Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 308/
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.27/A/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat din oficiu, pentru SC SRL L, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, și în rejudecare, în principal achitarea inculpatului în baza art.10 lit. c C.P.P. inculpatul nu este vinovat și nu a înșelat partea vătămată, iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Reprezentantul părții civile, SC SRL L, consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor date.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate, inculpatul a săvârșit fapta iar pedeapsa a fost corect dozată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 167 din 19 aprilie 2007 pronuntata de Judecatoria Lugoj in dosar nr-, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare
În baza disp. art. 85 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 337/02.05.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj.
În baza disp. art. 34 lit. "b" și art. 36 Cod penal a fost contopita pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3(trei) ani închisoare aplicată anterior inculpatului, urmând ca acesta să execute în final pedeapsa de 3(trei ) închisoare. I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. "a-c" Cod penal în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.209,45 lei cu titlul de despăgubiri către partea civilă SC SRL, din care suma de 16.839,56 lei reprezintă debit iar suma de 369,89 lei reprezintă dobânzi calculate pe perioada iunie - august 2005. fost respinsa cererea de obligare a părții responsabile civilmente SC SRL la plata acestor despăgubiri în cadrul procesului penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.653,49 lei cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând dobânzi comerciale aferente debitului restant, calculate pe perioada septembrie 2005 - 19 aprilie 2007, precum și la plata de dobânzi comerciale în continuare, până la achitarea integrală a debitului.A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 150 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul Parchetului înaintat la data de 09.06.2006 și înregistrat sub nr. 2017/252, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.4 Cod penal.
S-a retinut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator și asociat unic al SC SRL T, în cursul lunilor mai și iunie 2005 achiziționat de la SC SRL Loc antate însemnată de bușteni de esență în valoare de 213.407.600 ROL,pentru achitarea mărfii emițând fila CEC seria - nr. -. În momentul când fila CEC a fost depusă la bancă spre decontare, inculpatul i-a înștiințat pe angajații SC SRL că nu are momentan disponibil în cont și le-a cerut să retragă CEC-ul, fapt îndeplinit de aceștia. În aceeași zi inculpatul s-a prezentat la sediul părții vătămate și a emis cel de-al doilea CEC seria - semnat și ștampilat de inculpat, celelalte aspecte consemnate în document efectuându-se la solicitarea și cu acordul său. Cu această ocazie inculpatul a precizat că prin această modalitate, respectiv emiterea filei CEC, va achita contravaloarea mărfii achiziționate.
La termenul scadent fila CEC a fost introdusă la bancă spre decontare stabilindu-se că SC SRL T avea lipsă totală de disponibil în cont. Procedând în acest mod, inculpatul a urmărit de la bun început prejudiciere părții vătămate, motiv pentru care reprezentantul său legal a formulat plângere penală împotriva inculpatului constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 213.407.600 ROL.
În faza de judecată, conform precizării de acțiune depusă la fila 14 dosar, precum și a precizărilor ulterioare și a concluziilor scrise depuse de partea civilă, aceasta a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL reprezentată de inculpat, la plata sumei totale de 19.862,94 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care suma de 16.839,56 lei reprezintă contravaloarea mărfii livrate și neachitate, (din suma inițială reprezentând contravaloarea mărfii de 21.340,76 lei, partea responsabilă civilmente achitând pe parcursul procesului suma de 3.551,20 cu chitanța nr. -/23.05.2006 iar în data de 18.01.2007 a achitat cu OP suma de 950 lei), iar suma de 3.023,38 lei reprezintă dobânzile comerciale aferente debitului calculate în perioada iunie 2005 - 19 aprilie 2007.
Din probatoriul administrat în cauză instanța retinut în fapt și în drept ca inculpatul este administrator și asociat unic al SC SRL În această calitate după mai multe discuții cu reprezentantul firmei SC SRL L, în cursul lunilor mai și iunie 2005 achiziționat de la această firmă o cantitate însemnată de bușteni de esență în valoare de 21.340.76 lei, pentru achitarea mărfii emițând fila CEC seria - nr. - la data de 20.06.2005 plătibilă la ordinul SC SRL.
Susținerile inculpatului dovedite și prin declarațiile martorilor propuși de acesta și, în legătură cu faptul că ar fi fost de bună credință în momentul emiterii filelor CEC întrucât aștepta să intre în contul firmei pe care o reprezenta până la scadența acestor file CEC, sumele de bani obținute prin vânzarea ulterioară a materialului lemnos achiziționat de la partea vătămată, bani din care urma să achite și suma datorată părții civile, precum și susținerile în legătură cu faptul că nu îi este imputabilă lipsa de disponibil în cont în condițiile în care nu a putut valorifica materialul lemnos de proastă calitate achiziționat de la partea vătămată, nu sunt însă de natură de a-l exonera pe inculpat de răspunderea care îi revine pentru emiterea primei file CEC știind de la început că pentru valorificarea ei nu există provizia sau acoperirea necesară, pricinuind prin această faptă o pagubă însemnată părții vătămate.
Această faptă săvârșită de inculpat, de inducere în eroare a părții vătămate, prin emiterea unui CEC știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, pricinuind o pagubă însemnată părții vătămate posesoare a CEC-ului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp. art. 72 Cod penal, existența antecedentelor penale, atitudinea parțial sinceră a inculpatului, poziția exprimată de acesta în sensul de a fi de acord cu despăgubirea părții civile.
Văzând că prin sentința penală nr. 337/02.05.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 2637/2005 inculpatul a mai suferit o condamnare la o pedeapsă de trei ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, respectiv înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 4 Cod penal faptă săvârșită la data de 4 mai 2005, deci concurentă cu infracțiunea dedusă judecății, în baza disp. art. 85 Cod penal prim a instanță a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3(trei) ani închisoare aplicată anterior inculpatului prin sentința penală nr. 337/02.05.2006 pronunțată de Judecătoria Lugoj.
Văzând că cele două infracțiuni, respectiv cea dedusă judecății și ce-a pentru care a fost condamnat anterior inculpatul sunt concurente, în baza disp. art. 34 lit. "b" și art. 36 Cod penal prima instanță contopit cele două pedepse în pedeapsa rezultantă.
În ceea ce privește latura civilă prima instanță a reținut că prin Ordonanța nr. 2554/07.10.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3153/COM/2005 s-a admis cererea privind declanșarea procedurii somației de plată formulată de partea civilă SC SRL L împotriva părții responsabile civilmente SC SRL T, aceasta din urmă fiind somată să achite părții civile suma de 21.340,76 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos cumpărat de inculpat de la partea civilă și o dobândă comercială în sumă de 369,89 lei calculată pe perioada iunie - august 2005. Hotărârea judecătorească este definitivă și irevocabilă fiind investită cu formulă executorie.
Conform precizării de acțiune făcută de partea civilă depusă la fila 14 dosar și a concluziilor scrise depuse la fila 69 dosar se reține că pe parcursul procesului penal, partea responsabilă civilmente a achitat părții civile o parte din debitul restant respectiv suma de 3.551,20 lei cu chitanța nr. - din 23.05.2006 și suma de 950 lei cu OP din 18.01.2007.
Față de această împrejurare și văzând poziția exprimată de inculpat, în baza disp. art. 14 și art. 346 Cod procedură penală prima instanță a obligat pe inculpat la plata sumei de 17.209,45 lei despăgubiri civile către partea civilă, din care suma de 16.839,56 lei reprezintă diferența de debit (contravaloarea materialului lemnos vândut părții responsabilă civilmente reprezentată de inculpat) neachitată până în prezent iar suma de 369,89 lei reprezintă dobânzile aferente debitului, calculate pe perioada iunie - august 2005.
Văzând că prin Ordonanța nr. 2554/07.10.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj partea responsabilă civilmente a fost deja obligată la plata contravalorii materialului lemnos cumpărat de la partea civilă precum și la plata dobânzilor aferente debitului calculate pe perioada iunie - august 2005, această hotărâre constituind titlu executoriu împotriva părții responsabile civilmente, prima instanță a respins cererea formulată de partea civilă privind obligarea părții responsabile civilmente la plata acestor despăgubiri în cadrul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând - o ca netemeinică și nelegală, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, deoarece nu a avut intenția de a înșela partea civilă, dar materialul lemnos primit de la aceasta a fost mai puțin și nu a corespuns calității și prețului inițial stabilit.
Acesta a arătat de asemenea că pedeapsa aplicată este mult prea aspră și că în cel mai rău caz aceasta putea fi aplicată cu suspendarea executării.
Prin decizia penală nr. 201/08.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, a admis apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței primei instanțe, a desființat sentința apelată și a dispus rejudecarea cauzei de către aceasta, respectiv Judecătoria Lugoj.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că există un caz de nulitate prevăzut de art. 197 alin.4 C.P.P. în sensul că există o neconcordanță între dispozitivul hotărârii, considerentele acesteia și minuta hotărârii.
Împotriva deciziei de mai sus, a declarat recurs partea civilă, considerând că în mod greșit s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj deoarece nu există neconcordanță între dispozitivul hotărârii atacate, considerente și minută.
Prin decizia penală nr. 1042/15.10.2007, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 201/08.06.2007 a Tribunalului Timiș, a casat această decizie și a trimis cauza la această instanță pentru rejudecarea apelului.
Curtea de Apel Timișoaraa arătat în decizia de casare că art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. reglementează în mod limitativ motivele de desființare a hotărârii primei instanțe cu consecința rejudecării cauzei de către aceasta, iar existența unei neconcordanțe între dispozitivul hotărârii, considerentele hotărârii și minuta hotărârii, dacă acestea există trebuie analizate și rezolvate de instanța de apel, întrucât într-o astfel de situație nu există vreun caz de nulitate absolută prev. de art. 197 alin.2
C.P.P.Apelul inculpatului, a fost reînregistrat la Tribunalul Timiș sub nr-, iar prin Dp nr. 27/A/2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, născut la data de 26.10.1947 în, jud. A, fiul lui și, domiciliat în T,-, jud. T, împotriva sentintei penale nr. 167/19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, având a se pronunța asupra sa, a constatat că nu există în cauză nici o neconcordanță între minuta hotărârii, dispozitivul acesteia și considerentele, în ce privește obligarea părții responsabile civilmente la despăgubiri în concordanță cu inculpatul în ceea ce privește unele dobânzi comerciale aferente debitului restant, calculat pe perioada septembrie 2005- 19 aprilie 2006 și în continuare până la achitarea integrară a debitului.
A observat că minuta hotărârii, cuprinde aceleași dispoziții ca și dispozitivul acesteia, iar considerentele explică de ce s-a adoptat o asemenea soluție, dar hotărârea primei instanțe a creat probabil confuzii, întrucât a fost în mod greșit îndosariată, împrejurare care nu este însă de natură a -i afecta legalitatea și temeinicia.
Având a se pronunța pe motivele invocate de inculpat în sprijinul nevinovăției sale și în raport cu actele și lucrările din dosar, tribunalul a constatat că prima instanță a arătat în concret că probele care dovedesc vinovăția inculpatului sunt cele două file CEC, emise de inculpat fără acoperire, ( filele 8,9 dos. ), pentru care s-a constatat, refuzul de plată pentru lipsă totală de disponibil, mai exact pentru a doua filă CEC emisă, declarațiile martorilor și -, iar reaua credință a inculpatului, rezultă din însăși modalitatea de săvârșire a faptei, întrucât textul încriminator, interzice emiterea unui CEC fără existența provizionului sau a acoperii necesare.
Prin urmare, pe latura penală a cauzei hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar la stabilirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, aceasta în mod corect a procedat conform cu dispozițiile art. 85.Cod Penal și a individualizat pedeapsa aplicată în prezentul dosar în raport cu criteriile generale prev. de art. 72.
Cod PenalPe latura civilă a cauzei, instanța de apel a apreciat că prima instanță în mod greșit a obligat în solidar pe inculpat cu partea responsabilă civilmente SC SRL T, la plata de despăgubiri civile reprezentând dobânzi comerciale, întrucât din adresa ORC T ( fila 18 dos. ), rezultă că inculpatul este unic asociat în cadrul acestei societăți, ceea ce exclude vreun raport de prepușenie, așa cum este el reglementat de art. 1000 alin.3 civ. de altfel, prima instanță neindicând nici un text de lege în care s-a baza pe această dispoziție, dar cu toate acestea s-a facut în prezentul apel aplicarea dispozițiilor art. 372.C.P.P. în sensul neagravării situației inculpatului în propria-i cale de apel, ceea ce ar rezulta dacă ar fi obligat singur la plata de despăgubiri civile.
Pentru toate acestea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b tribunalul C.P.P. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii atacate pe care o va menține.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de către apărătorul din oficiu care a solicitat în principal achitarea inculpatului și în subsidiar reducerea pedepsei.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conf. art.38510al.21cpp, se constată că atât sentința instanței de fond cât și decizia recurată sunt temeinice și legale și nu există ici un motiv de casare a lor.
Din probele de la dosar se reține că inculpatul, în calitate de administrator la SC SRL Laa chiziționat de la SC product SRL Loc anitate de material lemnos în valoare de 213.407.600 lei rol, pentru achitarea căreia a emis o filă CEC, care fiind depusă la bancă spre decontare s-a constatat că firma inculpatului nu avea disponibil în cont.
Din declarațiile martorilor, și - a rezultat că inculpatul nu a informat reprezentanții societății creditoare despre lipsa de disponibil în cont astfel că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 al.4 cp.
În ce privește individualizarea pedepsei se constată că s- ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 cp avându-se în vedere pericolul social al infracțiunii, valoarea prejudiciului și antecedentele penale ale inculpatului care a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.27/A/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei onorariu avocat oficiu către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 17 martie 2008.
PREȘEDITE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC
Dact: 2 exempl/ 26 Martie 2008
Primă instanță: Judecătoria Lugoj
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
