Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 47
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 80/PI din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință, din data de 13 aprilie 2009, când având în vedere complexitatea cauzei și timpul scurt pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 22 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin SP nr. 80/PI din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.215 alin.1, 2, 3 și 5.Cod Penal raportat la art.41 alin.2 și Cod Penal cu aplicarea art.42 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
În baza art.65 alin.2 raportat Cod Penal la art.64 și Cod Penal art.66 s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b Cod Penal, precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 raportat la art.41 alin.2 și Cod Penal cu aplicarea art.42 și Cod Penal art.13 a Cod Penal fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.
A fost decontopită pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.351/PI/31.05.2006 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin nr.247/A/12.07.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, în pedepsele componente de 8 ani închisoare, aplicată prin nr.26/15.01.2001 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin nr.8/14.01.2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA și 8 ani închisoare, aplicată prin nr.463/10.06.2002 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin nr.5966/R/17.12.2003 a Curții Supreme de Justiție.
A fost decontopită pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin nr. 463/10.06.2002 a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin nr.5966/R/17.12.2003 a Curții Supreme de Justiție, în pedepsele componente de:
- 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3, 4.Cod Penal raportat la art.41 alin.2 p;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3.Cod Penal raportat la art.41 alin.2 Cod Penal;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3.
Cod Penal- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.291
Cod Penal- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.21/1999;
- a fost înlăturat sporul de 1 an închisoare.
În baza art.36 alin.1 raportat Cod Penal la art.33 lit.a și Cod Penal cu aplicarea art.34 lit.b au Cod Penal fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, cu pedepsele aplicate prin nr.26/15.01.2001 a Tribunalului Timiș și nr.463/10.06.2002 a Tribunalului Timiș, așa cum au fost repuse în individualitate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
În baza art.71 au Cod Penal fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.36 alin.3 a Cod Penal fost dedus din pedeapsa aplicată durata executată în perioada 05.04.2001 - 15.08.2006.
În baza art.35 alin.1 s Cod Penal-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b Cod Penal, precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.35 alin.3 s Cod Penal-a constatat că prin nr.463/2002 a Tribunalului Timiș inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, c pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru o infracțiune concurentă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv aceea interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b Cod Penal, precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat C.P.P. la art.10 lit.g a C.P.P. fost încetat procesul penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 raportat Cod Penal la art.41 alin.2
Cod PenalÎn baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 352.400 lei daune materiale către partea civilă Banca Internațională a Religiilor - Sucursala T, prin lichidator judiciar SC SA.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.348 au C.P.P. fost anulate următoarele înscrisuri: cererile de creditare nr.3887/07.09.1999, nr.3913/08.09.1999, nr.4082/20.09.1999, nr.4149/23.09.1999 și nr.4187/22.09.1999 adresate de SC SRL T către Banca Internațională a Religiilor, convențiile de creditare nr.145/07.09.1999, nr.146/08.09.1999, nr.151/20.09.1999, nr.152/22.09.1999 și nr.153/23.09.1999, precum și actele adiționale ale acestora nr.155/27.09.1999, nr.156/27.09.1999, nr.181/07.10.1999, încheiate între Banca Internațională a Religiilor - Sucursala T și SC SRL T, biletele la ordin emise de SC și Fiul SRL T la data de 07.09.1999 și scadent la data de 28.09.1999 pentru suma de 980.000.000 ROL, la data de 27.09.1999 și scadent la data de 18.10.1999 pentru suma de 990.000.000 ROL, la data de 27.09.1999 și scadent la data de 18.10.1999 pentru suma de 12.000.000 ROL, la data de 08.09.1999 și scadent la data de 29.09.1999 pentru suma de 985.000.000 ROL, emis la data de 27.09.1999 și scadent la data de 21.10.1999 pentru suma de 990.000.000 ROL, emis la data de 27.09.1999 și scadent la data de 21.10.1999 pentru suma de 12.000.000 ROL, emis la data de 27.09.1999 și scadent la data de 21.10.1999 pentru suma de 4.000.000 ROL, emis la data de 20.09.1999 și scadent la data de 07.10.1999 pentru suma de 990.000.000 ROL, emis la data de 07.10.1999 și scadent la data de 07.11.1999 pentru suma de 550.000.000 ROL, emis la data de 07.10.1999 și scadent la data de 07.11.1999 pentru suma de 550.000.000 ROL, emis la data de 22.09.1999 și scadent la data de 25.10.1999 pentru suma de 995.000.000 ROL, emis la data de 23.09.1999 și scadent la data de 27.10.1999 pentru suma de 995.000.000 ROL, precum și un bilet la ordin emis de SC SRL T la data de 23.09.1999 și scadent la data de 27.10.1999 pentru suma de 800.000.000 ROL.
