Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 43
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
GREFIER - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare apelurile formulate de inculpații M și împotriva sentinței penale nr. 77/08.02.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, personal, asistat de av. și av., martora, interpretul El, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Sub prestare de jurământ este audiată martora, declarația acesteia fiind consemnată într-un proces verbal atașat separat la dosarul cauzei.
Av. pentru inculpatul arată că intenționează să ceară achitarea inculpatului, sens în care apreciază că se impune audierea inculpatului.
Inculpatul interpelat arată că nu dorește să dea declarație în această fază a procesului și face doar precizarea că menține toate declarațiile date până la acest moment.
Av. pentru inculpatul depune la dosar două înscrisuri în circumstanțiere, înscrisuri ce sunt primite, datate și semnate de președintele completului de judecată.
Av. pentru inculpatul solicită admiterea apelului declarat de inculpat achitarea inculpatului M thuria, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit d din Codul d e procedură penală, respectiv lipsa intenției, că a fost în eroare cu privire la actele pe care le-a semnat.
În subsidiar solicită reanalizarea materialului probator și redozarea pedepsei ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este o persoană foarte bolnavă iar aplicarea unei pedepse cu închisoarea i-ar ruina definitiv sănătatea. Solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a pedepsei.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpatul întrucât a intervenit decesul acestuia, admiterea apelului declarat de inculpatul M doar în ceea ce privește înlăturarea dispozițiilor art. 64 lit. c din Codul penal. Solicită astfel respingerea apelului declarat de inculpatul M.
Inculpatul M arată că este nevinovat.
El depune la dosar cerere privind plata onorariului.
CURTEA
Prin sentința penală nr.77/8.02.2007 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații:
1., cetățean iordanian, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la tentativă de înșelăciune, prevăzută de art.31 al.2 raportat la art.20 și art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art.64 lit. a, b și c Cod penal, pe o durată de 2 ani.
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 26.08.1999 la 26.08.2001.
2., cetățean libanez, fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, prevăzută de art.25 raportat la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 Cod penal.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art.64 lit. a, b, c Cod penal.
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 30.08.1999 la 18.01.2000.
În baza art.11 pct.2 lit. b raportat la art.10 lit. g Cod procedură penală a fost încetat procesul penal pentru faptele de uz de fals și instigare la uz de fals.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut:
SC. " " SRL Iaf ost înființată de inculpatul în anul 1994, desfășurând până în anul 1999 activități de comerț, fără anvergură.
Inculpatul, cetățean iordanian, este administratorul " " I, iar inculpatul, cetățean libanez, este administrator la " International" I, ambele societăți comerciale având ca obiect de activitate comerțul cu bunuri alimentare și nealimentare.
În luna mai 1999 inculpatul, știind că inculpatului nu-i merg bine afacerile, i-a propus să facă "o afacere" pe firma acestuia din urmă, SC. " " SRL În acest sens, cei doi inculpați s-au întâlnit la sediul " International" I, unde, în prezența numiților Al și Al (frați și prietenii de-ai inculpatului, ce aveau o societate al cărui sediu se învecina cu sediul societății acestuia), au pus la punct detaliile "afacerii".
Cei doi inculpați au convenit, de principiu, ca pe baza unor documente fictive ce urmau să fie întocmite pe numele " " I, cu privire la achiziționarea și desfacerea unor mărfuri, să se depună ulterior la Administrația Financiară Ioc erere, în numele acestei societăți, pentru recuperarea unui de peste 2 miliarde lei vechi.
Totodată, inculpatul i-a promis inculpatului suma de 10.000 dolari SUA, pentru a-l convinge să participe la derularea "afacerii". Inculpatul a acceptat propunerea inculpatului și, în scopul realizării planului lor, au stabilit să schimbe sediul " " din orașul Tg. în municipiul Întrucât inculpatul nu cunoștea bine limba română s-a stabilit să se apeleze la numiții Al și Al.
Cu ajutorul acestora, în special al martorului Al, a fost angajată pe postul de contabil la " " L, în jurul datei de 28.06,1999, martora.
Anterior, tot martorul Al a depus diligențele necesare mutării sediului societății " " I din orașul Târgu în municipiul I,-,. B,. 1,. 4, jud. I (spațiu ce a fost închiriat începând cu data de 15.06.1999). Din declarația martorului (proprietarul apartamentului închiriat - 146) coroborată cu copia contractului de închiriere (147 ) rezultă că la mijlocul lunii iunie 1999, în urma unui anunț dat în ziar, a fost contactat de inculpatul și martorul Al (recunoscut după fotografie), care vorbea "bine limba română", acceptând să închirieze apartamentul societății " " LIp entru o perioadă de 3 luni, contra unei chirii de 500.000 lei vechi/lună plătită integral, în avans.
Același martor, Al, s-a ocupat de angajarea pe postul de secretară a " " a cumnatei sale, martora Al ( 154 ), soția fratelui său,.
Apoi, inculpații și Al, cu ajutorul unor persoane din anturajul lor, s-au ocupat de: 1) întocmirea a 4 facturi fiscale fictive (respectiv facturile: a) nr. -/05.05.1999 - 45 - în valoare de 2.946.971.000 lei vechi; b) nr. -/05.05.1999 - 46 - în valoare de 512.400.000 lei vechi; c) nr. -/03.05.1999 - 44 - în valoare de 3.126.555.000 lei vechi; d) nr. -/03.05.1999 - 43 - în valoare de 5.551.000.000 lei vechi) potrivit cărora " " L ar fi achiziționat de la "A România" B diverse mărfuri precum: combine frigorifice, instalații de aer condiționat, boilere, aragazuri, mașini de spălat, aspiratoare, frigidere, congelatoare, biciclete și landouri de copii în valoare totală de 12.136.926.000 lei (TVA-ul aferent fiind de 22 % din această sumă); 2) precum și de deschiderea unor conturi la Banca -Română - Sucursala B și Sucursala I (ultimul destinat exclusiv rambursării TVA-ului - deschis la data de 15.06.1999 - 208 ). Nu s-a stabilit cine a întocmit efectiv, în fals, respectivele facturi, cercetările în acest sens fiind disjunse, prin primul rechizitoriu. Oricum, inculpații nu au fost trimiși în judecată sub acuzația falsificării vreunor înscrisuri, ci doar sub aceea a de fals ori a instigării la uz de fals.
Martorul Al a declarat că a mers împreună cu inculpatul la B pentru a deschide pe numele " " L I un cont la Banca - Română, anterior momentului depunerii cererii de restituire a TVA-ului. Inculpatul - a confirmat implicit această împrejurare, invocând însă un alt scop al deplasării ( 28 -prezentul dosar).
Pentru a convinge reprezentanții administrației fiscale de realitatea operațiunilor comerciale reflectate în cele patru facturi ce ar fi fost emise de SC "A România" SRL B, inculpații aveau nevoie ca, la cererea de rambursare a TVA-ului, pe lângă facturile fiscale să atașeze și înscrisuri din care să rezulte că marfa menționată în acestea s-ar fi plătit.
