Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR-
2715/2009
DECIZIA PENALĂ NR.23/
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiectapeluldeclarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.820/F din data de 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.306 din Codul d e procedură penală, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 25 ianuarie 2010, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.820/F din data de 02 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a hotărât astfel:
În baza art.2151alin.1 cu aplic. art.75 alin.2, art.74 lit.b, art.76 și art.41 din Codul penal, a condamnat pe inculpata (fiica lui și, născută la data de 25 aprilie 1964 în comuna, județul I, CNP -) la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.290 cu aplic. art.75 alin.2, art.74 lit.b, art.76 și art.41 din Codul penal, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 luni închisoare.
În baza art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea executării acestei pedepse pe un termen de încercare de 2 ani și 2 luni.
A făcut aplicarea art.71 alin.5 rap. la art.64 lit.a teza finală și lit.b din Codul penal.
În baza art.348 din Codul d e procedură penală, a anulat înscrisurile falsificate, enumerate în raportul de expertiză criminalistică nr.-/21.01.2008, la pct. 1, 2 și 3 din capitolul Concluzii (filele 39-40, vol.I, ).
A luat act că prejudiciul a fost recuperat.
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpată la plata sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată la data de 16 decembrie 2008, prin rechizitoriul nr.2055/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor concurente de delapidare, prevăzută de art.2151alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal, reținându-se în fapt că, în perioada 01 septembrie 2005 - 30 iunie 2007, conform unei rezoluții infracționale unice, în calitate de subofițer administrativ principal I în cadrul Serviciului, Compartimentul al Penitenciarului d e Maximă Siguranță B, și-a însușit suma de 117.239 lei, pe care a ridicat-o personal de la casieria unității, pe baza unor chitanțe pe care le-a falsificat, în vederea achiziției de timbre și plicuri pentru persoanele private de libertate.
Analizând întregul probatoriu al cauzei, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 27 iulie 2007, conducerea Penitenciarului d e Maximă Siguranță Bas esizat organele de urmărire penală cu privire la rezultatul cercetării administrative efectuate în urma constatării unor inadvertențe cu privire la justificarea avansurilor de trezorerie, acordate în vederea achiziționării de timbre și plicuri pentru persoanele private de libertate.
Potrivit procesului verbal de cercetare administrativă nr.18973/13.07.2007, în urma confruntării celor două exemplare ale chitanțelor eliberate de Direcția Regională de Poștă B, Oficiul Poștal nr.16, în perioada mai - iunie 2007, cu privire la achizițiile de plicuri și timbre, s-a constatat o diferență de 6.416 lei, pentru luna mai și respectiv de 2.200 lei, pentru luna iunie, între sumele înscrise în exemplarul nr.2, pus la dispoziție de către oficiul poștal respectiv și exemplarul nr.1, în baza căruia se făcea decontul de către penitenciar.
Cu ocazia audierii sale de către comisia de disciplină, inculpata a recunoscut că a solicitat spre decontare, în cursul lunilor mai și iunie 2007, sume de bani mai mari, în baza unor chitanțe pe care le-a modificat.
Ulterior, extinzând cercetările pentru perioada 01 septembrie 2005 - 30 iunie 2007, comisia de disciplină a constatat un prejudiciu total de 117.239 lei, sumă cu care Penitenciarul d e Maximă Siguranță B s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Potrivit fișei postului, inculpata avea atribuții în prelucrarea primară a datelor din contabilitatea Compartimentului, imprimate, rechizite, elaborarea situațiilor statistice necesare. În acest sens, avea obligația de a ține evidența materialelor de resortul compartimentului, de a verifica existentul real al materialelor pe care le au în primire gestionarii de sector, de a urmări efectuarea inventarierii, de a stabili nevoile de materiale ale sectorului.
La dosar au fost atașate exemplarele nr.2 ale chitanțelor eliberate de Direcția Regională de Poștă B reprezentanților părții civile, care au achiziționat timbre și efecte poștale de la subunitățile poștale subordonate.
Prin ordonanța din data de 10 ianuarie 2008, s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, pentru a se stabili dacă exemplarele nr.1 ale chitanțelor respective au fost modificate de către inculpată.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr.-/21.01.2008, întocmit de experți din cadrul Serviciului Criminalistic al Direcției Generale de Poliție a Municipiului B, în urma comparării mențiunilor de pe exemplarele originale ale chitanțelor puse la dispoziție cu aceleași mențiuni de pe exemplarele autocopiative, s-a constatat că primele dintre acestea prezintă modificări. Astfel, s-a constatat că, la majoritatea exemplarelor originale ale chitanțelor, mențiunile cu privire la sume de bani de la rubricile"valoare (inclusiv TVA)"și"din care TVA"au fost modificate prin adăugarea unor cifre noi față de cele de pe exemplarele autocopiative. De asemenea, s-a stabilit că au fost modificate și mențiunile reprezentând sumele în litere, prin completarea noii sume de la rubrica"valoare (inclusiv TVA)". Totodată, prin examinarea comparativă a scrisului inculpatei cu mențiunile adăugate pe exemplarele originale a 39 de chitanțe, s-a demonstrat că modificările respective au fost realizate de către aceasta.
Prin ordonanța din data de 23 ianuarie 2008, s-a dispus și efectuarea unei expertize contabile, pentru a se stabili prejudiciul cauzat Penitenciarului d e Maximă Siguranță B.
Expertiza efectuată de expertul (autorizat ), pe baza a 152 de chitanțe (exemplarele originale și cele autocopiative corespunzătoare) puse la dispoziție de către organele de urmărire penală, a stabilit că prejudiciul total, reprezentând diferența între cheltuielile decontate și cele reale, efectuate pentru achiziția de timbre și plicuri în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță B, este în valoare de 117.239 lei. Totodată, s-a stabilit că prejudiciul creat prin folosirea celor 39 de chitanțe, cu privire la care există certitudinea că au fost modificate de către inculpată, este 39.150 lei.
Inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor, declarând că, din cauza intervalului relativ mare de timp în care a desfășurat activitatea infracțională, nu poate preciza suma de bani pe care și-a însușit- Cu privire la modalitatea de creare a pagubei, inculpata a precizat că, pe lângă atribuțiile de contabil ce îi reveneau conform fișei postului, asigura, în fapt, și aprovizionarea cu timbre și plicuri a penitenciarului. Procedura presupunea întocmirea unui raport de necesitate, în funcție de cererile formulate de deținuți, iar, în baza acestuia, inculpata supunea aprobării comandantului și a contabilului șef un raport cu privire la sumele de bani necesare achiziționării acelor produse, după care se întocmea dispoziția de plată. Sumele de bani erau ridicate personal de inculpată, de la casieria unității. Ulterior, aceasta achiziționa plicuri și timbre de o valoare mai mică decât sumele ridicate drept avans. Pentru a justifica diferența de bani, inculpata modifica exemplarele originale ale chitanțelor, prin adăugiri, până la concurența fiecărui avans ridicat, iar sumele astfel obținute le folosea în interes personal.
Inculpata a mai declarat că doar ea a modificat chitanțele privind achiziția de timbre și plicuri în perioada 10 octombrie 2005 - 26 iunie 2007. Totodată, a declarat că nu poate preciza cu certitudine dacă întregul prejudiciu stabilit prin expertiza contabilă a fost creat de către ea, dar că nu cunoaște ca și alți angajați ai penitenciarului respectiv să-și fi însușit, în aceeași modalitate, sume de bani.
În cauză, au fost audiați martorii, și, toți angajați ai aceluiași penitenciar, care au declarat că nu au avut cunoștință despre faptele săvârșite de inculpată și nu au ajutat-o în vreun fel în desfășurarea activității infracționale.