În baza art.21 din Legea nr.26/1990 raportat la art.7 din Legea nr.26/1990, s-a dispus ca un exemplar al prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, să se comunice ORC T spre publicare.
În baza art.191 alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial T nr. 4/D/P/2004 emis la data de 07.05.2007 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la 08.05.2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de inselaciune, fals in inscrisuri sub semnatura privată si spalare de bani, fapte prevăzute de art. 215 al.1, 2, 3 si 5.Cod Penal, art. 290.Cod Penal raportat la art.41 alin.2 si Cod Penal art. 23 din Legea 656/2002.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada 07.09 - 23.09.1999, folosindu-se de mijloace frauduloase, a obținut de la Banca Internațională a Religiilor - Sucursala T, credite în sumă totală de 352.400 lei.
Totodată, în sarcina inculpatului s-a mai reținut că a transferat sumele de bani obținute în mod fraudulos, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unor infracțiuni, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora.
În sfârșit, în actul de sesizare al instanței se mai indică faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC și Fiul SRL T, a emis, semnat și a folosit mai multe bilete la ordin pentru care nu exista acoperirea necesară în cont, în vederea obținerii unor credite bancare.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, documentele bancare, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Începând cu luna aprilie 1999 inculpatul a dobândit calitatea de asociat și administrator la SC SRL T cu sediul în T, Calea nr. 14, înregistrată la ORC T sub numărul J-, Cod fiscal -, acesta având și calitatea de asociat și administrator la SC și Fiul SRL, societate care are același sediu și este înregistrată la ORC T sub numărul J-, cod fiscal -.
În această calitate inculpatul a coordonat întreaga activitate a societăților și a dispus asupra operațiunilor comerciale ale acestora.
La data de 07.09.1999 SC SRL, sub semnătura administratorului, a formulat cerere de credit înregistrată la Banca Internațională a Religiilor-Sucursala T sub numărul 3887 prin care solicită un credit în sumă de 722 milioane lei cu titlu "plăti furnizor", cerere ce este aprobată, fiind încheiată între cele două părți convenția de creditare 145/07.09.1999.
Garantarea creditului solicitat de inculpatul s-a făcut prin depunerea sub semnătura acestuia a unui bilet la ordin emis de SC și Fiul SRL la data de 07.09.1999 și scadent la data de 28.09.1999 pentru suma de 980 milioane lei, bilet la ordin avalizat în mod fraudulos de Banca Românească -Sucursala
Totodată în vederea obținerii creditului inculpatul a prezentat la bancă și o factură seria - - nr. -, în care apărea ca furnizor SC SRL, iar beneficiar SC SRL, în sumă de 799.990.986 lei.
După obținerea creditului, în scopul ascunderii originii ilicite a sumelor obținute, cu ordinele de plată nr. 850 și 851 din 07.09.1999 în valoare fiecare de 350 milioane lei, SC SRL virează banii în contul SC SRL ca plată pentru factura seria - - nr. -.
În realitate între cele două societăți nu a existat nici o relație comercială, factura fiind emisă doar pentru a se putea obține creditul. La solicitarea inculpatului, factura a fost anulată, iar prin ordinele de plata nr. 408 și 409 din 08.09.1999 sumele de bani se întorc în contul SC SRL și sunt folosite în alte scopuri de către.
Ulterior, inculpatul, prin cererea înregistrată la Banca Internațională a Religiilor -Sucursala T sub numărul 4182/27.09.1999, a solicitat înlocuirea biletului la ordin emis de SC și Fiul SRL la data de 07.09.1999 și scadent la data de 28.09.1999 în valoare de 980 milioane lei, cu două noi bilete la ordin emise tot de SC și Fiul SRL și semnate de inculpat la data de 27.09.1999, scadente la 18.10.1999, în valoare de 990 milioane lei, respectiv 12 milioane lei. În urma solicitărilor inculpatului, noile condiții de acordare a creditului au fost înscrise în Actul aditional nr. 155/27.09.1999 de modificare a convenției nr. 145/07.09.1999.
La data scadentei, 18.10.1999, fiind introduse spre decontare biletele la ordin depuse drept garanție au fost refuzate la plata pe motiv, lipsă disponibil, iar în urma imobilizării tuturor sumelor aflate în contul SC SRL, creditul de 722 milioane lei acordat la data de 07.09.1999 a fost diminuat la nivelul sumei de 620 milioane lei, cu care Banca Internatională a Religiilor s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În ziua următoare, la data de 08.09.1999, SC SRL sub semnătura administratorului, formulează o altă cerere de creditare înregistrată la Banca Internatională a Religiilor-Sucursala T sub nr. 3913 prin care a solicitat un credit în sumă de 722 milioane lei, cerere ce este aprobată, fiind încheiată între cele două părți convenția de creditare nr. 146/08.09.1999.