Pentru aceasta, inculpații au pus la cale un circuit al banilor, absolut necesar atingerii scopului urmărit: obținerea rambursării unui TVA nereal. Astfel, din documentația comunicată de Banca -Română a rezultat că " " L și-a deschis cont la sucursala ieșeană a băncii doar pentru a încasa TVA-ul, iar prin contul deschis la Sucursala din B s-a simulat efectuarea plății mărfii către SC "A România" SRL Analiza comparativă a copiilor după ordinele de plată emise de către " " L către SC "A România" SRL B în perioada 28.06.1999-02.07.1999 ( 53-58 ) și a celorlalte documente bancare ( 63-77; 79-124 ) relevă că banii intrau în contul " " în numerar (în sume foarte mari) în ziua în care se făcea plata către SC "A România" SRL B, societate care, la rândul ei, ridica în aceiași zi banii în numerar, motivând achiziționarea de cereale de la persoane fizice. Astfel, a fost posibil ca posedându-se o sumă de cca. 2,5 miliarde lei vechi în numerar să se reușească simularea plății sumei de 12.136.926.000 lei vechi, aceste acte doveditoare ale operațiunilor de plată fiind necesare la dosarul de rambursare a TVA-ului.
Probele administrate în cauză au relevat că, într-adevăr, inculpatul și numiții Al și Al au depus în mai multe rânduri prin dispoziții de plată, suma de aprox. 2,5 miliarde lei în contul I, de la Filiala Ba B ăncii -Română, pentru a fi virați A România B, pentru mărfurile presupus livrate. După efectuarea plăților, sus-numiții îi scoteau, ei fiind, în fapt, și reprezentanții A România B (după cum se va arăta mai jos, Al s-a prezentat ulterior, pe 29.07.1999, la sediul Administrației Financiare a Sectorului 3 B, ca reprezentant al SC "A România" SRL B). Aceștia au procedat în acest mod pentru a obține dovezi, de la bancă, referitoare la achitarea contravalorii mărfurilor achiziționate de către I, necesare la Administrația Financiară
La data de 02.07.1999, martora (contabila societății -angajată, potrivit declarației sale, pe 28.06.1999), însoțită de martorul Al, s-a deplasat, împreună cu acesta, la sediul Administrației Financiare I pentru a depune declarația privind TVA-ul și cererea de rambursare a acestuia. Pe traseu, s-au oprit la o firmă de unde martorul Al a ridicat o ștampilă SC. " " SRL I (care fusese comandată anterior - a se vedea copia comenzii din 02.07.1999 din care rezultă că aceasta a fost ridicată în aceiași zi - 239-240 -vol. II ), ce avea un alt model [1] decât cel al ștampilei existente anterior și aplicată pe alte înscrisuri (de pildă cea aplicată pe procesul-verbal de control din 12.07.1999- 16 verso-vol. I- sau pe balanța de verificare - 20 - vol. I), și i-a înmânat-o, pentru aof olosi la ștampilarea cererii pe care trebuia să o întocmească. La sediul Administrației Financiare I, martora s-a deplasat la "d-nul ", indicat de Al, unde a depus documentația privind TVA-ul și a completat formularul cererii de rambursare a TVA-ului, în numele SC " " SRL I, pe care a aplicat ștampila menționată ( 13 ). Martora a făcut acest lucru fără să cunoască faptul că facturile de proveniență a mărfurilor sunt false.
Contabila a întocmit cererea de rambursare a sumei de 2.192.860.447 lei vechi, ca fiind rezultată din decontul aferent lunii mai 1999, iar, odată cu cererea de rambursare, ea a depus și facturile fiscale pe baza cărora s-ar fi achiziționat mărfurile de la "A România" B, în valoare totală de 12.136.926.000 lei vechi. Analiza celor patru facturi emise de "A România" B relevă că marfa menționată în acestea ar fi fost livrată la datele de 03 și 05 mai 1999, iar delegatul SC " " SRL, ar fi fost chiar inculpatul (acesta a negat însă că el ar fi semnat acele facturi). Din conținutul cererii de rambursare rezultă că restituirea TVA-ului urma să se facă într-un cont al societății deschis la Banca -Română
După depunerea cererii de rambursare a TVA-ului la Administrația Financiară I, conform propriilor metodologii, inspectorii de specialitate ai acestei instituții s-au deplasat la sediul " " L pentru a verifica autenticitatea datelor referitoare la proveniența mărfurilor menționate mai sus. În urma verificărilor efectuate, în prezența inculpatului, în calitatea sa de administrator al societății, s-a întocmit un proces-verbal la data de 12.07.1999, constatându-se, în baza facturilor și a documentației prezentate și verificate, că TVA-ul aferent celor 4 facturi din luna mai 1999 ce ar fi trebuit restituit este, în realitate, de 2.190.460.420 lei vechi.
Inspectorii fiscali au hotărât însă să procedeze și la verificarea efectivă a mărfii presupus achiziționate în baza respectivelor facturi de la SC "A România" SRL Aflând care este scopul controlului inspectorilor Administrației Financiare I, inculpatul s-a eschivat inițial, după care le-a prezentat acestora un proces-verbal de custodie (cu nr. 16/1999 din 03.05.1999) încheiat între societatea sa, SC. " " SRL I și " " I, administrată de numitul Al, potrivit căruia mărfurile achiziționate se aflau depuse la depozitul " " I, aflat pe- din
Efectuând verificări la acest depozit (a se vedea anexa la procesul-verbal din 12.07.1999 - 17 ), inspectorii fiscali, și au constatat,la data de 15.07.1999, că, în depozit, se mai aflau doar 6 biciclete, în loc de 2.430 câte erau menționate doar pe una din cele patru facturi (cu nr. -/05.05.1999 - 45 - valoarea totală a acestora fiind de 2.946.971.000 lei vechi). Marfa menționată în celelalte trei facturi (combine frigorifice, instalații de are condiționat, boilere, aragazuri, mașini de spălat, aspiratoare, frigidere, congelatoare, biciclete și landouri de copii) nu a fost identificată. Pentru a justifica lipsa restului mărfii, inculpatul prezentat inspectorilor financiari 6 facturi fiscale (pe care se menționa că plata va fi făcută după 15-20 zile) din care rezulta faptul că mărfurile achiziționate de la "A România" B ar fi fost vândute către " " B (facturi din 14.07.1999 în valoare de 548.487.600 lei vechi, 4.071.493.800 lei vechi, 4.447.388.000 lei vechi și 2.885.226.434 lei vechi) și " " B (facturi din 01.07.1999 în valoare de 2.162.999.000 lei vechi și 1.596.980.000 lei vechi). În aceste condiții, inspectorii fiscali au amânat rambursarea TVA-ului în sumă de 2.190.460.420 lei vechi "până la soluționarea adresei nr.-/14.07.1999 adresată Administrației Financiare a Sectorului 3 B" ( 17 verso).
Prin respectiva adresă, cu nr. - din 14.07.1999, Administrația Financiară I ( 269 ) a solicitat Administrației Financiare a Sectorului 3 B să verifice dacă cele patru facturi fiscale datate 03.05.1999 și 05.05.1999 (în valoare de 5.551.000.000 lei vechi, 3.126.555.000 lei vechi, 2.946.971.000 lei vechi și 512.400.000 lei vechi) și emise către SC " " SRL I de către SC "A România" SRL B (cu sediul declarat în sectorul 3,-, bloc. 18,. 68,. B) au fost înregistrate sau nu în contabilitatea acestei din urmă societăți.
