Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 2893,-
DECIZIA PENALĂ NR. 220
Ședința publică din data din data de 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
- -
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de condamnata )., fiica lui G și, ns. La 27 octombrie 1969, deținută în Penitenciarul, împotriva deciziei penale nr. 486/20 mai 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea aflată în stare de arest și asistată de avocat, din cadrul Baroului P și intimata BRD- Suc. P, reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, s-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu contestatoarea aflată in stare de deținere.
Curtea, pune în discuția contestatoarei dacă mai deține și alte dovezi din conținutul cărora să rezulte data plecării din țară, în aprilie 2003.
Contestatoarea personal având cuvântul, precizează că nu mai deține alte acte referitoare la data plecării sale din țară.
Avocat pentru contestatoare, depune la dosar în copie xerox rechizitoriul întocmit în dosarul nr. 65/P/2002 de Ministerul Public - - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție.
Solicită acordarea unui nou termen pentru a depune la dosar decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza respectivă, care are directă legătută cu prezentul dosar.
Consilier juridic având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea cererii de acordarea unui nou termen, precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, respinge cererea formulată de apărătorul contestatoarei cu privire la acordarea unui nou termen, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru contestatoare, solicită în temeiul art. 386 admiterea C.P.P. contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 486/20 mai 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Susține că pe parcursul soluționării dosarului nr. 2893/2005 al Curții de APEL PLOIEȘTI, în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, contestatoarea nu a fost prezentă, ea a fost citată în,-, jud. P, fără a se avea in vedere că aceasta nu mai domicilia la adresa indicată, întrucât imobilul de la această adresă fusese vândut de BRD.
Modalitatea de citare nu a fost îndeplinită în condițiile prevăzute de lege.
Se impunea ca instanța de recurs să dispună citarea acesteia și la adresa din,-, județ P cât și prin afișare la Consiliul Local.
Contestatoarea nu a avut cunoștință de existența prezentei cauze care a fost instrumentată în paralel cu dosarul nr. 65/P/2002, la data de 13 martie 2003 fost convocată la unde a dat o ultimă declarație.
Aceasta a părăsit în mod legal țara în luna aprilie 2004, întrucât pe numele acesteia la data respectivă nu exista nicio interdicție.
Solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 486/20 mai 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, pentru a fi audiată contestatoarea și a-i da posibilitatea să beneficieze de toate drepturile procesuale conferite de lege.
Consilier juridic, pentru intimata parte civilă - - Sucursala P, având cuvântul, precizează că prejudiciul este acoperit și lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea contestației în anulare formulată de.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, precizează că a data de 13 martie 2003, contestatoarea a fost audiată în prezenta cauză de organele de cercetare penală, ocazie cu care a recunoscut săvârșirea faptelor, după care, la o dată ulterioară a părăsit țara.
Instanța de recurs a dispus citarea contestatoarei potrivit disp. art. 177 la C.P.P. toate adresele unde organele de urmărire penală și instanța de judecată au avut cunoștință că se află contestatoarea.
Astfel, s-a dispus citarea acesteia atât în în,-, jud. P, cât,-, județ De altfel, chiar în contestația de față, aceasta a indicat adresa din,-, județ
În sonsecință, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, menținerea deciziei penale nr. 486/20 mai 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca fiind legală și temeinică.
Contestatoarea ). ), având ultimul cuvânt solicită admiterea contestației fiind de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și precizează că a părăsit țara în luna aprilie 2003 pentru a lucra în străinătate, neavând cunoștință despre procesul în cadrul căruia a formulat prezenta contestație.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față:
Contestatoarea ). ), fiica lui G și, născută la 27.10.1969, în prezent deținută în Penitenciarul, județul Paf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 486/20 mai 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul -, invocând existența cazurilor de contestație în anulare prevăzute de art.386 alin.1 lit.a pr.penală.
Contestația în anulare a fost înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 12 decembrie 2008, iar prin încheierea de ședință din data de 11 martie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTI în baza art.391 pr.penală a admis în principiu contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.486/20 mai 2005 pronunțată de aceeași instanță, reținând că sunt întrunite condițiile admisibilității în principiu stipulate de acest text de lege deoarece motivele de contestație invocate sunt dintre cele prevăzute de lege, contestația a fost formulată în termenul prevăzut de lege, iar la dosar au fost depuse dovezile pe care contestatoarea înțelege să-și întemeieze cererea.
Prin aceeași încheiere a fost fixat termenul pentru judecarea pe fond a contestației la 26 martie 2009, cu citarea părților.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că prezenta contestație este formulată în termenul prevăzut de art.388 pr.penală și că îndeplinește toate cerințele legale pentru admisibilitatea în principiu, așa cum acestea sunt prevăzute în art.391 alin.2 pr.penală.
