Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 507/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.507/
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - -din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns pentru recurentul inculpat avocat ce substituie pe apărătorul ales, av., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar. Au lipsit:, intimata-parte vătămată SC SRL și intimatele părți responsabile civilmente SC SRL ȘI SC SRL
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că fost acordat acest termen de judecată pentru ca recurentul să-și angajeze apărător ales.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului conform dispozițiilor art.38513Cod procedură penală.
Avocat arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 19.06.2008 a Tribunalului Galați, încheiere prin care a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art.64 alin. 1 lit. și 71 Cod penal.
Prin sentința pronunțată în fond inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 3 luni închisoare și la pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a,b,c Cod penal.
Dispozițiile art.64 alin.1 lit. Cod penal ca și ale art.71 Cod penal intră în contradicție cu art.53 din Constituție intitulat " respingerea exercițiului unor drepturi sau libertăți".
În textul Constituției se arată că măsura interzicerii unor drepturi trebuie să fie aplicată nediscriminatoriu fără a aduce atingere existenței drepturilor sau libertăților. Întrucât dispozițiile art.64 și 71 Cod penal prevăd faptul că aplicarea pedepselor interzicerii unor drepturi se face pe criterii privind natura și gravitatea faptei, împrejurările cauzei, persoana infractorului, aceste articole intră în contradicție cu art.53 din Constituție.
Instanța de apel a motivat în respingerea excepției de neconstituționalitate că instanța face o individualizare, ceea ce este adevărat, dar în situația de față instanța a aplicat asemenea pedepse accesorii și contestă constituționalitatea pedepsei accesorii a interdicției de a alege.
Deasemeni s-a motivat de către instanța de apel că excepția invocată nu are legătură cu cauza, ori aceasta are legătură directă pentru că se referă la pedeapsa aplicată, chiar dacă este o pedeapsă accesorie.
Solicită admiterea recursului, suspendarea judecății,scoaterea cauzei de pe rol și sesizarea Curții Constituționale în legătură cu excepția invocată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, în mod corect a fost respinsă excepția de neconstituționalitate; aplicarea dispozițiilor art.64 alin.1 lit.a Cod penal nu se face automat iar motivul invocat poate reprezenta un motiv în apel al inculpatului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 26.06.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 al. 1 lit. a Cod penal și a art. 71 Cod penal, cerere formulată de inculpatul-apelant.
Pentru a dispune astfel Tribunalul Galația reținut următoarele:
Inculpatul a promovat apel împotriva sentinței penale nr. 1467/25.07.2007 a Judecătoriei Galați prin care a fost condamnat la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 3 ani și 6 luni cu executare efectivă.
În cursul soluționării apelului promovat împotriva sentinței penale mai sus menționate, la termenul de judecată din 19.06.2008 inculpatul, prin apărător ales, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.64 alin.1 lit.a Cod penal precum și a art.71 Cod penal.
În motivarea excepției invocate s-a arătat că aceste prevederi contravin dispozițiilor art.53 din Constituție ("restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți).
S-a apreciat că această interdicție trebuie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a se aduce atingere existenței drepturilor sau libertăților.
În opinia instanței, excepția invocată este inadmisibilă.
În materia restrângerii exercițiului drepturilor și libertăților, Constituția recunoaște și consacră principiul proporționalității consecințelor juridice cu situația care le-a generat.
La nivelul dreptului penal acest principiu își găsește expresia specifică în mecanismul individualizării sancțiunilor, potrivit căruia stabilirea sau aplicarea unei sancțiuni trebuie să reflecte atât abstract cât și concret gravitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin norma de drept penal.
În reglementarea actuală, în cadrul pedepsei accesorii nu există o individualizare automată - instituindu-se un control din partea instanței a dreptului prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal (așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 74/2007).
Pe de altă parte-în această fază a litigiului-problema adusă în discuție s-a apreciat că nu are legătură directă cu soluționarea cauzei.
Împotriva încheierii de ședință mai sus arătate a formulat recurs inculpatul solicitând a se constata că excepția invocată nu este inadmisibilă și că în cauză se impune sesizarea Curții Constituționale.
Recursul declarat de inculpatul este fondat și urmează a fi admis ca atare.
Examinând excepția invocată de inculpat în raport de prevederile art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992 Curtea constată că în cauză erau îndeplinite condițiile pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată de inculpat în fața instanței de apel.
În acest sens Curtea reține că textele de lege a căror neconstituționalitate s-a invocat sunt în vigoare, nu au fost declarate anterior neconstituționale și au o evidentă legătură cu soluționarea cauzei câtă vreme în primă instanță, în temeiul art. 71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului și drepturile prevăzute de art. 64 al. 1, lit. a Cod penal iar în situația în care excepția ar fi admisă această pedeapsă accesorie nu ar mai putea fi aplicată inculpatului. Împrejurarea că instanțele pot aprecia de la caz la caz dacă se impune sau nu interzicerea drepturilor de a alege și de a fi ales nu poate duce la concluzia că excepția este inadmisibilă pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, declararea neconstituționalității acestui text de lege ar conduce, "de plano", la imposibilitatea aplicării acestei pedepse.
Așa fiind Curtea constată că nu existau motive pentru a se respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate situație în care va admite recursul declarat de inculpat și va dispune sesizarea Curții Constituționale.
În ceea ce privește temeinicia excepției invocate, exprimându-și opinia în conformitate cu prevederile art. 29 al. 4 din Legea nr. 47/1992, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.
Art. 53 din Constituția României intitulat " Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" prevede, în alineatul 1, că xercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Totodată, în alineatul 2 al aceluiași articol, se arată că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Inculpatul a criticat sub aspectul constituționalității dispozițiile art. 64 al. 1, lit. a, și ale art. 71 Cod penal susținând că restrângerea drepturilor de a alege și de a fi ales nu este necesară într-o societate democratică și că orice persoană, chiar dacă a fost condamnată, trebuie să aibă în continuare posibilitatea de a-și exercita drepturile electorale.
Curtea reamintește faptul că este dreptul statului de a stabili pedepsele și celelalte sancțiuni ce pot fi aplicate persoanelor fizice sau juridice, în funcție de politica penală adoptată și de necesitatea combaterii fenomenului infracțional, astfel că restrângerea drepturilor de a vota și de a fi ales al persoanelor condamnate ce este aplicată ca o pedeapsă în anumite situații, în condițiile stabilite de lege, nu poate fi considerată ca o restrângere care nu este necesară într-o societate democratică.
Sub un alt aspect inculpatul a criticat dispozițiile legale privitoare la interzicerea drepturilor de a vota și de a fi ales întrucât acestea se aplică discriminatoriu, doar cu privire la anumiți infractori, pe criterii generate de pedeapsă, de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului.
Nici această critică nu poate fi considerată ca fiind fondată de vreme ce Codul penal conține reguli clare cu privire la situațiile în care această restrângere se poate aplica, ca pedeapsă accesorie sau ca pedeapsă complementară, reguli ce exclud posibilitatea aplicării discriminatorii a acestei restrângeri. Împrejurarea că doar în anumite situații se ajunge la aplicarea acestei pedepse nu poate de asemenea fi considerată discriminatorie întrucât astfel se face transpunerea în practică a unui principiu de bază al dreptului penal, cel al "individualizării sancțiunilor de drept penal".
Concluzionând Curtea apreciază că dispozițiile art. 64 al. 1, lit. a și ale art. 71 Cod penal nu contravin prevederilor art. 53 din Constituția României întrucât aplicarea ca pedeapsă a restrângerii drepturilor de a vota și de a fi ales poate apărea ca fiind necesară într-o societate democratică iar această restrângere nu se aplică în mod discriminatoriu ci în conformitate cu regulile și principiile stabilite de Codul penal.
Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 și art. 303 alin. 6 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 15.05.1968 în H, CNP -, domiciliat în H,-).
Casează încheierea de ședință din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați pronunțată în dosarul nr- și în rejudecare:
În baza art.29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 republicată dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal și ale art.71 Cod penal, invocată de inculpatul.
În baza prevederilor art.303 alin.6 Cod procedură penală dispune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./ 2 ex/3.10.2008
Jud.apel--
Jud.fond-
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
