Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 35/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 35/
Ședința publică din data de 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva sentinței penale nr. 52 din 30 ianuarie 2009 Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns apelantul condamnat, în stare de arest, asistat de av., Apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 74543/10.-04.2009 emisă de Baroul București.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantului condamnat depune la dosar motivele de apel.
În susținerea apelului, solicită admiterea probei cu martorii, și. Precizează că martorii și au fost audiați de instanță cu ocazia judecării cauzei la fond și că martorul nu a mai fost audiat. Consideră că audierea acestuia este necesară având în vedere că a fost prezent la încheierea convenției 8700, care este "cuiul" în acest dosar, în sensul că de la această convenție s-a reținut săvârșirea infracțiunii de către condamnat.
Solicită admiterea cererii și să se dispună audierea în cauză a celor trei martori.
CURTEA pune în discuție cererea formulată de apărătorul condamnatului revizuient.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu este utilă cauzei audierea acestor martori. Precizează că acești martori nu au fost solicitați la instanța de fond și în ceea ce privește calitatea lor, urmează să se aibă în vedere că era inculpat în cauză. Învederează că pe baza declarațiilor date de acești martori la urmărirea penală, și apreciate de către instanța de fond, s-au stabilit exact toate împrejurările cauzei. De altfel, nu s-a susținut că martorii menționați ar putea să dovedească împrejurări noi, care nu au fost cunoscute instanței.
Apărătorul apelantului condamnat solicită să se observe că s-a solicitat audierea acestor martori la fond, dar proba nu a fost admisă. Însă, problema care se pune este aceea dacă într-adevăr acești martori pot să elucideze situația de fapt creată la data când s-a încheiat acea convenție. Martorul a fost de față când s-a semnat convenția.
CURTEA, în urma deliberării, respinge proba cu martori solicitată de către revizuient, considerând-o nepertinentă, neutilă și neconcludentă cauzei la acest moment și în această fază procesuală.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorului condamnatului revizuient apreciază că soluția dată de instanța de fond este netemeinică, în principal, întrucât instanța nu a analizat în concret dovezile de mărturie mincinoasă ale martorului G invocate de revizuient, declarație există la dosarul cauzei. Instanța a făcut doar aprecieri generale asupra declarațiilor martorului G, în sensul că acesta și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale și în faza cercetări judecătorești, iar aceste declarații s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv cu Convenția 8700 din 8.12.1999.
Susține că mărturia mincinoasă a martorului G constă în aceea că el este cel care a afirmat la urmărirea penală, la data de 29.08.2002, că revizuientul ar fi convenit cu să-i livreze acestuia marfă aparținând SC SA, prin firma fiului acestuia, marfă pe care acesta să nu i-o mai plătească și cu banii rezultați să-și plătească J din acțiunile pe care urma să le achiziționeze de la privatizarea SC SA. Precizează că aceasta este afirmația mincinoasă.
În acest sens citează de la pagina 6 din plângerea penală: ", neavând bani pentru plata acțiunilor de 23,82% i-a propus directorului (adică apelantului revizuient) pentru a face rost de bani să-i livreze prin firma SC SRL, unde era administrator cu procură, mărfuri din SC SA pe care le va deconta după achitarea acțiunilor".
Mai departe, martorul spune că la 8.12.1999 s-au deplasat la toți trei la notarul public din Bârlad unde au încheiat Convenția 8700, în care se prevede că se angajează ca, în cazul în care câștigă licitația de privatizare a SC SA, să îi dea acestuia 12% fără plată din acele acțiuni.
Cu privire la aceste lucruri, susține că într-adevăr martorul Gam ințit.
În primul, licitația de privatizare a SC s-a făcut la data de 5.01.2000, Condamnatul, ca împuternicit al SC SRL a luat marfă de la SC SA în perioada iulie-noiembrie 2000, iar a virat suma de 4.500.000.000 lei vechi la data de 13.10.2000. Or, la acea dată, SC SRL avea o datorie la SC SA de 3.400.000.000 lei. Rezultă o diferență de 1.100.000.000 lei care dovedește faptul că banii nu au provenit din vânzarea făcută de SC SA, ci au provenit din vânzarea unor produse, respectiv tablă, în urma unei tranzacții încheiată între și Precizează că a luat aceste date din dosarul de urmărire penală.
În al doilea rând, învederează că înainte de 8.12.1999, martorul nu putea să știe că SC are această denumire, pentru că această societate s-a înființat în anul 2000. Deci, la 8.12.1999 martorul nu avea de unde să știe această problemă. Această dovadă rezultă din mai multe înscrisuri depuse la dosar, respectiv: procesul verbal 4906/18.04.2002 încheiat de consilierii din cadrul DGFP H, din rechizitoriul nr. 116/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și din adresa ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara nr. 15165/2004, transmisă Tribunalului Galați.