Garantarea creditului solicitat s-a făcut prin depunerea sub semnătura inculpatului a unui bilet la ordin emis de SC și Fiul SRL la data de 08.09.1999 și scadent la data de 29.09.1999, pentru suma de 985 milioane lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată la Banca Internațională a Religiilor-Sucursala T, inculpatul a solicitat înlocuirea biletului la ordin emis de SC și Fiul SRL la data de 8.09.1999 și scadent la data de 29.09.1999 în valoare de 985 milioane lei, cu alte trei bilete la ordin, emise tot de SC și Fiul SRL la data de 27.09.1999 scadente la 21.10.1999 în valoare de 990 milioane lei, 12 milioane lei și respectiv 4 milioane lei, ultimul fiind scadent la data de 30.09.1999. În urma solicitărilor inculpatului, noile condiții de acordare a creditului au fost înscrise în Actul aditional nr. 156/27.09.1999 de modificare a conventiei nr. 146/08.09.1999.
Suma de bani obținută de inculpat prin contractarea frauduloasă a acestui credit a fost folosită pentru plata unor datorii către SC SA B, conform ordinelor de plată nr. 859 și 860 din 08.09.1999.
La data scadentei, 21.10.1999, fiind introduse spre decontare biletele la ordin depuse drept garanție au fost refuzate la plata pe motiv - lipsa disponibil, creditul în valoare de 722 milioane lei nu a mai fost recuperat, banca constituindu-se parte civilă în procesul penal cu această sumă.
În data de 20.09.1999 SC SRL, sub semnătura administratorului, formulat o nouă cerere de credit, înregistrată la Banca Internațională a Religiilor-Sucursala T sub numărul 4082, prin care a solicitat un credit în sumă de 722 milioane lei, cererea care a fost aprobată, fiind încheiată între cele două părți convenția de creditare 151/20.09.1999.
Garantarea creditului solicitat s-a făcut, ca și în cazul celorlalte credite, prin depunerea de către inculpat a unui bilet la ordin emis de SC și Fiul SRL și semnat de la data de 20.09.1999 și scadent la data de 07.10.1999 pentru suma de 990 milioane lei, avalizat de banca Românească-Sucursala
Întrucât inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a achita creditul, a solicitat înlocuirea biletului la ordin emis de SC și Fiul SRL la data de 20.09.1999 și scadent la data de 07.10.1999 pentru suma de 990 milioane lei, cu două noi bilete la ordin emise tot de SC și Fiul SRL la data de 07.10.1999 scadente la 07.11.1999, în valoare de 550 milioane lei fiecare, bilete la ordin avalizate în mod fraudulos de Banca Românească-Sucursala
În urma acestor solicitări, noile condiții de acordare a creditului au fost înscrise în Actul aditional nr. 181/07.10.1999 de modificare a convenției nr. 151/20.09.1999.
Cu sumele de bani obținute prin intermediul creditului au fost folosite pentru plata unor datorii către SC și Fiul SRL, administrată tot de inculpat, biletul la ordin 991 din 20.09.1999 și SC SA A, biletul la ordin 990 din 20.09.1999.
La data scadentei, fiind introduse spre decontare biletele la ordin depuse drept garanție au fost refuzate la plata pe motiv lipsa disponibil, creditul nu a mai fost recuperat banca constituindu-se parte civilă în procesul penal.
Folosind aceiași modalitate de inducere în eroare, inculpatul, ca administrator al SC SRL, a solicitat Bancii Internationale a Religiilor-Sucursala T, la data de 22.09.1999, prin cererea înregistrată sub nr. 4187/22.09.1999, un credit în sumă de 730 milioane, iar în data de 23.09.1999, prin cererea înregistrată sub nr. 4149/23.09.1999, un nou împrumut, în sumă de 730 milioane lei, în vederea achitării unor furnizori.
În vederea obținerii creditului inculpatul a prezentat la bancă și o factură fiscală seria - - nr. - din 22.09.1999, furnizor SC SRL și beneficiar SC SRL, în sumă de 1.599.908.000 lei.
Pentru garantarea creditelor solicitate, inculpatul a depus două bilete la ordin emise de SC și Fiul SRL la data de 22.09.1999 și 23.09.1999, cu scadenta la data de 25.10.1999 și respectiv 27.10.1999, în sumă de 995 milioane lei fiecare, avalizate în mod fraudulos de Banca Românească și un bilet la ordin emis de SC SRL în valoare de 800 milioane lei, semnate de el.