La termenul fixat pentru judecarea pe fond a contestației, contestatoarea a susținut motivele de contestație prevăzute de art.386 lit.a pr.penală, arătând că pe tot parcursul soluționării dosarului nr.2893/2005 al Curții de APEL PLOIEȘTI, finalizat cu pronunțarea deciziei penale nr.486/20 mai 2005 nu a fost prezentă, fiind citată în,-, județul P, fără a se avea în vedere că nu mai domicilia la adresa indicată, întrucât imobilul de la această adresă fusese vândut de
Mai susține contestatoarea că se impunea ca instanța de recurs să dispună citarea și la adresa din,-, județ P cât și prin afișare la Consiliul Local, iar țara a părăsit-o în mod legal în luna aprilie 2003, întrucât pe numele acesteia la data respectivă nu exista nicio interdicție.
S-a solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr. 486/20 mai 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, pentru a fi audiată contestatoarea și a-i da posibilitatea să beneficieze de toate drepturile procesuale conferite de lege.
Curtea examinând pe fond contestația în anulare reține următoarele:
Prin sentința penală nr.309 din 9 decembrie 2004 Judecătoria Sinaia a condamnat pe inculpata ). ), fiica lui G si, născută la data de 27 octombrie 1969, domiciliată in,-, jud. P, în prezent deținută în Penitenciarul la pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215/1 al.1 penal și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 penal, ambele cu reținerea prev. de art. 41 al.2 penal, fapte concurente, urmând ca după contopirea pedepselor, inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, făcându-se aplicarea disp. art. 71 si 64 penal.
In baza art. 348 pr.penală s-au anulat înscrisurile falsificate.
In latură civile, s-a luat act că BRD - - Sucursala P P nu a solicitat despăgubiri civile.
Inculpata a fost obligată la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sinaiaa reținut pe baza probelor administrate că în perioada 18 octombrie 1999-23 decembrie 2002, inculpata ). ) a îndeplinit funcția de director al Agenției, aparținând de Banca BRD- - Sucursala P și prin manopere frauduloase, fals în înscrisuri sub semnătură privată, desființat cinci depozite ( conturi) și și-a însușit suma totală de 1.999.969.706 lei.
S-a constatat că la data de 18 noiembrie 2002, inculpata întocmind în fals documente bancare privind lichidarea depozitului constituit de martora R și ordinul de plată pentru suma de 600.000 lei prin care se atestă în mod nereal, voința de lichidare a depozitului precum și ridicarea sumei și ulterior, la data de 20.11.2002 constituit din nou un depozit pe numele acesteia, pentru aceeași sumă și în aceleași condiții contractuale.
Ca urmare a unor deficiențe în activitatea profesională, inculpata a fost suspendată din funcție la data de 22.12.2002, fiind delegată la Sucursala Pa B RD- pentru o perioadă de 30 de zile, dar la data de 27.12.2002 a fost rechemată pentru o singură zi, întrucât casiera se afla în concediu medical, ocazie cu care, inculpata în același mod, prin falsificarea documentelor bancare de lichidare și a ordinelor de plată a lichidat și încasat patru depozite bancare constituite de martora, însușindu-și suma totală de 1.99.969.706 lei.
Prima instanță a mai reținut că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor la data de 13 martie 2003 cu ocazia efectuării actelor premergătoare de către controlul intern al băncii și depus la casieria Agenției suma totală de 59.500 dolari, acoperind întreg prejudiciu cauzat, ulterior inculpata s-a sustras urmăririi penale, fiind dată în urmărire generală prin ordinele nr. -/13 martie 2003 și -/4 aprilie 2003 ale IPJ
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, criticând sentința pronunțată, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea aspre în raport de recunoașterea faptelor și acoperirea integrală a prejudiciului.
Tribunalul Prahova prin decizia penală nr. 212/11.03.2005 a respins ca
nefondat apelul inculpatei, cu motivarea că situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost corect reținute iar la individualizarea pedepselor s-au respectat criteriile prev. de art. 72 si art. 52 penal.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpata, reiterând critica din apel referitoare la cuantumul pedepselor aplicate, solicitând casarea hotărârilor, reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării art. 86/1 penal, privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia penală nr. 486/20 mai 2005 (împotriva căreia s-a exercitat prezenta contestație în anulare) a respins ca nefondat recursul inculpatei, constatând că situația de fapt, modalitățile concrete ale săvârșirii infracțiunilor, precum și vinovăția recurentei au fost corect reținute de cele două instanțe, fiind dovedite cu întregul material probator administrat în cauză, apreciindu-se de asemenea că încadrările juridice stabilite sunt legale.
S-a constatat de asemenea că s-a făcut o justă aplicare si interpretare a prevederilor art. 52 si 72 penal, ținându-se seama atât de pericolul social ridicat al faptelor comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, dar și de persoana inculpatei care în calitate de director al Agenției, pendinte de Banca Română de Dezvoltare P, prin manopere frauduloase - note de lichidare și ordine de plată falsificate, semnând prin imitarea semnăturilor pe titularii celor 5 depozite, și-a însușit suma totală de 1.999.967.706 lei pe care i-a folosit în interes personal, ceea ce a demonstrat atât gravitatea infracțiunilor săvârșite dar și periculozitatea socială a inculpatei care prin activitatea sa infracțională a adus grave prejudicii instituției bancare în cadrul căreia își desfășura activitatea creând neîncrederea depunătorilor pentru sumele depozitate la aceste instituții.
Curtea a considerat că în mod legal s-a dispus executarea pedepsei în regim privativ de libertate, aceasta fiind singura modalitate de asigurare a scopului educativ preventiv al pedepsei.
Curtea, examinând pe fond contestația, referitor la cazul de contestație în anulare prevăzut de art.386 lit.a pr.penală,invocat de către contestatoare, constată că prezenta contestație urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.386 alin.1 lit.a pr.penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face cotestație în anulare atunci când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Așa dar, textul sus menționat are în vedere doar greșta îndeplinire a procedurii de citare în fața instanței de recurs și doar la termenul la care s-a judecat cauza în recurs.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că cerințele acestui text de lege nu sunt îndeplinite, deoarece la termenul din 20 mai 2005, când s-a judecat cauza în recurs, pronunțându-se decizia penală nr.486 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI (decizie atacată pe calea contestației în anulare), procedura de citare cu condamnata-contestatoare a fost îndeplinită la adresa din,-, județ P, cât și prin afișare la Consiliul Local, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 15-16 din dosarul de recurs.
Mai mult decât atât, la adresa sus-menționată din, dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost semnată personal de către, mama condamnatei.
În acest sens, se observă că adresa din -, a fost indicată în însăși cererea de recurs ce a fost formulată și semnată (până la dovada contrară) de către condamnată, astfel încât instanța de recurs, dispunând citarea acesteia la adresa indicată în cererea de recurs, cât și prin afișare la Consiliul Local, nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale ce reglementează citarea părților la judecată, astfel încât nu se poate constata că la termenul din 20 mai 2005 procedura de citare a condamnatei nu ar fi fost îndeplinită conform legii.
Este adevărat că în cursul urmăririi penale, condamnata-contestatoare a dat o singură declarație în fața lucrătorilor de poliție la data de 13.03.2003 (filele 15 - 20 dosar urmărire penală), după care împotriva sa a fost emis un ordin de dare în urmărire generală cât și un mandat de arestare preventivă la 31 martie 2003 de către Direcția Națională Anticorupție, mandat de arestare ce a fost confirmat, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, prin mandatul de arestare preventivă nr.340/2 iulie 2003 emis de Tribunalul Prahova.
Prin rechizitoriul ce a constituit obiectul trimiterii în judecată în prezenta cauză, s-a dispus citarea condamnatei contestatoare, la domiciliul pe care aceasta însăși l-a indicat, în declarația dată, acela din,-, județ P, iar în cursul judecății în primă instanță la Judecătoria Sinaia, contestatoarea a fost citată la această adresă, cât și prin afișare la Consiliul Local.
Ulterior, formulând apel împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Sinaia, contestatoarea condamnată, a indicat ca loc de citare adresa din,-, județ P, așa cum rezultă din cererea înregistrată la 10.02.2005, aflată la fila 11 a dosarului nr.562/2005 al Tribunalului Prahova.
Ca atare, instanța de apel a procedat la citarea apelantei la adresa pe care aceasta și-a indicat-o și cum o altă adresă nu fusese indicată în cauză, instanța de recurs a procedat în același mod, așa cum de altfel am evidențiat mai sus.
Prin urmare, se constată că pe parcursul soluționării cauzei nu numai în recurs, dar și în fond și în apel, condamnata contestatoare a fost citată la adresa pe care și-a indicat-o, cât și prin afișare la Consiliul Local pe raza căruia a fost săvârșită infracțiunea, fiind respectate în totalitate dispozițiile art.177 alin.2 pr.penală care stabilește că "dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a incidat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat", cât și ca garanție procesuală suplimentară, disp. art.177 alin.4 pr.penală.
țării de către contestatoare a reprezentat un risc asumat, în condițiile în care nu se poate susține că nu a cunoscut despre procesul de față atâta vreme cât a formulat cerere prin care a solicitat citarea la o altă adresă decât cea de domiciliu, ba mai mult, în cursul soluționării cauzei în apel și recurs a beneficiat de asistență juridică prin intermediul apărătorului ales.
În consecință, față de considerentele expuse, Curtea constată că prezenta contestație este nefondată, astfel încât urmează a fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele legale stipulate expres și limitativ în art.386 alin.1 lit.a pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnata ).,fiica lui G și, ns. La 27 octombrie 1969, deținută în Penitenciarul, împotriva deciziei penale nr. 486/20 mai 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Cr.-
4 ex./02.04.2009
1161/2004
Judecătoria Sinaia
562/2005
, R
Tribunalul Prahova
Operator cu date de caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu, Aida Liliana Stan Gabriela