Pe baza acestui probatoriu, s-a reținut în sarcina inculpatei cauzarea întregului prejudiciu calculat prin raportul de expertiză contabilă. În acest sens, s-a avut în vedere, pe de o parte, că expertul criminalist nu a exclus posibilitatea ca toate chitanțele modificate să fi fost falsificate de inculpată, fapt pe care nici aceasta nu l-a negat, iar, pe de altă parte, că activitatea ei infracțională s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată, constatându-se intercalarea în decursul mai multor luni din perioada analizată a chitanțelor cu privire la care s-a stabilit în mod cert că au fost modificate de inculpată cu celelalte chitanțe de asemenea falsificate.
Inculpata, pe lângă conduita procesuală sinceră, a acoperit întregul prejudiciu în valoare de 115.321 lei, cu sumele de bani obținute din înstrăinarea unui imobil.
În drept, Tribunalul a apreciat că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale celor două infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, în încadrarea juridică menționată în rechizitoriu, dispunând în consecință condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile respective, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, inclusiv faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, reținând în sarcina acesteia, drept circumstanță agravantă, conform art.75 alin.2 din Codul penal, împrejurările că, fiind angajata unui penitenciar, a manifestat îndrăzneală în săvârșirea faptelor și a adus atingere reputației întregului corp al funcționarilor din sistem, dar și în favoarea ei, drept circumstanță atenuantă, potrivit art.74 lit.b din Codul penal, stăruința pe care a depus-o pentru repararea integrală a prejudiciului, prin înstrăinarea unei locuințe care îi aparținea.
În consecință, Tribunalul a apreciat că stabilirea unor pedepse sub minimul special și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante sunt suficiente pentru a realiza reeducarea inculpatei și, în același timp, reprezintă un avertisment ferm pentru aceasta.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 09 octombrie 2009)Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În motivele scrise de apel, redactate la data de 17 noiembrie 2009, Parchetul a criticat sentința atacată pentru netemeinicie, exclusiv sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatei pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina acesteia, solicitând ca, dându-se eficiență dispozițiilor art.80 alin.2 din Codul penal, în raport cu coexistența circumstanțelor agravante și atenuante, pedepsele să nu mai fie coborâte sub minimul lor special, ci să fie stabilite înăuntrul limitelor prevăzute în normele de incriminare, avându-se în vedere, sub acest aspect, și gradul ridicat de pericol social al faptelor, astfel cum este evidențiat de modalitatea concretă în care au fost săvârșite, de perioada îndelungată în care s-a derulat activitatea infracțională (aproximativ 2 ani) și de valoare foarte mare a prejudiciului cauzat.
În dezbaterile asupra apelului (declarat în defavoarea inculpatei), pe lângă susținerea motivului scris anterior menționat, reprezentantul Parchetului a criticat sentința atacată și pentru nelegalitate, solicitând, conform art.334 din Codul d e procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art.288 alin.1 și 2 din Codul penal și respectiv de art.291 din Codul penal, ambele cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, invocând greșita aplicare a circumstanței agravante prevăzute de art.75 alin.2 din Codul penal și a circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.b din Codul penal (aceasta din urmă numai în cazul infracțiunilor de pericol), solicitând, în schimb, cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatei, aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal și, de asemenea, invocând omisiunea interzicerii, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 lit.c din Codul penal.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpatei, care, în declarația dată (consemnată la fila 17 din dosar), și-a menținut poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii tuturor faptelor ce fac obiectul judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele susținute în scris și oral de către acuzare, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Examinând în mod temeinic întregul probatoriu al cauzei, prima instanță a stabilit o situație de fapt corectă, pe care chiar inculpata a recunoscut-o în mod constant (inclusiv în declarația dată în apel) și, de asemenea, a încadrat juridic corespunzător, în infracțiunea de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art.2151alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, acțiunile acesteia, care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de funcționar public (în accepțiunea art.147 alin.1 din Codul penal) în cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță B, în perioada 01 septembrie 2005 - 30 iunie 2007, și-a însușit din gestiune suma totală de 117.239 lei, pe care a folosit-o în interes personal.