Creditele solicitate au fost aprobate, întocmindu-se convențiile de credit nr. 152 din 22.09.1999 și nr. 153 din 23.09.1999. Odată obținute creditele, pentru a se da modului de obținere a sumelor de bani o aparență de legalitate, cu ordinele de plată nr. 1007 și 1008 din 22.09.1999 SC SRL a virat în contul SC SRL suma de 700 milioane. Ulterior, factura fiscală seria - - nr. - din 22.09.1999 emisă de SC SRL a fost anulată, iar la data de 23.09.1999 cu ordinele de plată 701 și 702 sumele de bani sunt transferate înapoi în contul SC SRL și folosite în alte scopuri de inculpat.
La scadență, fiind introduse spre decontare biletele la ordin depuse drept garanție, au fost refuzate la plata pe motiv lipsă disponibil, creditele în suma de 1.460.000.000 lei nefiind achitate, sumă pentru care Banca Internatională a religiilor s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Potrivit dispozițiilor art.215 alin.1 Cod Penal, infracțiunea de înșelăciune se poate realiza, din punct de vedere obiectiv, printr-o acțiune de inducere în eroare, ce poate consta fie în prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Față de aceste dispoziții legale, prima instanța a constatat că fapta inculpatului de a induce în eroare reprezentanții Băncii Internaționale a Religiilor, în scopul obținerii unor credite în mod fraudulos, prin folosirea unor bilete la ordin fără acoperire și avalizate în mod fraudulos, cauzând o pagubă în valoare de 352.400 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1
Cod PenalÎn acest sens au fost avute în vedere declarațiile inculpatului. Acesta, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, a recunoscut împrejurarea că el a semnat toate cele 5 cereri de creditare, precum și convențiile de credit. Totodată, inculpatul a recunoscut faptul că a prezentat drept garanții reprezentanților băncii, în scopul obținerii creditelor, mai multe bilete la ordin pentru plata cărora nu exista disponibilul necesar în cont. Inculpatul a mai adăugat însă că el nu se face vinovat de împrejurarea că în cont nu exista disponibil, întrucât fostul administrator al SC SRL T, numitul, ar fi deschis un cont paralel în care intrau banii, iar contul deschis la Banca Românească nu a mai fost alimentat. De asemenea, inculpatul a mai arătat că fostul director al Băncii și-a asumat răspunderea efectuării unor plăți din contul SC SRL, fără a fi împuternicit în acest sens, motiv pentru care acesta a efectuat plăți către diverși furnizori, inculpatul aflându-se în imposibilitate de a-și mai achita datoriile.
Aceste apărări nu au fost primite, în condițiile în care sunt contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, așa cum rezultă din declarația martorului, audiat în cursul urmăririi penale, după data de 08.04.1999 martorul nu s-a mai implicat deloc în administrarea SC SRL T, societatea fiind predată inculpatului. În acest sens pot fi observate și Hotărârea nr.1/08.04.1999 a Adunării eaa sociaților SC SRL T, prin care s-a aprobat ieșirea din societate a numitului și preluarea acesteia de către inculpatul, precum și numirea în calitate de administrator cu puteri depline și nelimitate a inculpatului. De asemenea, potrivit unei declarații autentificate a inculpatului, dată în fața unui notar public la data de 03.12.1999, de la data de 08.04.1999 inculpatul este cel care a folosit toate instrumentele de plată ale SC SRL T, așa cum a crezut de cuviință, numitul nefiind implicat sub nicio formă.
Mai mult decât atât, printr-o altă declarație autentificată la data de 23.11.1999, inculpatul și-a asumat răspunderea și în legătură cu toate operațiunile desfășurate în legătură cu conturile SC și Fiul SRL T, menționând că întreaga responsabilitate pentru operațiunile acestei societăți comerciale, efectuate ulterior datei de 08.04.1999, îi revine, întrucât a avut controlul efectiv al societății în calitate de administrator.
Este adevărat că inculpatul a depus la dosar o adresă din partea Băncii Comerciale Române din care rezultă că la data de 07.10.1999 SC SRL T, reprezentată de martorul, a formulat o cerere pentru deschiderea unui cont la o agenție din, însă din această adresă nu rezultă ce anume operațiuni s-au desfășurat prin intermediul acelui cont.
De asemenea, inculpatul a prezentat și copia unei note interne cu nr.2286/05.08.1999, semnate de fostul director al Băncii, prin care acesta a dispus, pe propria răspundere, efectuarea plăților pentru SC SRL T și SC și Fiul SRL T, însă nu s-a făcut dovada că într-adevăr numitul a efectuat plăți ilegale din conturile celor două societăți, ceea ce a condus la lipsa disponibilului în cont în momentul scadenței biletelor la ordin.
