Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 51/

Ședința publică din 26 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Constantin Costea

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 140/A din 9.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar, lipsind părțile civile intimate SC SA T și SC SRL

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul recurent solicită amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător și depune la dosar înscrisuri medicale care dovedesc faptul că a fost internat în spital și nu a putut să-și angajeze până acum un avocat.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de inculpatul recurent.

Procurorul nu se opune la amânarea judecării cauzei, având în vedere starea sănătății inculpatului recurent.

Avocatul din oficiu nu se opune la amânarea judecării cauzei pentru motivul invocat de inculpatul recurent.

Inculpatul recurent arată că își susține cererea de amânare formulată în cauză.

Instanța, având în vedere că această cauză este pe rolul instanței de 6-7 luni, suferind amânări repetate, solicitate de inculpat pentru angajarea unui apărător, respinge cererea de amânare formulată de acesta și dispune judecarea cauzei cu inculpatul recurent asistat de apărătorul din oficiu, astfel cum s-a menționat și în încheierea de ședință din data de 15 decembrie 2008, când s-a acordat acestui inculpat un ultim termen de judecată pentru apărare.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și alte excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.

Avocatul din oficiu solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și menținerea hotărârii primei instanțe, conform motivelor de recurs formulate de inculpat.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

Inculpatul recurent solicită efectuarea unei expertize medicale și reducerea pedepsei. De asemenea, solicită admiterea recursului și arată că dorește să ajute la recuperarea prejudiciului, iar cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, cere să nu fie încarcerat și să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendare.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1349 din 26.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, iar în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. a p, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată.

În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către SC SA a sumei de 6.717,4555 lei daune materiale, și la plata către SC SRL a sumei de 15.260,9335 lei daune materiale. În baza art. 348.C.P.P. s-a dispus anularea înscrisurilor aflate la filele 16, 17, 21, 22 din dosarul de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 3.393/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 9.212/325/31.10.2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 și art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal, reținându-se în fapt că, în data de 26.01.2004 și 27.01.2004, inculpatul s-a prezentat împreună cu martorul la SC SRL, unde s-au recomandat ca fiind reprezentanții SC SRL, inculpatul prezentându-se ca fiind.

Cei doi au achiziționat marfa în valoare totală de 152.609.335 lei în baza facturilor fiscale cu seria - - nr. -/26.01.2004 și nr. -/27.01.2004, cele doua facturi fiscale fiind semnate de către inculpatul sub numele de, inculpatul dându-și seria și numărul buletinului de identitate false.

Pentru plata mărfii, martorul a emis fila cec cu seria - 302 nr. - în valoare totala de 152.609.335 lei, cu scadență la 30 zile, respectiv în data de 26.02.2004, care fiind introdusă la Bank-Sucursala T, în vederea decontării a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară, fila cec retrasă din circulație.

În data de 10.02.2004, inculpatul s-a prezentat la SC SA, unde s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC SRL,.

Inculpatul a achiziționat marfă în sumă de 67.174.555 ROL, conform facturii fiscale cu seria - - nr. -/10.02.2004, semnată de către inculpat cu nume fals, iar pentru plata mărfii, inculpatul a lăsat fila cec seria - 302 nr. - în valoare de 67.174.555 ROL, cu scadență la data de 18.02.2004 - semnată de către martorul; fiind introdusă la Bank-Sucursala T în vederea decontării, iar fila a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă cec retrasă din circulație.

Inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a fost de acord cu repararea prejudiciului produs părților vătămate constituite părți civile. Inculpatul a motivat săvârșirea faptelor prin aceea că nu a realizat că fapta, prin care s-a prezentat părților vătămate cu o altă identitate, este prejudiciabilă pentru acestea, și că a acționat astfel pentru că a avut nevoie de bani.

La stabilirea răspunderii penale a inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal, de împrejurarea că în faza de urmărire penală și de judecată inculpatul a recunoscut faptele și le-a regretat, este de acord să achite prejudiciul cauzat, dar și de împrejurarea că inculpatul se afla în situația recidivei mari postcondamnatorii, întrucât la data săvârșirii faptei era în termenul de încercare al pedepsei de 3 ani aplicată cu suspendarea ei condiționată pentru o infracțiune de înșelăciune (sentința penală nr. 2983/15.10.2001 a Judecătoriei Timișoara ).

În privința acțiunilor civile, inculpatul a achiesat în întregime la pretențiile formulate de către părțile civile.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând soluția ca nelegală, motivat de faptul că prima instanță nu a făcut aplicarea prev. art. 83.Cod Penal privind pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81-83.Cod Penal, prin sentința penală nr. 2983/15.10.2001 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr. 5152/2001.

De asemenea, a declarat apel în termen inculpatul, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii, respingerea apelului formulat de către parchet, solicitând instanței a avea în vedere starea sa de sănătate ce nu îi permite executarea unei pedepse privative de libertate.

Prin decizia penală nr. 140/A din 9 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.1349 din 26.06.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a desființat sentința apelată și rejudecând cauza:

În baza art. 83.Cod Penal a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru savârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1-3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal pronunțată de Judecătoria Timișoara prin nr. 2983/15.10.2001, în dosar nr. 5152/2001.

A dispus executarea acestei pedepse de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru noile infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 6 ani închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e în Cod Penal limitele art. 71.

Cod Penal

În baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe și a menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate. iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a declarațiilor de recunoaștere a inculpatului, a probelor testimoniale administrate, a reținut în mod corect starea de fapt și de drept dedusă judecății, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și respectiv infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, și a art. 37 lit. a pentru Cod Penal fiecare din infracțiunile menționate, față de care pedepsele au fost corect individualizate, conform criteriilor prev. de art. 72.Cod Penal, avându-se în vedere atât natura infracțiunii, cât și conduita inculpatului.

În latură penală, în raport cu motivul de apel formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, instanța constată că în mod greșit, deși prima instanță face trimitere pentru cele două infracțiuni menționate, la starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod Penal, odată cu pronunțarea sentinței omite să se pronunțe asupra acesteia prin aplicarea obligatorie a prev. art. 83.Cod Penal referitor la pedeapsa anterioară menționată.

În consecință s-a admis apelul declarat de parchet, a fost desființată hotărârea apelată și rejudecându-se cauza, s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1-3.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal pronunțată de Judecătoria Timișoara prin nr. 2983/15.10.2001 în dosar nr. 5152/2001 și s-a dispus executarea acestei pedepse, de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru noile infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 6 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, în limitele art. 71.

Cod Penal

În ceea ce privește motivul de apel al inculpatului privind achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d p Cod Penal, pentru infracțiunile reținute prin actul de sesizare al instanței și care a format obiectul apelului, pentru lipsa laturii subiective a infracțiunii, instanța de apel l-a respins în condițiile în care, din întreg probatoriul cauzei rezultă că acesta a acționat cu intenție directă, cunoscând consecințele faptelor sale în momentul achiziționării produselor, fără a avea nici o calitate în acest sens, folosindu-se și de acte de identitate false, iar în consecință, a respins acest apel ca nefondat, atât în latura penală cât și în latura civilă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel a constatat că, pe baza probelor administrate în cauză de către părțile civile SC SA T și SC SRL T, aceasta a fost corect soluționată prin obligarea inculpatului la plata sumelor cu care cele două părți vătămate s-au constituit părți civile în cauză, dispunându-se, de asemenea, în baza art. 348.C.P.P.și anularea înscrisurilor falsificate.

Împotriva deciziei penale nr.140/A/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 8.05.2008.

Recursul nu a fost motivat în scris.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385/6 pr. pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și probele administrate în cauză.

În mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune în varianta reglementată de art. 290 și 215 al.1, 2, 3.penal, din probele administrate în cursul procesului penal rezultând că inculpatul s-a prezentat la două societăți comerciale sub identitate falsă, a achiziționat marfă, emițând două cecuri asupra unei instituții de credit știind că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, fiind în interdicție bancară în acea perioadă, în scopul de a obține un folos material pentru sine în mod injust. În momentul comiterii faptei, inculpatul a avut reprezentarea activității sale ilicite, în sensul că desfășoară o activitate de inducere în eroare prin emiterea filelor cec, iar prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere a dorit-o precum și cea referitoare la identitatea falsă atribuită în mod injust. Inculpatul, în decursul procesului penal, a manifestat o conduită procesuală sinceră, manifestând regret pentru fapta comisă, din dorința de a face rost de bani. Recunoașterea inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv depoziția martorului ( fila 32 dosar fond) care l-a văzut pe inculpat încărcând marfa achiziționată și emițând filele cec pentru plata acestora, martorul care l-a văzut pe inculpat aplicând ștampila pe fila cec emisă luând la cunoștință că nu a putut fi valorificată din cauza lipsei disponibilului în contul emitentului, declarațiile părților vătămate, copii ale filelor cec refuzate la plată.

În conformitate cu dispozițiile art. 72. pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 52. pedeapsa p. este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată acestuia cu executare în regim de detenție. este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52. pen. respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale raportat și la starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei. În mod corect a fost rezolvată și latura civilă a cauzei prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către societățile comerciala înșelate prin conduita sa ilicită.

Astfel, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 140/A/09.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul va fi obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 140/A/09.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Anca Nacu

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /28.01.2009

Tehnored./2 ex./04.02.2009

Prima instanță:

Inst. de apel:,