Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 565/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 2151Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 565
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr. 64 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat ales reprezentând pe recurentul inculpat G - lipsă, precum și consilier juridic pentru intimata parte civilă - Sucursala D,
Procedura legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind formulate cereri ori excepții, instanța a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat pe toate motivele pe care s-a bazat critica sentinței și a făcut o greșită stabilire a prejudiciului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata parte civilă - Sucursala D, solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanța de fond pronunțându-se cu privire la excepția ridicată a desființat în totalitate sentința.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului cai nadmisibil, deoarece hotărârile de dezinvestire nu sunt supuse căilor de atac.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 13 din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - Sucursala D, cu sediul în C,- împotriva inculpaților și, domiciliați în comuna, sat, jud. M și G, domiciliat în loc. C, str. -,.6,. l,. 1, jud. D, inculpații G, și fiind obligați la plata către partea civilă a sumei de 19.189 lei despăgubiri civile, reactualizată conform indicelui de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin p nr. 406/27.09.2004 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 102/2004 s-a dispus condamnarea inculpatei și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2151alin. Cp. și condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 rap. la art. 2151Cp. pentru infracțiunea prev. de art. 289, pentru infracțiunea prev. de art. 291 și a fost disjunsă acțiunea civilă, formându-se dosarul nr. 1840/2004.
Prin civ. nr. 1028/23.11.2004 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 1840/2004, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta - Sucursala D și au fost obligați pârâții inculpați, în solidar, la plata sumei de 218.460.865 lei reprezentând prejudiciul neacoperit, care s-a produs prin faptele pentru care inculpații au fost condamnați.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul G, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția civilă sub nr. 1089/civ/2005, iar prin încheierea din 10.03.2005 pronunțată în dosarul nr. 1089/civ/2005, s-a dispus scoaterea cauzei - având ca obiect apelul pârâtului G împotriva nr. 1028/23.11.2004 a Judecătoriei Filiași - de pe rol și înaintarea cauzei spre soluționare la secția penală a Tribunalului Dolj.
La această secție cauza a fost înregistrată sub nr. 1043/2005, iar prin decizia penală nr. 247/09 mai 2005, pronunțată în acest dosar, s-a admis apelul pârâtului-inculpat G, a fost desființată nr. 1028/2004 a Judecătoriei Filiași și s-a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, deși disjunsă de acțiunea penală, acțiunea civilă rămâne totuși în cadrul procesului penal, cadru care se supune regulilor cuprinse în Codul d e procedură penală, pronunțându-se în cauză o sentință penală și nu una civilă, cum în mod greșit a procedat prima instanță.
In rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr. 1709/2005 și prin sentința penală nr.569/31.10.2005 pronunțată în acest dosar, instanța de fond, în baza art. 14 și art. 346.C.P.P. raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă D și i-a obligat pe inculpații, și G la plata în solidar, către partea civilă, a sumei de 218.460.865 ROL, reactualizată de la data consumării faptelor și până la plata efectivă.
Prin decizia penală nr. 260/26.04.2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 61/2006 a fost admis apelul penal promovat de inculpatul G, a fost desființată sentința penală nr. 569/2005 și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Filiași.
S-a reținut în considerentele deciziei pronunțate în apel că soluționarea acțiunii civile disjunse de cauza penală s-a făcut fără participarea procurorului deși aceasta era obligatorie, prima instanță încălcând astfel dispozițiile art. 315.C.P.P. rap. la art. 346.
C.P.P.Decizia instanței de apel a fost menținută, prin respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de inculpatul
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr. 1442/2006, dispunându-se citarea părților.
S-au solicitat Casei Județene de Pensii relații în legătură cu cuantumul sumelor reținute din pensia inculpatului în scopul virării acestora către partea civilă pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin faptele penale săvârșite de cei trei inculpați.
Datele solicitate au fost comunicate de instituția menționată prin adresa nr. 87/10.01.2007.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că prin sentința penală nr. 406/27.09.2004 s-a dispus condamnarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.l Cp. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp. și condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 2151alin.l Cp. art. 289 Cp. ambele cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp
Infracțiunile contra patrimoniului au fost săvârșite în dauna -Sucursala D, societate la care primul inculpat a fost angajat în funcția de gestionar la chioșcul nr. 42 F, soția sa, inculpata în funcția de oficiant de presă și la care cel din urmă inculpat, G îndeplinea funcția de revizor de gestiune.
Din raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală, de ale cărui concluzii nu au fost contestate de către nici unul dintre inculpați, rezultat că prejudiciul cauzat -Sucursala D prin fapta de delapidare s-a ridicat la suma de 218.640.865 ROL, sumă cu care unitatea partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Pe baza actelor aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că până în prezent prejudiciul cauzat nu a fost acoperit decât parțial, prin poprirea cu titlul de imputație a sumei de 2.808.507 ROL din salariul cuvenit inculpatului pe luna 2001, prin reținerea garanției depuse la preluarea gestiunii de către acesta în sumă de 5.064.018 ROL (fila 117), precum și prin reținerile lunare din pensia de care beneficiază același inculpat în cadrul de sistemului asigurărilor sociale, rețineri operate începând cu luna februarie 2005.
Potrivit datelor comunicate de către Casa Județeană de Pensii D, inculpatului i-a fost reținută suma de 775.200 ROL lunar în perioada februarie 2005 - iunie2005 (3.876.000 ROL) și suma de 78 RON lunar începând cu luna iulie 2005 și până la data actuală ( 1482 RON), în total 1870 RON.
Adăugând la această sumă, reținerea din salariul inculpatului - 281 RON (2.808.507 ROL) și garanția acestuia de gestiune 506 RON ( 5.064.018 315 ROL) rezultă că societatea parte civilă a recuperat până în prezent doar suma de 2675 lei, rămânând neacoperit un prejudiciu de 19.189 lei (RON) la plata căruia se impune a fi obligați în solidar cei trei inculpați, și
Instanța apreciat că aceștia sunt legați printr-un raport de solidaritate la despăgubirea părții civile întrucât faptele de delapidare au fost săvârșite de către cei trei inculpați împreună, primii doi în calitate de autori și inculpatul G în calitate de complice, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 1003 cod civil conform cărora " când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt obligate solidar pentru despăgubire."
Sub acest aspect, în cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit s-a reținut că lipsa din gestiunea inculpatului la chioșcul nr. 42 R pornit începând cu data de 01.07.1999 și până la 21.09.2001, perioadă în care
soția sa, a îndeplinit funcția de șef al punctelor de desfacere
presei F, având ca atribuții de serviciu urmărirea modului cum se țin ci
gestiunile chioșcurilor iar inculpatul G, efectuând controlul gestiunii chioșcului nr. 42 F în perioada 22.07.1999-29.03.2001, nu
constatat și evidențiat lipsurile reale din gestiune.
Prin urmare, reiese că producerea prejudiciului este urmarea activităților infracționale concurente ale tuturor celor trei inculpați, activități realizate aproximativ în aceeași perioadă.
De altfel, acest lucru a fost reținut și în considerentele sentinței penale nr. 406/ 7.09.2006, prin care s-a dispus condamnarea inculpaților, hotărâre care sub aspectul vinovăției acestora are autoritate de lucru judecat în fața instanței investite cu soluționarea acțiunii civile.
Totodată, se reține că infracțiunea de delapidare a fost comisă în formă continuată, astfel că implicarea inculpatului G în acțiunile ilicite ale celorlalți doi inculpați și la cauzarea prejudiciului trebuie raportată la momentul consumării faptelor și la prejudiciul final și nu la momentul când el a început activitatea complice la infracțiunea de delapidare și la nivelul lipsei în gestiune de la acea dată.
Pe de altă parte, instanța apreciat că și în situația în care gradul vinovăției celor trei inculpați ar fi fost diferit în ceea ce privește producerea prejudiciului, aceasta ar putea prezenta importanță în raporturile dintre ei, debitori ai obligației de reparare a daunei în cadrul unei eventuale acțiuni în regres pornită de către cel care a plătit întreaga sumă sau mai mult decât datora, dar față de creditor aceștia sunt ținuți solidar pentru întreaga despăgubire.
Având în vedere aceste considerente, instanța în baza art. 347.C.P.P. rap. la art. 14 alin.3 lit.b, art.998 și următoarele Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A și i- obligat pe inculpații, și G la plata în solidar către partea civilă a sumei de 19.189 lei, despăgubiri civile, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, ținând seama în acest sens de solicitarea formulată de consilierul juridic al părții civile în cadrul concluziilor pe fond formulate la data de 31.10.2005 (fila 14).
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul G invocând faptul că a fost soluționată latura civilă a procesului penal fără a beneficia de asistență juridică.
Prin decizia penală nr. 64 din 12 martie 2008 pronunțată în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de inculpatul G, domiciliat în C, str. -,. 6,.1,.1, județul D, împotriva sentinței penale nr. 13 din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat nelegalitatea hotărârii primei instanțe.
Astfel, deși disjunsă de acțiunea penală, acțiunea civilă rămâne totuși în cadrul procesului penal și se supune regulilor de judecată cuprinse în Codul d e procedură penală.
În aceste condiții, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 171 alin. 3 cod pr. penală, care prevăd că "în cursul judecății, asistența este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare".
Faptul că acțiunea penală a fost soluționată în mod definitiv, nu influențează în nici un fel aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate.
Cum din sentința penală nr. 13/19.01.2007 a Judecătoriei Filiașia rezultat că la prima instanță nici unul dintre inculpați nu a beneficiat de asistență juridică, instanța de apel a apreciat că se află în prezența cazului de nulitate prevăzut de art. 197 alin. 2 cod pr. penală, astfel că admis apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 13 din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, desființând hotărârea și trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel a dispus să fie avute în vedere și celelalte critici formulate de apelant.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen recurs inculpatul G, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece pe de o parte instanța de apel nu s-a pronunțat și cu privire la greșita obligare a inculpatului în solidar cu ceilalți inculpați la recuperarea prejudiciului, dar și că valoarea acestui prejudiciu ar fi greșit stabilită.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește critica formulată de recurentul inculpat, ce vizează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la toate motivele de apel, Curtea reține că aceasta este nefondată, deoarece instanța s-a pronunțat cu privire la unul dintre motivele de apel, respectiv motivul ce vizează lipsa de apărare a inculpatului la instanța de fond, astfel încât celelalte motive care criticau netemeinicia hotărârii nu mai puteau fi luate în discuție, în raport de nulitățile absolute constatate la judecata în fond și în consecință, Tribunalul în mod legal și temeinic a desființat sentința și reținând ca fondată critica lipsei de apărare, a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, judecata urmând să fie reluată și refăcute toate actele procedurale la termenele la care s-a constatat lipsa de apărare.
Cu privire la susținerea reprezentantului Ministerului Public că recursul formulat ar fi inadmisibil, această susținere este nefondată, deoarece hotărârea pronunțată de instanța de apel nu este una de dezinvestire pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art.361 alin.1 lit.e Cod pr.penală, ci este o decizie pronunțată cu privire la fondul cauzei, în temeiul art.379 alin.1 pct.2 lit.b Cod pr.penală, iar potrivit art.3851alin.1 lit.e Cod pr.penală, aceste hotărâri sunt supuse verificării ulterioare în calea de atac a recursului.
Cu motivarea reținută, neexistând cazul de casare prev.de art.3859pct.10 Cod pr.penală și neconstatându-se din oficiu motive de fapt ori de drept care să impună casarea deciziei, în temeiul art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 64 din 12 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-.
Obligă recurentul - inculpat la 56 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud.: DF
Jud. apel:
17 2008
08.09.2008 -
- C va încasa de la recurentul - inculpat suma de 56 lei cheltuieli judiciare statului;
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, George Ciobanu, Valentina Trifănescu
