Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.218/
Ședința publică din data de 29 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Valentin Iancu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul T,-, - Sc.A, Ap.17, jud. T și comuna, jud.T, împotriva sentinței penale nr.393 din data de 27 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. 5519/2006 și a deciziei penale nr. 110 din data de 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.215 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:
- recurentului inculpat, pentru care se prezintă avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 115/2007 emisă de Baroul T;
- intimatei parte civilă "" SRL
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat,având cuvântul pentru recurentul inculpat, apreciază că judecata în fața instanței de fond a fost făcută cu procedura nelegal îndeplinită cu inculpatul, procedura fiind realizată prin citarea inculpatului la adresele cunoscute, procedură realizată prin afișare, deși instanța de fond avea cunoștință că inculpatul este plecat din țară, motiv pentru care instanța de fond trebuia să verifice acest aspect.
Pe cale de consecință, solicită admiterea, casarea soluției instanței de fond și trimiterea spre rejudecare aceleași instanțe în vederea îndeplinirii corecte a procedurii de citare așa cum prevăd dispozițiile legale.
În măsura în care instanța nu va împărtăși acest punct de vedere, menține concluziile de la fond și de la apel ca și motive de recurs și anume în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală, solicită achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și instigare la fals în evidențele contabile, întrucât există dubiu în legătură cu săvârșirea acestor două infracțiuni.
Precizează că vizavi de cea de-a două infracțiune a solicitat atât instanței de fond cât și instanței de apel, aplicarea art.181Cod penal întrucât s-au efectuat cercetări față de o altă angajată a societății, iar parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
De asemenea, arată că a solicitat și aplicarea art.181Cod penal și pentru infracțiunea la OUG195/2002, cu motivația că fapta nu prezintă pericol social ținând cont de datele referitoare la persoana inculpatului care este absolvent de studii superioare și poseda cunoștințe pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, însă instanța de control judiciar a motivat că, posedarea acestor cunoștințe nu îndeplinesc condiția pentru aplicarea disp.art.181Cod penal.
Procurorul, având cuvântul, solicită admiterea în parte a recursului formulat dar numai sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art.64 lit."a" teza I-a Cod penal - dreptul de a fi ales în sensul că, în mod greșit instanța de apel a menținut această pedeapsă, în condițiile în care nu a demonstrat necesitatea aplicării ei.
Cu privire la celelalte motive de recurs formulate, apreciază că acestea sunt nefondate și urmează ca instanța să observe că potrivit art.177 Cod procedură penală, inculpatul avea obligația în cazul în care își schimba domiciliul să încunoștințeze instanța de acest aspect.
Față de aceste împrejurări, atât instanța de fond cât și instanța de apel au demonstrat că au îndeplinit procedura de citare cu inculpatul, deci critica formulată și solicitarea privind casarea și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, este nejustificată.
Referitor la fondul cauzei, urmează a se observa că din împrejurările și întreaga economie a dosarului, rezultă fără nici un fel de dubiu faptul că inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și faptul că în mod voit a produs părții civile un prejudiciu.
Solicită a se observa că la pedeapsa aplicată s-au avut în vedere toate circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptelor.
Apreciază că recursul sub aceste aspecte, este nejustificat, solicitând admiterea lui numai în sensul greșitei aplicări a prevederilor art.64 lit."a" Cod penal.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 393 din 27 martie 2007, Judecătoria Tulceaa dispus în baza art. 2151al. 1 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executări pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 557 din 3.03 2003 Judecătoriei Tulcea și s-a dispus executarea în întregime, cumulând-o cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 25 Cod penal raportat la art.43 din Legea 82/1991, cu aplicarea art. 41 al 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 557 din 3.03.2003 a Judecătoriei Tulcea și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa de 6 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute 10 luni închisoare.
În baza art. 78 al. 2 din OUG 195/2002, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 557 din 3.03 2003 Judecătoriei Tulcea și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. a Cod penal, au fost contopite pedepsele de 1 an și 6 luni, 10 luni și 10 luni închisoare în cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal.
Totodată, în temeiul art. 14 și 346 Cod pr. penală în referire la art. 998 - 999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de "" G și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 9434, 921 lei către partea civilă cu titlu de despăgubiri materiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În perioada noiembrie 2003 - mai 2004 inculpatul a desfășurat activitatea de gestionar în cadrul G, punctul de lucru T, având ca atribuții de serviciu recepția, livrarea și manipularea mărfurilor în cadrul depozitului societății. La aceeași societate era angajată și, casier-gestionar, care se ocupa de înregistrarea facturilor de la furnizori și clienți, încasarea mărfurilor facturate, înregistrarea retururilor de la diverși clienți și întocmirea facturilor de retur pentru aceste din urmă cazuri.
A mai reținut prima instanță că în perioada noiembrie 2003 - mai 2004, numita a întocmit un număr de 259 de retururi, care au fost înregistrate atât în evidența informatizată de gestiune cât și în evidența financiar contabilă a părții civile, prejudiciul produs prin neactualizarea stocurilor fiind în sumă de 7.928, 505 lei și TVA aferent de 1.506,416 lei, în total 9.434,921 lei.
Numita a susținut faptul că în perioada noiembrie 2003 - mai 2004, în mod repetat, la cererea inculpatului a efectuat înregistrări inexacte în evidența contabilă a înregistrând suma echivalentă a cantității de marfă care i-a fost indicată de, la retur, pe numele unui agent de vânzare, înregistrare ce a fost operată în evidența contabilă, astfel încât lipsurile din partida inculpatului au fost înlăturate scriptic.
Inculpatul a distribuit marfă din depozit, marfă pe care, cu ajutorul a diferite mijloace de transport, o transporta la agenții comerciali, uneori în zilele de week-end câteodată fiind însoțit de (manipulant în cadrul T), sau cu ajutorul taxiului condus de.
A mai constatat Judecătoria Tulcea că din declarațiile numiților și, administratori ai T și rezultă faptul că, în câteva rânduri, inculpatul s-a prezentat la magazinele lor și a distribuit diferite produse ale și a încasat contravaloarea acestora, fără a emite documente justificative. Procedând de această manieră, inculpatul și-a însușit suma de 94.349.210 ROL din gestiunea G, punct de lucru T, ulterior determinând-o pe să efectueze înregistrări inexacte în evidența contabilă.
În opinia primei instanțe situația reținută în sarcina inculpatului este dovedită cu declarațiile acestuia, date în faza de urmărire penală, declarațiile numitului, reprezentant al G, declarațiile martorilor, și raportul de expertiză contabilă.
A mai constatat Judecătoria Tulcea că la data de 3.03.2004, inculpatul a condus autoturismul cu nr. - în municipiul T, acesta preluându-l pe martorul, de pe strada -, din fața complexului, iar în drum către locul de muncă a fost oprit pe strada - - de un echipaj de poliție.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate, iar Tribunalul Tulcea, prin decizia penală nr. 110 din 25 septembrie 2007, admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală nr. 393/27 martie 2007 Judecătoriei Tulcea, doar cu privire la greșita interzicere, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "c" Cod penal și rejudecând, în baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Tulceaa apreciat că apelul este fondat cu privire la greșita interzicere ca pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal întrucât nu se poate afirma că respectivele fapte îl fac nedemn pe de a exercita profesia pe care a avut-o la momentul anilor 2003 - 2004.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat in termenul prev. de art. 38510alin. 2 cod pr. penală.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul inculpat prin apărător ales, a criticat hotărârile recurate sub următoarele aspecte:
1. nelegala citare a inculpatului la prima instanță;
2. existența unui dubiu privind săvârșirea infracțiunii de delapidare și instigare la fals;
3. lipsa de pericol social al faptei de a conduce pe drumul public a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art. 38514alin. 1 cod pr. penală, art. 38510alin. 21cod pr. penală, curtea va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Cazul de casare prev. de art. 3859pct. 21 cod pr. penală, nu a fost invocat în termen și nu poate fi avut în considerare din oficiu de instanța de recurs, decât cu încălcarea art. 3859alin. 3 cod pr. penală.
2. Critica vizând lipsa de pericol social al faptei nu poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 cod pr. penală, întrucât se critică modul de efectuare al judecății de valoare și nu modul eronat de reținere a faptei, ce nu este contestată.
3. Critica vizând dubiul privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2151cod penal și art. 25 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal, va fi examinat prin circumscrierea cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 cod pr. penală ce ar putea fi avut in vedere în considerare și din oficiu.
În această lumină, curtea constată că instanțele inferioare au administrat probatoriul necesar și au reținut explicit și cu o bună întemeiere faptică, că faptele deduse judecății există și au fost săvârșite cu vinovăție de către inculpat.
Argumentele instanței de fond, care a hotărât condamnarea inculpatului, se bazează pe declarația martorei, coroborată cu verificările încrucișate la beneficiarii mărfurilor distribuite în folos personal de către inculpat.
Simpla alegere asupra existenței unei îndoieli rezonabile vizând greșita rețșinere a situației de fapt, fără un suport argumentativ consistent și fără corespondență cu materialul probatoriu administrat și analizat succesiv de două instanțe judecătorești, nu este suficientă pentru reținerea incidenței cazului de casare prev. deart. 3859pct. 18 cod pr. penală cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost invocat în termen de recurent, instanța de recurs având aptitudinea de a avea sau nu în considerare acest caz, din oficiu, în raport de propria apreciere asupra corectei rețineri a situației de fapt efectuată de instanțele ce au pronunțat hotărârile verificate.
Concluzionând, pentru cele ce preced, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat în municipiul T,-, - Sc.A, Ap.17, jud. T și comuna, jud.T, împotriva sentinței penale nr.393 din data de 27 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr. 5519/2006 și a deciziei penale nr. 110 din data de 25.09.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond.
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./14.05.2008
Președinte:Lucia DragomirJudecători:Lucia Dragomir, Marius Cristian Epure, Valentin Iancu