La data de 29.07.1999, numitul Al ( Al ) s-a prezentat la sediul Administrației Financiare a Sectorului 3 B, ca reprezentant al SC "A România" SRL B unde a contactat-o direct pe numita, inspector de specialitate, căreia îi fusese repartizată spre soluționare solicitarea Administrației Financiare I referitoare la verificarea faptului dacă SC "A România" SRL B avea înregistrate în evidențele contabile un număr de 4 facturi fiscale, solicitându-i "să întocmească mai repede nota de constatare" ( 245-276 ). Potrivit atribuțiilor de serviciu, numita trebuia să întocmească o notă de constatare în acest sens pe care urma să o înainteze Administrației Financiare Numitul Al s-a prezentat la numita, însoțit de un coleg de-al acesteia, și s-a recomandat cu apelativul de "", aceasta nelegitimându-l și neverificând dacă, într-adevăr, este reprezentatul respectivei societăți bucureștene. exclusiv pe baza documentelor puse la dispoziție de Al (unele -respectiv balanța de verificare - conținând ștersături sau nefiind semnate la rubrica "verificat"/"întocmit" - 252 ) și fără a face toate verificările necesare, numita a întocmit o notă de constatare (din care reieșea că facturile respective ar fi înregistrate în contabilitatea societății) în două exemplare din care unul l-a înmânat acestuia, iar celălalt l-a înaintat prin fax la Administrația Financiară Pentru "serviciul" făcut numitul Al i-a "lăsat" numitei un plic cu 500 USD.
După declanșarea cercetărilor, la data de 16.09.1999, la sediul I ( 247 ) numita l-a recunoscut după fotografie (255 ) pe Al ca fiind persoana care i-a dat cei 500 USD și care s-a prezentat ca reprezentant al SC "A România" SRL La aceiași dată de 16.09.1999, numitul Al () părăsise deja România, aflându-se în, după cum rezultă din procesul-verbal ( 257 ) întocmit în urma notei telefonice purtate cu acesta de lucrătorul de poliție, în prezența martorului Al-.
După declanșarea verificărilor de către inspectorii fiscali și după cele constate, pe 15.07.1999, la controlul făcut la depozitul " " I, aflat pe- din I, inculpatul și numitul Al i-au cerut inculpatului să plece urgent din țară, în Republica
Astfel, inculpatul, personal, a depus diligențe în acest sens. El l-a contactat telefonic pe martorul ( 137 și 141-142 ), secretar 2 la. al M (pe care-l cunoscuse anterior) și i-a cerut să-l ajute pentru a obține viza pentru un "prieten iordanian". Inculpatul i-a transmis, prin fax, de la sediul societății sale, martorului o copie a pașaportului inculpatului -. În aceiași zi, martorul a obținut viza solicitată și i-a comunicat inculpatului că i-a transmis-o în vama ă. A doua zi, pe 16.07.1999, inculpatul și numitul, împreună cu soțiile lor, cu mașina marca Cielo a lui, l-au dus pe inculpatul - la vama. Numitul Al- a trecut frontiera având asupra sa pașaportul inculpatului.- și a intrat în posesia vizei pentru inculpatul -. Din procesul-verbal 07.09.1999 ( 236-237 ) rezultă că, în urma verificărilor efectuate la., s-a constatat că: a) pe data de 16.07.1999 orele 14,13, numitul a ieșit din țară, iar la orele 15,00 reintrat; b) pe data de 16.07.1999 orele 15,00, inculpatul - a ieșit din țară.
După ce a discutat telefonic cu inculpatul -, la cererea acestuia, martora, concubina acestuia, pe 06.08.1999 s-a deplasat la Chișinău, unde a stat până la data de 23.08.1999. Aici inculpatul - i-a solicitat ca atunci când se întoarce în țară să meargă la inculpatul și să-i ceară o diferență de 2500 USD, ceea ce aceasta a-și făcut când s-a întors în România. Inculpatul, la sediul societății acestuia, i-a dat însă doar 1000 USD și i-a spus că inculpatul - este căutat de poliție și că ar fi bine să plece și din Republica M în. Această ultimă împrejurare a fost confirmată și de martorul Al, care a asistat la o discuție telefonică purtată de inculpatul, de la sediul societății sale, cu inculpatul -, aflat la Chișinău.
Inculpatul - a apelat telefonic la martorul, cerându-i să-l ajute pentru a obține prelungirea vizei, însă fără rezultat. Abia pe data de 26.08.1999 inculpatul - a fost identificat, predat autorităților judiciare române și arestat, în baza unui mandat emis anterior, la data de 23.08.1999.
Analiza comparativă a listingului convorbirilor telefonice purtate de pe telefoanele lor mobile ori de pe telefoanele de la sediile societăților la care inculpații erau administratori (166-207 și 209-235 ) relevă că în perioada în discuție (lunile iunie-iulie 1999) între aceștia direct ori între ei și numiții și s-au purtat numeroase discuții telefonice.
În timpul cercetărilor s-a stabilit că toate cele trei societăți comerciale bucureștene (SC "A România" SRL B, " " B și " " B) erau "societăți-fantomă" întrucât nu existau în municipiul B la adresele indicate ca sediu la. iar administratorii "de jure" ai acestora -toți cetățeni arabi - nu au putut fi identificați (din relațiile comunicate de - Serviciul Independent pentru, Probleme de și Pașapoarte -325 vol. II - rezultă că o parte din aceștia nici nu figurează în evidențe, iar unul a părăsit deja țara). Prin urmare, facturile fiscale prezentate de inculpatul (personal sau prin intermediul contabilei ) erau false.
Astfel, " " B ( 42 ) figurează în evidențele cu sediul în sectorul 3,-, bloc 4,. 39. Din declarațiile martorilor - ( 29 -vecinul de la.39) și - ( 28 - cenzor la asociația de locatari) a rezultat că la.38 locuiește singură numita ( 164-165 ) și că nu au fost văzuți vreodată venind la aceasta cetățeni arabi. Din declarația martorului ( 26-17 ), rezultă că societatea administrată de el ar fi făcut afaceri cu cherestea (în cantități mari) în portul C cu " " B, reprezentată de un cetățean irakian care s-a recomandat cu numele de., această societate neplătindu-i sumele ce i le datora și făcându-l să intre în incapacitate de plăți față de alți parteneri comerciali. Tot din declarația acestuia reiese că nu a fost niciodată la sediul societății din B, str. -.
În ceea ce privește SC "A România" SRL ( 39-40 ), aceasta figurează în evidențele (cât și în copiile de pe înscrisurile atașate) cu sediul în sectorul 3,-, bloc 18,. B,. 7,. 68. Din procesul-verbal încheiat în urma verificărilor efectuate ( 30 ) a rezultat că nu există strada -, ci doar -, pe care nu există imobilul cu nr. 17. S-a stabilit că adresa la care ar fi sediul, în acte, al acestei societăți nu există în realitate.
În ceea ce privește " " ( 41 ), care figurează în evidențele cu sediul în sectorul 6,-, --48, Sc. A,. 4, martora, pensionară, a declarat ( 31 ) că în mai 1997 închiriat o cameră unui cetățean irakian pe nume pentru un an de zile. Acesta i-a plătit în avans chiria, dar nu a stat deloc și nici nu i s-a spus că la locuința sa urmează să fie înființată vreo societate comercială. Ulterior a primit numeroase înștiințări de la Administrația Financiară, a fost vizitată de polițiști și de inspectori fiscali, împrejurări în care a aflat că la locuința sa figurau ca având sediul mai multe societăți comerciale (vreo 5), toate administrate de, inclusiv " " Din relațiile comunicate de - Serviciul Independent pentru, Probleme de și Pașapoarte -325 vol. II - rezultă că numitul a părăsit România la 29.08.1997.
Tot în timpul cercetărilor s-a stabilit că numerele de înmatriculare ale autovehiculelor menționate pe facturile emise de SC "A România" SRL B către SC " " SRL I sunt nereale (24-25 ). La fel, s-a stabilit că și numerele de înmatriculare ale autovehiculelor menționate pe facturile emise de SC " " SRL I către " " B și " " sunt false.
Astfel, pe cele patru facturi emise de SC "A România" SRL B sunt menționate alături de numele inculpatului ("delegatul") de la rubrica "expediția", ca "mijloc de transport" numerele de înmatriculare B-19 -, B-93-, B-52- și B-16- și 7-B-5434 (43-46 ) De asemenea, pe cele 6 facturi fiscale ( 47-52 ) emise de SC " " SRL I către " " B și " " B sunt menționate alături de numele "delegaților" " " și "" de la rubrica "expediția", ca "mijloc de transport" numerele de înmatriculare B-11930, B-24-, B-32-, B-19-, -, B-39-.
Din adresa nr. S/-/26.07.1999 ( 24 ) a de Poliție Rutieră -Serviciul 8 Bar ezultat că numerele de înmatriculare B-19 -, B-93-, B-52-, B-24-, B-32- și B-39- nu sunt atribuite, iar numărul B-11930 este incorect. S-a constat că: a) numărul B-16- aparține unui autoturism Toyota aparținând unei societăți comerciale și fiind inapt pentru transport marfă; b) numărul B-19- aparține unui autoturism-furgon Renault (autoutilitară cu 4 uși) aparținând unui cetățean, fiind inapt pentru transportul a 150 frigidere și 95 aspiratoare, menționate în factură (50 ); c) numărul 7-B-5434 aparține unui autoturism 1310 aparținând unei persoane fizice și fiind inapt pentru transport marfă.
Inculpații au adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare sau/și oscilantă, nerecunoscând faptele imputate și încercând să transfere orice responsabilitate în sarcina unora dintre martori sau unul în sarcina celuilalt.
Astfel, inculpatul a adoptat o poziție procesuală oscilantă și, pe ansamblu, necorespunzătoare. Dacă în primele declarații a recunoscut explicit implicarea sa "în afacere", încercând doar, treptat, să diminueze rolul avut de el, prin precizarea faptului că abia spre final a conștientizat caracterul ilicit al acțiunilor întreprinse, ulterior, inclusiv în acest ultim ciclu procesual, el a negat orice implicare, susținând că nu a avut nici o cunoștință de scopul urmărit și de tipul de "afaceri" pe care Al, Al și inculpatul le făceau pe firma sa, primii profitând de faptul că el nu cunoștea limba română. În orice caz, inculpatul - nu și-a asumat nici un moment responsabilitatea faptelor comise.
În prima declarație, dată la 26.08.1999 ( 277-279 ), în fața unui procuror, în prezența avocatului ales și a unui translator, inculpatul a arătat că: a) recunoaște că la data de 25.06.1999 a depus la Administrația Financiară Ioc erere de restituire a TVA-ului în sumă de 2 miliarde lei vechi; b) la începutul lunii mai 1999 societatea sa, SC "-" SRL Iaa chiziționat de la SC "A România" SRL B marfă în valoare de cca. 14 miliarde lei vechi, marfă menționată în facturile existente la dosarul cauzei; c) la începutul lunii mai 1999 fost contactat de fratele numitului, care are o firmă cu sediul pe str. - din I, pe nume, care i-a comunicat că fusese trimis de inculpatul; c) s-a întâlnit cu acest inculpat (care are o "firmă tot pe str. -"), care i-a propus să introducă fictiv marfă pe societatea sa, urmând ca ulterior, la momentul indicat de el, să solicite de la Administrația Financiară I restituirea TVA-ului; d) tot inculpatul i-a cerut să meargă împreună cu numitul și să-și deschidă un cont la.- I, lucru pe care l-a și făcut, la data de 15.06.1999; e) la data de 15.06.1999 i-a dat lui o ștampilă a societății sale; f) tot la solicitarea inculpatului și-a schimbat sediul societății în municipiul I, pe-; g) în cursul lunii iunie 1999 angajat o femeie, ce i-a fost prezentată de, pe postul de contabil; h) la data de 25.06.1999 i-a spus contabilei să meargă la Administrația Financiară I și să depună o cerere de restituire a unui TVA în sumă de cca. 2 miliarde lei vechi; i) la data de 24.06.1999 a venit un control de la finanțe la sediul societății, iar după plecarea acestuia i-a adus facturile privind achiziționarea mărfii de la SC "A România" SRL B; j) "în schimbul ajutorului dat, inculpatul i-a promis suma de 10.000 USD", din care i-a dat 7500 USD în iulie 1999, urmând ca diferența să o primească la "finalizarea afacerii"; k) "afacerea a fost inițiată și sponsorizată de inculpatul "; l) " și soția lui, m-au condus până la granița cu Republica M".
În declarația dată la 30.08.1999 (280-281 ), în fața unui procuror, în prezența avocatului ales, inculpatul a arătat că: a) la data de 14.07.1999, întrucât aflase că fusese căutat de cineva de la Administrația Financiară I, s-a deplasat la sediul acesteia pentru a vedea despre ce este vorba; b) când a ajuns acolo a fost sunat de inculpatul care i-a spus să fugă; c) în fața sediului Administrației Financiare Iav enit după el -, "socrul" lui care l-a condus la locuința acestuia; d) aici, inculpatul i-a cerut să plece în Republica M; e) inculpatul și soția acestuia s-au ocupat de obținerea vizei, sens în care l-au sunat pe numitul de la ambasada M, care le-a promis că vor avea viza în vamă; f) a doua zi, pe 16.07.1999, de la sediul firmei, a plecat însoțit de inculpatul, soția acestuia, și numita "", cu un autoturism spre graniță; g) la graniță a trecut frontiera și a revenit la scurt timp cu pașaportul său pe care era deja aplicată viza; h) inculpatul i-a dat numărul de telefon al numitului.