În al treilea rând, afirmația martorului că era administrator cu procură la firma fiului său nu putea fi cunoscută la 8.12.1999 sau anterior acestei date, întrucât această procură a fost dată în fața notarului public din T 8 luni mai târziu, respectiv la 31.07.2000. Ca atare, aceasta este încă o dovadă că martorul a mințit.
În al patrulea rând, mărturia mincinoasă a martorului rezultă și din compararea celor două declarații date la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești. La urmărirea penală, martorul a spus că știa din discuția apelantului revizuient purtată cu, iar în declarația dată în cursul cercetării judecătorești a spus că aceste afirmații au rezultat din cuprinsul Convenției 8700. Or, din cuprinsul Convenției rezultă cu totul altceva, respectiv rezultă contrariul la ceea ce spune martorul. din convenție: "Eu, am convenit cu dl. ca în cazul în care voi adjudeca licitația organizată de FPS pachetul majoritar de 71,4% acțiuni la SC SA T, să-i cedez, fără plată a șasea parte, respectiv 12% din pachetul majoritar".
Acest lucru înseamnă că trebuia să îi dea fără plată, ori anterior spune că trebuia să îi dea banii după ce acesta vinde marfa, o ia de la SC SA, își plătește acțiunile lui, apoi îi dă banii. Consideră că aceasta este o nouă dovadă a faptului că martorul a mințit.
Cu privire la Convenția 8700 face următoarele precizări: această convenție a fost făcută de cineva care a vrut să-l păcălească pe apelantul revizuient.
Aceasta conține două condiții suspensive, dintre care una dintre ele este o condiție pur potestativă.
Prima din aceste condiții este ca persoana fizică să participe la licitația din 5.01.2000, în calitate de ofertant. Dacă nu participa nu putea să câștige. Solicită să se observe că nu a participat la licitație, pentru că la data de 5.01.2000, la licitație au participat ca ofertanți: - persoană fizică, și SC SA H, reprezentată de. Acesta era împuternicit și nicidecum nu a participat - persoană fizică. Susține că a procedat așa pentru ca să poată să îl șanteze, lucru care s-a întâmplat ulterior. Când societatea nu a mai avut bani să plătească salariile, oamenii au ieșit în curte și pe ziduri era afișată această convenție.
Cu privire la prima condiție, solicită să se observe că aceasta este o condiție pur potestativă, în sensul că ea depinde numai de voința unuia dintre ei, respectiv a lui: dacă vrea participă la licitație, dacă nu vrea, nu participă.
În baza art. 1010 Cod civil, aceasta este nulă absolut.
Presupunând că nu este apreciată ca fiind nulă convenția, că la data întocmirii acesteia, cei doi nu știau drept și au considerat-o ca fiind o singură condiție: aceea de a câștiga licitația, dar această condiție suspensivă, încheiată pe 8.12.1999 nu s-a împlinit la 5.01.2000, pentru că licitația nu a fost câștigată de cel care s-a angajat să o câștige.
În această situație, convenția se desființează retroactiv de la data când a fost încheiată, respectiv de la data de 8.12.1999. Ca atare, această valoare nu are mai valoare astfel încât să fie luată în considerare și să se spună că în baza acestei convenții, ulterior, apelantul revizuient a făcut mai multe livrări de produse în baza convenției tocmai ca să-și plătească niște acțiuni pe care i le promisese, atâta timp cât aceasta nu mai există.
Apreciază că raportat la perioada contractului comercial dintre SC și SRL, respectiv iulie-noiembrie 2000, Convenția civilă 8700 din 8.12.1999 nu putea să stea la baza derulării acestui contract, așa cum în mod mincinos a declarat martorul G și cum a considerat instanța de judecată această declarație ca fiind conformă cu realitatea, întrucât convenția nu exista la acea dată din punct de vedere juridic.
Ca urmare afirmația Tribunalului Galați, în sensul că situația de fapt reținută de instanțe, inclusiv înțelegerea dintre și rezultă și din celelalte probe aflate la dosar, inclusiv din convenție, este lipsită de relevanță juridică în cauză și, oricum, apreciază că această afirmație este una generală și neconcludentă pentru situația de fapt.
Este evident, și nu susține că instanțele anterioare au judecat greșit cauza, pentru că ele au judecat cu probele care erau în dosar la data respectivă, dar acum susține că una dintre probe era o eroare gravă de fapt, respectiv mărturia mincinoasă a lui G, care a afectat hotărârea și care în aceste condiții apreciază că era netemeinică.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea în întregime sentința 52/2009 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, să se admită cererea de revizuire, evident, în principiu.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că în mod corect instanța a apreciat că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, l care s-a făcut referire, în sensul că martorul G nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța în mod corect a apreciat probele administrate în cursul urmăririi penale, referindu-se și la înscrisurile contabile și la declarațiile martorilor G, G,., și de asemenea și la cele două convenții din care rezulta înțelegerea dintre și revizuientul condamnat.
Este vorba de convenția 8700/8.12.1999 legalizată la notarul public, în care se menționa expres că și au convenit ca în cazul în care primul va adjudeca la licitația organizată de pachetul majoritar de 71,47% acțiuni la SC SA T, să-i cedeze revizuientului condamnat, fără plată, a șasea parte, respectiv 12% din pachetul majoritar. De asemenea, este vorba și de convenția pentru asociere în participație, autentificată sub nr. 4199/20.12.1999 la notarul public din Consideră că aceste convenții în penal au valoare probatorie, chiar dacă nu respectă anumite condiții impuse de legea civilă, putându-se stabili pe baza lor anumite fapte și împrejurări esențiale cu privire la împrejurările în care s-a comis infracțiunea. În consecință, consideră că în mod corect s-a referit instanța și la acestea.
Solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul apelantului condamnat, în replică, solicită să se observe că deși declarațiile chiar contradictorii, așa cum sunt, procurorul a interpretat-o cu totul altfel. Nu există nicăieri o declarație din care să rezulte că apelantul revizuient a dat marfă cu scopul ca aceasta să fie vândută, să nu-i dea banii lui și astfel să se închidă circuitul. Declarațiile sunt cu totul altfel.
Apelantul revizuient, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
Solicită să se rețină că până la sfârșitul lunii august i s-au adus bani, că a început să livreze marfă la începutul lunii iunie-iulie, nu mai reține exact, și că până la sfârșitul lunii august, de fapt, SC era datoare firmei respective.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 52/30.01.2009 a Tribunalului Galația fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale 189/19.04.2006 a Tribunalului Galați, formulată de condamnatul.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de revizuire a 189/19.04.2006 a Tribunalului Galați, revizuientul-condamnat a arătat următoarele:
- în momentul audierii martorului G, el nu a fost în sala de judecată și nici avocatul lui nu i-a pus nicio întrebare referitoare la acuzele pe care i le aducea;
- a apărut un nou martor care susține că martorul Gal uat 300 lei de la firma SC F SRL din com. - B, bani pe care i-a recuperat luând produse contra sumei respective de la firma "SC SRL;
- martorul G împreună cu s-au dus la Bîrlad în vederea încheierii acelei convenții din 08.12.1999, ceea ce îl face să creadă că împreună au pus la cale respectivă.
S-au depus și precizări la cererea de revizuire, menționându-se printre altele că 189/2006 a Tribunalului Galați este nelegală și netemeinică, întrucât s-a bazat pe martora mincinoasă a martorului mincinoasă a lui G constă în aceea că el este cel care a afirmat la 29.08.2002 la urmărirea penală, în completare la declarație din 28.08.2002, că revizuientul-condamnat ar fi convenit cu să-i livreze acestuia marfă din SC SA T prin firma fiului său, marfă pe care ulterior să nu i-o mai plătească, iar cu banii rezultați să cumpere de la J din acțiunile ce urmau să fie la rândul lor achiziționate de acesta la privatizarea societății unde era director.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 394 lit. b, art. 395 al. 2 Cod procedură penală și art. 260 al. 1 Cod penal.
Prin referatul nr. 365/III/6/2008 din 14.10.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația arătat printre altele că revizuientul nu a invocat nicio împrejurare nouă, necunoscută instanței de judecată, urmând să se constate dacă s-a săvârșit sau nu infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Prin sentința penală 189/19.04.2006 a Tribunalului Galați, definitivă la 18.10.2007 prin decizia penală 41/01.03.2007 a Curții de Apel Galați și prin decizia penală nr. 4844/18.10.2007 a ÎCCJ, s-a aplicat revizuientului-condamnat o pedeapsă principală de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 al. 1, 2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2, art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. a Cod penal.
În ceea ce-l privește pe G, martor în dosarul respectiv, prin rezoluția nr. 1220/P/2008 din 21.07.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecucia confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală față de acesta pentru săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă și mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 259 al. 1 și art. 260 al. 1 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
În cadrul procedurii de revizuire, instanța a apreciat că martorul G nu a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 Cod penal.
Declarațiile martorului G date în faza de urmărire penală și menținute în faza de judecată se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv în ce privește înțelegerea dintre revizuientul-condamnat (inculpat în acel dosar) și (și el inculpat în respectiva cauză).
Relevantă în acest sens este înțelegerea dintre și revizuientul-condamnat concretizată în formă scrisă și intitulată "Convenție", legalizată sub nr. 8700/08.12.1999 de notarul public din municipiul Bârlad ( 31 dosar ). În acest înscris se menționează expres că și revizuientul-condamnat au convenit ca în cazul în care primul va adjudeca la licitația organizată de FPS, pachetul majoritar de 71,47% acțiuni la SC SA T să-i cedeze revizuientului-condamnat,fără platăa șasea parte, respectiv 12% din pachetul majoritar.
Situația de fapt reținută în cauză de instanțe, inclusiv înțelegerea dintre și revizuientul-condamnat rezultă și din celelalte probe de la dosar, respectiv convenția pentru asociere în participație autentificată sub nr. 4199/20.12.1999 la notarul public din B, diverse înscrisuri contabile, declarațiile martorilor G, G,.
Prin urmare, instanțele care au judecat cauza au avut în vedere întreg materialul probator și au pronunțat soluția corespunzătoare.
În procedura de revizuire, instanța a constatt că nu e incident cazul de revizuire prev. de art. 394 al. 1 lit. b Cod procedură penală, la care s-a făcut referire în mod expres, în sensul că martorul G nu a comis infracțiunea prev. de art. 260 al. 1 Cod penal.
De asemenea, nu sunt incidente nici celelalte cazuri de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată doar în situațiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Nu e posibilă completarea probațiunii din dosarul inițial (cum se solicită în mod implicit prin cererea de revizuire și prin precizările la această cerere) și nici o readministrare și reapreciere a probelor din dosar în măsura în care nu sunt incidente cazurile exprese de revizuire.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea apelului, revizuientul a arătat că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, art. 395 alin. 2 Cod procedură penală și art. 260 alin. 1 Cod penal.
A arătat revizuientul că instanța de fond nu a analizat în concret dovezile de mărturie mincinoasă a martorului G existente la dosarul cauzei, făcând doar aprecieri generale asupra declarațiilor acestuia.
Prin motivele de apel, revizuientul a susținut că martorul Gac omis infracțiunea de mărturie mincinoasă, așa cum rezultă din restul probatoriilor administrate cu ocazia soluționării cauzei pe fond.
Apelul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și prima instanță, considerăm că în speță nu este incident cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b Cod procedură penală: " un martor, expert sau interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere".
Pentru a fi incident acest caz de revizuire este necesar ca vinovăția martorului, în sensul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, să fie stabilită și dovedită pe baza unei hotărâri judecătorești.
Or, această situație nu este confirmată în cauza de față.
Se reține astfel, că prin rezoluția 1220/P/2008 din 21.07.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecucia fost confirmată propunerea organelor de poliție de a nu începe urmărirea penală față de martorul G, pentru săvârșirea infracțiunilor de denunțare calomnioasă și mărturie mincinoasă, prevăzute de art. 259 alin. 1 și art. 260 alin. 1 Cod penal, întrucât a intervenit prescripția penală.
Astfel, atâta timp cât s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, nu se poate trage concluzia că martorul Gac omis această infracțiune, și implicit nu se poate dispune revizuirea sentinței penale 189/19.04.2006 a Tribunalului Galați.
Prin motivele de apel formulate în prezenta cauză - în sensul invocării probatoriilor administrate pe parcursul soluționării cauzei în care a fost pronunțată sentința penală 189/19.04.2006 a Tribunalului Galați și prin solicitarea probei cu martori -, revizuientul solicită Curții să stabilească vinovăția martorului G sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Or, o astfel de procedură (în sensul stabilirii vinovăției unei persoane de comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă) nu este permisă de dispozițiile legale în materie vizând revizuirea.
Considerăm că instanțele care au soluționat cauza în care a fost pronunțată sentința penală 189/19.04.2006, au avut în vedere întreg materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, și au analizat corect apărările inculpatului prin raportare la aceste probe.
. punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că în procedura cererii de revizuire nu este permisă o completare a probatoriilor față de dosarul inițial, așa cum solicită revizuientul audierea unor martori. De asemenea, nu este permisă nicio reapreciere a probatoriilor administrate inițial, în lipsa incidenței vreunui caz de revizuire reglementat de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat (fiul lui G și, născut la data de 09.03.1956 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în T, str. -. - nr. 10, -/6, 51, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva sentinței penale nr. 52 din 30.01.2009 a Tribunalului Galați.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red.: -/10.04.2009
Tehnored. /3 ex./15.04.2009
Fondf:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu
