele arătate. Instanța de apel după ce enumeră criticile aduse soluției de condamnare, scurt într-o singură frază le înlătură, apreciind că instanța de fond a reținut corect faptele comise de inculpați, inclusiv introducerea în casa de marcat a încasării celor 55 milioane lei vechi, fără chitanță - recte un document contabil - fără de care operațiunea nu putea avea loc - ori tocmai acest fapt trebuie să constituie un semnal de alarmă privind corectitudinea părții vătămate.
Apreciază soluțiile pronunțate nelegale în conformitate cu prevederile art. 3859pct. 17 Cod proc.pen. (faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare și pct. 18 (eroare gravă de fapt cu pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpaților) și solicită achitarea inculpaților și iar prejudiciul creat poate fi recuperat pe cale civilă, fără să existe o în munca desfășurată de aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public examinând hotărârile prin prisma motivelor de recurs invocate sub toate aspectele temeiniciei și legalității constată că instanțele judecătorești au reținut corect situația de fapt, pe baza analizei probelor adminJ. în cauză și au dat încadrarea juridică corespunzătoare. Astfel, că inculpații și-au însușit și traficat mărfuri din gestiune în valoare totală de 101.798.257 lei, săvârșind infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151Cod penal. Face referire la expertiza detaliată întocmită de expert care a verificat gestiunea în perioada 1 noiembrie 2003 - 5 decembrie 2004 și care a avut în vedere la stabilirea prejudiciului toate documentele contabile, atât cele aflate la societate cât și cele aflate la gestionari. De asemenea, rezultă cu certitudine că martorul a dorit să-i ajute pe cei doi inculpați, deoarece în plângerea depusă la poliție la 17 mai 2005 nu face vorbire despre suma de 55 milioane lei iar la instanță nu declară când s-ar fi depus, fără forme legale sau chitanță această sumă, astfel că prejudiciul cauzat părții civile " COM" a fost corect stabilit fiind de recuperat suma de 7.911,50 RON. Inculpații au recunoscut lipsa din gestiune, s-au angajat să o recupereze și nu au putut justifica cum s-a ajuns la această situație. În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc.pen. solicită respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați, ca fiind nefondate cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, precizează că nu s-a luat nici un, tot ce a fost pe caiet s-a recuperat prin bonuri de la casa de marcat și nu prin chitanță, deoarece nu le-a spus nimeni despre acest lucru. Se consideră nevinovată atât ea cât și recurentul inculpat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală apelată, înregistrată sub nr. 1625 din 29 martie 2007 la Tribunalul Brăila, și care formează obiectul dosarului penal nr- s-a dispus, în baza art. 2151Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a-c Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal condamnarea inculpaților și la câte 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis fiecăruia din inculpați exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a-c și e Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 4 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii aplicată fiecăruia din inculpații și pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni determinată conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția fiecăruia dintre inculpați asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor legale privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 346 Cod procedură penală, art. 14 alin. 3 lit. b, art. 998 Cod civil, art. 1000 cod civil au fost obligați, în solidar, cei doi inculpați să plătească cu titlu de despăgubiri părții civile suma de 875,67 lei dobânda legală pe perioada noiembrie 2004 - noiembrie 2005.
În baza art. 191 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru ca să pronunțe această sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Societatea comercială " Com" SRL, cu sediul în B,- a fost înființată și este condusă de către doi asociați, respectiv Daniel și, ambii fiind și administratorii societății.
Obiectul de activitate al societății este comerțul cu ridicata.
În desfășurarea activității sale, societatea și-a deschis un punct de lucru (sediu secundar), în orașul, județul B, fără personalitate juridică, având activitatea de "depozit materiale de construcții și comercializarea lor".
În perioada 1 noiembrie 2003 - 30 noiembrie 2004, la acest punct de lucru au fost angajați 4 cogestionari, după cum urmează: - 1 noiembrie 2003 - 30 noiembrie 2004 (13 luni lucrate), - 1 noiembrie 2003 - 30 septembrie 2004 (11 luni lucrate), - 1 iulie - 30 noiembrie 2004 (5 luni lucrate) și - 1 noiembrie 2003 - 31 ianuarie 2004 (3 luni lucrate).
Prin decizia nr. 224 din 31 octombrie 2003 a fost constituită comisia de inventariere a gestiunii existente în magazinul mixt, care împreună cu gestionarii și, la data de 1 noiembrie 2003 au constatat:
- sold scriptic - 1.053.392.794 ROL;
- sold faptic - 1.052.623.850 ROL.
de inventar în sumă de 768.944 ROL s-a decis de către conducerea societății să fie trecut pe cheltuieli.
Înscrisul constatator al inventarului efectuat în condițiile menționate mai sus, îl reprezintă procesul-verbal încheiat la data de 1 noiembrie 2003 la care au achiesat și co-gestionarii, și.
De asemenea, prin procesele-verbale numerele 225 și 226 din 1 noiembrie 2003, cei trei co-gestionari menționați mai sus și-au exprimat voința de a prelua împreună gestiunea în valoare de 1.052.623.850 ROL.
La data de 31 ianuarie 2004, a încetat raportul de subordonare cu societatea, motiv pentru care, la data de 1 iulie 2004 a fost angajat ca gestionar la același punct de lucru, numitul.
Conform contractelor individuale de muncă, atât inculpații și, cât și învinuitul se obligau să primească, păstreze și să elibereze bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea angajatorului " Com" SRL
La sfârșitul anului 2004, conducerea societății a constatat un dezechilibru în gestiunea magazinului, în sensul că, deși intrau mărfuri, depunerile din vânzări erau tot mai mici, iar stocul faptic de marfă scădea.
Pentru clarificarea situației, conducerea societății a dispus efectuarea unui control contabil la data de 13 noiembrie 2004, constatându-se lipsa în gestiune de 148.938.600 ROL.
La data respectivă, gestionarii au explicat o parte din lipsă, prezentând un caiet în care erau trecuți anumiți clienți care au cumpărat marfă și care nu au plătit contravaloarea.
Pentru recuperarea sumelor respective, gestionarii au primit un termen de 15 zile.
Ulterior, prin deciziile înregJ. sub nr. 198 și 199 din 25 noiembrie 2004, conducerea societății a numit o comisie de inventariere și a dispus efectuarea unui inventar, în perioada 2-3 decembrie 2004, a bunurilor materiale valorice și bănești din gestiunea magazinului en-detail situat în orașul.
Cu ocazia inventarierii s-au constatat prin procesul-verbal nr. 201 din 5 decembrie 2004 următoarele:
- sold scriptic - 913.355.599 ROL;
- sold faptic - 815.427.230 ROL;
- minus în gestiunea de marfă - 97.928.369 ROL.
Fiind audiat cu privire la minusul din gestiune a declarat că, în fapt, nu a desfășurat activitate de gestionar în magazinul respectiv, ci s-a ocupat de paza și îngrijirea autoturismelor societății, aspecte confirmate și de cei doi inculpați.
Însă, inculpații și au recunoscut că au vândut marfa fără a primi prețul de la cumpărători și fără cunoștința conducerii societății, trecându-i pe o listă și urmând să primească banii.
Tocmai din acest motiv, în urma inventarierii, cei doi inculpați au consemnat în acel caiet toate persoanele din listele fiecăruia dintre ei, ce aveau datoria de a plăti contravaloarea mărfurilor.
Până la efectuarea expertizelor contabile dispuse în cauză, societatea prejudiciată a comunicat prin adresa nr. 103 din 17 mai 2005 că a recuperat sumele de 7.810.000 ROL - chitanța nr. - din 5 decembrie 2004 - și 14.873.200 ROL - chitanța nr. - din 5 decembrie 2005, astfel că prejudiciul rămas este de 75.245.169 ROL.
Potrivit expertizei contabile efectuate de expert pentru situația gestiunii la data de 5 decembrie 2004, s-a constatat o diferență în plus la lipsa în gestiune stabilită deja, de 3.869.883 ROL, explicată prin erorile comise la datele de 15 iulie 2004 și 2 decembrie 2004 (cap. II pct. 1 și 2 din expertiză).
De asemenea, prin expertiza contabilă s-a stabilit că documentele de intrare (încărcare) în gestiune ("Nota de și Constatare de Diferențe" care se află la sediul societății din B, nu poată semnătura gestionarilor care au luat în primire mărfurile respective, așa cum prevede formularul și Normele metodologice de întocmire și utilizare a formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă" aprobate prin Ordinul Ministerului Finanțelor. Această situație se datorează faptului că aceste documente () se întocmesc la sediul societății, respectiv în B, apoi un exemplar se trimite la depozitul deschis în orașul.
Pe de altă parte însă, conform fișei postului, gestionarii aveau obligația ca, "în caz de constatare a unor nereguli la recepția mărfurilor privind cantitatea sau calitatea, să întocmească un proces-verbal de recepție privind neregula constatată și adusă la cunoștință imediat administratorului.
Verificările efectuate la sediul societății din B, au stabilit că gestionarii depozitului din orașul nu au întocmit nici un proces-verbal privind constatarea unor deficiențe cantitative sau calitative a mărfurilor primite în gestiune, de unde rezultă că toate mărfurile primite și intrate în gestiune nu au fost cu diferențe cantitative sau calitative.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților este dovedită cu probele adminJ. în cauză.
La dozarea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 2 și persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, valoarea prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe în termenul prevăzut de lege au declarat apel inculpații și.
În motivele de apel inculpații au criticat hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Se susține de către apelanți că nu au traficat și nu și-au însușit bunuri și nici valori și că pentru marfa pe care au vândut-o pe datorie au avut acordul conducerii societății, contravaloarea mărfii date a fost introdusă în casa de marcat sau s-au eliberat chitanțe.
Se mai precizează că datoriile pentru marfa dată au fost încasate după inventarul din luna decembrie 2004.
Prin decizia penală nr. 207 din 18 iunie 2007, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, menținând hotărârea atacată.
În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor este corectă și că în perioada 1 noiembrie 2003 - 30 noiembrie 2004, inculpații și-au însușit și au traficat mărfuri din gestiune, în valoare de 101.798.257 lei ROL săvârșind astfel, infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 2151Cod penal.
S-a reținut, de asemenea, că gestionarii au dat mărfuri pe datorie pentru care țineau un caiet cu evidența cumpărătorilor peste care au vărsat tuș în timpul cercetărilor așa încât nu au mai putut fi găsiți în totalitate restanțierii la plată.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege inculpații au declarat recurs.
Prin motivele de recurs sunt criticate soluțiile date de cele două instanțe, considerându-le ca fiind netemeinice și nelegale.
Se susține că declarația martorului este partizană și subiectivă atunci când afirmă că a luat marfă pe datorie ca și a altor martori, iar recunoașterea inculpaților se referă la lipsa constatată și nu la vinovăția ce li s-a reținut.
Sunt criticate, de asemenea, aspecte legate de modul cum s-a reținut și calculat prejudiciul prin prisma celor două expertize și ca fiind corectă expertiza și nu cea întocmită de expert.
Se mai arată că, în sarcina inculpaților nu se poate reține infracțiunea de delapidare întrucât ceea ce aceștia au luat pe datorie au plătit, ulterior, ca toți ceilalți clienți cărora li s-a dat marfă pe datorie.
Se susține, de asemenea, că nu s-a dovedit că inculpații au traficat în interesul lor sau pentru altul bani, valori sau alte bunuri din gestiune.
Se solicită, ca în rejudecare, să fie casate hotărârile și în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod proc.pen. să fie achitați inculpații, iar prejudiciul urmând să fie rezolvat pe cale civilă.
Recursurile declarate de inculpați sunt nefondate.
Din verificarea celor două hotărâri (fond și apel) și analiza probelor adminJ. Curtea constată că acestea sunt temeinice și legale.
Situația de fapt ca și cea în drept, potrivit probelor adminJ. în cauză au fost corect reținute.
Potrivit raportului de expertiză, inculpații și-au însușit din gestiune și au traficat mărfuri, în valoare de peste 100 de milioane lei. La această sumă de 101.798.257 lei expertul care a verificat gestiunea în perioada 1 noiembrie 2003 - 5 decembrie 2004 a avut în vedere la stabilirea prejudiciului toate documentele contabile, atât cele aflate la societate cât și la gestionari.
Din probe (declarații de martori) rezultă că inculpații au dat mărfuri pe datorie, a căror evidență o țineau pe un caiet separat, peste care s-a vărsat o călimară de tuș în timpul cercetărilor, fiind imposibil de găsit în totalitate restanțierii la plată.
Inculpații au recunoscut lipsa din gestiune, fapt care atrage după sine și vinovăția acestora, vinovăție care este confirmată de probele dosarului și de faptul că inculpații au fost de acord să o recupereze.
Față de aceste considerente și având în vedere disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fostă, fiica lui și, născută la 26 mai 1964 în localitatea, județul B, domiciliată în comuna, județul B, CNP -) și (fiul lui și, născut la data de 4 august 1977 în localitatea, județul B, domiciliat în sat, oraș, județul B, CNP -) împotriva deciziei penale nr. 207 din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosar nr- - sentința penală nr. 41 din 9 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosar nr. 1739/2005.
Obligă fiecare recurent la plata către stat a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.Av.
Tehnored.
2 ex./1 februarie 2008,
Fond:
Apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marius Marcian