Ceea ce este caracteristic în cazul biletului la ordin, este împrejurarea că prin intermediul acestui titlu de valoare emitentul recunoaște o datorie pe care o are față de beneficiar, obligându-se să plătească o sumă de bani la scadență sau la ordinul beneficiarului. Inculpatul, așa cum s-a arătat mai sus, a recunoscut faptul că el a semnat și ștampilat toate cele 13 bilete la ordin emise fie de către SC și Fiul SRL, fie de SC SRL, bilete la ordin care, la data scadenței, nu aveau acoperirea necesară în cont. Or, analizând extrasele de cont ale celor două societăți comerciale în perioada august-decembrie 1999, s-a constatat că niciodată cele două societăți nu au avut în cont sumele necesare acoperirii creditelor acordate. În cursul lunii octombrie 1999, când au devenit scadente atât convențiile de creditare, se poate observa faptul că în conturile celor două societăți nu existau banii necesari acoperirii debitelor.
Pe de altă parte, inculpatul a afirmat că reprezentanții Băncii Internaționale a Religiilor au verificat biletele la ordin avalizate de către Banca Românească. Susținerile sale au fost confirmate și de martorul, care în cursul anului 1999 fost director al Băncii Internaționale a Religiilor - Sucursala Aceasta a menționat că toate creditele solicitate de către inculpat, în calitate de administrator al SC SRL, au fost acordate pe termene foarte scurte și numai după ce a luat legătura personal cu directorul Băncii, numitul, care i-a comunicat împrejurarea că biletele la ordin prezentate drept garanții au fost legal avalizate.
Aceleași aspecte au fost relatate și de martorul, consilier juridic în cadrul Băncii Internaționale a Religiilor, care a menționat că Banca Românească a fost contactată și a comunicat faptul că avalizarea biletelor la ordin s-a făcut în mod legal, ceea ce a convins reprezentanții creditorului să acorde împrumuturile solicitate.
Însă, caracterul ilegal al acestor avalizări a fost constatat prin nr.26/15.01.2001 a Tribunalului Timiș, prin care inculpatul a fost condamnat definitiv, alături de directorul Băncii, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, tocmai pentru că în perioada aprilie - octombrie 1999, directorul Băncii a avalizat în mod fraudulos, în numele și pe contul, Băncii, un mare număr de bilete la ordin pentru SC și Fiul SRL T și SC SRL T, în favoarea băncilor la care cele două societăți comerciale aveau contractate împrumuturi.
Caracterul fraudulos al operațiunilor realizate de inculpatul, rezultă și din nota de cercetare administrativă din data de 18.02.2002 întocmită de Banca Internațională a Religiilor, în care s-a consemnat faptul că inculpatul a emis biletele la ordin, deși cunoștea situația conturilor emitentului, știind că nu avea disponibil în cont și nici garanția solvabilității la data scadenței. De asemenea, în aceeași notă s-a mai precizat că inculpatul a prezentat biletele la ordin în cunoștință de cauză, el având reprezentarea faptului că acestea erau emise cu o avalizare neconformă din partea Băncii. Totodată, inculpatul nu a amintit nimic în cererile adresate părții vătămate despre existența unor credite deja angajate la banca respectivă.
Existența infracțiunii este confirmată și de martorul, administratorul SC SRL Acesta a precizat că, în legătură cu facturile din datele de 07.09.1999 și 22.09.1999, discuțiile le-a purtat cu inculpatul. Martorul a confirmat că în ambele situații, SC SRL Taa chitat mărfurile livrate, emițând în acest sens ordine de plată, însă de fiecare dată, a doua zi după efectuarea plății, inculpatul i-a cerut să anuleze facturile de livrare și să-i restituie banii plătiți, martorul conformându-se, astfel că cele două facturi au fost anulate, iar banii restituiți, în acest sens declarațiile martorului putând fi coroborate și cu documentele contabile justificative existente la dosar.
Pentru aceste considerente, prima instanța a apreciat că actele efectuate de către inculpat pot fi circumscrise infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 Cod Penal, el inducând în eroare reprezentanții Băncii Internaționale a Religiilor cu privire la solvabilitatea societăților pe care le administra, în scopul obținerii unor foloase materiale ilicite.
Raportat la modalitatea de aducere la îndeplinire a hotărârii infracționale, inculpatul folosindu-se în acest scop de bilete la ordin avalizate fraudulos, aspect pe care l-a cunoscut, prima instanță a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite și prevederile art.215 alin.2 Cod Penal, mijloacele utilizate de inculpat putând fi considerate frauduloase în condițiile în care au fost de natură să asigure mai ușor reușita acțiunilor numitului, având aparența unor mijloace veridice, legale, ceea ce a inspirat încredere reprezentanților părții vătămate și le-a înlăturat acestora orice bănuială.
Totodată, în contextul în care activitatea infracțională s-a desfășurat cu prilejul încheierii și executării unor contracte de credit, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului și prevederile art.215 alin.3 Cod Penal, fiind evident că manoperele dolosive folosite de inculpat au fost determinante pentru încheierea convențiilor, întrucât, în situația în care ar fi cunoscut situația reală a conturilor SC SRL și SC și Fiul SRL, reprezentanții Băncii Internaționale a Religiilor ar fi refuzat acordarea creditelor.
În sfârșit, ținând seama de dispozițiile art.146 care Cod Penal definesc noțiunea de consecințe deosebit de grave ca fiind orice pagubă materială care depășește suma de 200.000 lei și având în vedere cuantumul prejudiciului cauzat de către inculpat prin actele sale, prima instanță a făcut și aplicarea prevederilor art.215 alin.5
Cod PenalSub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el având reprezentarea împrejurării că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o prin săvârșirea infracțiunii.
Activitatea infracțională a inculpatului desfășurându-se în mod repetat, inculpatul obținând prin înșelăciune nu mai puțin de 5 credite, prima instanța a făcut și aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod Penal, fiecare dintre actele materiale realizând conținutul legal al infracțiunii de înșelăciune.
În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, potrivit dispozițiilor art.23 lit. din Legea nr.656/2002 aceasta se poate realiza prin orice acțiune de schimbare sau de transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri.
Raportat la materialul probator administrat în cauză, prima instanța a constatat că inculpatul a obținut, în calitate de administrator al SC SRL, trei credite de la Banca Internațională a Religiilor, justificând necesitatea acestora prin aceea că trebuie să plătească unele datorii pe care le avea la SC SRL T, sens în care a și prezentat două facturi emise de această societate comercială.
Așa cum rezultă din probele administrate, creditele au fost obținute de inculpat prin inducerea în eroare a părții vătămate, folosind bilete la ordin avalizate ilegal, faptă ce constituie infracțiunea de înșelăciune. Este evident că în momentul obținerii celor trei credite inculpatul nu avea nicio intenție de a plăti vreo marfă SC SRL, ci doar dorea ca prin această manevră să se piardă urma banilor obținuți fraudulos. Acest aspect poate fi constatat chiar analizând comportamentul inculpatului adoptat imediat obținerii creditelor. Imediat după ce a realizat transferul banilor către SC SRL, încercând astfel să justifice folosirea creditului, inculpatul a cerut, la mai puțin de 24 ore, administratorului societății comerciale, restituirea banilor și anularea facturilor cu ajutorul cărora a obținut creditele. Martorul s-a conformat solicitărilor inculpatului și a anulat facturile, restituind și banii, care au fost folosiți de inculpat cum a crezut el de cuviință, schimbând destinația acestora.
În acest context, prima instanță a constatat că fapta inculpatului de a obține trei credite ilegale, prin folosirea de titluri de valoare frauduloase, de la Banca Internațională a Religiilor, pe care le-a justificat prin două facturi emise de SC SRL T, arătând că împrumuturile sunt necesare pentru achitarea datoriilor către această societate comercială, și de a schimba destinația sumelor creditate, în scopul ascunderii provenienței ilicite a acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art.23 lit.a din Legea nr.656/2002, putându-se reține intenția directă ca modalitate a vinovăției inculpatului, acesta urmărind prin săvârșirea faptei un scop precis, respectiv obținerea unor foloase materiale ilicite.
Având în vedere condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, prima instanța a reținut în sarcina inculpatului și dispozițiile art.41 alin.2 Cod Penal, considerând că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, care a fost suficient de determinată și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, inculpatul a obținut trei credite ilegale și a schimbat destinația sumelor obținute, în scopul ascunderii provenienței lor, fiecare dintre aceste acte materiale realizând conținutul infracțiunii de spălare de bani.
În condițiile în care de la data săvârșirii faptelor și până în momentul judecării acestora au intervenit modificări legislative în ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, prima instanța a făcut și aplicarea dispozițiilor art.13 referitoare Cod Penal la legea mai favorabilă.
Pentru aceste considerente, prima instanța a dispus condamnarea inculpatului, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței penale nr. 80/PI din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, aflat la dosar, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și spălare de bani, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faptele inculpatului prezintă un pericol social deosebit, prin acțiunile sale acesta aducând o atingere gravă relațiilor sociale cu caracter patrimonial, care presupun încrederea și buna credință a celor care intră în astfel de relații.
La stabilirea pedepselor prima instanța a luat în considerare și persoana inculpatului. La data desfășurării activității infracționale, inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, împrejurare ce reliefează o periculozitate mai scăzută a inculpatului. Însă, ținând seama și cuantumul prejudiciului cauzat, precum și de vârsta inculpatului și de starea sănătății acestuia, observând și prevederile art.42 referitoare Cod Penal la sancțiunea în cazul infracțiunii continuate, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, prima instanța apreciat ca fiind suficientă aplicarea unor sancțiuni privative de libertate orientate spre minimul special, respectiv 10 ani închisoare pentru înșelăciune și 3 ani închisoare pentru spălare de bani.
În temeiul art.65 alin.2 instanța Cod Penal a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit a și b Cod Penal, precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 Cod Penal, regulile concursului de infracțiuni se aplică nu numai atunci când toate infracțiunile concurente sunt judecate concomitent de către aceeași instanță, ci și atunci când inculpatul este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă.
După cum s-a arătat deja, în prezenta cauză activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada septembrie - octombrie 1999. În consecință, s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin nr.26/2001 a Tribunalului Timiș și nr.463/2002 a Tribunalului Timiș, pedepsele aplicate fiind ulterior contopite prin nr.351/PI/2006 a Tribunalului Timiș, activitatea infracțională epuizându-se cu mult înainte de intervenția primei hotărâri de condamnare.
Însă, întrucât dispozițiile referitoare la contopirea pedepselor privesc doar pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente și nu pedepsele rezultante, prima instanța a procedat la decontopirea pedepsei de 8 ani închisoare aplicate inculpatului prin nr.351/PI/31.05.2006 a Tribunalului Timiș, urmând să fie repuse în individualitate pedepsele de 8 ani închisoare aplicată prin nr.26/2001 a Tribunalului Timiș și 8 ani închisoare aplicată prin nr.463/2002 a Tribunalului Timiș. La rândul său, această ultimă pedeapsă de 8 ani închisoare, aplicată prin nr.463/2002 a Tribunalului Timiș, va fi decontopită, urmând să fie repuse în individualitate cele 5 pedepse componente și să fie înlăturat sporul de 1 an închisoare.
de imprejurare ca sistemul cumulului juridic cu spor facultativ in doua trepte consacrat pentru sanctionarea concursului de infractiuni functioneaza indiferent daca infractiunile sunt judecate concomitent de aceeasi instanta, ori de instante diferite si la date diferite, in temeiul art.36 alin.1 Cod Penal, prima instanta, raportandu-se la dispozitiile art.33 lit.a si 34 lit.b Cod Penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză, cu pedepsele aplicate prin nr.26/2001 a Tribunalului Timiș și nr.463/2002 a Tribunalului Timiș, așa cum au fost repuse în individualitate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani inchisoare, la care a adăugat și sporul de 1 an închisoare aplicat prin nr.463/2002 a Tribunalului Timiș, spor ce nu poate fi înlăturat, deoarece dacă era necesar atunci când a fost cunoscută doar o parte a activității infracționale, este cu atât mai mult necesar atunci când se cunoaște întreaga activitate infracțională a inculpatului, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
Prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa accesorie, astfel că în temeiul art.36 alin.3 a Cod Penal dedus din pedeapsa aplicată durata deja executată în perioada 05.04.2001 - 15.08.2006.
În temeiul art.35 alin.1 prima Cod Penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c pe Cod Penal o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale alături de pedeapsa rezultantă, iar în temeiul art.35 alin.3 a Cod Penal constatat că această pedeapsă complementară este concurentă cu o altă pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă complementară aplicată prin nr.463/2002 a Tribunalului Timiș, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor pe o perioadă de 7 ani.
Potrivit dispozițiilor art.122 alin.1 lit.d termenul Cod Penal de prescripție a răspunderii penale, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 5 ani, este de 5 ani, iar potrivit art.122 alin.2 aceste Cod Penal termene se calculează de la data săvârșirii infracțiunii.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art.124 prescripția Cod Penal înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție este depășit cu încă
În cazul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod Penal, pedeapsa stabilită de legiuitor este închisoarea de maxim 2 ani sau amendă.
În consecință, s-a apreciat că în cazul acestei infracțiuni termenul prescripției speciale este de 7 ani și 6 luni. Or, în prezenta cauză activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada septembrie - octombrie 1999, astfel încât se poate constata că în cursul lunii aprilie 2007 termenul prescripției speciale s-a împlinit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat C.P.P. la art.10 lit.g tribunalul C.P.P. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.290 raportat Cod Penal la art.41 alin.2
Cod PenalÎn ceea ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanța a reținut că partea vătămată Banca Internațională a Religiilor - Sucursala T s-a constituit parte civilă cu suma de 352.400 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat.
Potrivit dispozițiilor art.998 civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.
Având în vedere aceste dispoziții legale și ținând seama de probele administrate în cauză prima instanța a constatat că, într-adevăr, prin fapta sa ilicită de a induce în eroare partea civilă în legătură cu obținerea a 5 credite pe care nu le-a mai restituit, inculpatul a cauzat un prejudiciu în patrimoniul părții civile, care se impune a fi reparat, motiv pentru care, în temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. inculpatul a fost obligat la plata daunelor materiale așa cum au fost formulate.
În temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.348 au C.P.P. fost anulate atât biletele la ordin emise și semnate de inculpat și avalizate ilegal, cât și documentele bancare subsecvente acestor bilete la ordin.
În temeiul art.21 din Legea nr.26/1990 raportat la art.7 din aceeași lege un exemplar al hotărârii de condamnare s-a comunicat Oficiului Registrului Comerțului spre publicare, iar în temeiul art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 80/PI din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat apel inculpatul solicitând desființarea soluției și în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal, potrivit art.10 lit.j C.P.P. deoarece există autoritate de lucru judecat.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 10 lit.d C.P.P. sau dacă se va reține totuși vinovăția inculpatului să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege în cuantumul deja executat.
Apelul nu este fondat.
Analizând sentința penală apelată în raport cu solicitările formulate în apărare și din oficiu, în limitele prev.de art.371 alibn.2 C.P.P. se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
În privința cererii de încetare a procesului penal, deoarece există autoritate de lucru judecat, se constată că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT nr.4/D/P/2004, în această cauză și în alte cauze prin rechizitoriile nr.770/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și nr.21/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, dar faptele vizate de cele trei rechizitorii, sunt diferite, inclusiv părțile civile, situație în care nu poate opera autoritatea de lucru judecat.
De altfel, acest fapt este reținut și în rechizitoriu DIICOT din acest dosar care face referire la celelalte rechizitorii prin care inculpatul a fost trimis în judecată și a fost condamnat - prin SP nr.26/2001 al Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin DP nr.8/14.01.2002, a Curții de APEL TIMIȘOARA și SP nr.463/10.06.2002 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin DP nr.5966/R/17.12.2003 a Curții Supreme de Justiție.
Față de toate pedepsele aplicate, s-au aplicat regulile concursului de infracțiuni, toate faptele fiind concurente.
În consecință, fiind vorba de fapte diferite, cu părți civile diferite nu se poate pune în discuție autoritatea de lucru judecat.
În privința cererii de achitare conform art.10 lit.d C.P.P. se constată că inculpatul apelant a recunoscut semnarea celor cinci cereri de creditare, precum și convențiile de credit, precum și faptul că a prezentat drept garanții reprezentaților băncilor, pentru a putea obține credite, mai multe bilete la ordin, dar pentru plata cărora nu exista disponibil în cont. Pentru lipsa disponibilului în cont inculpatul l-a învinovățit pe fostul administrator al SC SRL - care ar fi deschis un cont paralel, în care intrau banii, iar contul de la Banca Românească nu a mai fost astfel alimentat și că fostul director al Băncii ar fi făcut plăți fără împuternicire și astfel s-a ajuns în imposibilitatea achitării datorilor.
Potrivit probelor, activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 07.09 - 23.09.1999, iar potrivit Hotărârii nr.1 din 08.04.1999 a Adunării eaa sociațiilor SC SRL - s-a aprobat ieșirea din societate a numitului și preluarea administrării societății de către inculpat.
De asemenea, prin diferite declarații autentificate, inculpatul și-a însușit responsabilitatea operațiunilor societății SC și Fiul SRL T și faptul că instrumentele de plată ale SC SRL T au fost folosite numai de el.
Celelalte susțineri ale inculpatului privind contul deschis de numitul și operațiunile făcute prin acest cont și plățile făcute de fostul director al Băncii, fără împuternicire nu s-au dovedit.
Inculpatul în calitate de asociat și administrator al SC SRL T și asociat și administrator al SC și Fiul SRL a coordonat întreaga activitate a acestor societăți și a dispus asupra operațiunilor comerciale ale acestora.
Față de această situație cererea de achitare nu poate fi reținute deoarece nu se bazează pe probatoriul administrat în dosar. Probatoriul administrat dovedește faptul că inculpatul folosind mai multe bilete la ordin emise de SC și Fiul SRL, bilete avalizate ilegal de Banca Românească prin directorul acesteia, a obținut pentru cealaltă societate SC SRL T, credite de la Banca Internațională a Religiilor - Sucursala
În privința pedepsei aplicate, se apreciază că aceasta este corect individualizată, instanța având în vedere vârsta inculpatului, starea de sănătate a acestuia, dar și prejudiciul produs ca urmare a activității infracționale desfășurate.
Astfel, scopul pedepsei, prev.de art.52 se Cod Penal consideră că poate fi atins prin cuantumul pedepsei aplicate și prin modalitatea de executare a pedepsei.
Așa fiind, se constată că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să conducă la modificarea hotărârii, urmând ca în baza art.379 pct.1, lit.b C.P.P. apelul declarat de către inculpat să fie respins ca nefondat.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. apelant va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.1, lit.b C.P.P. respinge apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 80/PI din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.P.P. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 300 lei.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED: VI/06.05.2009
Dact: 2 exempl/ 06.05 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea
