Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR. 22
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal, avand ca obiect "delapidare (art.215 ind.1 Cod penal)", promovat de catre partea vătămată SC. SRL. prin administrator impotriva deciziei nr.294/A din 18.10.2007, pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul intimat asistat de av. aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca este al doilea termen de judecata, procedura de citare este legal indeplinita, este prezent inculpatul intimat precum si aparatorul său. Nemaifiind cereri de formulat, constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor in dezbaterea recursului formulat de partea vatamata.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul intimat, sustine ca in recurs s-a cerut aplicarea unei pedepse mai aspre de catre instanță, motivat de faptul că in apel in mod gresit tribunalul nu ar fi avut in vedere gravitatea faptei savarsite de inculpat și a redus pedeapsa de la 3 ani la 1 an inchisoare.
Apreciaza ca recursul este nejustificat, Tribunalul Vasluia facut o analiza corecta a persoanei inculpatului si a faptei pentru care a fost pedepsit.
Mai mult decat atat, crede ca este chiar discutabil din punct de vedere legal faptul dacă recurenta avea dreptul de a formula recurs asupra modului cum s-a aplicat cuantumul pedepsei si modul de executare, ținând cont de calitatea recurentei. Solicita respingerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că recursul partii civile este nefondat pentru că consideră partea civila că sancțiunea de 1 an aplicată inculpatului pentru infractiunea de delapidare nu ar fi corect individualizata față de gravitatea faptei care a savarsit-
Apreciaza decizia Tribunalului Vaslui ca fiind temeinica și in consecinta solicita respingerea recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul intimat sustine că Judecatoria Vaslui nu a ținut cont absolut deloc de probele aduse de el in aparare. Acel depozit cu materiale de constructii, unde a lucrat ca gestionar 2 ani de zile, nu a avut pază niciodată, a avut depozitate materiale în interiorul depozitului și in afara depozitului. Pe timp de noapte putea să treacă orice persoană și să sustragă materiale.
A adus de multe ori la cunostința administratorului că se fură materiale, acesta nu a vrut să ințeleagă și a zis că răspunde el pentru că este marfa lui.
aspect, inventarul a fost facut tot de aceleasi persoane care au ținut gestiunea, lucru care este interzis prin hotarare guvernamentala, expertiza a fost facută la general și care nu demonstreaza că el și-a însușit bunuri sau valori de acolo.
Mai mult, gestionarul care lua în primire de la el, în mai putin de 1 an de zile a ieșit cu 470 milioane lei lipsă tot de la acest depozit, pentru care acelasi articol si aceeasi fapta este de scoatere de sub urmarire penala, iar pe el îl condamnă, ceea ce nu este corect. Solicita a se aprecia.
Depune in instanta o rezolutie de scoatere de sub urmarire penala dată de Judecatoria Bârlad la data de 1 iunie 2007 în dosarul nr.4027/P/2006, privind pe învinuitul, care dupa verificarea si semnarea de catre presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.972 din 20.06.2007 a Judecătoriei Vaslui, în baza art.215 ind.1 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
Pe durata prevăzută de art.71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b și c Cod penal.
În baza art.86 ind.1 și 86 ind.5 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art.86 ind.2 Cod penal.
În baza art.86 ind.3 alin.1 Cod penal, inculpatul trebuie să se supună unor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
d) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
Datele prevăzute la lit. b, c, d se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, art.86 ind.4 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și face cunoscute inculpatului măsurile de supraveghere la care a fost supus.
În temeiul art.14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, cu titlu de despăgubiri, suma de 85.903,89 lei.
S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituită la data de 11 iulie 2006, asupra casei de locuit și asupra unui teren în suprafață de 8600. ambele situate în comuna, județul V, proprietatea inculpatului (ordonanța nr.2434/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui ).
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în sumă de 500 lei au rămas în sarcina inculpatului (apărătorul a fost ales).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 1 iulie 2004 - octombrie 2005, la depozitul de materiale de construcții ce aparține părții civile "Multim" SRL - punct de lucru, a fost gestionar inculpatul, fost coleg de serviciu, în prezent pensionar, cu patronul părții civile; potrivit contractului individual de muncă și fișei postului, gestionarul, respectiv inculpatul avea clar și bine delimitate atribuții de serviciu, respectiv că inculpatul primea marfă pe bază de acte însoțitoare, făcea confruntul scriptic și faptic, înregistra mărfurile, întocmea documentele de ieșire a mărfurilor, iar banii rezultați din vânzare trebuiau depuși zilnic la casieria societății pe bază de monetar.
În perioada 10-12 octombrie 2005 o comisie formată din reprezentanți ai părții civile, în prezența inculpatului și a fiului acestuia, a procedat la inventarierea gestiunii inculpatului, ocazie cu care s-a constatat o lipsă în gestiune.
Pentru a se stabili cauzele lipsei în gestiune și cuantumul exact al lipsei, a fost efectuată în timpul urmăririi penale o expertiză contabilă care a stabilit un prejudiciu de 85.903,89 RON, după ce s-a scăzut contravaloarea mărfurilor degradate, cheltuielilor proprii ale magazinelor și cheltuielile pentru încărcare-descărcare marfă.
Patronul societății s-a constituit parte civilă cu suma de 88.865 RON.
Față de situația de fapt reținută și dovedită, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.215 ind.1 alin.1 Cod penal.
Deși inculpatul a negat comiterea faptei și deși i-a fost încuviințată proba cu martori, acesta nu a putut dovedi că lipsa în gestiune se datorează furturilor de materiale de construcții, pentru că acesta, fost polițist, ar fi depus plângere la poliție, ba mai mult, chiar ar fi putut organiza prinderea hoților.
De asemenea, inculpatul nu a putut dovedi că a suportat cheltuielile cu edificarea depozitului prin cumpărare de materiale și plata manoperei.
În altă ordine de idei, chiar dacă spațiul de depozitare a materialelor de construcții era necorespunzător sau impropriu, ceea ce a dus la degradarea mărfurilor, inculpatul avea la îndemână posibilitatea să rezolve problema cu patronul, cu care de altfel a fost coleg de muncă, sau pur și simplu avea la îndemână demisia.
În perioada cât a fost gestionar, acesta a achiziționat mobile, deși nu a făcut dovada altor surse de venituri în familie. În plus, fiul său a fost găsit vânzând mărfuri.
Apoi, deși nu a avut acordul patronului, inculpatul a vândut marfă pe datorie.
Inculpatul a participat la inventarierea mărfurilor, deși din comisie au făcut parte gestionare angajate ale părții civile (inventarierea nu s-a efectuat după începerea urmăririi penale, pentru că a pornit ca un fapt intern de control, de verificare), deci această activitate nu este lovită de nulitate absolută.
Cu ocazia inventarierii, a fost prezent inculpatul și fiul acestuia.
Pe parcursul urmăririi penale, pentru certitudine s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că inculpatul a avut cunoștință de efectuarea expertizei, că a fost invitat să facă propuneri de obiecțiuni, a pus la dispoziție acte și chitanțe și după ce a luat la cunoștință de conținutul raportului, a declarat că nu are de formulat obiecțiuni.
Mai mult decât atât, inculpatul a solicitat și i-a fost încuviințat un supliment de expertiză, la care ulterior a renunțat tacit, prin neachitarea avansului decont expert contabil.
Față de toate considerentele arătate, a rezultat fără putință de tăgadă, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și pentru care i s-a aplicat o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii care să corespundă scopului acesteia, deferit prin art.52 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal. Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, atitudinea oscilantă de recunoaștere în formă voalată a infracțiunii, prin recunoașterea existenței parțiale a prejudiciului, cât și de negare a cunoașterii acestuia, de valoarea prejudiciului, de lipsa de antecedente penale a inculpatului și s-a apreciat că este îndestulătoare o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Pe durata prevăzută de art.71 al.2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal.
Fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.86 ind.1 și 86 ind.5 alin.2 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art.86 ind.2 Cod penal.
La alegerea modalității de executare a pedepsei s-a avut în vedere și cuantumul prejudiciului, care trebuie recuperat, iar o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție l-ar lipsi pe inculpat de această posibilitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că pedeapsa este prea mare în raport cu fapta comisă, împrejurările în care a fost comisă precum și cu elementele care caracterizează persoana inculpatului.
Prin decizia penală nr.294/A/18.10.2007 a Tribunalului Vasluis -a decis:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.972/20.06.2007 a Judecătoriei Vaslui, pe care o desființează în parte, în latura penală.
Rejudecând, condamnă inculpatul la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.215 ind.1 alin.1 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta decizie și fixează termen de încercare 3 (trei) ani, potrivit art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării.
Menține dispoziția privind aplicarea și suspendarea executării pedepsei accesorii, potrivit dispozițiilor art.64 lit. a, b, c, art.71 alin.5 Cod penal.
Înlătură dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.
În luarea acestei decizii instanța de apel a argumentat după cum urmează:
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, tribunalul consideră că, raportat la vârsta inculpatului care are peste 54 de ani, nu a avut niciodată antecedente penale, ba dimpotrivă a fost cunoscut ca un om corect, cu o bună comportare în societate și familie, s-ar fi impus aplicarea unei pedepse mai mici, coborâtă spre minimul special prevăzut de lege.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpat și va desființa în parte, în latura penală sentința penală nr.972/2007, iar apoi rejudecând cauza, va dispune în conformitate cu dispozițiile art.215 ind.1 alin.1 Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă coborâtă până la minimul special prevăzut de lege.
În baza art.81 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta decizie și se va fixa un termen de încercare potrivit art.82 Cod penal.
În termen legal această decizie a fost atacată cu recurs de partea civilă Multim Bîrlad, prin reprezentanții săi legali, fiind criticată ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei de către instanța de apel. Se solicită menținerea pedepsei aplicată de instanța de fond care este judicios individualizată, în raport cu fapta inculpatului și elementele care caracterizează persoana inculpatului.
Analizând decizia atacată, sub aspectul criticilor formulate de partea civilă și a legalității ei, instanța de recurs constată că recursul este nefondat din următoarele motive:
Solicitarea părții civile-recurente, de casare a deciziei instanței de apel și menținerea pedepsei aplicată de instanța de fond nu poate fi primită de instanța de recurs, cu motivarea că în cadrul complex de individualizare a pedepselor, instanța de apel a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, precum și de scopul pedepselor prevăzut de art.52 Cod penal și a aplicat inculpatului o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Această pedeapsă corespunde gradului de pericol social al faptei comise de inculpat și a datelor care caracterizează persoana acestuia, care este la o vârstă înaintată și a avut un comportament bun în familie și societate. Și instanța de recurs are convingerea că pedeapsa aplicată de instanța de apel este necesară pentru prevenția generală și educarea inculpatului, pentru a-l determina ca pe viitor să nu mai comită și alte fapte penale.
Pentru cele ce preced, instanța de control judiciar constată că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, recursul fiind nefondat și pe cale de consecință, în baza art.385 ind.15 lit. b din Codul d e procedură penală urmează să fie respins ca atare.
Partea civilă-recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de partea civilă "Multim", prin reprezentanții săi legali, împotriva deciziei penale nr.294/A din 18.10.2007, a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 140 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu de avocat oficiu care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
-
26.II.2008.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Dan Anton, Elena Scriminți
