Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 259/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 45/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 259
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Corneliu Bogdan Ion Tudoran
JUDECĂTOR 2: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra RECURSULUI declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.597/04.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2010 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.02.2010, dată la care a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.118 din 3 martie 2008/3/03/2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, s-a dispus admiterea cererii reprezentantei Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatelor și.
În baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina fiecăreia dintre inculpatele și, din infracțiunea prevăzută de art.2151al. 1.Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art. 2151al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal
1. În baza art. 2151al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 74 al. 1 lit. a și Cod Penal art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal,a condamnat inculpata la o pedeapsă de 7 (șapte) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art. 71 al. 1.Cod Penal, a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81.Cod Penal,a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 7 (șapte) luni, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 71 al. 5.Cod Penal,a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate în speță.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002 modif. a constatat grațiată executarea pedepsei de 7 (șapte) luni închisoare aplicată inculpatei.
În baza art. 120 al. 2.Cod Penal,a constatat că termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei se reduce la 2 (doi) ani ca efect al grațierii.
2. În baza art. 2151al. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 74 al. 1 lit. a și Cod Penal art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal,a condamnat inculpata la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, cu reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare.
În baza art. 71 al. 1.Cod Penal,a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81.Cod Penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 71 al. 5.Cod Penal,a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale aplicate în speță.
În baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal, care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002 modif. a constatat grațiată executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatei.
În baza art. 120 al. 2.Cod Penal, a constatat că termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei se reduce la 2 (doi) ani ca efect al grațierii.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A constatat integral acoperit prejudiciul în cuantum de 66.598.889 ROL cauzat părții vătămate - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B prin săvârșirea faptei.
În baza art. 14.C.P.P. și art. 346 al. 1.C.P.P. rap. la art. 998. civ.a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea vătămată - parte civilă BCR SA - SUCURSALA SECTOR 3
În baza art. 357 al. 2 lit. c rap.C.P.P. la art. 163.C.P.P. a ridicat măsurile asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpatelor în cursul urmăririi penale, respectiv:
- măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra apartamentului nr. 114 situat în B-,. 58,. 2,. 7, sectorul 4, proprietatea inculpatei, în baza căreia s-a înscris ipoteca asupra imobilului în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr. 1089/31.05.1999;
- măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra bunurilor mobile ale inculpatei (bunuri identificate în cuprinsul procesului-verbal de aplicare a sechestrului/13.07.1999);
- măsura popririi instituită prin ordonanța nr. 1602/2001 din data de 22.04.2002 emisă de Secția 11 Poliție B asupra sumei de 15.433.744 ROL datorată inculpatei de terțul poprit BCR SA - Sucursala Sector 3.
În baza art. 193 al. 1 și 4.C.P.P. a obligat inculpatele și la plata sumei de câte 500 lei fiecare către partea vătămată - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B, cu titlul de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 al. 2.C.P.P. a obligat inculpatele la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: 350 lei în sarcina inculpatei și 450 lei în sarcina inculpatei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata, d-na av., se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatele și au fost salariate ale BCR SA Sucursala Sector 3 B, îndeplinind funcția de administrator de cont, respectiv casier, pentru care li s-au adus la cunoștință sarcinile prevăzute în fișa postului (conform copiilor contractelor de muncă și ale fișelor postului de la 133-144 dup). în această calitate, inculpatele desfășurau operațiuni cu certificate de depozit.
Certificatele de depozit sunt formulare cu regim special, inseriate și numerotate pe carnete cu file detașabile și, fiecare certificat putând fi identificat după seria și numărul înscrise atât pe acestea cât și pe.
Metodologia de lucru cu certificatele de depozit este reglementată de Normele nr. 14/1995 și nr. 15/1995 ale BCR ( 69-74 dup), fiind prezentată detaliat în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală ff. 269 și urm. dup), precum și în cuprinsul notei de constatare nr. 23882/12.05.1998 întocmită de BCR SA - Sucursala Sector 3 ( 44 dup):
Carnetele cu certificate sunt preluate de casieri la începutul programului de lucru de la casieria centrală. Certificatele se vând persoanelor fizice sau juridice prin casierii băncii, pe cupiura dorită, având valori înscrise pe ele între 50.000 ROL și 100.000.000 ROL.
Completarea certificatelor și a cotoarelor se face de către casier, care înscrie dobânda, data emiterii și scadența, aplicând apoi ștampila sa de identificare și semnătura, iar cumpărătorul completează pe parola. Certificatul desprins de se predă clientului, fiind un titlu de valoare la purtător, în cazul căruia cunoașterea parolei este suficientă pentru a proba legitimitatea deținerii, fiind indiferentă identitatea deținătorului.
La sfârșitul programului de lucru, casierul predă cotoarele certificatelor de depozit vândute administratorului de cont, pentru a introduce în baza de date informatică datele de identificare ale acestora: serie, număr, cupiură, data eliberării și a scadenței, dobânda și parola.
sunt apoi înapoiate casierului, care le predă șefului Serviciului spre păstrare până la reluarea operațiunilor în ziua următoare.
Certificatele de depozit se pot răscumpăra de clienți la scadență sau anterior, caz in care se acordă sau nu dobânda, în funcție de momentul la care se face răscumpărarea.
Pentru răscumpărare, clientul se prezintă la administratorul de cont cu certificatul de depozit, indicând parola. Administratorul de cont introduce în calculator seria și numărul certificatului, cupiura și parola indicată de client, iar dacă datele corespund cu cele din baza de date, confirmă operațiunea și listează la imprimantă o cerere de răscumpărare în două exemplare, pe care o semnează și o ștampilează. Ulterior, cererea de răscumpărare este prezentată pentru efectuarea controlului financiar preventiv de către persoana desemnată în acest scop, care verifică procentul de dobândă, semnând la rândul său pe cerere.
Cele două exemplare ale cererii de răscumpărare și certificatele de depozit se predau casierului pentru efectuarea plății. Primind documentele, casierul verifică dacă certificatele corespund cu cele înscrise în cererea de răscumpărare, după care efectuează plata, clientul semnând pe cerere pentru primirea sumei. După efectuarea plății, casierul aplică pe fața certificatului de depozit ștampila "plătit", semnând la rândul său pe cererea de răscumpărare. Certificatul pe care a fost aplicată ștampila "plătit" este anulat, nemaiputând fi prezentat pentru o nouă plată.
La sfârșitul zilei de lucru se întocmesc o serie de documente privitoare la operațiunile de răscumpărare a certificatelor de depozit.
Astfel, casierul întocmește un tabel cuprinzând seriile și numărul certificatelor de depozit răscumpărate pe cupiuri și însumează plățile pe o bandă de control, precum și o situație a plăților totale, cu număr de documente și valoare, pe care o semnează și aplică parafa.
Aceste documente sunt prezentate administratorului de cont pentru a le semna pentru corectitudine în urma realizării punctajului.
Administratorul de cont efectuează la calculator procedura de lucru aferentă închiderii zilei, rezultând, pentru operațiunile de răscumpărare, situația certificatelor răscumpărate și nota contabilă centralizatoare din care reiese totalul încasărilor și totalul plăților aferente certificatelor de depozit.
Administratorul de cont face confruntarea între documentele generate de calculator și cele întocmite de casier, concordanța datelor fiind stabilită prin semnarea de către administratorul de cont a documentelor întocmite de casier.
Ulterior, exemplarul nr. 1 al cererii de răscumpărare, certificatele aferente, monetarul și toate documentele întocmite de casier sunt predate de acesta casierului central, care semnează după verificare pe situația încasărilor și a plăților.
Certificatele de depozit nevândute sunt predate, după verificare, șefului Serviciului.
Exemplarul nr. 2 al cererii de răscumpărare împreună cu situațiile generate la calculator de către administratorul de cont se predau la Serviciul Contabilitate.
Toate documentele de casă, cererile de răscumpărare și certificatele de depozit anexate se îndosariază și se arhivează în tezaurul casieriei.
Potrivit notei de constatare din data de 23.04.1998 întocmită de Centrala BCR ( 142 di), la Sucursala BCR Sector 3 erau încadrați doi administratori de cont care gestionau programul din aplicația informatică "Certificate de depozit", respectiv inculpata și martora, care lucrau în două ture, niciun alt salariat neavând atribuții în legătură cu întocmirea documentelor privind răscumpărarea certificatelor de depozit. în cadrul Serviciului, răscumpărarea certificatelor de depozit era efectuată de trei casieri în programul normal de ghișeu și de un casier în program prelungit.
In zilele de 09 octombrie 1997, 09 și 10 ianuarie 1998 au fost vândute de Sucursala BCR Sector 3 un număr de nouă certificate de depozit cu o valoarea nominală totală de 49.000.000 ROL, unor persoane fizice, având o dobândă de 48%, identificate după cum urmează:
certificat vândut Ia 09.10.1997, cu scadența la 09.04.1998:
- seria - nr. - în valoare de 10.000.000 ROL;
certificate vândute 1^09.01.1998, cu scadența la 09.04.1998:
- seria - nr. - in valoare de 1.000.000 ROL;
- seria - nr. - în valoare de 10.000.000 ROL;
- seria - nr. - în valoare de 10.000.000 ROL;
- seria - nr. - in valoare de 10.000.000 ROL;
- seria - nr. - In valoare de 5.000.000 ROL;
certificate vândute la 10.01.1998, cu scadența la 10.04.1998:
- seria - nr. - in valoare de 1.000.000 ROL;
- seria - nr. - In valoare de 1.000.000 ROL;
- seria - nr. - în valoare de 1.000.000 ROL.
La data scadenței, respectiv 09 și 10 aprilie 1998, titularii celor nouă certificate de depozit s-au prezentat la bancă solicitând răscumpărarea lor.
-se seriile în calculator, s-a constatat că aceste certificate figurau ca fiind răscumpărate la datele de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februiarie 1998.
Prin dezarhivarea cererilor de răscumpărare din baza de date informatică s-au stabilit următoarele:
Certificatele de depozit seria - nr. -, seria - nr. -, seria - nr. -, seria - nr. - și seria - nr. -, vândute la 09.01.1998 și scadente la 09.04.1998, cu o valoare nominală totală de 36.000.000 ROL au fost răscumpărate pe baza cererii de răscumpărare nr. 244/12.01.1998 ( 183 dup), fiind întocmită o singură cerere de răscumpărare pentru toate cele 5 certificate.
Certificatul de depozit seria - nr. -, vândut la 10.01.1998 și scadent la 10.04.1998, cu o valoare nominală 1.000.000 ROL, a fost răscumpărat pe baza cererii de răscumpărare nr. 2322/02.02.1998 ( 185 dup), prin aceeași cerere fiind răscumpărate și certificatele seria - nr. - și seria - nr. -, fiecare cu valoarea de 1.000.000 ROL.
Certificatele de depozit seria - nr. - și seria - nr. -, vândute la 10.01.1998 și scadente la 10.04.1998, cu o valoare nominală totală de 2.000.000 ROL, au fost răscumpărate pe baza cererii de răscumpărare nr. 3046/10.02.1998 ( 185 dup), prin aceeași cerere fiind răscumpărat și certificatul seria - nr. -, cu valoarea de 1.000.000 ROL.
Certificatul de depozit seria - nr. -, vândut la 09.10.1997 și scadent la 09.04.1998, cu o valoare nominală 10.000.000 ROL, a fost răscumpărat pe baza cererii de răscumpărare nr. 2834/06.02.1998 ( 184 dup).
La controlul efectuat în arhiva BCR Sucursala Sector 3, s-a constatat lipsa cererilor de răscumpărare susmenționate și a certificatelor de depozit aferente, cu precizarea că certificatele de depozit seria - nr. - și seria - nr. -, fiecare cu valoarea nominală de 1.000.000 ROL, constatate lipsă la decontul din 02.02,1998, au fost găsite atașate cererii de răscumpărare nr. 3046/10.02.1998, alături de certificatul seria - nr. - și în locul certificatelor de depozit seria - nr. - și seria - nr. -, acestea două neregăsindu-se în arhivă.
Cu ocazia prezentării titularilor celor nouă certificate de depozit la sediul băncii, la data scadenței, în vederea răscumpărării, BCR - Sucursala Sector 3 le-a achitat acestora contravaloarea certificatelor de depozit și dobânda aferentă, în baza unor cereri de răscumpărare de mână (fil. 147-151, 157-160 dup), respectiv suma totală de 55.398.889 ROL (din care s-a reținut impozitul datorat bugetului de stat).
Pe baza datelor stocate în calculator s-a stabilit că toate cererile de răscumpărare menționate anterior au fost întocmite pe administratorului de cont, plățile fiind efectuate de casierul.
Faptul că, la data scadenței, titularii legitimi s-au prezentat la bancă având asupra lor cele nouă certificate de depozit, coroborat cu absența acestor certificate și a cererilor prin care au fost răscumpărate din arhiva unității bancare conduce în mod neechivoc la concluzia că răscumpărările din data de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998 s-au realizat exclusiv pe baza datelor stocate în baza de date a aplicației informatice, așadar fraudulos, fără prezentarea certificatelor de depozit în materialitatea lor.
Astfel, în absența clientului și fără a deține certificatele de depozit, inculpata, administrator de cont, accesa baza de date și efectua răscumpărarea, modificând evidența contabilă în sensul că certificatele apăreau în baza de date ca răscumpărate, iar inculpata, casier, fără a avea documente (respectiv certificatele de depozit), opera sumele respective în situațiile întocmite ca fiind plăți efectuate și le scotea din casă.
In acest mod, cele două inculpate și-au însușit suma totală de 49.564.967 ROL, reprezentând valoarea nominală a celor nouă certificate de depozit de 49.000.000 ROL și dobânda aferentă certificatului de depozit seria - nr. -, în cuantum de 564.967 ROL, prejudiciul cauzat părții vătămate - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B ridicându-se însă la suma de 55.398.889 ROL, majorarea explicându-se prin aceea că, la data scadenței, toate certificatele erau purtătoare de dobândă, aceasta fiind achitată posesorilor legitimi.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauză, în special raportul de expertiză contabilă, răspunsul expertului la obiecțiumle formulate de inculpate și nota de constatare întocmită de BCR Sucursala Sector 3 la data de 12.05.1998, precum și înscrisurile anexate, respectiv copiile certificatelor de depozit răscumpărate fără documente, cererile de răscumpărare dezarhivate din baza de date a aplicației informatice, cererile de răscumpărare de mână, documentele de casă întocmite de inculpata ( 228-264 dup), probe ce stabilesc fără echivoc faptul că răscumpărarea celor nouă certificate de depozit s-a realizat în mod fraudulos, fără documente, cererile de răscumpărare fiind întocmite pe administratorei de cont, iar plățile fiind efectuate de casiera.
In ceea ce privește poziția inculpatelor, acestea săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor.
Astfel, inculpata a arătat că nu are cunoștință de certificatele de depozit răscumpărate ilicit, anterior prezentării titularilor lor la bancă. în apărarea sa, inculpata a invocat faptul că lucra la un calculator ce făcea parte dintr-o rețea, iar biroul în care lucra nu se încuia, apreciind că ar fi fost posibil ca și alte persoane să acceseze calculatorul și să efectueze anumite operațiuni, precizând totodată că toți funcționarii băncii care aveau contact cu cotoarele certificatelor de depozit cunoșteau parolele. De asemenea, a susținut că nu avea o parolă personală pentru accesarea calculatorului, iar în perioada ianuarie - februarie 1998 cele două administratore de cont lucrau simultan, iar nu pe ture. Inculpata a mai precizat faptul că operațiunile efectuate erau verificate atât zilnic, cât și săptămânal și lunar, considerând așadar că eventualele activități ilicite ar fi trebuit descoperite mai devreme.
Inculpata încearcă așadar să acrediteze ideea că o altă persoană ar fi operat în aplicația informatică răscumpărarea celor noua certificate de depozit, aspect ce nu poate fi reținut de instanță, fiind contrazis de probele administrate în cauză.
Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, martora, director adjunct ( 493 dup, 58 di), a arătat că la data faptelor cei doi administratori de cont lucrau câte unul pe tură, iar calculatorul putea fi accesat doar pe baza unui nume de utilizator și a unei parole personalizate, precizând totodată că în perioada respectivă inculpata nu a reclamat niciodată că o persoană neautorizată i-ar fi folosit calculatorul. în același sens, martora, administrator de cont ( 506, 540 dup, 97 di), a arătat că ea și inculpata lucrau pe ture, subliniind că niciodată nu lucrau amândouă simultan cu clienții, în birou fiind un singur calculator care era accesat în baza unei parole cunoscute doar de titular, iar la sfârșitul fiecărei ture erau generate situațiile zilnice, făcându-se astfel diferențierea între operațiunile efectuate de fiecare administrator de cont în parte. De asemenea, martorul, șef serviciu informatică ( 503 dup, 99 di), a precizat că fiecare calculator nu putea fi accesat decât în baza unui nume de utilizator și a unei parole, iar aplicația privind certificatele de depozit nu era instalată decât pe calculatorul aflat în biroul administratorilor de cont, neputând fi accesată de pe alte calculatoare, deși erau legate în rețea.
Coroborând toate aceste mijloace de probă, instanța a reținut că inculpata este cea care a accesat baza de date și a modificat evidența contabilă astfel încât cele nouă certificate de depozit să apară ca fiind răscumpărate. Aceasta deoarece toate cele nouă cereri de răscumpărare apar ca fiind întocmite pe inculpatei, iar probele concordă în sensul că cei doi administratori de cont lucrau câte unul pe tură, aplicația informatică privind certificatele de depozit neputând fi accesată de persoane neautorizate.
La rândul său, inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa ( 396 dup, 56 di), în apărarea sa, inculpata susține că nu a efectuat niciodată plăți fără a avea cererea de răscumpărare și certificatele de depozit atașate acesteia, precizând însă că nu era atribuția sa să verifice concordanța dintre seriile și numerele certificatelor de depozit indicate în cuprinsul cererii și datele de identificare ale certificatelor anexate. A arătat așadar că este posibil să fi fost alte certificate de depozit atașate cererilor de răscumpărare și să nu fi observat discordanțele. Inculpata a mai precizat că, la data faptelor, la Sucursala BCR Sector 3 nu se respectau reglementările privind controlul financiar preventiv, în fapt documentele fiind predate abia la sfârșitul zilei persoanei cu atribuții în acest sens care, formal, aplica viza de control financiar preventiv și semna actele respective, fără a face efectiv verificări. Inculpata a subliniat totodată faptul că la sfârșitul fiecărei zile de lucru documentele de casă și monetarul casierului central, care, după verificare, îi dădea descărcare de gestiunea zilei respective, niciodată nefiind constatate nereguli.
Faptul că inculpata a efectuat plățile în cazul celor nouă certificate de depozit răscumpărate în mod fraudulos este neîndoielnic, aceste plăți fiind menționate în situațiile zilnice întocmite de inculpată însăși. Mai mult decât atât, analiza coroborată a probelor, exclude orice neglijență a inculpatei în efectuarea acestor operațiuni. Astfel, prin apărările formulate, inculpata promovează ideea că este posibil ca cererile de răscumpărare în cauză să fi avut atașate alte certificate de depozit decât cele menționate în cerere, nefiind însă atribuția sa să verifice acest aspect. Or, această apărare nu poate fi reținută față de împrejurarea că, în cazul răscumpărării celor nouă certificate de depozit, particularitatea constă tocmai în aceea că în arhiva băncii nu s-au regăsit cererile de răscumpărare și nici certificatele, fie cele menționate în cerere, fie altele. Chiar daca nu ar fi verificat concordanța dintre datele înscrise în cerere și cele înscrise pe certificatele atașate (deși, potrivit declarațiilor martorelor - f, 464 dup, 62 di, - 497 dup, 63 di, - 547 dup, 80 di, - 544 dup, 82 di, o asemenea verificare era în atribuția casierului), ar fi fost imposibil ca, dintr-o simplă neglijență, inculpata să facă plățile în absența oricăror certificate de depozit, întrucât, potrivit propriilor declarații, după efectuarea plății aplica ștampila "plătit" pe certificate, astfel încât acestea ar fi trebuit să se regăsească în tezaur. Relevante sunt și susținerile inculpatei, în sensul că au fost câteva situații în care inculpata a răscumpărat personal anumite certificate de depozit, însă nu era vorba de sume însemnate de bani, operațiunile nefiind neobișnuite, susțineri ce excud posibilitatea ca inculpata, prin anumite manopere, să o fi indus în eroare pe casiera la răscumpărarea celor nouă certificate de depozit în cauză.
de gestiune acordată de casierul central la sfârșitul fiecărei zile în mod evident nu determină exonerarea de răspundere pentru săvârșirea unor acte ilicite, acest aspect fiind nerelevant în speță, cu atât mai mult cu cât verificările efectuate de casierul central vizau strict situațiile zilnice întocmite, respectiv concordanța dintre totalul plăților, totalul încasărilor și monetar. In ceea ce privește declarația martorei, casier central, dată în fața instanței ( 83 di) în cuprinsul căreia arată că, deși nu verifica certificatele de depozit, cererile de răscumpărare erau verificate de ea, în materialitatea lor, astfel încât ar fi observat absența acestora, instanța apreciază că aceste susțineri nu corespund adevărului, în măsura în care nici cererile de răscumpărare nu au fost regăsite în tezaur, iar casierul central, după îndosarierea documentelor, le în tezaur, unde accesul era restricționat, nefiind plauzibilă teza că documentele ar fi fost sustrase după momentul arhivării. Mai mult decât atât, susținerile martorei sunt contrazise și de nota de constatare întocmită de Centrala BCR ( 142 di), unde se menționează că numita, casier central, nu a verificat concordanța dintre numărul de documente de plată primite de la casierul plătitor și benzile de control, încălcând obligațiile din fișa postului, motiv pentru care i-a fost aplicată și o sancțiune disciplinară ( 127 di).
În ceea ce privește respectarea reglementărilor ce instituiau obligativitatea controlului financiar preventiv, într-adevăr, probele administrate în cauză confirmă susținerile inculpatei în sensul că acesta se efectua doar formal, la sfârșitul programului, și nu anterior efectuării plăților (în acest sens, instanța are în vedere declarațiile martorelor și, precum și nota de constatare întocmită de Centrala BCR - 142 di), însă acest aspect nu este de natură a diminua răspunderea inculpatei, ci explică cel mult contextul în care a fost posibilă prejudicierea băncii de către cele două inculpate, asemenea deficiențe fiind de natură a facilita operațiunile ilicite.
Faptul că cele două inculpate au acționat în baza unei înțelegeri prealabile rezultă neîndoielnic din însuși modul de săvârșire a faptei, răscumpărarea frauduloasă a certificatelor de depozit, fără documente, fiind imposibil de realizat în absența unei conlucrări între administratorul de cont și casierul plătitor, funcționari care, prin natura atribuțiilor lor, ar fi trebuit să exercite un control reciproc. Or, în speță, acest control reciproc nu s-a realizat, fiind dimpotrivă înlocuit cu o înțelegere frauduloasă între cele două inculpate. Semnificativ este faptul că doar la nivelul administrator de cont - casier se verificau certificatele de depozit și cererile de răscumpărare în materialitatea lor, casierul central și serviciul contabilitate verificând doar soldurile (concordanța dintre totalul benzii documentelor de casă și totalurile din situația încasărilor și plăților), așa cum reiese din declarațiile martorilor, contabil șef ( 485 dup, 61 di), șef serviciu contabilitate ( 478 dup, 78 di), casier central ( 499 dup, 83 di), ceea ce explică și faptul că operațiunile ilicite nu au fost descoperite decât în momentul în care s-a prezentat primul client ce a solicitat răscumpărarea, la scadență, și s-a constatat că certificatul de depozit figura în baza de date ca fiind răscumpărat la o dată anterioară, deși acesta nu fusese anulat prin aplicarea ștampilei "plătit".
Nu în ultimul rând, instanța reține că în faza de urmărire penală inculpata a fost examinată la biodetectorul stresului emoțional, iar în urma examinării s-a concluzionat că răspunsurile sale la întrebările critice ale cauzei au provocat în traseele diagramelor obținute modificări semnificative ale stresului emoțional, care constituie indicii ale comportamentului simulat ( 435 dup).
Coroborând toate aceste mijloace de probă, instanța a reținut așadar că inculpata, cu intenție și în înțelegere cu inculpata, a efectuat plățile corespunzătoare răscumpărării celor nouă certificate de depozit, fără a deține documente justificative, și a înscris date false în situațiile zilnice în scopul de a ascunde operațiunile ilicite.
În privința certificatelor de depozit aparținând părții vătămate, instanța a reținute următoarele:
Partea vătămată a cumpărat la data de 11 august 1997 de la Sucursala BCR Sector 3 un număr de cinci certificate de depozit la purtător, cu valoarea nominală totală de 6.700.000 ROL și scadența la data de 11 noiembrie 1997. Profitând de faptul că partea vătămată avea o vârstă înaintată, 75 de ani în 1997, sub pretextul de a-i oferi ajutor, inculpata a convins-o pe aceasta să îi remită certificatele de depozit, luând cunoștință și de parolă (). La data scadenței, 11 noiembrie 1997, inculpata i-a spus părții vătămate că nu poate efectua la acel moment operațiunea de răscumpărare, invitând-o ulterior la sediul băncii. în perioada 20 - 29 noiembrie 1997, inculpata a răscumpărat ea însăși certificatele de depozit aparținând părții vătămate, în schimbul sumei de 7.400.000 ROL (6.700.000 ROL valoarea nominală și 700.000 ROL dobânda aferentă). Ulterior, în perioada 15 - 22 decembrie 1997, inculpata a cumpărat 13 certificate de depozit cu parola, cu valoarea nominală totală de 7.400.000 ROL, pe care le-a răscumpărat la data de 31 decembrie 1997, primind contravaloarea de 7.400.000 ROL.
La data de 09.01.1998, inculpata a invitat-o telefonic pe partea vătămată la sediul băncii și i-a predat acesteia un singur certificat de depozit seria - nr. - cu valoarea nominală de 10.000.000 ROL, spunându-i că l-ar fi cumpărat în schimbul celor deținute anterior de clientă. Certificatul respectiv ( 265 dup) era însă falsificat în mod vizibil, ștergându-se datele înscrise inițial cu pastă albă corectoare, și înscriindu-se la rubrica "dobânda" - 48%, la rubrica "data eliberării" - 09.01.1998, iar la rubrica "scadența" - 09.04.1998. De asemenea, inculpata a aplicat ștampila personală de identificare.
Verificându-se cotorul certificatului de depozit seria - nr. - și baza de date a băncii, s-a stabilit că acesta a fost vândut la data de 22 mai 1997 cu parola "", fiind răscumpărat de titular la scadență, 22 august 1997, în baza cererii de răscumpărare nr. 43736/22.08.1997. La documentele de casă atașate cererii de răscumpărare nr. 43736 nu a fost găsit certificatul de depozit sus-menționat, acesta fiind însușit de inculpata, falsificat și predat părții vătămate.
La data de 06 mai 1998, partea vătămată s-a prezentat la sediul BCR - Sucursala Sector 3, solicitând răscumpărarea certificatului de depozit seria - nr. -, aflat asupra sa, iar după stabilirea împrejurărilor în care clienta a intrat în posesia acestuia, banca i-a achitat suma de 11.200.000 ROL, reprezentând valoarea nominală și dobânda aferentă, sumă ce constituie prejudiciu pentru partea vătămată - parte civilă BCR SA -Sucursala Sector 3, cauzat prin activitatea ilicită a inculpatei.
Situația de fapt astfel reținută se întemeiază pe declarațiile părții vătămate ( 63, 65 dup, 125 di), potrivit cărora i-a remis inculpatei certificatele sale de depozit, primind ulterior de la aceasta un certificat cu valoarea de 10.000.000 ROL, fără a observa însă că prezenta modificări vizibile, susțineri ce se coroborează cu declarațiile inculpatei de recunoaștere a săvârșirii faptei (filele 329, 348 dup, 54 di), aceasta precizând că partea vătămată, fiind în vârstă, i-a încredințat certificatele sale de depozit, pe care le-a răscumpărat personal, fără acordul clientei, contra sumei de 7.400.000 ROL, reprezentând valoarea nominală și dobânda aferentă. A mai arătat că ulterior a falsificat un certificat de depozit răscumpărat cu valoarea nominală de 10.000.000 ROL pe care i 1-a predat părții vătămate. La reținerea situației de fapt, instanța a avut în vedere și tabelul desfășurător al certificatelor de depozit cumpărate și răscumpărate cu parola, în perioada 02 februarie 1996 - 31 decembrie 1997 (filele 75-78 dup), precum și copia cotorului certificatului de depozit seria - nr. - ( 79 dup). Susținerile inculpatei în sensul că ar fi acționat în acest mod la sugestia directorului Sucursalei BCR Sector 3, martorul, cu care ar fi întreținut o relație extraconjugală la acel moment, căruia i-ar fi remis o parte din bani și care i-ar fi predat ulterior certificatul de depozit seria - nr. -, nu pot fi reținute de instanță, nefiind confirmate de niciuna din probele administrate în cauză. Mai mult decât atât, aceste susțineri sunt complet irelevante pentru stabilirea vinovăției inculpatei în săvârșirea faptei.
A concluzionat prima instanță că, în drept, fapta inculpatei - constând în aceea că, la data de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998, în calitate de administrator de cont la BCR SA - Sucursala Sector 3, accesat baza de date informatică și a modificat evidența contabilă astfel încât noua certificate de depozit cu o valoare nominală de 49.000.000 ROL să apară ca fiind răscumpărate, însușindu-și împreună cu inculpata contravaloarea acestora și dobânda aferentă, în sumă de 49.564.967 ROL, iar în perioada 20 - 29 noiembrie 1997, răscumpărat cinci certificate de depozit cu valoarea nominală de 6.700.000 ROL aparținând părții vătămate, cauzând băncii un prejudiciu total de 66.598.889 ROL - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151al. 1 Cp. cu aplic, art. 41 al. 2 Cp.
În drept, fapta inculpatei - care, la data de 12 ianuarie, 02, 06 și 10 februarie 1998, în calitate de casier la BCR SA - Sucursala Sector 3, întocmit documente false, astfel încât nouă certificate de depozit cu o valoare nominală de 49.000.000 ROL să apară ca fiind răscumpărate, însușindu-și împreună cu inculpata contravaloarea acestora și dobânda aferentă, în sumă de 49.564.967 ROL, cauzând băncii un prejudiciu total de 55.398.889 ROL - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151al. 1 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatelor în modalitatea intenției directe rezultă din materialul probator administrat în cauză, astfel cum a fost analizat.
Ca administrator de cont, respectiv casier la BCR SA - Sucursala Sector 3, inculpatele îndeplinesc cerința specială prevăzută de textul incriminator pentru subiectul activ al infracțiunii, fiind "funcționare" în sensul legii penale, iar valorile însușite se aflau în gestiunea lor, potrivit fișei postului.
Referitor la forma continuată de săvârșire a infracțiunii, instanța a apreciat că cerințele prevăzute de art. 41 al. 2 Cp. rezultă în mod neechivoc din însuși modul de săvârșire a faptei, prin acte materiale similare repetate la anumite intervale de timp, ceea ce denotă unitatea rezoluției infracționale.
Pentru aceste motive instanța a admis cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public și, în baza art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina fiecăreia dintre cele două inculpate, din infracțiunea prevăzută de art. 2151al. 1 Cp. în infracțiunea prevăzută de art. 2151al. 1 Cp. cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.
Având în vedere faptul că din fișele de cazier ale inculpatelor ( 328, 390 dup) rezultă că acestea nu sunt cunoscute cu antecedente penale, instanța a reținut la încadrarea juridică a faptei circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 al. 1 lit. a Cp. respectiv conduita bună a inculpatelor anterior săvârșirii infracțiunii.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a stabilit fiecărei inculpate pentru infracțiunea săvârșită, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal (închisoarea de la 1 la 15 ani), gradul de pericol social concret, dedus din modalitatea comiterii faptei, prin săvârșirea unor acte repetate, la intervale scurte de timp, în baza unei înțelegeri prealabile, ce au condus la acumularea unui prejudiciu cu un cuantum semnificativ la momentul respectiv, dar care a fost integral acoperit de inculpata. Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatelor, aflate la primul conflict cu legea penală, persoane instruite, integrate în societate. Ținând seama de conduita bună a acestora anterior săvârșirii faptei, instanța a făcut aplicarea art. 76 al. 1 lit. d Cp. în sensul coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Astfel, în raport de toate aceste elemente de individualizare, instanța a considerat că stabilirea unor pedepse cu închisoarea sub minimul special, este aptă să realizeze scopul procesului penal, în sensul art. 1.
C.P.P.Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatelor, instanța fondului a dispus - în temeiul art. 81 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani, la care a fost adăugată durata pedepsei ce a fost aplicată prin prezenta, termen stabilit în condițiile art. 82 al. 1 Cod penal.
În temeiul art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatelor asupra cazurilor de revocare a beneficiului suspendării condiționate, prevăzute de art. 83 Cp. respectiv săvârșirea din nou a unei infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 1 și 8 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată în întregime executarea pedepselor aplicate inculpatelor și, cu efectul reducerii termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei la 2 ani, conform art. 120 al. 2 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constata că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penale, prejudiciul suferit fiind integral acoperit de bancă, iar BCR SA - Sucursala Sector 3 B s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatelor la plata sumei de 11.996,70 RON ( 101 di), cu mențiunea că această sumă reprezintă prejudiciul care nu a fost recuperat, după ce au fost luate în calcul plățile efectuate de inculpata, precizând totodată în ședința publică din data de 25.02.2008 că a inclus în suma pretinsă și costurile expertizei contabile achitate in faza de urmărire penală.
Având în vedere însă că, prin faptele ce fac obiectul judecății, părții vătămate-parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 B i-a fost cauzat un prejudiciu total de 66.598.889 ROL (reprezentând valoarea nominală a celor nouă certificate de depozit și dobânda aferentă achitată titularilor legitimi, precum și valoarea nominală și dobânda aferentă certificatului prezentat de partea vătămată ), iar inculpata a achitat părții vătămate-parte civilă suma de 7.500 RON, potrivit ordinului de încasare din data de 01.06 2006 ( 381 dup), instanța a constatat integral acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate - parte civilă prin săvârșirea faptelor ce fac obiectul judecății în prezenta cauză, și, pe cale de consecință, în baza art. 14.C.P.P. și art. 346 al. 1.C.P.P. rap. la art. 998. civ. a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea vătămată - parte civilă BCR SA - Sucursala Sector 3 Pentru pronunțarea acestei - soluții instanța a avut în vedere faptul că prejudiciul provenit din faptele ce fac obiectul cauzei a fost integral acoperit prin achitarea de către inculpata a sumei de 7.500 RON, o dublă reparație fiind inadmisibilă, iar pentru celelalte fapte sesizate de către partea vătămată-parte civilă organelor de cercetare penală nu s-a dispus trimiterea în judecată.
Fața de soluția ce s-a pronunțat cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a constatat că măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpatelor nu se mai justifică, astfel încât, în baza art. 357 al. 2 lit. c rap.C.P.P. la art. 163.C.P.P. a dispus ridicarea acestora, respectiv: măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra apartamentului nr. 114 situat în B-,. 58,. 2,. 7, sectorul 4, proprietatea inculpatei, în baza căreia s-a înscris ipoteca asupra imobilului în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr. 1089/31.05.1999; măsura sechestrului instituită prin ordonanța nr. 0377/1998 din data de 28.04.1999 emisă de Secția 11 Poliție B asupra bunurilor mobile ale inculpatei (bunuri identificate în cuprinsul procesului-verbal de aplicare a sechestrului/ 13.07.1999); măsura popririi instituită prin ordonanța nr. 1602/2001 din data de 22.04.2002 emisă de Secția 11 Poliție B asupra sumei de 15.433.744 ROL datorată inculpatei de terțul poprit BCR SA - Sucursala Sector 3 ( 439-467 dup).
În baza art. 193 al. 1 și 4.C.P.P. a obligat inculpatele și la plata sumei de câte 500 lei fiecare către partea vătămată - parte civilă BCR SA -Sucursala Sector 3 B, cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea onorariului expertului contabil ce a întocmit raportul de expertiză, onorariu achitat de BCR în faza de urmărire penală (potrivit decontului și chitanței de la filele 206-207 dup).
În baza art. 191 al. 2.C.P.P. reținând culpa procesuală a inculpatelor, le-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în măsura în care au fost determinate de acestea, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata fiind avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Împotriva acestei soluții, au declarat apel inculpata partea civilă Banca Cormercială Română
Prin decizia penală nr.597/A/4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, au fost respinse - în temeiul prev. de art.379 pct.1, lit.b din Codul d e procedură penală -ca nefondate apelurile declarate.
Apelantele au criticat soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Referitor la aspectul vizând nelegala sesizare a instanței prin rechizitoriu invocată de apelanta-inculpată, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin decizia nr. 9/18 februarie 2008 dată în de Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține în considerente că anterior modificărilor aduse Codului d e procedură penală prin Legea nr.356/2006 și OUG nr.60/2006 rechizitoriul trebuia întocmit de procurorul care a supravegheat urmărirea penală și dispoziția sa de trimitere în judecată producea efecte juridice ca regulă generală, fără ca actul să mai fie supus avizării procurorului ierarhic superior.
De la această regulă existau două excepții în care rechizitoriul era supus confirmării organului ierarhic superior, în ipotezele prev.de art. 209 alin.5 și C.P.P. de art. 264 alin. 2.
C.P.P.Ca efect al modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006 și OUG nr.60/2006 disp. art. 209 alin. 5 și art. 264 alin. 2.C.P.P. au fost abrogate, eliminându-se confirmarea rechizitoriului de către procurorul -șef în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, apreciindu-se ca fiind o măsură de control și o ingerință din partea conducătorului Parchetului în condițiile în care nu are atribuții privind întocmirea actelor de urmărire penală.
Așa fiind, se impunea să se constate că în această materie instituția confirmării a fost înlocuită cu instituția verificării, încât implicarea procurorului ierarhic superior este limitată în prezent la competența de a verifica rechizitoriul, sub aspectul legalității si temeiniciei în conformitate cu prevederile alin. 3 al art.264
C.P.P.În speță, deci procurorul a aplicat instituția verificării rechizitoriului făcând mențiunea datei și a semnăturii sale pe prima pagină a rechizitoriului.
În acest mod, procurorul ierarhic superior a înțeles să-și exprime acordul de înaintare a dosarului instanței competente, dând curs obligației sale de verificare, în conținutul dat acesteia de noile reglementări în materie, ce se aplicau începând cu data de 07.09. 2006, rechizitoriul fiind întocmit și avizat la data de 28.02. 2007.
Faptul de a mai prevedea în mod expres o formulă care să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" așa cum statuează Înalta Curte de Casație și Justiție prin (decizia nr. 9/18 febr. 2008) este obligatoriu începând cu data apariției acestei decizii, iar nu la data de 28.02.2007, când Înalta Curte nu se pronunțase pe acest aspect și practica în materie era neunitară.
Din acest punct de vedere, ceea ce interesează este a se stabili dacă procurorul ierarhic superior, a înțeles prin punerea datei și a semnăturii sale pe rechizitoriu că procedează la aplicarea dispozițiilor art. 264 alin. 3.
C.P.P.În opinia instanței, aceste mențiuni existente pe prima pagină a rechizitoriului exact semnificația verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului o au, intenția exprimării acordului de sesizarea instanței fiind neechivocă.
Această concluzie rezultă și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 264 alin. 4.C.P.P. care statuează următoarele: "Dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei și cu un număr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaților aflați în stare de deținere".
Așadar, prin faptul înaintării dosarului la instanța competentă, Judecătoria sectorului 3 B, prin adresa nr. 3682 din 28.02.2007, semnată de primul-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B care a semnat și datat rechizitoriul în aplicarea disp. art. 264 alin. 3.C.P.P. rezultă neechivoc faptul verificării legalității și temeiniciei actului de sesizare a instanței.
Intervenția ulterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - la data de 18 febr.2008 - în interpretarea disp.art. 264 alin. 3.C.P.P. care statuează în sensul menționării exprese pe rechizitoriu de către procurorul ierarhic superior a formulei "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" vine tocmai să elimine unele interpretări formulate și adeseori neconforme realității la care se ajungea în practica instanțelor judecătorești, impunând această obligație în sarcina procurorului tocmai pentru a nu mai da loc la interpretări contradictorii cu consecințe grave asupra celerității desfășurării procesului penal.
Așadar, constatând că în speță procurorul ierarhic superior și-a exprimat în mod neechivoc intenția de a fi de acord cu sesizarea instanței, ca urmare a verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului pe care l-a datat și semnat în aplicarea disp.art.264 alin. 3.C.P.P. Tribunalul a respins apărarea invocată de apelanta-inculpată ce vizează nelegala sesizare a instanței.
Pe latura civila a cauzei instanța de fond a procedat la o justă analiză a prejudiciului care are legătură de cauzalitate cu faptele săvârșite de cele două inculpate în sensul că a luat în calcul valoarea nominală a celor 9 certificate de depozit și dobânda aferentă achitată titularilor legitimi, precum si valoarea nominală și dobânda aferentă a certificatului prezentat de partea vătămată.
În concluzie, plata sumei de 7500 RON făcută pe parcursul urmăririi penale de către inculpata reprezintă o reparare integrală a pagubei cauzate prin fapta ilicită a inculpatelor și singurul prejudiciu dovedit a fi fost săvârșit de către inculpată.
Este adevărat că s-au sesizat și alte fapte de către partea vătămată BCR organelor de cercetare penală, dar întrucât față de acele fapte nu s-a putut stabili legătura de cauzalitate cu acțiunile ilicite a celor două inculpate întrucât s-a constatat existența a numeroase nereguli în cadrul compartimentelor de funcționare a BCR în sarcina mai multor salariați, unii având atribuții similare inculpatei, respectiv administrator de cont, în această ipoteză însăși organele de urmărire penală nu au procedat la imputarea tuturor acelor lipsuri inculpatelor și pentru acest motiv procurorul nu a sesizat instanța prin rechizitoriu decât cu acele fapte față de care legătura de cauzalitate a fost cert stabilită.
de aceste considerente, rezultă că vinovăția inculpatelor în săvârșirea infracțiunii de delapidare este dovedită pe baza actelor existente la dosar, strict cu privire la certificatele de depozit față de care s-a putut face proba certă ca au fost răscumpărate prin manopere infracționale săvârșite de comun acord de cele doua inculpate, prin întocmirea unor cereri de răscumpărare în fals și plata sumelor reprezentând valoarea nominală plus dobânda aferentă, bani însușiți de cele două inculpate.
De altfel, în mod tacit, inculpata și-a recunoscut vinovăția, plătind băncii suma de 7500 RON, cât reprezenta suma de bani ce constituia prejudiciul cauzat prin însușirea nelegală a certificatelor de depozit în cauză, pe de o parte, iar pe de altă parte a achiesat la hotărârea de condamnare pronunțată de instanța de fond, nemaideclarând apel în cauză.
Cu privire la expertiza contabilă ce s-a solicitat a se efectua, instanța nu a considerat ca fiind absolut necesară, deoarece în contextul în care ne raportam strict la valoarea certificatelor de depozit pentru care a fost sesizată instanța ca făcând obiectul judecății și în condițiile în care acestea au valoare fixă și dobândă certă, atunci calcul prejudiciului așa cum a făcut instanța de fond este facil și corect.
Pe de alta parte, expertiza grafică solicitată a se efectua în cauză este nerelevantă de vreme ce acele certificate de depozit au fost răscumpărate doar pe când lucrau cele două inculpate, fiind, deci, imposibilă participarea vreunei alte colege funcționare BCR, motiv pentru care chiar dacă s-ar fi constatat de exemplu că semnătura nu a fost efectuată de inculpata ca administrator de fond, atunci, totuși, nu s-ar fi putut stabili cine a efectuat-o, foarte probabil uzitându-se în astfel de cazuri o semnătură fantezistă.
Prin urmare, cele două probe asupra cărora inculpata a insistat a se efectua, au fost apreciate ca fiind nerelevante, iar expertiza grafică este cu atât mai puțin relevantă în ceea ce o privește pe această inculpată, ea având funcția de casier plătitor, și deci, ca atribuție de serviciu avea doar efectuarea plăților certificatelor răscumpărate, iar întocmirea cererilor de răscumpărare nu se făcea de către ea.
Împotriva soluțiilor pronunțate a formulat recurs inculpata, invocând cazul de casare prevăzut deart.3859pct.10 Cod procedură penală, "instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori a unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului", solicitând restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale și efectuarea unei noi expertize contabile și a uneia grafologice care să stabilească persoanele care au completat și semnat cererile de restituire a certificatelor de depozit și, în subsidiar, cazul de casare prevăzut deart.3859pct.18 Cod procedură penală,solicitând achitarea, în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.b raportat la art.10 lit.c din Cod procedură penală.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.3 din Cod procedură penală, constată că este nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
Astfel, în raport cu dispozițiile prevăzute de art.332 Cod procedură penală, în cauză nu se regăsește niciun motiv care să conducă la restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, sub aspectul efectuării unei expertize contabile și a uneia grafologice a semnăturii.
În ceea ce privește cererea referitoare la achitarea inculpatei în temeiul prevăzut de art.11 pct.2, lit.b raportat la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, Curtea constată că vinovăția acesteia este dovedită, ca și înțelegerea dintre cele două inculpate - care a recunoscut și plătit J din prejudiciul creat - și casierul desemnat cu răscumpărarea certificatelor - - ce a plătit sumele înscrise de prima pe certificatele de răscumpărare.
În urma verificărilor efectuate de reprezentanți ai băncii, s-a constatat cp dosarele cu acte de casă din zilele respective, nu aveau cererile de răscumpărare și certificatele aferente și pe situația plăților și de control întocmite de casierul plătitor figurau sumele plătite fără documente pe situația centralizatoare cu răscumpărările zilnice figurau seriile și numerele certificatelor fraudulos.
Cele două inculpate (angajate ale ) trebuiau să conlucreze întrucât în bancă funcționa, astfel cum rezultă din probele administrate, un control reciproc, privind activitatea de răscumpărare a certificatelor de depozit cu parolă, însă acest control a fost înlocuit cu o înțelegere frauduloasă.
Astfel, documentele întocmite și semnate de administratorul de cont erau confirmate de casierul și așa centralizatoarele zilnice ce încasări și plăți cu operațiuni fictive nu puteau fi depistate decât în momentul în care s-a prezentat la bancă și a solicitat răscumpărarea certificatului de depozit și acesta figura că a fost răscumpărat la o dată anterioară.
Așa fiind, se constată că fapta este dovedită și cererea de achitare nu poate fi primită de
În consecință, în cauză neregăsindu-se cazurile de casare invocate și nici alte cazuri care să conducă din oficiu la reformarea hotărârilor pronunțate, Curtea, în temeiul prevăzut de art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, urmează a respinge - ca nefondat - recursul declarat de către inculpata.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta inculpată împotriva deciziei penale nr.597 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția II a Penală (dosar -).
Obligă pe recurentă la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--II.
Red.-Jud.Sect.3
Președinte:Corneliu Bogdan Ion TudoranJudecători:Corneliu Bogdan Ion Tudoran, Lavinia Lefterache
