Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 285
Ședința publică de la 20 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 595 din data de 20 decembrie 2007 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpatul recurent, lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar motivele de recurs avute în vedere de către inculpat și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat cu schimbarea încadrării juridice dată inițial faptei prin rechizitoriu și redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii se respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 350/07.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.372 al.2 și art.385 al.2 Cod procedură penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu.
A fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la 01.10.1976 în comuna, județul I, domiciliat în sat, comuna, județul I și fără forme legale în P,-, - 23,. B,.3,.14, jud. I, cetățenia română, studii 12 clase, fără antecedente penale, CNP--,la următoarele pedepse:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" prevăzută și pedepsită de art. 2151alin.1 Cod penal;
- 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 1 și art. 4 pct. A din "Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni", s-a constatat grațiată pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" prevăzută de art. 2151alin.1 cod penal.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.7 din Legea nr. 543/2002 privind pierderea beneficiului grațierii.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 al.1 Cod penal.
I s-a atras atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
II. În baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la 30.05.1960 în comuna, județul I, domiciliat în I,-, -. C,.4, județul I, fără antecedente penale, CNP--, pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență de serviciu" prevăzută de art. 249 al.1 Cod penal.
III. În baza dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea următoarelor facturi fiscale (filele 142-172 din dosarul de urmărire penală):
- seria --- nr. -, cumpărător --COMPANI, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător -, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător SERVO COM, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător -, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător AF, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător P, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător AF, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător -, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător General, furnizor SC " Grup" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător AVIN, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător -, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător Junior, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- -, cumpărător Com, furnizor SC " Grup" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător -, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător Auto, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria ---, nr. -, cumpărător -, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -, cumpărător Euro, furnizor SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -,cumpărător, furnizor SC " GRUP" SRL
și a chitanțelor;
- seria --- nr. -/24.01.2002 emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/29.01.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/02.02.2002,emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/09.02.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/09.02.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/20.01.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/29.01.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/06.02.2002 emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. 675/224/05.02.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. 675/214/02.02.2002 emisă de SC " " SRL;
- seria --- 675/221/04.02.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr.-/02.02.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/05.02.2002, emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/20.01.2002 emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/22.01.2002 emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/19.01.2002 emisă de SC " GRUP" SRL;
- seria --- nr. -/19.01.2002, emisă de SC " GRUP" SRL.
IV. În baza dispozițiilor art. 14 și art.346 al.1 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă formulată de SC " GRUP" SRL, cu sediul în I, - - nr. 23, județul I, și a fost obligat inculpatul - să-i plătească părții civile suma de 22.112,02 RON (221.120.271 ROL) cu titlu de daune materiale.
În baza art.189 Cod procedură penală s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în sumă de 40 lei, să fie avansat către Baroul Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției (delegația nr.1779/2004).
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul - la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iașia reținut următoarele:
"Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr. 2747/P/2002, înregistrat inițial pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 2432/2004 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunilor de "delapidare" și "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzute de art. 2151alin.1 și art. 290 Cod penal și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prevăzută de art.249 al.1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a arătat că, în perioada decembrie 2001 - februarie 2002, inculpatul, angajat al părții vătămate SC Grup SRL I, în calitate de agent vânzări cu atribuții de distribuție-încasare în zona municipiului P, și-a însușit din gestiune suma de 83.000.000 lei, emițând mai multe chitanțe fictive către "societăți fantomă" sau completând cu mențiuni false chitanțe și facturi către societăți la care nu livrase marfa. De asemenea, s-a arătat, în rechizitoriu că, în aceeași perioadă, inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, prin faptul că nu a verificat activitatea inculpatului -, deși avea atribuții de control asupra acestui inculpat, pricinuind astfel o tulburare însemnată a bunului mers al societății la care lucra.
Prin sentința penală nr. 549/3.02.2005 a Judecătoriei Iașis -au dispus:
"A fost condamnat inculpatul -, la:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" prevăzută și pedepsită de art. 2151alin.1 Cod penal;
- 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, Cod penal.
În baza disp.art.33 lit. a, și art. 34 lit. b Cod penal, dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului -, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an închisoare.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal, stabilește termen de încercare 3 (trei) ani.
Atrage atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 1 și art. 4 pct. A din Legea nr. 543/01.10.2002 privind grațierea integrală și condiționată a pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" prevăzută și pedepsită de art. 2151alin.1 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului - asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr.543/01.10.2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.
În baza dispozițiilor art.120 alin.2 Cod penal, dispune reducerea în mod corespunzător a termenului de încercare.
Condamnă inculpatul, fără antecedente penale, la 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență de serviciu" prevăzută și pedepsită de art.249 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 82 cod penal, stabilește termen de încercare 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza dispozițiilor art. 1 și art. 4 pct. A din Legea nr. 543/01.10.2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență de serviciu".
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/01.10.2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.
În baza dispozițiilor art. 120 alin.2 Cod penal, dispune reducerea termenului de încercare în mod corespunzător."
Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașia invocat următoarele aspecte:
- în latura penală, în mod greșit s-au aplicat instituțiile grațierii și concursului de infracțiuni în ceea ce-l privește pe inculpatul -, în sensul că fiind incidente dispozițiile grațierii, nu trebuia să se dispună contopirea pedepselor stabilite, aceasta fiind posibilă doar în cadrul pedepselor executabile;
- în latura civilă, s-a dispus obligarea inculpaților la plata despăgubirilor către partea civilă, fără a se menționa câtimea la care este obligat fiecare din cei doi sau că aceștia sunt obligați în solidar.
Inculpatul a criticat sentința Judecătoriei Iași sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu", invocând faptul că nu putea să preîntâmpine săvârșirea faptei de către inculpatul și prin urmare nu poate fi obligat nici la plata despăgubirilor către partea civilă SC Grup SRL.
Prin decizia penală nr. 30/19.01.2006, soluționând apelurile formulate, Tribunalul Iașia admis apelurile declarate, a desființat integral sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Iași, unde a fost înregistrată sub numărul de față, 8323/2006.
În motivarea deciziei, Tribunalul Iașia reținut că:
- judecarea cauzei de către prima instanță a avut loc în lipsa inculpatului - care nu a fost legal citat;
- prima instanță nu a analizat probatoriul și cererea de schimbare a încadrării juridice;
- prima instanță nu a motivat latura civilă.
După trimiterea cauzei spre rejudecare, prima instanță a dispus, din oficiu, reaudierea martorului -.
De asemenea, inculpatul a solicitat, iar prima instanță i-a încuviințat și administrat proba testimonială, fiind audiat martorul.
Analizând probele administrate pe parcursul întregului proces penal, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul - a fost angajat la SC Grup SRL începând cu data de 25.01.2001, în funcția de agent vânzări, având atribuții de desfacere a mărfurilor prin livrare-încasare și alte prestații, răspunzând de marfă imediat după semnarea avizului de transfer în gestiune proprie.
În fapt, inculpatul - desfăcea pentru SC Grup SRL mărfuri pe toată raza municipiului P, luând comenzi de la societățile contractante, iar după livrarea mărfurilor prelua sumele de bani și le preda la SC Grup SRL. Marfa comandată era transportată în municipiul P de către inculpatul împreună cu martorul.
Astfel, inculpatul - contacta societățile de pe raza municipiului P cărora urma să le distribuie marfă, după care făcea comenzi personal sau prin intermediul martorului. Acesta transmitea în continuare martorei - - operator facturare - aceasta întocmind facturile conform comenzilor primite.
Pe baza acestor facturi, inculpatul primea marfa în calitate de merceolog, împreună cu avizul de însoțire a mărfii, pentru care semna de primire. Ulterior, împreună cu transporta marfa în municipiul P, predând-o inculpatului - spre a fi distribuită.
Preluând facturile de la celălalt inculpat, inculpatul - proceda în mai multe moduri. Astfel, el livra marfa unor societăți, încasa sumele de bani, după care nu preda respectivele sume la societatea SC Grup SRL, ci le însușea. O altă modalitate de a acționa, era să solicite emiterea de facturi pe numele unor societăți care nu există în realitate "societăți fantomă", după care distribuia marfa altor societăți sau vânzătorilor ambulanți și își însușea sumele de bani rezultate. Al treilea mod de comitere a faptei a constat în emiterea de facturi pe numele unor societăți care făceau deja parte din clienții SC Grup SRL, dar livra marfa altor societăți, după care încasa banii, pe care, însă nu-i preda la societate, ci și-i însușea. Aceste din urmă societăți apăreau ca datoare în contabilitatea SC Grup SRL, deși în realitate nu primiseră mărfuri de la SC Grup SRL.
Prin aceste fapte, conform înscrisurilor aflate la dosar (facturi fiscale, 142- 172 din dosarul de urmărire penală), inculpatul și-a însușit suma de totală de 139.569.697 lei vechi (și nu 83.000.000 lei vechi, cum în mod eronat s-a reținut în rechizitoriu), această sumă fiind centralizată în înscrisul de la 21 din dosarul de urmărire penală. O parte din acești bani au fost încasați de la clienți reali, iar o parte din prejudiciu a fost creat de către acest inculpat prin livrarea mărfurilor către societăți rămase neidentificate și încasarea de la aceste societăți a sumelor reprezentând contravaloarea mărfii. În acest din urmă caz, inculpatul falsifica documentele contabile, menționând totodată ca beneficiar numele unor societăți care în realitate nu existau (de exemplu, SC, SC Com SRL, SC SRL, etc. - fila 24 din dosarul de urmărire penală).
S-a reținut că faptele inculpatului - sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă: a) adresa Camerei de Comerț și Industrie; b) lista facturilor false în original;c) copii xerox ale chitanțelor false; d) raportul de constatare tehnico-științifică grafică; e) declarațiile martorilor,; f) declarațiile inculpatului.
Faptele inculpatului - care, în perioada menționată mai sus, a emis mai multe chitanțe în care consemna plata fictivă către "societățile fantomă" sau către societăți care există, dar la care nu livra marfă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
Cu toate acestea, având în vedere dispozițiile art. 372 alin.2 Cod procedură penală și art. 385 alin.2 Cod procedură penală, prima instanță a arătat că nu poate reține incidența dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal privind infracțiunea continuată întrucât s-ar crea inculpatului - o situație mai grea după admiterea apelului procurorului declarat, în latură penală, în favoarea acestui inculpat.
La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului -, prima instanță a avut în vedere criteriile legale prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale și ale părții speciale, gradul de pericol social generic și concret al faptelor, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, persoana inculpatului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de "neglijență în serviciu" prevăzută de art. 249 alin.1 Cod penal pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, în actul de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpatul avea atribuții de serviciu privind verificarea activității inculpatului - de distribuție a mărfii, întocmirea chitanțelor și preluarea banilor, neavând voie să livreze marfa decât după semnarea și ștampilarea documentelor fiscale de către inculpatul -.
Din probele administrate, după trimiterea cauzei spre rejudecare, rezultă însă că inculpatul, în fapt, nu avea ca atribuție de serviciu decât preluarea mărfii pe bază de factură de la sediul din I al societății și predarea mărfurilor agenților comerciali de pe raza municipiului P, printre care și inculpatului -.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor - (60) și (36), inculpatul nu avea, în fapt, nici o atribuție privind verificarea activității inculpatului - și nu avea atribuții privind încasarea sumelor de bani de la clienți sau privind preluarea unor sume de bani de la inculpatul - și predarea acestora către firmă.
Rezultă că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de "neglijență în serviciu" prevăzută de art. 249 alin.1 Cod penal și anume, vinovăția inculpatului. Inculpatul nu a prevăzut și nu a putut să prevadă că inculpatul - și-a însușit banii încasați de la clienții părții vătămate întrucât nu avea, în fapt, atribuții în legătură cu încasarea acestor bani și nu avea posibilitatea de a controla sau de a verifica modul în care inculpatul - își îndeplinea sarcinile de serviciu privind încasarea banilor de la clienți și predarea acestora către societate.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a reținut că partea vătămată SC Grup SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 139.569.697 lei vechi (20 din dosarul de urmărire penală) constând în sumele încasate de inculpatul - pentru mărfurile livrate, sume însușite de inculpat.
După trimiterea cauzei spre rejudecare, SC Grup SRL a solicitat actualizarea acestei sume în raport cu indicii prețurilor de consum față de data săvârșirii faptelor.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 cod civil și pentru a se respecta principiul reparării integrale a prejudiciului, prima instanță, în baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpatul să plătească părții civile această sumă cu titlu de daune materiale.
Prima instanță a reținut că, în cauză, nu se poate angaja și răspunderea civilă patrimonială a inculpatului, lipsind una din condițiile răspunderii civile delictuale și anume lipsind vinovăția acestui inculpat, așa cum anterior s-a arătat.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate aflate în dosarul de urmărire penală - facturi fiscale și chitanțe.
Împotriva acestei sentințe penale, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași solicită reaprecierea probelor și condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În motivarea apelului declarat inculpatul, prin intermediul avocatului ales, a invocat, în esență, următoarele: a) faptul că prima instanță nu s-a pronunțat nici prin dispozitiv, nici în considerente cu privire la cererea sa de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de "delapidare" în infracțiunea de "gestiune frauduloasă"; b) în cauză inculpatul nu semna pentru marfa primită și distribuită, astfel încât gestionar al acesteia rămânea inculpatul, cel care prelua marfa de la I; c) nu s-a probat faptul că inculpatul și-ar fi însușit sume de bani; d) nu s-au probat pretențiile părții civile; e) pedeapsa aplicată este prea mare.
Prin decizia penală nr.595/20.XII.2007 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
Admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași împotriva sentinței penale nr. 350/07.02.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-, sentință pe care o desființează parțial, în latura penală și civilă, în sensul că:
- înlăturării dispozițiilor privitoare la achitarea inculpatului;
- obligării și a inculpatului la plata de despăgubiri civile către partea civilă, în solidar cu inculpatul -;
- obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat cu prilejul soluționării cauzei la fond.
Rejudecând cauza:
Condamnă pe, fiul lui și, născut la data de 30.05.1960 în comuna, județul I, domiciliat în I,-, --1,. C,. 4, parter, jud. I, 1.60.05.30.22.78.29, cetățean român, studii: 8 clase și scoală profesională,căsătorit, 2 copii, stagiul militar satisfăcut, conducător auto, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "neglijență în serviciu" prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepse principale aplicate inculpatului.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin nr.OUG 18/2003 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată inculpatului.
În baza art. 82 alin. 1 raportat la art. 120 alin. 2 Cod penal stabilește, pentru inculpat, un termen de încercare redus la o durată de 2(doi) ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal respectiv cu privire la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare ori în ipoteza neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 modificată prin nr.OUG 18/2003 privitor la posibilitatea revocării beneficiului grațierii condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil cu referire la art. 1003 Cod civil obligă inculpații - și, în solidar, la plata către partea civilă SC " GRUP" SRL I cu sediul în I,-, jud. I, la plata sumei de 22.112,02 lei noi (221.120.271 lei vechi) cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 350 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea cauzei la fond.
II. Admite apelul declarat de inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 01.10.1976 în comuna, județul I, domiciliat în comuna, satul, județul I, fără forme legale în municipiul P, -, --23,. B,. 3,. 14, județul I, 1.76.10.01.22.45.10, împotriva aceleiași sentințe penale, pe care o desființează parțial, în latura penală, în sensul că face aplicarea dispozițiilor art. 81-84 Cod penal și în ceea ce privește pedeapsa grațiată de 1(un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" prevăzută și pedepsită de art. 2151alin. 1 Cod penal.
Rejudecând cauza:
În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat și executarea pedepsei principale de 1(un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de "delapidare" prevăzută și pedepsită de art. 2151alin. 1 Cod penal.
În baza art. 82 alin. 1 raportat la art. 120 alin. 2 Cod penal stabilește, pentru inculpat, un termen de încercare redus la o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal respectiv cu privire la posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cadrul termenului de încercare ori în ipoteza neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
În baza dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu, inițial, în apel, pentru acest inculpat, în sumă de 100 lei, va fi plătit către Baroul d e Avocați I din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat și ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri rămân în sarcina acestuia.
astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, tribunalul constată că acesta este fondat.
Astfel, prima instanță dispus, în mod greșit, achitarea inculpatului pe considerentul că ar lipsi latura subiectivă a infracțiunii imputată lui.
Pentru se pronunța astfel prima instanță a analizat unilateral probatoriul administrat în cauză, ținând seama doar de declarațiile date în cursul judecății și doar de către unii dintre martori, declarații date, evident, pro causa. Prima instanță nu s-a preocupat în a clarifica diferențele vădite dintre declarațiile date în cursul urmăririi penale de unii dintre martori (în special a martorilor - 14-16 și - 22 scrise olograf de ei) și declarațiile date de aceștia în cursul judecății. De asemenea, prima instanță i-a audiat pe acești martori (martorul, nu a mai fost audiat la rejudecare) interpelându-i doar cu privire la aspectele invocate în apărare de inculpatul și fără a le solicita să dea detalii în legătură cu procedura de lucru frauduloasă pe care aceștia o relataseră, în amănunt, în declarațiile din cursul urmăririi penale. Mai mult, prima instanță nu a înlăturat mijloacele de probă pe care s-a bazat acuzarea (se are în vedere declarațiile martorilor din cursul urmăririi penale, dar nu numai), deși avea această obligație procesuală prevăzută de art. 356 lit. "b" și "c" Cod procedură penală.
De asemenea, prima instanță nu a ținut seama de mențiunile din fișa postului inculpatului și din contractul său de muncă, și nici de declarația olografă dată de acest inculpat, în cursul urmăririi penale ( 117-118), care nu a fost înlăturată.
Tribunalul apreciază că, în realitate, în drept, faptele comise de acest inculpat se circumscriu unei infracțiuni de "complicitate la delapidare" în formă continuată prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 2151alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât inculpatul, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat, prin neîndeplinirea obligațiilor sale de serviciu, dar nu numai, și în cunoștință de cauză (inclusiv în ceea ce privește firmele-"naș") pe celălalt inculpat să-și însușească din gestiunea de fapt pe care acesta o avea (gestiune, care scriptic, continua însă să fie a inculpatului ) sume importante de bani pe care inculpatul și le-a însușit. Nu s-a probat în speță că și inculpatul și-ar fi însușit vreo sumă de bani, probele administrate convergând spre concluzia că doar inculpatul și-a însușit sumele de bani.
Tribunalul nu poate reține această încadrare juridică întrucât ar însemna să încalce principiul prevăzut de art. 372 Cod procedură penală (al neagravării situației în propriul apel) și să-i creeze inculpatului o situație mai grea, ceea ce nu e posibil. Or, în cauză împotriva primei sentințe a Judecătoriei Iași cu nr. 549/03.02.2005 au declarat apel inculpatul (prin această sentință el fusese condamnat) și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, dar apelul procurorilor a fost unul limitat și declarat în latura penală exclusiv în favoarea inculpatului. Ca atare, în condițiile în care prin decizia penală nr.30/19.01.2006 a Tribunalului Iași (de desființare cu trimitere spre rejudecare) s-au admis atât apelul inculpatului, cât și apelul procurorului (care însă nu îl privea și nu era în defavoarea sa) principiul neagravării situației în propria cale de atac se extinde asupra tuturor ciclurilor procesuale subsecvente care au putut să fie declanșase numai ca urmare a admiterii apelului acestui inculpat.
În ceea ce privește apelul declarat de către -, tribunalul constată că acesta este fondat, dar nu pentru motivele invocate de acesta (care nu sunt întemeiate), ci pentru altele invocate din oficiu.
Faptele reținute în sarcina sa și vinovăția acestuia au fost dovedite cu prisosință cu mijloacele de probă administrate în cauză. Încadrarea juridică este corectă, cu mențiune, corect făcută de prima instanță, că incidența dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și nu numai (respectiv art. 31 alin. 2 Cod penal în ceea ce privește art. 290 Cod penal), nu poate fi reținută tocmai în considerarea aceluiași principiu al neagravării situației prevăzut de art. 372 Cod procedură penală.
Declarațiile martorilor și coroborate cu declarațiile inculpatului, cu fișa postului inc., cu relațiile de la partea civilă și cu declarațiile reprezentanților societăților unde marfa figura scriptic ca livrată de, dar faptic nu fusese livrată) relevă cu prisosință că - era gestionar și că și-a însușit efectiv din gestiune sumele sus-menționate. S-a probat și cuantumul acestor sume, astfel încât criticile acestui inculpat sunt nefondate. Faptul că acest inculpat este cel care a încasat efectiv banii de la societățile la care a livrat marfa rezultă mai ales din aceea că pe unele din chitanțele eliberate către unele societăți-client cel care a semnat de primirea banilor a fost inculpatul (după cum a rezultat și din raportul de constatare tehnico-științifică grafologică nr. 103/13.05.2003 123 dosar ).
Nici motivul de apel referitor la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "delapidare" în infracțiunea de "gestiune frauduloasă" nu este fondat. Se observă că o asemenea cerere fusese formulată doar în primul ciclu procesual și doar în dezbateri și nu a mai fost reiterată la rejudecare. Nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat, fapta comisă de inculpatul circumscriindu-se cu prisosință doar elementelor constitutive ale infracțiunii de "delapidare". Inculpatul nu a primit marfa pentru aoa dministra sau aoc onserva, ci doar în gestiune și doar pentru aol ivra clienților.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, prima instanță a respectat dispozițiile art. 72 Cod penal, ținând seama de toate circumstanțele reale și personale, de faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărire și de la judecată, de faptul că și-a însușit banii, de contribuția sa esențială în cauzarea prejudiciului, precum și de același principiu prevăzut de art. 372 Cod procedură penală, ce nu-i permitea să aplice pedepse mai mari decât cele ce fuseseră inițial stabilite prin prima sentință de condamnare. Corect apoi și în deplin acord cu art. 81 și art. 52 Cod penal raportat și la art. 372 Cod procedură penală s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal.
Tot datorită principiului neagravării situației în propria cale de atac, tribunalul constată că nu-i poate aplica inculpatului, pe lângă pedepsele principale ale închisorii, și o pedeapsă accesorie, pe care instanța de fond care l-a condamnat inițial a omis să i-o aplice, iar apoi să o suspende odată cu pedeapsa principală.
De asemenea, în mod legal și temeinic prima instanță a constatat grațierea integrală și condiționată a pedepsei aplicate acestui inculpat pentru infracțiunea de "delapidare".
Însă, prima instanță a greșit în privința acestei pedepse pentru că nu a făcut și în cazul acesteia, mai întâi, o individualizare judiciară a modalității de executare. Cu alte cuvinte a omis să dispună și în cazul acestei pedepse, mai întâi, suspendarea condiționată (deși trebuia să o aplice și în privința acestei pedepse dacă o dispusese în cazul celei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal). Ca atare, numai sub acest aspect, invocat din oficiu, apelul inculpatului este fondat.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul inculpatul reiterează motivele de apel și solicită schimbarea încadrării juridice în sensul în care a solicitat cu ocazia primei judecăți, respectiv din infracțiunea de delapidare în infracțiunea de gestiune frauduloasă.
Totodată, inculpatul susține că instanțele au apreciat greșit probele dosarului și l-au obligat la despăgubiri civile, în condițiile în care nu s-a dovedit că și-ar fi însușit sume de bani din gestiune.
Ultima critică adusă hotărârilor vizează cuantumul pedepsei, solicitându-se redozarea acesteia.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului și hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs indicate ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.14, 17 și 18 Cod procedură penală constată următoarele:
Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de delapidare prevăzută de art.2151Cod penal în infracțiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art.214 Cod penal, a fost formulată de inculpatul, cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei la 6.01.2005, într-un prim ciclu procesual, înainte de rejudecare.
Cererea a fost reiterată de inculpat în apel și în recurs, motivându-se că lipsește unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Inculpatul susține că nu a avut calitatea de gestionar sau administrator al mărfurilor respective, el "ajuta" doar la distribuirea acestora, iar banii încasați îi preda persoanei care superviza această activitate.
Coroborând probatoriul cauzei, cu referire la fișa postului inculpatului - fila 101, primele declarații ale martorilor, plângerile și relațiile cu părțile vătămate, lista facturilor false și copiile xerox ale chitanțelor false, expertiza grafologică, declarațiile martorilor, declarațiile coinculpatului, rezultă cu certitudine că inculpatul, în calitate de agent vânzări având atribuții de gestionar, în perioada decembrie 2001 - februarie 2002, și-a însușit din gestiune suma de 139.569.697 lei vechi, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151Cod penal.
În perioada respectivă, inculpatul, ocupându-se de activitatea de livrare și vânzare a mărfurilor pe raza orașului P, strângea comenzile de la societățile din P, le transmitea la I, fie direct, fie prin intermediul coinculpatului sau a martorului care "superviza" activitatea agenților din
Marfa era apoi preluată de la sediul din I de coinculpatul, care merceolog fiind, semna la plecare avizul de expediție și primea facturile.
La P, inculpatul se întâlnea cu inculpatul, care proceda la împărțirea facturilor aduse de inculpatul, pe firme fantomă, care plăteau cash și pe firme reale, care plăteau la termen.
În P, magazinele unde marfa era livrată erau indicate de inculpatul (fila 18 ).
Inculpatul se întorcea la I cu avizele și facturile completate, înscrisuri cu care făcea dovada predării mărfii către clienți.
În P, inculpatul îi încredința inculpatului marfa și facturile, fără ca acesta din urmă să semneze vreun document de primire, contrar atribuțiilor de serviciu. Între cei doi avea loc o predare de facto a gestiunii.
După ce prelua marfa, inculpatul proceda la distribuirea ei, încasând și banii de la clienți.
Rezultă evident că, inculpatul era cel puțin un gestionar de fapt, condiție suficientă pentru a atrage incidența dispozițiilor art.2151Cod penal.
El nu a primit marfa pentru aoc onserva sau aoa dministra și nu avea atribuții în acest sens. Inculpatul recurent a primit marfa în gestiune, livrând-o clienților din P pe care el îi contacta, însușindu-și sumele de bani pe care le încasa.
Acest din urmă aspect este dovedit cu unele din chitanțele eliberate către o parte din societățile care au plătit marfa, în care, inculpatul semnase de primire, fapt stabilit de expertiza grafologică de la fila 123 dosar urmărire penală.
În ce privește tratamentul sancționator aplicat, Curtea reține că au fost respectate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, ținându-se cont atât de cauzele ce agravează răspunderea penală, cât și de cele care o atenuează.
Limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare sunt de la 1 la 15 ani închisoare.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă în limita minimului special, așa încât nici această critică ce vizează redozarea pedepsei nu este fondată.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, potrivit art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr.595 din 20.XII.2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
- -
05.VI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Otilia Susanu, Mihaela Chirilă
