Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 237/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Șerban judecător
- C - - judecător
- - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, împotriva deciziei penale nr. 42/A din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 3 aprilie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13 aprilie 2009, apoi pentru azi, data de 14 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1434/21.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală s- schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei din infracțiunile prevăzute de art. 215/1 alin. 1 și Cod Penal art. 290 alin. 1 în Cod Penal infracțiunile prevăzute de art. 215/1 alin. 1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 290 alin. 1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d a C.P.P. achitat-o pe inculpata de sub acuzația săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art. 215/1 alin. 1 C.P.P. cu aplicarea art. 74 lit. a și b și Cod Penal art. 76 lit. d a Cod Penal condamnat-o pe inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate mai sus pe o durata de 2 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 82.
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. 1 a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b pe durata executării pedepsei iar în baza art. 71 alin. 5 s Cod Penal-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate.
S-au pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 referitoare Cod Penal la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni În termenul de încercare.
În baza art. 346 raportat C.P.P. la art. 998, 999 civ. a obligat pe inculpată să plătească părții civile Asociația de proprietari 406 suma de 1511 lei reprezentând despăgubiri.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a reținut în fapt următoarele:
În anul 1998 inculpata a devenit administrator al Asociației de Proprietari " 406" și a exercitat această funcție până în iunie 2006, când atribuțiile sale au fost preluate de martora. La momentul la care s-a predat contabilitatea asociației s-a încheiat un proces-verbal, ulterior constatându-se că lipsesc sume de bani și că există mențiuni în registrul de casă privitoare la decontarea unor cheltuieli nejustificate.
La data de 16.11.2006 la secția 3 de Poliție din Baf ost înregistrată plângerea formulată de Asociația de Proprietari " 406" în cadrul căreia se reclama faptul că în perioada 2005-30.06.2006 inculpata a produs asociației un prejudiciu în sumă de 10985,58 lei reprezentând decontul unei facturi fictive, a unor materiale folosite în interes propriu, a facturilor telefonice emise pe numele acesteia, a unor cheltuieli de transport taxi în scop personal și respectiv chitanța testare administrator care nu aparține asociației.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în cadrul căreia au fost identificate mai mult nereguli referitoare la înregistrările efectuate de inculpată în registrul de casă al Asociației de proprietari " 406", nereguli care au constat în înscrierea unor cheltuieli efectuate de către inculpată în interes personal precum și înscrierea mențiunii privind achitarea unei facturi către B, factură emisă insa de această societate pentru o altă asociație de proprietari.
În categoria înscrierilor efectuate de către inculpată în registrul de casă care au avut ca efect decontarea unor cheltuieli făcute de aceasta în interes personal expertul a identificat următoarele:
- cheltuieli făcute de inculpată pentru transport, cheltuieli care au fost decontate fără acordul conducerii asociației, în sumă de 359,34 lei reprezentând contravaloarea unor bonuri fiscale emise de societăți care au ca obiect transportul de persoane în regim taxi (62 de bonuri fiscale) și contravaloarea unor abonamente - transport public de persoane (22 de abonamente);
- cheltuielile făcute de inculpată pentru plata unor facturi telefonice emise de pe numele său, în sumă de 1.168,83 lei;
- cheltuieli făcute de inculpată pentru achiziționarea unor produse de curățenie în sumă de 438,93 lei;
- cheltuieli pentru plata unui curs de administrator în sumă de 99 lei.
Trebuie menționat că aceste decontări au fost efectuate începând cu anul 2005, deși inculpata desfășura aceasta activitate începând cu 1998 așa cum s-a arătat mai sus.
Inculpata a justificat decontarea acestor sume de bani prin aceea că s-a mutat din blocul respectiv, că s-a angajat într-un post având un program de lucru care coincidea cu programul regiilor, motive pentru care a solicitat de altfel și schimbarea din funcție, astfel că trebuia să folosească un mijloc de transport mai rapid pentru a se putea deplasa la sediile furnizorilor cu atât mai mult cu cât avea asupra sa sume importante de bani. De asemenea, inculpata precizat ca din motivele mai sus arătate era nevoită să folosească telefonul personal în interesul asociației, astfel că decontarea facturilor telefonice apare ca justificată.
Cât privește materialele de curățenie, inculpata a arătat că a început decontarea acestor sume când nu a mai putut suporta din resursele proprii aceste cheltuieli care de altfel sunt necesare.
Apărările formulate de inculpată nu pot fi primite pentru următoarele motive:
Inculpata trebuia să aibă acordul membrilor asociației pentru decontarea acestor sume de bani, mai ales în condițiile în care acestea au apărut la un moment ulterior (2005) începerii activității sale de administrator (1998). Faptul că a adus la cunoștința președintelui asociației dorința de a nu mai continua activitatea în condițiile în care s-a angajat într-un alt loc de munca și s-a mutat nu o exonerează de răspundere penală, acesta având posibilitatea denunțării unilaterale a contractului încheiat cu asociația de proprietari. Mai mult, în ceea ce privește cheltuielile pentru achiziționarea materialelor de curățenie instanța constată din facturile depuse la dosar că au fost cumpărate și produse care în mod normal nu sunt folosite pentru activitatea de curățenie (detergent automat) pe de o parte, iar pe de altă parte nu există dovada preluării acestor materiale de către persoana care se ocupa efectiv de activitatea de curățenie.
De asemenea, în registrul de casă ținut de inculpată a fost identificată o mențiune privind achitarea sumei de 5.000 lei către B, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. -, factură care s-a dovedit că a fost emisă pentru o altă asociație de proprietari decât cea administrată de inculpată, asociație care de altfel a și achitat factura respectivă.
Apărarea inculpatei conform căreia s-a produs o eroare la momentul înregistrării acestei facturi, dată de faptul că lucra în același birou cu administratorul acestei asociații (martora ) și că obișnuiau să se ajute în sensul că facturile erau plătite de către una din ele pentru ambele asociații nu este confirmată prin probele administrate în cauză. De altfel, în cazul în care o astfel de eroare s-ar fi produs, suma de bani respectivă care nu a fost în realitate plătită pentru achitarea acelei facturi, trebuia să se regăsească la momentul predării gestiunii în contabilitatea asociației, aspect care a fost infirmat atât de expertiza întocmită în cauză cât și de declarațiile martorilor, și.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov.
Prin decizia penală nr. 42/A/10.02.2009 a Tribunalului Brașova fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov împotriva sentinței penale nr. 1434/21.10.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul penal nr-, sentință pe care a desființat-o sub aspectul nereținerii dispozițiilor art. 41 alin. 2 la Cod Penal încadrarea juridică a infracțiunii de delapidare pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, sub aspectul greșitei aprecieri a actualei legi penale ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatei în ceea ce privește pedeapsa accesorie și al neobligării inculpatei la diferență onorariu expertiză contabilă.
Rejudecând în aceste limite, au fost reținute dispozițiile art. 41 alin. 2 Cp la încadrarea juridică a infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, b Cp, 76 lit. d Cp pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei.
S-a înlăturat din dispozitivul sentinței apelate aplicarea art. 71 alin. 1 și 5 Cp și s-a reținut că legea penală anterioară este mai favorabilă inculpatei în sensul art. 13 Cp și în consecință s-a dispus neaplicarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 Cpp, a fost obligată inculpata să plătească d-nei expert suma de 1243 lei reprezentând diferență de onorariu expertiză contabilă nr.- /09.09.2008.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Tribunalul a constatat că prima instanță a dat materialului probator o interpretare corespunzătoare, reținând o corectă stare de fapt, fiind legală încadrarea juridică dată faptei inculpatei care în perioada 01.01.2005 - iunie 2006 și-a însușit suma de 7066,1 lei din gestiunea Asociației de proprietari 406 în infracțiunea de delapidare cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, judicios fiind astfel schimbată încadrarea juridică.
S-a constatat însă că instanța de fond a omis să menționeze dispozițiile art. 41 al. 2 Cod penal ca temei al condamnării inculpatei pentru infracțiunea de delapidare.
Cât privește infracțiunea de fals in declarații prevăzută de art. 290 al. 1 Cod penal, tribunalul a apreciat că este judicioasă reținerea instanței de fond asupra lipsei elementului material al laturii obiective.
În cauză, registrul de casă nu a suferit o contrafacere a scrierii sau subscrierii ori o alterare, dimpotrivă inculpata și-a însușit sumele de bani menționate prin inserarea în registrul de casă a unor documente reale.
Așadar, este incident în cauză relativ la această învinuire temeiul de achitare prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prima instanță a reținut că între momentul săvârșirii infracțiunii si momentul judecării cauzei au fost aduse modificări dispozițiilor art. 71 al. 1 Cod penal, dispoziții potrivit cu care în actuala reglementare a Codului penal (în vigoare de la data de 12.08.2006) condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal și în cazul în care pedeapsa închisorii este suspendată.
Din punct de vedere al criteriilor de determinare a legii mai favorabile, pentru realizarea deplină și corectă a principiului mitior lex, s-a exprimat în doctrină opinia potrivit căreia în analiza legilor succesive sub aspectul sancțiunilor prevăzute pentru fapta săvârșită este mai favorabilă legea care prevede o pedeapsa mai ușoară.
Or, referitor la pedepsele accesorii constatăm că în raport de acest punct de vedere exprimat în literatura de specialitate este mai favorabilă legea penală anterioară (de la momentul comiterii faptei penale) care nu prevede obligativitatea aplicării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a -c Cod penal, pedeapsă alăturată închisorii suspendată condiționat.
S-a considerat că este fondată și solicitarea adresată instanței de apel d e doamna expert contabil privind nedispunerea asupra persoanei care va fi obligată la diferența onorariu expertiză de 1243 lei neachitată până în prezent, sumă care este justificată cu decontul existent la fila 17 dosar apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.
Parchetul a criticat decizia tribunalului pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, arătând că soluția de achitare a inculpatei este greșită. Fapta inculpatei de a falsifica, prin alterarea înscrierilor, registrul de casă al asociației de proprietari și de a folosi înscrisul astfel falsificat se circumscrie - susține parchetul - infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, impunându-se condamnarea inculpatei.
Recursul declarat de parchet este nefondat.
Prin comiterea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, se înțelege denaturarea probelor administrate în cursul procesului, precum și stabilirea unei situații de fapt ce nu este confirmată de probe.
Or, nu se poate reține că instanța de fond și cea de apel ar fi comis o eroare gravă de fapt, pentru a își găsi incidența acest caz de casare. Astfel, instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.
De asemenea, argumentația judecătoriei și a tribunalului cu privire la achitarea inculpatei pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal este în mare parte corectă și curtea și-o însușește, având rezerve numai sub aspectul temeiului juridic al achitării.
Într-adevăr, pentru existența laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal este necesar ca falsificarea înscrisului să fie făcută prin vreunul din modurile arătate în art. 288 Cod penal. Mai exact, este vorba despre contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod.
În speța de față inculpata nu a contrafăcut scrisul sau semnătura și nici nu a produs o denaturare materială a înscrisului respectiv.
Ceea ce a făcut inculpata a fost să ateste în cuprinsul înscrisului respectiv (registrul de casă) împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că a trecut în mod intenționat înscrieri care au avut ca efect decontarea unor cheltuieli făcute de aceasta în interes personal.
Această acțiune a inculpatei nu reprezintă însă nici contrafacerea scrierii ori a subscrierii și nici alterarea înscrisului în orice mod (dar în sens material).
Ar fi vorba de fapt despre acțiunea corespunzătoare elementului material al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 Cod penal, pentru a cărei existență însă în prezenta cauză nu este îndeplinită condiția ca falsificarea să privească un înscris oficial (în sensul art. 150 alin. 2 Cod penal).
Este vorba așadar despre o lacună a legiuitorului, care a omis să incrimineze, deși ar fi fost fără îndoială necesar, acțiunea de falsificare - în sensul falsului intelectual - a înscrisurilor sub semnătură privată.
Ținând seama de aceste aspecte, precum și de principiul legalității incriminării statuat de art. 2 Cod penal, se constată că fapta inculpatei de falsificare a registrului de casă nu este prevăzută de legea penală.
Așadar, temeiul juridic al soluției de achitare ar fi trebuit să fie dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, dar acest aspect nu poate fi cenzurat de instanța de recurs din cauza lipsei vreunui caz de casare.
Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 42/A/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 6 din Protocolul nr. -/2008 se va dispune plata onorariului parțial de 50 lei către apărătorul din oficiu din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 42/A/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 6 din Protocolul nr. -/2008 dispune plata onorariului parțial de 50 lei către apărătorul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu
C
GREFIER,
Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul admiterii recursului declarat de parchet și condamnării inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal.
JUDECĂTOR 3: Elena
Red. - 29.04.2009
Dact. _ 30.04.2009
3 ex.
Opinie separată
în sensul admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, casării parțiale a deciziei Tribunalului Brașov și desființării parțiale a sentinței Judecătoriei Brașov, în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru următoarele considerente:
Fapta inculpatei constă în aceea că în perioada 1 ianuarie 2005-iunie 2006 falsificat prin alterarea scrierilor registrul de casă al asociației, înregistrând în mod nereal 5 facturi fiscale drept cheltuieli ale Asociației de Proprietari pe care o administra, deși inculpata a achiziționat produse de la Metro, pe care le-a folosit în interes personal, precum și bonuri fiscale, reprezentând contravaloarea unor deplasări cu taxiul. De asemenea, inculpata a menționat în registrul de casă suma de 5000 lei justificând cheltuirea acestei sume prin plata unei facturi către B, în condițiile în care, în realitate, factura în discuție a fost emisă de această societate altei asociații de proprietari.
Cu alte cuvinte, inculpata a falsificat prin alterarea înscrierilor în registrul de casă al Asociației de Propietari " 406", în sensul că a efectuat mențiuni nereale în acest registru, folosind înscrisul astfel falsificat pentru a justifica cheltuirea sumei de 7066,1 lei, din gestiunea societății, pe care și-a însușit-o prin delapidare. Această stare de fapt se circumscrie sub aspectul laturii obiective infracțiunii de fals în înscrisuri private, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Atât latura obiectivă a acestei infracțiuni, cât și latura subiectivă a acestei infracțiuni este dovedită de mijloacele de probă administrate în cauză și anume declarațiile inculpatei care se coroborează cu declarațiile martorilor, și, precum și cu raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Prin sintagma "alterarea lui în orice mod", ca una dintre modalitățile arătate în art. 288 Cod penal și la care face trimitere art. 290 alin. 1 Cod penal, apreciez că legiuitorul a avut în vedere orice alterare a înscrisului sub semănătură privată, inclusiv inserarea în cuprinsul acestuia a unor aspecte nereale menite să producă consecințe juridice. În speță, astfel cum am arătat mai sus, inculpata a alterat conținutul registrului de casă pentru a ascunde diferite cheltuieli pe care le-a făcut în interes personal din banii asociației, în sensul că le-a menționat în registru ca fiind efectuate pentru asociație. În aceasta a constat falsificarea înscrisului sub semnătură privată, care este registrul de casă al asociației de proprietari.
Pe cale de consecință, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri private, prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, se impunea condamnarea inculpatei și pentru această infracțiune, alături de infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215/1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, faptele fiind săvârșite în concurs real cu conexitate etiologică (legătură mijloc-scop între infracțiuni).
JUDECĂTOR
Președinte:Alexandru ȘerbanJudecători:Alexandru Șerban, Alina Constanța Mandu, Elena