În declarația dată la 10.11.1999 (289-290 ), în fața unui procuror, în prezența avocatului ales, inculpatul a arătat, suplimentar, că: a) în luna mai 1999, fost contactat de inculpatul care i-a propus "să ruleze niște afaceri pe societatea sa"; b) inculpatul i-a promis că se va ocupa el, prin intermediul numitului Al-, de mutarea sediului societății din Tg. în I și de angajarea unei contabile; c) inculpatul i-a promis că-i va da în schimb suma de 10.000 USD; d) știe că a fost angajată numita pe postul de contabilă; e) a observat că în societate intrau facturi, fără ca marfa să fie livrată; f) a fost cu numitul Al- la Banca -Română din B unde a semnat niște ordine de plată a unor mărfuri pe care societatea sa nu le-a primit niciodată, în valoare de cca. 12 miliarde de lei; g) a primit de la inculpatul doar suma de 7.500 USD; h) datorită faptului că a depus o cerere de restituire a TVA-ului, organele financiare au efectuat un control, ocazie cu care au mai găsit doar 7 biciclete din marfa consemnată în facturi; i) după plecarea controlului inculpatul și numitul Al i-au cerut să plece repede din țară; j) a plecat din țară prin punctul de trecere al frontierei cu sprijinul inculpatului care "a aranjat" să plece în Republica M; k) a fost "predat" la sfârșitul lunii august 1999 polițiștilor români; l) regretă fapta, pe care a comis-o la determinarea inculpatului și a numitului; m) nu el a semnat facturile de primire a mărfii; n) împreună cu a întocmit și semnat un proces-verbal de lăsare custodie într-un depozit al acestuia, a mărfii înscrise în facturi "pentru a convinge organele financiare de existența mărfii".
După restituirea cauzei la parchet, în declarația dată la data de 31.10.1999 (4-6 -vol.III ), în fața unui procuror și în prezența avocatului ales și a unui traducător, inculpatul și-a modificat parțial depoziția, în sensul că a arătat că "afacerea" sa făcut pe firma sa doar de frații Al-, care l-au indus în eroare, fără nici o implicare a inculpatului, care "doar le-a făcut legătura". În această declarație, inculpatul a adoptat poziția unei persoane naive, care a fost pus să semneze "diverse hârtii" de și care ar fi profitat de faptul că el nu știa limba română, cât și de încrederea pe care o avea în el. Suplimentar, a mai arătat că: a) a fost la B cu frații Al- la Banca -Română unde a semnat diferite documente "privind virarea unor sume de bani în contul unei societăți ce trebuia să livreze marfă", respectiv niște dispoziții de plată; b) nu a primit nimic de la, iar toate operațiunile au fost făcute, fără știrea sa, de frații Al-; c) a fost la Chișinău împreună cu pentru a cumpăra, porumb și zahăr, plătind un avans de 7500 USD cu banii lui. O declarație oarecum similară cu aceasta, inculpatul a dat și cu prilejul audierii sale la data de 14.06.2001 de Judecătoria Iași în dosarul nr.11475/2001 (58-59).
Cu prilejul rejudecării cauzei, în ultima sa declarație, dată în fața instanței, la data de 17.10.2006, în prezența avocatului ales și a traducătorului, inculpatul, după ce a precizat expres că își menține toate declarațiile date anterior în cauză, în fața procurorilor și a judecătorilor, a arătat că: a) nu se consideră vinovat, iar cu inculpatul a fost prieten, acesta nepromițându-i bani vreodată și nedându-i nici un împrumut; b) i-a dat numitului (pe care l-a cunoscut prin intermediul inc. ), în anul 1999, suma de 7000 USD pentru a-i cumpăra marfă din Republica M; c) numitul l-a rugat să facă un import de parfumuri din Franța pe societatea sa, " " I, promițându-i un procent de 10% din valoarea mărfii; d) numitul i-a cerut să-și mute sediul societății din orașul Tg. în I, el fiind de acord; de față la discuțiile purtate în acest sens, la sediul societății lui a fost și inculpatul, "ca martor" e) cel care s-a ocupat de mutarea sediului a fost Al-, fratele lui, el fiind de acord pentru că nu știa limba română; f) inculpatul a "intervenit pentru a-l ajuta să meargă în Republica M" și să importe el altă marfă, întrucât făcea afaceri fără știrea sa; de aceea s-a deplasat el însuși în Republica M, împreună cu; aici i-a "restituit lui cei 7000 USD", pentru că nu a găsit marfă; h) nu i-a cerut contabilei să întocmească o cerere de rambursare a TVA-ului și nu știe cine i-a cerut acest lucru; i) el, personal,nua prezentat inspectorilor fiscali nici o factură fiscală; h) el era singurul reprezentant al " " I cu drept de semnătură în bancă; j) a încheiat cu doar un contract de închiriere și nu știe nimic de vreun proces-verbal de custodie; k) inculpatul nu "a fost implicat în afacerea" sa; acesta doar "a asistat la toate discuțiile care s-au purtat între el și "; l) pe Al l-a împuternicit doar verbal să se ocupe de mutarea sediului și de celelalte formalități, el fiind cel care semna toate actele aduse de acesta; m) a închiriat un depozit de la pe str. -; n) la societatea sa a fost angajată ca secretară soția lui, iar i-a angajat și o contabilă; o) a fost cu la B, la o bancă, pentru "a întocmi documentația necesară importului din Franța", iar după ce s-a întors în Iaf ost controlat de organele fiscale.
Se observă că în ultima sa depoziție, inculpatul - face pentru prima dată anumite susțineri, contrare tuturor celorlalte mijloace de probă administrate în cauză și chiar propriilor sale depoziții anterioare.
Toate aceste apărări formulate de inculpatul nu pot fi luate în considerație deoarece nu reflectă realitatea. Mai mult, chiar între propriile sale declarații există numeroase inadvertențe.
Situația de fapt, dovedită pe deplin cu probele administrate în cauză, infirmă întru-totul susținerile sale. El avea experiență, ca administrator al " " I, înființată în anul 1994, deci cunoștea bine regimul documentelor financiar-contabile, a celor bancare și a celorlalte categorii de documente care se întocmesc în desfășurarea activității unei societăți comerciale. Pe de altă parte el a realizat riscurile încercării recuperării unui TVA inexistent, mărturisindu-și temerile concubinei sale, căreia îi vorbise anterior, de afacerea propusă de către.
În ceea ce-l privește pe inculpatul
se reține că acesta a adoptat constant o poziție procesuală necorespunzătoare, negând orice implicare în comiterea faptelor imputate. El nu și-a asumat nici un moment responsabilitatea faptelor comise.
În prima declarație dată la 30.08.1999 (294 ), în fața unui polițist și în prezența avocaților aleși (din care unul i-a redactat depoziția), inculpatul a arătat că: a) vorbește bine limba română, dar nu știe să scrie și să citească; b) îl cunoaște destul de puțin pe inculpatul, de cca. 4-5 ani, când acesta avea o societate cu sediul pe str. - din I; c) nu a făcut niciodată afaceri cu inculpatul și nu i-a promis nici o sumă de bani; d) o cunoaște puțin pe concubina inculpatului, care i-a cerut un împrumut "în urmă cu trei luni"; e) nu a fost niciodată în Republica M; f) nu o cunoaște pe și nu a avut în posesie niciodată actele sau ștampila societății SC "-" SRL
Aceleași aspecte le-a relatat inculpatul și într-o a doua declarație, dată în aceiași zi și în aceleași condiții ( 295 ). Suplimentar a precizat că inculpatul și concubina sa au dorit să împrumute de la el niște bani (pentru care vroiau să garanteze cu un teren), însă el nu a acceptat.
În esență, aceiași poziție, inculpatul a adoptat-o și la data de 31.08.1999 ( 297-298 ), când a fost audiat de un procuror, în prezența avocatului ales. Suplimentar acesta a precizat că: a) nu solicită translator pentru că înțelege bine limba română; b) în cursul lunilor aprilie-mai 1999 fost vizitat la sediul societății de inculpatul care i-a solicitat să-l împrumute cu niște bani, urmând să garanteze cu un teren; c) s-au demarat formalitățile pentru perfectarea contractului care nu s-au mai finalizat întrucât el nu i-a mai dat banii, deoarece socrului său "" nu "i-a plăcut terenul"; d) nu a făcut nici o afacere cu inculpatul; e) nu cunoaște pe nimeni de la Ministerul d e Externe al M și nu a sunat niciodată vreun diplomat; f) este prieten de familie cu Al- și cu fratele acestuia,.
În declarația dată la 03.09.1999 (299-300 ), în fața unui procuror, în prezența avocatului ales, inculpatul a arătat, suplimentar, că: a) anterior cererii inculpatului de a-l împrumuta cu bani, a discutat cu el, de câteva ori, în legătură cu o ofertă a acestuia de a achiziționa zahăr; b) în urmă cu 2-3 luni i-a împrumutat telefonul său mobil numitului, pentru că acesta avea telefon cu cartelă și nu putea să sune.
În declarația dată la 10.11.1999 (305-306 ), în fața unui procuror, în prezența avocatului ales, inculpatul și-a menținut aceiași poziție de negare a oricărei implicări, arătând, suplimentar, că: a) nu a auzit de SC "A România" SRL B și nu știe de eventualele relații comerciale dintre aceasta și SC "-" SRL; b) a negat că i-ar fi solicitat inculpatului să părăsească țară sau că l-ar fi ajutat în acest sens; c) l-a văzut în vara anului 1999, de mai multe ori, pe inculpatul în aceiași mașină cu numitul Al-; d) nu cunoaște nimic în legătură cu faptele de care este acuzat.
Aceeași poziție de negare, inculpatul a adoptat-o și în declarația dată, în fața procurorului și a avocatului ales, la 03.11.2000 ( 1-3 -vol. III - atunci a precizat suplimentar că frații Al- foloseau de regulă faxul de la societatea sa și că i-a împrumutat lui telefonul său mobil în vara lui 1999).
Cu prilejul rejudecării cauzei, în ultima sa declarație, dată în fața instanței, la data de 12.12.2006, în prezența avocatului ales și a unui traducător, inculpatul, după ce a precizat expres că își menține toate declarațiile date anterior în cauză, a arătat că: a) nu recunoaște faptele imputate; b) nu a auzit de SC "-" SRL și nu a avut relații comerciale cu aceasta ori cu inculpatul -; c) nu i-a dat și nici nu i-a promis bani inculpatului -; d) i-a cunoscut pe frații și Al-, care aveau o societate al cărei sediu se învecina cu al său, dar nu a avut relații comerciale cu aceștia; e) nu i-a cerut inculpatului - să facă vreo cerere de rambursare a TVA-ului; f) nu a sprijinit plecarea inculpatului - la Chișinău; g) numita este verișoara soției sale; i) a aflat despre o afacere dintre și inculpatul - referitoare la importul de parfumuri franțuzești.
Toate apărările formulate de inculpatul nu pot fi primite, deoarece nu reflectă realitatea, fiind infirmate de ansamblul probator administrat. Între declarații sale și ale martorilor audiați, cât și ale celuilalt inculpat există numeroase inadvertențe, care relevă nesinceritatea sa.
Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, a fost dovedită, pe deplin, cu mijloacele de probă, respectiv: a) procesele-verbale întocmite de inspectorii fiscali și anexele la acestea; b) copii ale facturilor în discuție; c) relațiile comunicate de Banca -Română; d) numeroasele procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală cu prilejul diferitelor verificări și constatări efectuate; e) listingul convorbirilor telefonice purtate de inculpați de pe telefoanele mobile sau fixe, comunicate, la solicitarea organelor de urmărire penală, de operatorii de telefonie; f) declarațiile martorilor, Al-, (concubina inculpatului -) și; g) declarațiile martorilor, ( 135- 136 și 29-dosar nr. 12451/2001 al Tribunalului Iași ), ( 150 ) și ( 149, 61-dosar nr.11475/2001 al Judecătoriei Iași -când a declarat că inculpatul - i-a prezentat procesul-verbal de custodie, fiind prezent de fiecare dată), toți inspectori fiscali, ale căror depoziții se coroborează perfect; h) declarațiile martorilor (cel care a închiriat apartamentul din str. -), - și - (151-152 p), vecini cu sediul din I al societății și care îl vedeau deseori venind acolo, cu un autoturism marca Mercedes, pe martorul Al-; i) declarațiile martorului ( 137 ) și ale martorei (ultimele cu rezervele arătate mai jos); j) procesele-verbale de confruntare, efectuate în prezența avocaților aleși, dintre inculpatul și martorii (141-142 ) și Al- ( 323-325 ), precum și dintre martorii și ( 143 ); k) relațiile comunicate de Oficiul Registrului Comerțului; l) cererea de rambursare a TVA-ului întocmită de martora și toată documentația contabilă anexă; m) relațiile comunicate de societatea ce a confecționat ștampila aplicată pe cererea de rambursare a TVA-ului și chiar respectiva ștampilă; n) declarațiile martorei ( 245-276 p și 170-dosar nr. 12451/2001 al Tribunalului Iași ), procesul-verbal de recunoaștere a numitului de către aceasta după fotografie și înscrisurile relevante comunicate de Administrația Financiară a Sectorului 3 B; o) procesele-verbale întocmite cu prilejul verificări existenței societăților SC "A România" SRL B, " " B și " " B, precum și declarațiile martorilor audiați în acest sens; p) declarațiile inculpaților (în special primele declarații ale inculpatului -, luate în condiții procedurale), cu rezervele arătate și în măsura în care se coroborează cu celelalte probe; r) celelalte înscrisuri atașate la dosarul cauzei, probe care au fost analizate detaliat de instanță.
Faptele inculpatului, care, la sfârșitul lunii iunie - începutul lunii iulie 1999, în calitatea sa de unic administrator și asociat la SC "-" SRL I, a determinat-o, cu intenție, pe martora (angajată doar de câteva zile pe postul de contabil), ce a acționat fără vinovăție (respectiv fără să cunoască scopul urmărit de inculpat și caracterul înscrisurilor înmânate ei), să depună, la data de 02.07.1999, la Administrația Financiară I, în numele societății, o cerere de rambursare a unei sume de 2.192.860.447 lei vechi cu titlu de TVA, nedatorat, folosindu-se pentru aceasta de documente contabile falsificate (facturi fiscale false), pe care, împreună cu alte persoane, i le-a pus acesteia la dispoziție, toate aceste activități în scopul de a induce în eroare autoritățile fiscale și de a obține pentru sine, pentru inculpatul și pentru alte persoane implicate "în afacere", nelegal, suma menționată, rezultat care însă nu s-a produs datorită faptului că, în urma verificărilor întreprinse, inspectorii fiscali au constatat că operațiunile comerciale menționate în facturile depuse erau fictive, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "participație improprie la tentativă la înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 31 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal și "uz de fals" prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
Acest inculpat a fost cel care încercat, prin intermediul martorei, să inducă în eroare Administrația Financiară I, folosindu-se de documente contabile false. Manoperele ulterioare depunerii cererii de rambursare întreprinse de el relevă că acesta a urmărit efectiv să inducă în eroare organele fiscale pentru atingerea scopului menționat.
Inculpatul a acționat cu intenție directă, împrejurare ce rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, cât și din împrejurarea că, după declanșarea verificărilor de către inspectorii fiscali, a întreprins mai multe manopere pentru ca "afacerea" să nu fie descoperită (de pildă: "a făcut rost" de un proces-verbal de custodie și de niște facturi fiscale false de revânzare a mărfii, pe care el le-a prezentat direct inspectorilor), iar după ce a constatat că lucrurile se precipită a fugit în Republica De asemenea, intenția sa directă rezultă și din faptul că acceptase să primească 10.000 USD pentru a fi de acord ca "afacerea" să se deruleze pe societatea la care era administrator.
Faptele inculpatului care, în cursul lunii iunie 1999, cu intenție, l-a determinat pe inculpatul, promițându-i suma de 10.000 USD (din care i-a dat chiar o parte), să depună, la Administrația Financiară I, în numele societății SC "-" SRL I, la care ultimul era administrator, o cerere de rambursare a unei sume de 2.192.860.447 lei vechi cu titlu de TVA, nedatorat, și să se folosească, în acest sens, de documente contabile falsificate (facturi fiscale false), toate aceste activități în scopul de a induce în eroare autoritățile fiscale și de a obține pentru sine, pentru inculpatul - și pentru alte persoane implicate "în afacere", nelegal, suma menționată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "instigare la înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1,2 și 5 Cod penal și "instigare la uz de fals" prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
Și acest inculpat a acționat cu intenție directă. Mai mulți martori, inclusiv inculpatul -, au declarat că inculpatul a fost cel care a propus, inițiat și coordonat, din umbră, întreaga "afacere". Acestui inculpat i-a aparținut ideea săvârșirii faptelor și el l-a convins pe inculpatul - să se implice. Intenția sa directă rezultă și din ajutorul dat ulterior inculpatului - de a fugi din țară, cât și din toate diligențele depuse direct sau, prin interpuși, pentru ca "afacerea" să nu fie descoperită.
El a instigat la comiterea de infracțiuni în formă consumată și nu la comiterea de infracțiuni în forma tentativei, sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, fiind irelevant că, ulterior comiterii acestora, rezultatul vizat de el nu s-a mai produs.
În speță, nu se impune schimbarea încadrării juridice -astfel cum a fost pusă în discuție - în sensul înlăturării reținerii alin. 5 al art. 215 Cod penal prin raportare la art. 146 Cod penal, întrucât și la data comiterii infracțiunilor, cât și în prezent, suma de 2.192.860.447 lei vechi, este situată peste limita minimă prevăzută de art. 146 Cod penal.
Astfel, art. 215 alin. 5 Cod penal are în vedere fapta înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave. La data comiterii faptei noțiunea de "consecințe deosebit de grave" potrivit art. 146 Cod penal presupunea, printre altele, producerea unei pagube materiale mai mari de 50.000.000 lei vechi. Între timp, art. 146 Cod penal care definește noțiunea de "consecințe deosebit de grave" s-a modificat (prin OUG nr. 207/2000 limita a fost majorată de la 50. 000.000 lei vechi la 1.000.000 lei vechi, iar prin Legea nr. 456/2001 la 2.000.000 lei vechi). Ca atare, se constată că și la data comiterii faptelor și în prezent suma de 2.192.860.447 lei vechi depășea limita minimă de 2.000.000.000 lei vechi (respectiv 200.000 lei noi). De aceea, nu se poate vorbi de o lege nouă, mai favorabilă inculpaților din această perspectivă și nici de vreo schimbare de încadrare juridică. Nu sunt deci incidente dispozițiile art. 13 Cod penal.
. juridice propuse prin ultimul act de sesizare nu se impun a fi schimbate.
Ambii inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor în condiții de concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, respectiv prin acțiuni distincte, una în scopul săvârșirii celeilalte și mai înainte de a fi fost condamnați pentru vreuna dintre ele.
În ceea ce privește infracțiunile de "uz de fals" prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal și, "instigare la uz de fals" prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, instanța reține că nu mai poate fi antrenată răspunderea penală a inculpaților pentru acestea, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
Astfel, infracțiunea de "uz de fals" prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal era pedepsită la data comiterii faptelor și este și în prezent cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 3 ani (dacă înscrisul fals folosit era oficial) și cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă (dacă înscrisul fals folosit era sub semnătură privată). Înscrisurile false folosite în cauză erau înscrisuri sub semnătură privată. Potrivit dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit. "d" Cod penal "termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani.". Potrivit art. 124 Cod penal intitulat marginal "prescripția specială": "prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul prevăzut în art. 122 este depășit cu încă J". Se constată deci că pentru cele două infracțiuni termenul prescripției speciale a răspunderii penale este de 7 ani și 6 luni. Conform art. 122 alin. 2 Cod penal termenele de prescripție a răspunderii penale se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. În speță, de la data comiterii celor două infracțiuni (luând ca reper, cel mai târziu 02.07.1999 - data depunerii cererii de rambursare, deși unele din aceste fapte s-au comis anterior) și până la data pronunțării prezentei sentințe (08.02.2007) a trecut mai mult de 7 ani și 6 luni. Prin urmare, termenul prescripției speciale a răspunderii penale s-a împlinit.
De aceea, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 lit. "g" Cod procedură penală cu referire la art. 124 și art. 122 alin. 1 lit. "d" din Codul penal, va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților în ceea ce privește infracțiunea de "uz de fals" prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal și, respectiv în ceea ce privește infracțiunea de "instigare la uz de fals" prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal.
Față de aspectele de fapt și de drept expuse au fost condamnați inculpații doar în ceea ce privește infracțiunile pentru care nu a intervenit prescripția, respectiv: cea de "participație improprie la tentativă la înșelăciune" (în cazul lui -) și cea de "instigare la înșelăciune" (în cazul lui ).
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal. Astfel, pe de o parte, s-a ținut cont, de dispozițiile părții generale ale Codului penal, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială (de la 5 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru "participație improprie la tentativă la înșelăciune", în condițiile art. 21 alin. 2 Cod penal și de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru "instigare la înșelăciune", în condițiile art. 27 Cod penal), de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de numărul participanților, de scopul urmărit, de mijloacele folosite, de urmările care s-ar fi putut produce, de contribuția fiecăruia, de demersurile întreprinse pentru ca faptele să nu fie descoperite, de încercările de a scăpa de răspunderea penală prin plecarea din țară a unuia, cât și de gradul de pericol social concret al faptelor. Pe de altă parte, se va ține seama de: poziția procesuală necorespunzătoare adoptată de fiecare inculpat (în cazul unuia și oscilantă), care, în final, nu au recunoscut faptele comise; de neasumarea responsabilității faptelor săvârșite; precum și de persoana fiecărui inculpatul, care: nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, care suferă de mai multe afecțiuni (așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar); de vârsta acestora și de faptul că unul este căsătorit, precum și de celelalte circumstanțe personale reliefate de înscrisurile depuse.
La individualizarea judiciară a pedepselor, dincolo de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de toate criteriile mai sus-enunțate, instanța este obligată însă, mai întâi, să țină cont de "principiul neagravării situației în propriul apel" prevăzut de art. 372 Cod penal, care se extinde în orice ciclu procesual subsecvent a cărei declanșare a fost posibilă doar ca urmare a exercitării căii de atac a apelului exclusiv de către cei doi inculpați.
Prin urmare, având în vedere că instanța a fost investită cu rejudecarea cauzei numai ca urmare a admiterii apelurilor declarate doar de aceștia, inculpaților nu le pot fi aplicate -pentru aceste infracțiuni - pedepse mai mari decât cele stabilite prin sentința penală desființată cu nr. 285/12.04.2005 a Tribunalului Iași, respectiv de câte 5 ani închisoare. Chiar dacă, în cauză, raportat la poziția procesuală necorespunzătoare a inculpaților, nu se pot reține în favoarea acestora circumstanțe atenuante, iar în ceea ce-l privește, pe inculpatul pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare este mult sub limita minimă prevăzută de lege, totuși nu poate fi ignorat "principiul neagravării situației în propriul apel", iar acestora nu le pot fi aplicate pedepse mai mari. De aceea, s-a aplicat ambilor inculpați, pentru infracțiunile menționate, câte o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum de câte 5 ani.
Pe lângă pedeapsa principală a închisorii, în baza art. 65 alin. 2 Cod penal, instanța a aplicat celor doi inculpați și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" și "c" Cod penal (ultimul constând în interzicerea dreptului de a fi administrator la o societate comercială) pe o durată de 2 ani, ce se va executa în condițiile art. 66 Cod penal.
S-a aplicat apoi inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a", "b" și "c" Cod penal (ultimul constând în interzicerea dreptului de a fi administrator la o societate comercială) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, modificat și completat prin Legea nr.278/2006, cu aplicarea art.13 Cod penal (întrucât de la momentul comiterii infracțiunilor și până în prezent art. 71 Cod penal s-a modificat, ultimele dispoziții fiindu-le mai favorabile inculpaților).
Și la stabilirea pedepselor complementare și accesorii, instanța a ținut cont de același principiu al neagravării situației în propria cale de atac. Indicarea -sub aspectul conținutului -al dreptului prevăzut 64 lit. "c" Cod penal, ce le va fi interzis inculpaților, nu constituie o agravare a situației lor, ci din contră (dacă se are în vedere că art. 64 lit. "c" Cod penal fusese interzis și prin sentința desființată, iar în cadrul acestui text se includ mult mai multe drepturi decât cel de a fi administrator la o societate comercială).
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada arestării preventive de la data de 26.08.1999 și până la 26.08.2001 (în cazul inculpatului ) și, respectiv perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 30.08.1999 ora 13,00 și până la 18.01.2000 (în cazul inculpatului ).
corectă a perioadelor reținerii și a arestării preventive nu poate reprezenta o agravare a situației, întrucât erorile în acest sens, pot fi îndreptate oricând, după rămânerea definitivă a hotărârii, pe cale unei contestații la executare promovată din oficiu. Pe de altă parte, deducerea perioadelor rețineri și arestării preventive este o chestiune de legalitate și nu reprezintă o problemă de individualizare ori de apreciere a instanței. Prin deducerea corectă a perioadelor rețineri și arestării preventive nu se poate susține că se creează o situație mai grea inculpaților.
În cea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată ANAF - Direcția Finanțelor Publice a Județului I nu s-a constituit parte civilă în cauză. De altfel, fapta de "înșelăciune" rămânând în forma tentativei, nu s-a cauzat nici un prejudiciu.
În termen hotărârea a fost apelată de inculpatul cu motivarea că a fost în eroare cu privire la înscrisurile pe care le-a semnat, condiții în care a lipsit intenția, că pedeapsa aplicată și modalitatea de executare sunt prea severe dacă se are în vedere starea lui de boală, și de inculpatul, fără a preciza motivele de apel.
În cursul judecării apelului inculpatul a decedat, extrasul certificatului de deces nr.24344/24.05.2007 fiind înaintat instanței de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor
A fost audiată martora și s-au depus înscrisuri cu privire la conduita inculpatului.
Apelul formulat de inculpatul este fondat în critica care privește individualizarea pedepsei.
Prima instanță a reținut o situație de fapt pe deplin dovedită, probele administrate dovedesc pe deplin participarea inculpatului la săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat.
Activitatea inculpatului anterior depunerii cererii prin care urmărea restituirea unei sume de bani pentru sine și pentru celălalt inculpat este dovedită de înscrisurile întocmite în scopul rambursării de TVA nedatorat și de declarațiile martorilor.
Manoperele întreprinse de inculpat pentru a induce în eroare inspectorii fiscali susțin de asemenea intenția acestuia de a obține, prin intermediul altor persoane, o sumă de bani prin inducere în eroare a reprezentanților Direcției Finanțelor Publice
Apelul formulat este fondat sub aspectul individualizării pedepsei.
Față de conduita procesuală corectă a inculpatului, de comportarea bună avută anterior în societate, de limita pentru care și-a propus să obțină injust, puțin peste valoarea stabilită de lege ca fiind consecințe grave, de starea de boală a inculpatului, apreciem că reeducarea este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
În baza acelorași circumstanțe atenuante, apreciem că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, cerințele art.81 Cod penal fiind îndeplinite.
Pentru aceste considerente și pentru a se da eficiență dispozițiilor art.10 lit. "g" Cod procedură penală cu privire la inculpatul, apelurile vor fi admise și desființând în parte hotărârea primei instanțe, în rejudecare va fi coborâtă pedeapsa pentru inculpatul sub minimul special prevăzut de lege.
În baza art.81 Cod penal executarea pedepsei va fi suspendată pe durata prevăzută de art.82 Cod penal, perioadă care va constitui termen de încercare.
Se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii cu intenție a unei noi fapte penale în cursul termenului de încercare, consecințele constând în aceea că intervine revocarea suspendării executării pedepselor.
În baza art.71 al.5 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 26.08.1999 - 26.08.2001.
În baza art.11 pct.2 lit. "b" Cod procedură penală va fi încetat procesul penal pentru inculpatul, urmare a decesului acestuia.
Se va dispune plata onorariului interpretului care a asigurat traducerea cu ocazia judecării apelului.
Se vor menține celelalte dispoziții și se va statua asupra cheltuielilor judiciare potrivit art.192 al.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelurile formulate de inculpații și, în prezent decedat, împotriva sentinței penale nr.77/08.02.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o desființează în parte în latură penală.
Rejudecând cauza:
Reduce de la 5 ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.31 al.2 Cod penal cu referire la art.20 raportat la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. "c" și art.76 lit. "b" Cod penal.
În baza art.81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei și fixează termen de încercare de 5 ani conform art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea.
Suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii, în baza art.71 al.5 Cod penal.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv de la 26.08.1999 la 26.08.2001.
În baza art.11 pct.2 lit. "b" cu referire la art.10 lit. "g" Cod procedură penală încetează procesul penal împotriva inculpatului pentru fapta prevăzută de art.25 raportat la art.215 alin.1, 2 și 5 Cod penal, intervenind decesul făptuitorului.
Menține dispozițiile din sentință care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata onorariului în valoare de 100 lei către interpretul EL.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare pentru partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
16.IV.2008.-
[1] Totuși această ștampilă nu este una falsă. Ea conține mențiuni corecte, în principiu, aceleași cu cele existente pe prima ștampilă. De altfel, inculpații nici nu au fost acuzați de o eventuală falsificare a acesteia.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
