Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 638/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 638/R/2009
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secție Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 53/A din 30 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru săvârșirea infracțiunii delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 alin.1 penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului M, cu delegație la dosar, pentru partea civilă SC SRL S M se prezintă apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, pentru argumentele arătate în memoriul depus la dosar, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a, c sau d proc.pen. La data efectuării primului inventar în firmă s-a constatat o lipsă, însă ulterior s-a regularizat această lipsă, ajungându-se chiar la un plus în gestiune. La data efectuării celui de-al doilea inventar se constată din nou lipsă în gestiune, însă inculpatul nu se afla la firmă în această perioadă. Această lipsă în gestiune nu-i poate fi imputată în aceste condiții. Precizează că nu există în cadrul gestiunii global valorice paguba, dimpotrivă exista un plus. Nu s-a putut constata dacă s-au luat bunuri sau bani. Apreciază că s-a dat o greșită încadrare faptei, fiind vorba în realitate de neglijență în serviciu. Nu există prejudiciu.
Apărătorul ales al părții civile SC SRL SMî nvederează instanței că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt temeinice și legale. Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. S-a susținut că prejudiciul constatat în gestiunea magazinului se datorează altor persoane care au putut sustrage în intervalul dintre cele două inventare, iar această posibilitate a existat datorită imposibilității unui control efectiv asupra intrărilor și ieșirilor de mărfuri. S-a susținut că în perioada dintre cele două inventare inculpatul nu a fost la magazin. Dar există declarația martorului, care a relatat că după terminarea inventariului cheile magazinului au fost împărțite între el și martora. Același martor arată că în perioada 13 ianuarie 2006 și 4 februarie 2006 numitul a muncit la acest magazin, după efectuarea primului inventar din data de 13 ianuarie 2009, având asupra sa cheile și vânzând diferite mărfuri. În această cauza s-a efectuat o întreagă probațiune, iar concluziile rapoartelor de expertiză contabile dispuse în cauză indică sustrageri de bani și valori. Aceste rapoarte de expertiză nu au fost înlăturat și nici nu există alte probe, care să înlăture concluziile acestora. Atâta vreme cât există probe în acest sens, sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare. Faptele fiind dovedite, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este excesiv de blândă.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Depune concluzii scrise. Fără cheltuieli judiciare
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză. Martora a arătat, în declarația dată, de ce inventarul din data de 13 ianuarie nu corespunde realității, precum și modul defectuos în care a fost efectuat. Înainte de a se efectua inventarul s-a intrat în acel magazin. A existat un martor care a arătat că s-au scos bunuri din magazin, fără însă a putea preciza persoana.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Nu este adevărat că a acționat intenționat. Ori de câte ori s-a cumpărat un bun de către clienți îl înregistra în casa de marcat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 344 din 06 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născ.la 5 august 1967 în com. M jud. M, studii liceul, fără antecedente penale, fără ocupație, căsătorit, domiciliat în com. M sat nr. 42 jud. M, - pentru infracțiunea de delapidare prev.de art.215/1 cu aplicarea art.41 al.2 pen. cu aplicarea art.74 lit.a pen și 76 lit.d la 4 luni închisoare.
În baza art. 81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SRL S M, cu sediul în S M- jud. M, despăgubiri civile în cuantum de 54.499,16 lei, și cheltuieli judiciare în cuantum de 1000 lei.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 500 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorar avocat din oficiu ce s-a suportat din fondurile Ministerului d e Justiție, pentru avocat.
De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 54.499,16 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că începând cu data de 18 ianuarie 2001 inculpatul a fost angajat al SC "" SRL S M, conform contractului de muncă nr. 11903/S/18.01.2001, având atribuții de gestionar la magazinul, situat în S M-, aparținând părții vătămate.
La data de 14 august 2002 s-a întocmit un inventar de predare-primire de la numitul la inculpatul, iar la terminarea inventarului aceștia nu au avut obiecții în ce privește desfășurarea sa, semnând amândoi listele de inventariere, cu această mențiune. Valoarea totală a listelor de inventariere la data respectivă a fost de 237.382.900 lei ROL.
După această dată s-a mai efectuat un inventar la data de 10 septembrie 2003 la care de asemenea inculpatul nu a avut obiecții.
Ulterior nu au fost efectuate alte inventare până la data de 13 ianuarie 2006, când a fost realizat un inventar al bunurilor în prezența inculpatului, iar apoi s-a realizat un nou inventar la data de 13 februarie 2006, la care inculpatul deși a fost invitat, a refuzat să participe.
Deoarece la acesta din urmă inventar s-a stabilit o lipsă în gestiunea inculpatului, partea vătămată SC "" SRL SMa formulat plângere penală.
În cauză s-a efectuat, pe parcursul cercetărilor penale, o expertiză contabilă întocmită de expertul contabil a căror concluzii au fost contestate de către partea vătămată, astfel că în cauză s-a întocmit o nouă expertiză mult mai completă și explicită care a avut în vedere atât actele contabile și obiectivele înaintate de părți cât și expertiza contabilă anterioară.
În urma examinării actelor contabile a raportului de expertiză contabilă s-au stabilit următoarele concluzii:
1. La efectuarea celor două inventare nu s-au respectat în totalitate Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii, din considerentele precizate în raportul de expertiză întocmit de d-na.
În acest raport de expertiză se menționează că organizarea inventarului din 13.02.2006 nu s-a făcut cu respectarea prevederilor ordinului pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv nr. 1753/22.11.2004, în sensul că nu a participat la inventariere gestionarul predător, împuternicitul acestuia sau o persoană numită expres să-l reprezinte.
2. Este pusă sub semnul incertitudinii realitatea prejudiciului stabilit cu ocazia inventarului din 13.01.2006 datorită tehnicii de stabilire a stocului faptic și anume înscrierea mărfurilor în listele de inventariere fără ca acestea să fie văzute și numărate efectiv de comisie ci numai de către gestionar care era direct interesat ca în liste să se înscrie valorile care ar fi trebuit să existe în magazin. Acest lucru a permis influențarea rezultatului inventarierii. Au fost de asemenea greșeli în stabilirea stocului scriptic, greșeli identificate și corectate în procesul stabilirii rezultatului inventarierii de către contabilitatea SC"" SRL.
3. La inventarul din 13.02.2006, deși nu a participat gestionarul, comisia de inventariere a procedat la identificarea mărfurilor și a prețurilor după etichetele de pe raft pentru mărfurile care au avut afișată denumirea și prețul, iar pentru celelalte mărfuri, după inventarul precedent sau după datele din documentele de intrare, o contribuție importantă la identificare având-o unul din membrii comisiei și anume dl. care este vânzător la un magazin cu profil asemănător.
4. a recalculat stocurile scriptice la datele efectuării inventarelor din 13.01.2006 și 13.02.2006 în funcție de cuprinderea recepției nr. 1 din 15.01.2006 pentru cele 8 uși intrate în timpul inventarului, în valoare de 5.392 RON în stocul scriptic din 13.01.2006 - "varianta A" sau doar în stocul scriptic stabilit la data de 13.02.2006 -"varianta B", ținând cont de documentele puse la dispoziție pe perioada de la inventarul din 10.09.2003, considerat corect până la datele de 13.01.2006 și respectiv 13.02.2006. La inventarul din 13.01.2006, în "varianta A" rezultă o lipsă în gestiune de 5.845,26 RON, iar în "varianta B"o lipsă de 453,26 RON, iar la inventarul din data de 13.02.2006 în "varianta A" rezultă o lipsă în gestiune de 48.653,90 RON, iar în "varianta B" o lipsă de 54.045,90 RON.
5. Prejudiciul creat de către inculpatul este în sumă de 54.499,16 lei RON și este egal cu totalul minusurilor rezultate la inventarele din 13.01.2006 și 13.02.2006 fiind în ambele variante, adică 5.845,26+48.653,90 în "varianta A" și 453,26 + 54.045,90 în "varianta "B".Suma prejudiciului nu depinde de rezultatul preliminar stabilit de către SC"" SRL la inventarul din 13.01.2006. În situația în care evaluarea stocului de marfă s-ar face la prețurile înscrise în documentele de intrare, lipsa ar fi mai M, întrucât prețurile din documente sunt mai mici sau egale cu cele înscrise în listele de inventariere.
6. a încercat să reconstituie situația în care s-a stabilit de către contabilitatea SC""SRL lipsa de 167.000.000 lei rol, identificând suma de 170.144.000 lei reprezentând total ieșiri pe bază de dispoziții de livrare în perioada 01.06.2004.-31.05.2005 de la către, despre care d-na afirmă că a fost înscrisă și la intrări și la ieșiri, dar lipsa calculată este diferită de 167.000.000 lei ROL (17633,96 lei Rol, adică 176.339.600 lei Rol). Nu se pot identifica diferențele din cauză că nu s-a ținut contabilitatea analitică a stocului de mărfuri pe gestiune, în care să fie înscrise intrările și ieșirile de mărfuri document cu document, în ordine cronologică, care apoi să poată fi verificată și identificate eventualele erori.
7. Preluarea gestiunii de către de la s-a făcut la data de 14.08.2002, când s-a întocmit inventar de predare-primire, iar la terminarea inventarului aceștia "nu au avut obiecții în ce privește desfășurarea sa", semnând amândoi listele de inventariere cu această mențiune. Valoarea totală a listelor de inventariere la data respectivă a fost de 237.382.900 lei rol (23.738,29 ron). După această dată s-a mai efectuat un inventar în 10.09.2003 la care de asemenea inculpatul nu a avut obiecții.
8. Din documentele prezentate, nu rezultă intrări sau ieșiri de mărfuri la magazinul în perioada 04.-13.02.2006.
9. Expertiza apreciază că ușile metalice primite în timpul inventarului din 13.01.2006 cu factura nr. - din 13.01.2006, la preț cu amănuntul de 674 lei/bucată au fost înscrise în listele de inventariere din 13.01.2006 deși recepția pentru acestea s-a întocmit în 15.02.2006, adică după inventar, din următoarele considerente:
- d-na declară că au fost înscrise în aceste liste urmând ca gestionarul să întocmească recepția cu data intrării respectiv 13.01.2006.
- în perioada 13.01.20006 - 13.02.2006 conform documentelor prezentate, nu au mai avut loc alte intrări sau ieșiri de uși metalice.
Analizând statistic vânzările de uși în perioada 15.05.2005 - 13.01.2006 după situația de la punctul 15 din expertiza d-nei, rezultă că s-au vândut în medie lunar câte 5-6 uși, dar fiind perioadă mai slabă s-ar fi putut vinde 4 uși adică diferența 12 existente în stoc la 13.01.2006 - 8 existente în stoc la 13.02.2006.
Dacă la primul inventar ar fi fost în stoc 12 uși fără cele 8 uși primite în timpul inventarului, ar fi trebuit ca la inventarul din data de 13.02. 2006 să existe în stoc 20 de uși adică 12 existente în 13.01.2006 - plus 8 recepționate cu recepția nr. 1 din 15.01.2006, dar în listele de inventariere din 13.02.2006 sunt înscrise doar 8 uși metalice.
10. Expertiza a analizat intrările și ieșirile de mărfuri din magazinul în perioada 13.01.2006 - 13.02.2006 pentru a vedea dacă se regăsesc mărfurile intrate în această perioadă în al doilea inventar. Din situația analitică a stocurilor înscrise în cele două inventare comparativ cu mărfurile intrate rezultă următoarele:
În inventarul din 13.02.2006 se găsesc înscrise în listele de inventariere toate mărfurile intrate după inventarul din 13.01.2006, cu excepția unor cantități din mărfurile mărunte cu prețuri mici cum sunt: găleți, oale zincate, coturi emailate, coturi negre, uscător rufe, aluminiu, lac, raditox, 3543, soluție motorsolv, ulit plastic, spray pornire, set jigleoare, camera 650/16, care apreciază că puteau fi vândute întrucât suma marcată în casa de marcat este suficient de M ca să includă și aceste vânzări.
Prețurile înscrise în inventare (și în primul și în al doilea) sunt mai mari decât din recepții cu 0,2 -1,5 lei pentru produsele cu prețuri unitare mai mici (sub 40 lei) și cu 14,9 lei/. în cazul cuptorului. Diferența dintre prețul cu care era încărcată gestiunea și prețul cu care se vindeau mărfurile putea fi o sursă de creare de plusuri care apoi să fie sustrase.
La mărfurile cu prețuri mari intrate după inventarul din 13.01.2006, cantitățile existente în stocul din 13.02.2006 nu sunt mai mici decât intrările dar sunt mai mici decât cele înscrise în inventarul precedent plus intrările, deși nu s-au înregistrat ieșiri sau vânzări. Astfel este mașina de gătit cu prețul de 932,6 lei la primul inventar sunt înscrise în liste 2 bucăți, s-a mai primit o bucată conform recepției nr. 2/18.01.2006, iar în inventarul din 13.02.2006 sunt înscrise doar 2 bucăți. Dacă au existat efectiv în stoc la inventarul din 13-.01.2006 cele două sobe de gătit înscrise în liste la pozițiile 13 și 541, care au același preț cu mașina de gătit rezultă că o sobă de gătit cu prețul de 932,6 lei s-a vândut între cele două inventare fără să fie emis bon de casă și fără să fie depuși bani rezultați din vânzare la casieria unității.
11. Faptul că nu a fost marcată în aparatul de casă fiecare vânzare permite sustragerea de către gestionar a unor sume rezultate din vânzări, fără ca acestea să fie evidente.
12. La data inventarului din 13.01.2006 gestionarul cunoștea că are o lipsă în gestiune, dat fiind faptul că a avut unele acțiuni menite să mascheze minusul. Astfel sunt: înscrierea în listele de inventar din 13.01.2006 a celor 8 uși metalice primite în timpul inventarului; înscrierea în listele de inventar din 13.01.2006 a unor mărfuri cu valoare ridicată în cantități mult mai mari decât s-au constatat efectiv la al doilea inventar, deși între cele două inventare nu au avut loc ieșiri din acele mărfuri. Dintre acestea expertiza a analizat anvelopele. Astfel în perioada 10.09.2003 - 13.01.2006 au intrat în gestiune un nr. de 118 bucăți anvelope în valoare de 19.772,3 lei Ron și au ieșit pe bază de dispoziții de livrare un număr de 22 bucăți în valoare de 4582,10 lei Ron, ieșirile din vânzări neputând fi identificate. La inventarul din 13.01.2006 au fost înscrise un număr de 83 bucăți în valoare de 14.292 lei Ron, rezultând că în doi ani și J s-au vândut doar 132 anvelope în valoare de 898,2 lei Ron. La inventarul din 13.02.2006 s-au înscris în liste doar 29 anvelope în valoare de 4.542 lei Ron, diferența între cele două inventare fiind de 54 bucăți în valoare de 9.750 lei Ron. Cantitățile înscrise în al doilea inventar sunt mai mici la toate tipurile, deși după data de 13.01.2006 experta a identificat două ieșiri în valoare de 907 lei, din care o ieșire de 4 anvelope 175/14/C în valoare de 704 lei, conform dispoziției de livrare nr. 1 din 19.01.2006 către magazinul și o vânzare 203 lei. La unele dimensiuni de anvelope cantitățile înscrise la inventarul din 13.01.2006 sunt mai mari chiar decât intrările. Faptul că prețurile pentru aceleași tipuri de anvelope sunt egale sau mai mari la inventarul din 13.02.2006 decât la inventarul din 13.01.2006, dovedește buna credință a comisiei ce a efectuat al doilea inventar și a determinat ca lipsa în gestiune la al doilea inventar să nu fie mai M din cauza prețului.
13. Analiza activității de gestionare a inculpatului pe perioada 10.09.2003 - 13.02.2006 relevă unele acțiuni care pot avea ca finalitate sustrageri de valori din gestiune, cum sunt:
Diferența dintre prețul cu care era încărcată gestiunea, conform documentelor de intrare și prețul cu care se vindeau mărfurile (înscrise în listele de inventariere) putea fi o sursă de creare de plusuri, care apoi să fie sustrase.
Faptul că nu a fost marcată în aparatul de casă fiecare vânzare permite sustragerea de către gestionar a unor sume rezultate din vânzări.
Vânzarea a 4 uși cu prețul de 674 lei bucata, în valoare de 2696 lei în perioada de la 13.01.2006 până la 6.02.2006 fără ca acestea să fie marcate în aparatul de casă, iar banii să fie însușiți de gestionar. Acest lucru rezultă din diferența dintre stocul de 8 uși existent la al doilea inventar și stocul de 12 uși existent la primul inventar.
Vânzarea unei sobe de gătit în perioada de la inventarul din 13.01.2006 până la cel din 13.02.2006, fără a se emite bon de casă și fără a se depune banii la casieria societății de către gestionar.
În cauză au fost audiați și martorii, (fosta ) -, care au confirmat că la inventarul din 13 februarie 2006 s-a efectuat inventarierea bunurilor din magazinul aparținând SC "" SRL S M, "luând marfa bucată cu bucată" și efectuându-se compararea situațiilor scriptică cu cea faptică.
De asemenea, din declarația martorei contabila societății comerciale administrată de mai reiese că până la data de 4 februarie 2006 au fost vândute de către inculpat din magazin un număr de 7 sau 6 uși metalice dar nu a fost marcată vânzarea lor la casa de marcat iar prețul ușii era de 6.740.000 lei ROL.
Prima instanță, a reținut că din probele administrate reiese că inculpatul și-a însușit sume de bani din gestiunea magazinului profitând de neglijența serviciului contabilitate al persoanei vătămate și implicit a administratorului SC"" SRL S M, care au permis inculpatului ca în casa de marcat să nu fie marcată fiecare vânzare dându-i astfel posibilitatea acestuia să-și însușească în mod repetat sume de bani din prețul obținut prin vânzarea mărfurilor.
Fapta descrisă mai sus este dovedită la dosarul cauzei cu: plângerea penală și declarațiile administratorului SC"" SRL SM( 3,4,11-14); xerocopii de pe actele contabile înaintate (23-34)(151-201); raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil (38-61) și raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil (62-127); declarațiile martorilor (139, 147), (137, 138, 140,141); (142,143), (fosta ) (144-146), și (149); declarațiile inculpatului (f-128-130,133-136) precum și declarația dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire consemnată în procesul verbal seria B nr. -/17 septembrie 2007(204);
S-a reținut că în drept fapta inculpatului constituie infracțiunea de delapidare prev. și ped. de art. 215/1 al. 1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 4 luni închisoare.
Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată SC"" SRL SMs -a constituit parte civilă în cauză cu suma de 54.499,16 RON. (13 verso).
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere persoana inculpatului, respectiv că este în vârstă de 40 de ani, căsătorit și că nu posedă antecedente penale, (202) motiv pentru care a făcut aplicarea disp. art.74 lit. și 76 lit. d pen.
Ca modalitate a executării pedepsei, constatând că sunt întrunite condițiile cerute de lege, s-a făcut aplicarea art. 81 Cod penal dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 81, 82 Cod penal doi ani și 3 luni.
Cu privire la latura civilă, s-a reținut că a fost contestat prejudiciul și modul în care acesta a fost creat, în cauză a fost întocmită o expertiză contabilă de către expert (filele 74-89) de unde rezultă că valoarea prejudiciului este cea reținută în rechizitoriu, astfel că în baza art.14 și 346 pr. rap. la 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL suma de 54.499,16 lei reprezentând despăgubiri civile.
În baza disp. art. 191 pr.Cod Penal, inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare conform dispozitivului. S-a reținut că deși inculpatul a avut în decursul derulării procesului apărător ales deoarece acesta la dezbaterea în fond a cauzei nu s-a prezentat în instanță, nu a cerut amânarea și nici nu a fost substituit de un alt avocat, având în vedere că pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată era obligatoriu ca acesta să aibă apărător, instanța a numit pentru acel termen de judecată un apărător din oficiu, motiv pentru care a obligat inculpatul la plata onorariului acestuia.
În baza art. 193 pr.pen. inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare avansate către partea vătămată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, partea civilă S M și inculpatul.
Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmațieia criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, întrucât inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art.2151Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deși a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în calificarea juridică dată în sentința de condamnare neprecizându-se despre care alineat al art.2151Cod penal este vorba; de asemenea, cu privire la latura civilă a cauzei, s-a apreciat că instanța de fond în mod greșit nu a obligat inculpatul la dobânzile legale aferente prejudiciului constatat.
Partea civilă S M, prin apelul declarat, a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate referitor la neacordarea dobânzilor legale la despăgubirile acordate, precum și la cheltuielile judiciare, solicitând obligarea inculpatului la plata dobânzilor legale aferente despăgubirilor începând cu data ultimului inventar, 13.02.2006, până la achitarea prejudiciului și 3.800 lei cheltuieli judiciare la fond.
Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza art.10 lit. a și c Cod procedură penală, și în subsidiar în temeiul art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală.
Prin decizia penală nr.53 din 30 martie 2009 a Tribunalului Maramureș, s-au admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației și de către partea civilă SC. SMp rin administrator, desființându-se parțial cu privire la încadrarea juridică, durata termenului de încercare, latura civilă a cauzei, cheltuielile judiciare, și în consecință:
În temeiul art. 334 din Codul d e procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de delapidare prev. de art. 2151cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. art. 74 lit. a, art. 76 lit. d din Codul penal în aceea prev. de art. 2151alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 74 litera a, art. 76 litera d Cod penal, și s-a menținut pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 81, 82 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească și dobânda legală cu privire la suma de 54.499,16 lei reprezentînd despăgubirile civile acordate părții civile SRL S M, dobîndă ce s-a calculat începând cu data de 13.02.2006 până la achitarea integrală a debitului.
S-a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare acordate părții civile de instanța de fond, de la 1000 lei la 3800 lei.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b din Codul d e procedură penală s-a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 alin. 2 din Codul d e procedură penală apelantul inculpat a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat în apel în sumă de 40 lei.
În temeiul art. 193 din Codul d e procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate în apel d e partea civilă SC. SRL S M, în sumă de 900 lei.
Restul cheltuielilor judiciare ocazionate statului în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că în pofida poziției de nerecunoaștere adoptată de inculpat, pe baza probațiunii administrate în cauză, inclusiv a unui număr de 3 expertize contabile, instanța de fond a reținut în mod justificat că inculpatul - apelant, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, în perioada 10.09.2003 - 06.02.2006 și-a însușit în mod repetat sume de bani din gestiunea magazinului aparținând părții vătămate SRL S M, sume rezultate ca urmare a vânzării de mărfuri, cauzând astfel un prejudiciu total de 54.499,16 ron.
Prin apelul declarat în cauză inculpatul a contestat această stare de fapt invocând că prejudiciul stabilit în urma valorificării inventarelor efectuate au fost rezultate din activitatea altora și profitând de lipsa sa, iar instanța de fond nu a analizat suficient depozițiile martorilor audiați în cauză respectiv martorii, și.
S-a susținut și că acești martori relevă aspecte importante care denotă existența unui dubiu asupra vinovăției inculpatului și care confirmă în parte temeinicia poziției de nerecunoaștere adoptată de acesta pe parcursul procesului.
Din rapoartele de expertiză întocmite în cauză a rezultat însă că analiza activității de gestionare a inculpatului în perioada 2003 - 2006 relevă unele acțiuni care au avut ca finalitate sustrageri de valori din gestiune, astfel că lipsa din gestiune creată de inculpatul așa cum a fost stabilită prin expertizele efectuate în cauză a fost de 54.499,16 lei și a rezultat din totalizarea lipsurilor stabilite la cele două inventare consecutive din 13 ianuarie 2006 și respectiv 13 februarie 2006.
Inculpatul a contestat și modalitatea în care au fost efectuate inventarele constând în strecurarea unor greșeli în identificare și compararea mărfurilor din cele două inventare, dar așa cum rezultă din probe unele denumiri țin de domeniul tehnic și acest lucru nu poate schimba ceea ce s-a consemnat în listele de inventar.
Activitățile efective desfășurate de inculpat și care au dus la crearea acestui prejudiciu, astfel cum rezultă din actele de la dosar, au fost următoarele: nemarcarea în aparatul de casă a fiecărei vânzări, practicarea unui preț diferit la încărcarea gestiunii comparativ cu acela stabilit pentru vânzarea mărfurilor, înscrierea în listele de inventariere a unor bunuri primite în timpul inventarului deși recepția pentru acestea s-a întocmit ulterior inventarului deci nerespectarea normelor a recepției mărfurilor și întocmire a documentelor, conducerea necorespunzătoare a evidențelor de gestiune.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod justificat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată situație în care solicitarea acestuia în apel dea fi achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a, c sau d Cod procedură penală este nefondată, astfel că apelul declarat de acesta a fost respins din acest considerent.
Sentința instanței de fond este însă criticabilă deoarece, deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, iar în expunerea hotărârii atacate se menționează că ". faptele inculpatului mai sus descrise constituie infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal", în dispozitivul hotărârii inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ind. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 lit. a și 76 lit. d Cod penal, calificarea juridică a faptei fiind în felul acesta incompletă.
Hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece, deși inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de "4 luni închisoare", prin dispozitivul hotărârii, în temeiul art. 81, 82 Cod penal dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de doi ani și 3 luni", termenul de încercare fiind astfel greșit stabilit.
Sentința instanței de fond este criticabilă și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei deoarece și partea civilă SC SRL SMa solicitat, prin constituirea de parte civilă depusă la fila 15 în dosarul de fond și dobânda legală aferentă sumei de 54.499,16 ron, instanța de fond nu a acordat-o și nu l-a obligat pe inculpat să o plătească prin hotărârea de condamnare.
Tribunalul a constatat că sentința a fost criticată în mod întemeiat de către partea civilă SC și sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului și în favoarea acestei părți civile de către instanța de fond, care în mod nejustificat l-a obligat pe inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ocazionate acesteia la prima instanță doar la 1.000 lei deși s-a făcut dovada că valoarea reală a acestor cheltuieli a fost de 3.800 lei.
Împotriva deciziei menționate inculpatul a declarat recurs în termen.
Recurentul a criticat decizia atacată sub aspectul cazurilor de casare prev.de art.385/9 pct.17 și pct.18, susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.și ped.de art.215/1 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen. deoarece nu și-a însușit bunuri din gestiune, dimpotrivă, în cadrul gestiunii global valorice există un plus de 400 lei, paguba constatată prin expertizele efectuate fiind creată ulterior predării de către inculpat a cheilor de la magazin, de alte persoane care au intrat și au transportat o parte din marfă la alt magazin.
Sub un alt aspect, s-a precizat că nu există probe certe de vinovăție, pentru că paguba nu este certă datorită neconducerii evidențelor contabile pe gestiuni, lipsei procedurilor de control asupra vânzărilor și numerarului, inexistenței unei situații clare a bunurilor pe sortimente, ceea ce generează posibilitatea înlocuirii acestora.
Ca atare, s-a invederat că se impune achitarea recurentului fie pe baza art.10 lit.a pr.pen. fie a art.10 lit.c pr.pen. sau 10 lit.d pr.pen. și respingerea obligării acestuia la plata despăgubirilor civile.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Motivele de recurs invocate se încadrează în cazurile de casare prev.de art.3859pct.18 și pct.17 pr.pen.
Pentru analiza primului caz de casare este necesară reiterarea stării de fapt.
Astfel, instanțele de fond au reținut că inculpatul recurent începând cu 18.01.2001 a fost angajat al SC""SRL S, având atribuții de gestiune la magazinul, situat în S M-, căruia i-a preluat gestiunea pe baza inventarului de predare - primire din 14 august 2002, următorul inventar fiind efectuat la 1 septembrie 2003, inventar care nu a fost urmat de un alt inventar decât în 13 ianuarie 2006; în 13.02.2006 a fost efectuat un alt inventar în lipsa inculpatului care a lipsit, potrivit propriilor declarații, din cauză că a primit înștiințarea de a participa doar seara, după ce a fost efectuat inventarul.
În cauză s-a efectuat o contraexpertiză care a luat în calcul toate stocurile scriptice de la datele efectuării ultimelor două inventare stabilindu-se în două variante de lucru că lipsa de gestiune se ridică la suma de 54.499, 16 lei, prin luarea în calcul nu a prețurilor stabilite în documentele de intrare ce ar fi condus la o lipsă mai M, ci a prețurilor din inventare care erau mai mici.
Ca modalitate de cauzare a prejudiciului s-a stabilit nemarcarea în aparatul de casă a fiecărei vânzări, iar ca modalitate de ascundere a lipsurilor din gestiune s-a constatat că inculpatul recurent, la inventarul din 13.01.2006, a dictat persoanei care întocmea lista mărfuri cu valoare ridicată în cantități mult mai mari decât cele constatate la al doilea inventar.
Susținerea recurentului că între primul și al doilea inventar s-a transportat în lipsa lui marfă din magazinul său într-un alt magazin nu poate fi primită, deoarece, deși martorul (46) cel care gestiona magazinul vecin a declarat că a văzutla o dată când inculpatul nu mai era gestionarcă muncitorii care au făcut curățenie au dus într-o 1310 niște cauciucuri pentru mașini mici, iar inculpatul (45) - ce a participat la curățenie și care în prezent nu mai este salariatul părții civile - a arătat că nu a văzut ca cineva să ducă bunuri în lipsa inculpatului. Oricum, presupunarea inculpatului că, cu acea ocazie, a fost scoasă din magazin marfa lipsă nu este nici măcar plauzibilă deoarece într-un autoturism 1310 nu pot fi transportate o singură dată cauciucuri în valoare de 54.000 lei.
Martora (58) a declarat că în perioada dintre inventare este adevărat că s-a făcut curățenie însă nu s-a scos marfă din magazin.
Curtea constată că instanțele de fond au stabilit starea de fapt, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului și au coroborat în mod complet toate probele, astfel încât nu se ridică nici un dubiu referitor la însușirea valorilor din gestiune de către inculpat. Așadar în cauză nu au fost interpretate eronat probele, ca atare nu sunt întrunite condițiile cazului de casare prev.de art.385/9 alin.1 pct.18 pr.pen. referitor la pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
În ce privește motivul de casare privind greșita încadrare juridică a faptei se observă că nu sunt întrunite condițiile cazului de casare prev.385/9 alin.1 pct.17 pr.pen. deoarece, în mod legal, instanța de apel a dispus schimbarea încadrăii juridice prin reținerea alin.1 al art.215 /1 pen. deoarece instanța de fond a omis să rețină acest alineat, condamnând inculpatul pentru art215/7 pen. cu toate că acesta prevede două modalități de comitere a infracțiunii de delapidare, în formă simplă și în formă agravantă.
La examinarea cauzei, Curtea nu a constatat cazuri de casare ce pot fi luate în condiserare din oficiu de către instanță.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, domiciliat în comuna M, sat, nr. 42, jud. M, împotriva deciziei penale nr. 53 din 30 martie 2009 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
- - - - - -
GREFIER
RED.VC/MB
02.11.09/3 EX.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