În schimb, deși a reținut în mod corect că, în fapt, pentru a-și asigura însușirea sumei de bani anterior menționate, inculpata a falsificat, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, exemplarele originale ale chitanțelor eliberate de Poșta Română, cu ocazia achiziționării de timbre și plicuri pentru persoanele private de libertate, menționând, în cuprinsul acestora, de regulă prin adăugirea unei cifre, sume mai mari decât cele efectiv achitate (conform exemplarelor autocopiative), chitanțele respective fiind ulterior prezentate de către inculpată pentru înregistrare în contabilitatea penitenciarului, în vederea justificării încasării de către aceasta a contravalorii plăților nereale pretins efectuate, prima instanță a încadrat juridic greșit acțiunile respective în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
În acest sens, Curtea reține că, din însuși cuprinsul chitanțelor în discuție (atașate în original în volumul III al dosarului de urmărire penală), rezultă că acestea au fost eliberate de Poșta Română, care, potrivit art.1 alin.4 din actul său constitutiv, anexă la HG nr.371/1998, este o"societate comercială naționalăde interes public"și, prin urmare, constituie o unitate dintre cele la care se referă art.145 din Codul penal.
De asemenea, potrivit art.150 alin.2 din Codul penal, înscrisurile care emană de la o astfel de unitate sunt"înscrisuri oficiale", astfel că falsificarea acestora, prin alterare (după cum, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a procedat inculpata, care a modificat scriptic, în sensul majorării lor, sumele menționate în chitanțele respective, drept contravaloare a timbrelor și plicurilor achiziționate), realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art.288 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
Reținerea formei agravate a acestei infracțiuni, reglementată în alin.2 al art.288 din Codul penal, este impusă de întrunirea cumulativă a ambelor condiții pe care le prevede textul normativ în discuție, respectiv calitatea de funcționar, chiar public, a inculpatei (în accepțiunea art.147 alin.2 din Codul penal) și săvârșirea de către aceasta a acțiunilor de falsificare în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care, conform chiar fișei postului (filele 23-24 din volumul I al dosarului de urmărire penală), inculpata avea, ca astfel de atribuție, obligația să justifice toate cheltuielile efectuate pe linia aprovizionării (pct.15 din fișa respectivă), or, în speță, alterarea materială a conținutului chitanțelor în discuție a urmărit tocmai justificarea în contabilitate a sumelor de bani ridicate de inculpată drept contravaloare a unor cheltuieli de aprovizionare, pe care, în realitate, nu le-a făcut decât într-un cuantum mult mai mic.
De asemenea, folosirea de către inculpată, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a înscrisurilor pe care le-a falsificat, în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a justifica în contabilitate însușirea frauduloasă a sumelor reprezentând, în fiecare caz, diferența între cheltuielile pretins efectuate cu achiziția de timbre și plicuri (conform conținutului alterat din exemplarele originale ale acestora) și cheltuielile reale (dovedite prin exemplarele autocopiative, rămase în posesia furnizorului), realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art.291 teza I cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
Sub acest aspect, trebuie menționat că, dacă în cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 din Codul penal, folosirea înscrisului fals de către persoana care l-a falsificat constituie chiar un element constitutiv al infracțiunii respective și se absoarbe ca atare în aceasta, în schimb folosirea unui înscris oficial fals de către persoana care l-a falsificat realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni distincte față de cea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 din Codul penal și, de regulă, concurentă cu aceasta, respectiv al infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 din Codul penal.
Drept urmare, Curtea, în temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.291 teza I cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
II. În ceea ce privește individualizarea pedepselor principale, Curtea constată, în primul rând, că este nelegală reținerea în sarcina inculpatei a circumstanței agravante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 din Codul penal, care se referă la xistența unor împrejurări, altele decât cele ce constituie circumstanțe agravante legale, care imprimă faptei săvârșite un caracter mai grav.
Astfel, din motivarea primei instanțe, rezultă că aplicarea acestei circumstanțe a fost determinată exclusiv de împrejurarea săvârșirii faptelor de către inculpată în exercitarea atribuțiilor specifice serviciului său. Or, împrejurarea respectivă este tocmai aceea care a determinat încadrarea juridică a faptelor în cele trei infracțiuni anterior menționate (ca element constitutiv al acestora), aplicându-se ca atare regimul lor sancționator mai sever, motiv pentru care ea nu mai poate valorificată, în mod distinct, în defavoarea inculpatei.
În același timp, din punct de vedere teoretic, urtea apreciază că, dat fiind caracterul extrem de vag al împrejurărilor la care se referă dispozițiile art.75 alin.2 din Codul penal, acestea contravin principiului general al legalității incriminării (prevăzut în art.2 din Codul penal), sub aspectul lipsei de previzibilitate a legii, întrucât, deși instituie o cauză de agravare a pedepsei, operând exclusiv în defavoarea persoanei inculpate, ele nu determină în concret situațiile în care fapta acesteia prezintă un caracter mai grav decât cel ce rezultă din însăși norma de incriminare.
În al doilea rând, Curtea constată că este nelegală reținerea în favoarea inculpatei a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.b din Codul penal, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.290 din Codul penal (în încadrarea juridică stabilită de către prima instanță) și, ca atare, aceasta nu poate fi aplicată nici cu privire la infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 și 2 și respectiv de art.291 teza I din Codul penal (în încadrarea juridică stabilită de către instanța de apel).
În acest sens, Curtea are în vedere că infracțiunile anterior menționate sunt infracțiuni de pericol, iar nu de rezultat, și, ca atare, nu sunt susceptibile de a cauza, prin ele însele, un prejudiciu, astfel încât reținerea circumstanței atenuante în discuție, care se referă tocmai la repararea pagubei pricinuite (singura împrejurare reținută sub acest aspect de către prima instanță) este lipsită de orice temei legal.
În schimb, este legală și, totodată, pe deplin justificată reținerea acestei circumstanțe atenuante judiciare cu privire la infracțiunea prevăzută de art.2151alin.1 din Codul penal, întrucât inculpata a reparat deja, în totalitate, prejudiciul cauzat prin fapta de delapidare, achitând voluntar, în cursul judecății în primă instanță, întreaga sumă de bani cu care a păgubit penitenciarul parte civilă, conform datelor comunicate de către Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 B (fila 78 din dosarul de fond).
În al treilea rând, Curtea constată că, în cazul tuturor celor trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatei, potrivit considerentelor anterior expuse, se impune și aplicarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.c din Codul penal, având în vedere conduita ei procesuală, constant sinceră și pe deplin cooperantă cu organele judiciare, care a permis lămurirea rapidă și completă a situației de fapt.
În al patrulea rând, dând eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante judiciare anterior menționate, Curtea nu poate ignora totuși gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite de inculpată, care este unul suficient de ridicat pentru a reclama aplicarea unor pedepse mai mari decât cele stabilite de către prima instanță, sens în care reține că activitatea infracțională s-a derulat, după același mod de operare, pe parcursul a aproximativ 2 ani și a încetat doar ca urmare a unui control administrativ intern și, de asemenea, că prejudiciul cauzat, deși între timp integral recuperat, are o valoare foarte mare (117.239 lei).
Curtea nu consideră însă întemeiată solicitarea acuzării de a nu se coborî pedepsele sub minimul lor special, constatând, în aplicarea dispozițiilor art.80 alin.2 din Codul penal, că, deși circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatei coexistă într-adevăr cu două cauze legale de agravare a răspunderii penale (forma continuată și concursul de infracțiuni), atitudinea procesuală sinceră și cooperantă a acesteia și, mai ales, repararea integrală a prejudiciului, prin demersuri voluntare ale inculpatei, constituie argumente pertinente pentru a se aprecia că aceasta a realizat deja consecințele acțiunilor sale ilicite, însușindu-și-le cu responsabilitate și, ca atare, că îndreptarea sa se poate realiza chiar prin aplicarea unor pedepse mai puțin severe.
Drept urmare, rejudecând cauza în fond, conform art.345 din Codul d e procedură penală, Curtea, făcând și aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d și e din Codul penal, o va condamna pe inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de delapidare, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și respectiv la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de uz de fals, pedepse pe care le va contopi, potrivit art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, dispunând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 6 luni închisoare.
Constatând, asemenea primei instanțe, că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.81 din Codul penal, atât în ceea ce privește durata pedepsei rezultante astfel stabilite, cât și în ceea ce privește lipsa oricărei alte condamnări anterioare a inculpatei și posibilitățile reale de îndreptare a acesteia, chiar fără privare de libertate (aspecte, de altfel, necontestate de acuzare), Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei respective pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 din Codul penal.
Totodată, constatând din oficiu că prima instanță, în mod nelegal, a omis ca, în temeiul art.359 din Codul d e procedură penală, să atragă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate, Curtea va face aplicarea prevederilor respective.
III. În privința pedepselor accesorii, Curtea constată că se impune interzicerea, cu acest titlu, în temeiul art.71 alin.1 și 2 din Codul penal, și a dreptului prevăzut de art.64 lit.c din Codul penal, întrucât inculpata s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor tocmai de funcția pe care o îndeplinea la acel moment (funcționar public cu statul special în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, având atribuții în domeniul contabilității, conform fișei postului), astfel că este legitimă și proporțională o astfel de restricție.
În același timp, având în vedere dispozițiile rt.71 alin.5 din Codul penal, Curtea constată că, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii, atât cele stabilite prin sentința apelată (constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal), cât și cea anterior menționată.
IV. În ceea ce privește dispoziția de desființare a înscrisurilor falsificate, în temeiul art.348 din Codul d e procedură penală, Curtea constată, din oficiu, că prima instanță, în mod eronat, a indicat, printre aceste înscrisuri, și chitanțele menționate la pct.3 din capitolul "concluzii" al raportului de expertiză criminalistică nr.-/21.01.2008 (filele 39-40 din volumul I al dosarului de urmărire penală), întrucât, potrivit constatărilor expertului (de nimeni contestate și avute în vedere, ca atare, la stabilirea situației de fapt), exemplarele originale ale chitanțele respective nu prezintă modificări față de exemplarele autocopiative corespunzătoare, nefiind prin urmare false.
În consecință, făcând aplicarea acelorași dispoziții legale, Curtea va dispune desființarea, în întregime, numai a înscrisurilor dovedite a fi fost falsificate, astfel cum sunt menționate la pct.1 și 2 din capitolul "concluzii" al raportului de expertiză criminalistică mai sus citat.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va desființa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza pe fond, va proceda în sensul anterior menționat.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate (privitoare la constatarea recuperării prejudiciului și la obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către stat, în primă instanță, potrivit art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală) vor fi menținute, neexistând motive de desființare a acestora.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.820/F din data de 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea prevăzută de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în infracțiunile prevăzute de art.288 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv de art.291 teza I cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.
În temeiul art.2151alin.1 cu aplic. art.41 alin.2, art.74 alin.1 lit.b și c, art.76 alin.1 lit.d și art.80 alin.2 din Codul penal, condamnă pe inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată.
În temeiul art.288 alin.1 și 2 cu aplic. art.41 alin.2, art.74 alin.1 lit.c, art.76 alin.1 lit.e și art.80 alin.2 din Codul penal, condamnă pe inculpată la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată.
În temeiul art.291 teza I cu aplic. art.41 alin.2, art.74 alin.1 lit.c, art.76 alin.1 lit.e și art.80 alin.2 din Codul penal, condamnă pe inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, în formă continuată.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, contopește pedepsele aplicate inculpatei și dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 din Codul penal, interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c din Codul penal.
În temeiul art.81 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 din Codul penal.
În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În temeiul art.359 din Codul d e procedură penală, atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate.
În temeiul art.348 din Codul d e procedură penală, desființează în întregime înscrisurile falsificate (menționate la pct.1 și 2 din capitolul "concluzii" al raportului de expertiză criminalistică nr.-/21.01.2008).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 08.02.2010
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan
