Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Ședința publică de la 29 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea

JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu

Grefier - -

DECIZIA PENALĂ Nr. 566

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva decizii penale nr. 269/25.05.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de delapidare (art. 215 ind.1 Cod Penal).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. care substituie pe av. pentru inculpatul recurent, lipsă la acest termen de judecată, lipsă fiind și partea civilă intimată - -.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Interpelate fiind, părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Av. solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că acesta a susținut și în fața instanței de fond și în apel că nu există probe concludente care să conducă la stabilirea vinovăției sale și față de circumstanțele personale ale inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat având în vedere că față de actele dosarului sancțiunea aplicată inculpatului a fost corect dozată. Instanțele de fond și apel au ținut cont de circumstanțele personale ale inculpatului și au aplicat o pedeapsă cu suspendare.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

Ulterior deliberării:

INSTANȚA

Asupra recursului penal de față;

Judecătoria Iași prin sentința penală nr. 227/29.01.2008 a hotărât condamnarea inculpatului la următoarele pedepse:

- 1 an și 6 uni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 64 lit. a, b Cod penal și art. 71 Cod penal.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a fixat termen de încercare de 4 ani și 6 luni conform art. 86 ind. 2 alin. 1 Cod penal.

S-au aplicat inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 3 Cod penal, atrăgându-i-se atenția asupra prevederilor art. 86 ind. 4, 83, 84 Cod penal.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.

S-a constatat recuperat parțial prejudiciul cauzat părții civile B, inculpatul fiind obligat să-i plătească suma de 44.666,85 lei despăgubiri civile.

S-au aplicat dispozițiile art. 348 Cod procedură penală anulându-se înscrisurile false.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În perioada august 2004 - martie 2005, inculpatul, angajat în postul de coordonator de proiecte și distribuție în cadrul departamentului de vânzări al, Filiala I, așa cum rezultă din cuprinsul contractului de muncă și al fișei postului ( 91-94), care i-a conferit acestuia calitatea de funcționar, în sensul art. 147 Cod penal, în repetate rânduri, și-a însușit o parte din sumele de bani încasate de la clienții societății și cu privire la care avea atribuții de gestiune, cauzând acesteia un prejudiciu nerecuperat în cuantum de 501.833.500 lei (ROL).

Astfel, din contractul de muncă al inculpatului rezultă că acesta a fost angajat în cadrul departamentului vânzări a, Filiala I, pe postul de coordonator proiecte și distribuție, având printre alte atribuții și pe aceea de a factura și încasa sumele de bani care reprezentau contravaloarea facturilor emise către clienți.

Așa cum reiese din declarațiile inculpatului date pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a sustras, în repetate rânduri, în perioada august 2004 - martie 2005, sume de bani pe care le-a încasat de la clienți ai societății, iar în schimb a eliberat, în fals, chitanțe fiscale justificative pentru întreaga sumă de bani primită. Exemplarul albastru al acestor chitanțe a fost înmânat clientului care a efectuat plata, iar exemplarul roșu a fost distrus, ulterior.

În momentul în care datoriile clienților pe care-i gestiona inculpatul au crescut și a fost chestionat cu privire la acest aspect, inculpatul a întocmit, în fals, un număr de 10 chitanțe, care atestau plăți parțiale ale debitelor restante. Suma de bani rezultată din diferența între banii încasați efectiv de la clienți și cea predată a fost însușită de inculpat.

Din cuprinsul raportului de constatare tehnico-științifică grafologică nr. 155/2005, întocmit în cauză ( 113-120 ), reiese că atât scrierea cât și semnătura de pe exemplarele roșii ale chitanțelor fiscale predate departamentului contabilitate al societății-parte vătămată aparțin inculpatului.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat prin activitatea infracțională a inculpatului, instanța reține faptul că, potrivit declarațiilor inculpatului, atât din cursul urmăririi penale ( 101-103, 110-111, 121-122 ), cât și cea dată în cadrul cercetării judecătorești ( 78), coroborate cu declarațiile reprezentantului părții vătămate-parte civilă ( 89-90, respectiv 98) și cu fișele individuale de client ( 42-88), acesta a încasat diferite sume de bani de la clienți ai societății, Filiala I și a eliberat, pentru aceasta, chitanțe fiscale pentru sumele respective. Exemplarul albastru al acestor chitanțe a fost predat clientului care a efectuat plata și de la care inculpatul a încasat banii, iar exemplarul roșu al acestora a fost distrus. Banii încasați nu au fost predați societății, ci au fost însușiți de inculpat.

În momentul în care inculpatul a fost chestionat cu privire la existența unor clienți care erau restanțieri la plata debitelor către societate sau cu privire la cuantumul prea mare al acestor debite, inculpatul, pentru a justifica acest lucru și pentru a face astfel încât să nu atragă atenția asupra faptelor pe care le-a săvârșit, a emis o serie de 11 chitanțe ( 28-38 ), pe numele unora dintre clienți și pentru diferite sume de bani, în cuantum mai mic decât sumele încasate în realitate. Exemplarul roșu al acestor chitanțe a fost predat, împreună suma de bani corespunzătoare valorii înscrisă în chitanță, departamentului contabilitate din cadrul societății, iar exemplarul albastru a fost distrus, inculpatul reușind astfel să creeze aparența efectuării unor plăți de către acei clienți pe numele cărora au fost întocmite chitanțe.

Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că întinderea prejudiciului cauzat părții vătămate, Filiala I, se compune din diferența existentă între sumele de bani efectiv încasate de inculpat și pentru care acesta a emis chitanțe fiscale liberatorii către clienți, chitanțe care fac dovada, atât în ce privește efectuarea operațiunii plății, cât și în ce privește cuantumul sumei efectiv încasate de inculpat și sumele de bani predate către societate împreună cu exemplarul roșu al chitanțelor fals emise pe numele unora dintre clienți, chitanțe care fac dovada, atât în ce privește efectuarea operațiunii predării sumelor de bani respective către societate, cât și în ce privește cuantumul sumelor predate.

Astfel, instanța reține cuantumul total al sumelor încasate de la clienții societății, pentru dovedirea cărora aceștia au prezentat copia exemplarului albastru emis de inculpat ( 43, 46, 53-59, 64-65, 69, 73-74, 77, 80 și 86, ), de 602.413.665,59 lei (ROL). În continuare, instanța reține cuantumul total al sumelor predate către societatea - parte civilă, pentru dovedirea cărora au fost emise și predate exemplarele roșii ale chitanțelor emise pe numele unora dintre clienți ( 28-38 ), de 90.876.167,6 lei (ROL), astfel că diferența dintre aceste două sume constituie cuantumul total al prejudiciului cauzat de inculpat, respectiv suma de 511.537.497,99 lei (ROL) {51.153,75 lei}, care a fost însușită de către inculpat.

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă, pe deplin, vinovăția inculpatului în ceea ce privește ambele infracțiuni reținute în sarcina lui.

În drept, fapta inculpatului, constând în aceea că, în perioada august 2004 - martie 2005, în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de angajat al, Filiala I, în postul de coordonator proiecte și distribuție, având atribuții de emitere a facturilor către clienții societății, precum și de încasare a sumelor de bani reprezentând contravaloarea acestora și de elibera chitanțe fiscale, a încasat diverse sume de bani de la clienții societății, pe care nu le-a predat la departamentul contabilitate și pe care si le-a însușit ulterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215¹alin. (1) Cod penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal.

Realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de delapidare este condiționată de calitatea subiectului activ al infracțiunii, care trebuie să fie un funcționar.

Astfel, potrivit prevederilor art. 147 alin. (2) Cod penal, prin "funcționar" se înțelege orice persoană care exercită, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal și orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

Din cuprinsul contractului de muncă al inculpatului ( 93-94 ), instanța reține că acesta îndeplinea o însărcinare retribuită în serviciul unei persoane juridice, alta decât cele la care se referă art. 145 Cod penal, ceea ce atrage calitatea de "funcționar" a acestuia, în sensul prevederilor art. 147 Cod penal.

Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii, instanța constată că elementul material al laturii obiective se realizează prin însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau administrează, în interesul să sau pentru altul, acestea fiind modalități alternative de realizare.

Instanța reține că, în speță, inculpatul a săvârșit infracțiunea în modalitatea însușirii de bani, pe care îi gestiona, care a constat în aceea că făptuitorul a făcut din bunul aflat în gestiunea sa un bun al său. Astfel, din cuprinsul contractului de muncă al inculpatului ( 93-94) și al fișei postului la care acesta face trimitere, conform pct. F ( 91-92), instanța reține că inculpatul a avut atribuții în ce privește efectuarea fazei finale a procesului de vânzare, respectiv facturare și încasarea sumelor de bani, reprezentând contravaloarea acestora, atribuții care i-au conferit acestuia calitatea de gestionar, în privința sumelor de bani pe care le încasa de la clienți.

Cu privire la latura subiectivă, instanța constată că infracțiunea de delapidare se săvârșește cu intenție, ceea ce implică știința și voința făptuitorului de a-și însuși bani, valori sau alte bunuri aflate in gestiunea sau administrarea sa.

În speță, instanța reține că inculpatul, prin sustragerea sumelor de bani pe care le gestiona a urmărit obținerea unui profit personal, acționând cu intenție directă.

De asemenea, instanța constată că, fapta inculpatului care, în baza unei rezoluții infracționale unice, constând în aceea că a întocmit mai multe chitanțe fiscale în cuprinsul cărora a menționat date necorespunzătoare adevărului, pe care le-a prezentat departamentului contabilitate al societății, pentru a justifica o parte din sumele datorate de diferiți clienți ai acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată presupune, sub aspectul elementului material, în primul rând, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 Cod penal, adică prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea înscrisului în orice mod. În speță, instanța reține că, potrivit unei jurisprudențe constante, chitanțele fiscale constituie înscrisuri sub semnătură privată și că inculpatul a falsificat chitanțele fiscale în modalitatea contrafacerii scrierii, în sensul că a menționat în cuprinsul acestora date care nu au corespuns adevărului, după care a prezentat exemplarul roșu al acestora departamentului contabilitate al societății, în scopul de a justifica anumite restanțe de plată.

În ce privește latura subiectivă, instanța reține că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se săvârșește cu intenție directă, deoarece făptuitorul a urmărit producerea unei consecințe juridice, respectiv aceea de a crea aparența faptului că unii dintre clienții societății au efectuat anumite plăți. Intenția a privit atât acțiunea de falsificare, cat și acțiunea de folosire a înscrisurilor falsificate, respectiv a chitanțelor fiscale, în vederea producerii unei consecințe juridice.

În continuare, instanța reține că cele două infracțiuni, respectiv infracțiunea de delapidare și infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, au fost amândouă săvârșite prin diferite acțiuni, îndeplinite la diferite intervale de timp și care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, conform prevederilor art. 41 alin. (2) Cod penal, fiecare dintre cele două infracțiuni reprezentând o infracțiune unică, sub forma infracțiunii continuate.

Mai mult, instanța constată că faptele săvârșite de inculpat constituie o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real de infracțiuni.

Cu privire la latura civilă, partea vătămată a declarat, în cursul urmăririi penale, că se constituie parte civilă în procesul penal, pentru suma de 492.000.000 lei (ROL).

Astfel, instanța reține că prejudiciul cauzat părții vătămate, în cuantum de 511.537.497,99 lei (ROL), Filiala I, a fost parțial recuperat, prin restituirea către aceasta a sumei de 5.516,50 lei {55.165.000 lei (ROL)} de către inculpat, așa cum reiese din chitanța de depunere a sumei la unitatea bancară ( 83), rămânând prejudiciu neacoperit în cuantum de 45.637,2497 lei {456.372.497,99 lei (ROL)}.

Ca urmare a acestui fapt, în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată și-a precizat pretențiile la suma de 44.666,85 lei {446.668.500 lei (ROL)}.

Cu privire la restul prejudiciului, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind răspunderea civilă delictuală, în ce-l privește pe inculpat și, în conformitate cu prevederile art. 998-999 Cod civil, reține că fapta inculpatului de a sustrage sume de bani, pe care le gestiona, constituie o faptă ilicită, în sensul legii civile, că aceasta a avut ca rezultat crearea unui prejudiciu în patrimoniul părții civile și că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei.

Împotriva sentințe declarat apel, în termen legal, inculpatul care a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe ca nelegală și netemeinică raportat la probatoriul administrat în cele două faze ale procesului penal.

Prin motivele de apel depuse la dosar în formă scrisă, inculpatul a solicitat desființarea sentinței ca urmare încălcării dreptului la apărare garantat acestuia de norma procesual penală, în sensul că pe parcursul cercetării judecătorești nu i- fost acordată posibilitatea realizării unei apărări efective, fiindu- respinse cererile de administrare probatoriului solicitat în apărare.

Ulterior, prin motivele susținute oral de apărător, inculpatul și- restrâns motivele de apel doar la cele privind reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul schimbării modalității de executare și aplicării dispozițiilor art. 81 Cod penal.

Totodată, s- solicitat reaprecierea prejudiciului stabilit prin expertiza contabilă care este prea mare față de cel cauzat în mod real de inculpat.

Tribunalul Iași, pin decizia penală nr. 268/25.05.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 227/29.01.2008 a Judecătoriei Iași, pe ce care a menținut-o iar inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.

Instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Prima instanță a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probatoriului administrat pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, stabilindu-se că fapta inculpatului constând în aceea că în perioada august 2004 - martie 2005 în baza unei rezoluții infracționale unice, în calitate de coordonator proiecte și distribuție în cadrul " " încasat diverse sume de bani de la clienți pe care nu le- predat la departamentul contabilitate și pe care și le- însușit ulterior realizează atât din punct de vedere al laturii obiective cât și al celei subiective conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare în formă continuată.

De asemenea, fapta aceluiași inculpat de întocmi chitanțe fiscale în cuprinsul cărora menționat data necorespunzătoare adevărului pentru justifica o parte din sumele însușite realizează conținutul incriminator al infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond cuprinde pe larg motivele pe care aceasta se fundamentează, cu evocarea corectă și judicioasă a dispozițiilor legale, urmare a efectuării unei analize complete și temeinice a mijloacelor de probă și a dovezilor administrate în cauză.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță făcut corectă evaluare cauzală criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, dând relevanță într- măsură mai mare circumstanțelor personale, dar și conduitei anterioare săvârșirii faptei, precum și atitudinii acestuia după comiterea infracțiunilor, comportării sincere, în sensul recunoașterii și regretării acestora.

Totodată, prin orientarea pedepselor spre minimul special prevăzut de lege, instanța de fond apreciat în mod plural numai criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, pe care le-a adecvat cauzal, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptelor comise, de caracterul continuat al acestora, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană tânără și manifestat stăruință pentru recuperarea în mică măsură prejudiciului creat părții civile.

Mai mult, în mod distinct s- acordat o eficiență, mai mare criteriilor stipulate de art. 86¹Cod penal, astfel că suspendarea sub supraveghere pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare asigură realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate al pedepsei, dând posibilitatea inculpatului de se reeduca și fără executarea efectivă pedepsei, prin stimularea eforturilor de autoeducare ale acestuia, dovedite prin buna conduită în termenul de încercare.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, Tribunalul constată lipsa temeiurilor care să justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate, ce apare ca fiind just proporționalizată, precum și pentru schimbarea modalității de executare, în lipsa elementelor care să conducă la aprecierea că scopul pedepsei ar putea fi atins și fără supravegherea inculpatului pe parcursul termenului de încercare.

Obligațiile și măsurile de supraveghere au un evident caracter preventiv, respingerea acestora fiind asigurată de atenționarea condamnatului că în cazul încălcării lor se va dispune executarea integrală pedepsei în regim de detenție, împrejurare ce este de natură a înfrâna tentația condamnatului de le nesocoti.

Cât privește modul de soluționare laturii civile, Tribunalul a înlăturat criticile inculpatului ca nefondate, în condițiile în care și expertiza contabilă efectuată la cererea acestuia, în apel, stabilit cu certitudine aceeași valoare a prejudiciului material, chiar ușor mai mare, de care însă instanța nu va ține cont întrucât s-ar încălca principiul neagravării situației inculpatului în propria cale de atac.

În lipsa oricăror alte probe care să dovedească lipsa de temeinicie a probelor relevate de raportul de expertiză contabilă și de înscrisurile aflate la dosar, Tribunalul a constatat că susținerile inculpatului privind stabilirea eronată a prejudiciului sunt neîntemeiate și irelevante sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale acestuia.

Față de cele ce preced, Tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe nu este afectată de nici un viciu în stabilirea situației de fapt și în aplicarea dispozițiilor legale, astfel că în baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 227/29.01.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, ce a fost menținută ca legală și temeinică.

În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpatul criticând- pentru netemeinice și nelegalitate.

În motivarea recursului inculpatul arată că pedeapsa aplicată este prea mare solicitând redozarea acesteia în sensul reducerii, neexistând probe concludente în cauză care să conducă la stabilirea vinovăției sale iar circumstanțele sale personale pledează pentru micșorarea pedepsei.

Examinând recursul declarat în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanțele de fond și de apel au apreciat că inculpatul a comis o infracțiune de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.

Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.

În perioada august 2004 - martie 2005 în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul, în calitate de coordonator proiecte și distribuție în cadrul încasat diverse sume de bani de la clienți pe care nu le-a predat la departamentul contabilitate și pe care și le- însușit ulterior, întocmind chitanțe fiscale false în cuprinsul cărora a menționat data necorespunzătoare adevărului pentru a justifica o parte din sumele însușite.

Coroborând probele administrate în cauză, instanța de fond și ulterior instanța de apel au ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpatul și s-a stabilit în mod corect vinovăția acestuia.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a făcut în mod temeinic de instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar a recunoscut săvârșirea faptelor și a recupera parțial prejudiciul.

În cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului și reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise, scopul educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal putând fi atins în cazul acestui inculpat doar prin acest cuantum de pedeapsă. Instanța de fond a apreciat temeinic în cauză că inculpatul poate fi reeducat și fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție și a aplicat legal dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 86 ind. 1 Cod penal, mijloc de individualizare judiciară a executării pedepsei oportun și eficient pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat.

Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond, inculpatul fiind obligat la plata prejudiciului nerecuperat.

Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 1 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 268/25.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.

Conform art. 192 alin.1 Cod procedură penală instanța va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva decizii penale nr. 268/25.05.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu avocat se avansează din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

01.10.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Aurel Dublea, Gabriela Scripcariu

Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Iasi