Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 669/
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Dinu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Dan Iulian
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpata - domiciliată în T,-, împotriva deciziei penale nr.47 din data de 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1424 din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei inculpate, pentru care se prezintă avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 67/2009, emisă de Baroul Tulcea și, pentru intimata parte civilă - Sucursala C, se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 63781/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată arată că, inculpata nu se poate prezenta la termenul de astăzi întrucât are un copil diabetic și se află internată cu acesta in Spitalul
Totodată, solicită admiterea cererii de scutire a amenzii judiciare aplicate întrucât a făcut dovada lipsei la termen.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală, urmând a se pronunța și asupra cererii de scutire de amendă judiciară.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată arată că, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel întrucât inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare. Apreciază că, cererea de amânare a cauzei era întemeiată pentru că privea aspecte noi care trebuiau discutate cu partea. Cu privire la sentință, apreciază că, instanța de fond în mod corect a individualizat pedeapsa aplicată inculpatei, corect reținute dispozițiile art. 74 cod penal, aceasta având 2 copii minori din care unul este bolnav de diabet în stare gravă. Solicită însă, ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, in baza dispozițiilor art. 81 cod penal, considerând că aceste dispoziții, pot fi aplicabile în cauză. S-a obligat să achite prejudiciul însă îi este foarte greu.
Avocat având cuvântul pentru intimata parte civilă - Sucursala C, solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat. Cu privire la garantarea dreptului la apărare arată că, apărătorul avea delegație numai pentru formulare de înscrisuri și in mod corect s-a apreciat că avocatul nu era mandatat pentru reprezentare. Apreciază că, pedeapsa este just individualizată, prejudiciul este mare, fapta inculpatei are consecințe grave și nu a achitat nici o sumă de bani.
Procurorul având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca fiind nefondat. Împuternicirea avocațială pentru tribunal cuprindea numai mențiunea de formulare acte, nu și de reprezentare, astfel încât inculpatei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare. Apreciază că, modalitatea de executare a pedepsei este corect stabilită, s-au invocat motive familiale însă nu s-a depus nici un înscris în sensul celor afirmare.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată în replică arată că, formularul tipizat din apel are mențiunea " asistență și reprezentare ".
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 1424/16.12.2008, Judecătoria Tulceaa hotărât:
Condamnă pe inculpata la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215(2) Cod Penal, cu aplicarea art. 74(a) si (c) Cod Penal (fapta din iulie - august 2006).
In baza art. 71(2) Cod Penal s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64(1)(a) teza ultima Cod Penal ( dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcțiile elective publice si 64(1)(b) Cod Penal ) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat.
In baza art. 998 cod civil inculpata a fost obligată la plata sumei de 230.680,5 lei cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale) catre partea vătămata - parte civila GENERALE - Sucursala Județeana Constanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata îndeplinea la data savarsirii faptei functia de casier in cadrul - Sucursala Constanta, Agenția Întrucât in aceasta perioada contractase diverse împrumuturi catre cămătari, împrumuturi ce trebuiau restituite, inculpata s-a hotărât sa sustragă din gestiunea sa diverse sume de bani pentru a plati aceste datorii. Astfel, avand in vedere ca in virtutea funcției sale avea ca atribuții de serviciu alimentarea -urilor de pe raza municipiului T, inculpata a început sa sustragă parte din banii destinați alimentarii acestor dispozitive, înscriind totodată in registrele de evidenta sume mai mari decat in realitate.
Prin decizia penală nr. 47/10.03.2009, Tribunalul Tulceaa hotărât:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod proc.penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata și s-a menținut ca legală și temeinică sentința penală nr. 1424 din 16.XII.2008 a Judecătoriei Tulcea județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Probatoriul administrat în cauză a făcut dovada că inculpata, în calitatea sa de casier a prejudiciat patrimoniul BRD T, prin sustrageri din propria gestiune a unor sume de bani și prin alimentarea bancomatelor cu sume mai mici, valoarea totală a prejudiciului fiind, conform expertizei contabile efectuată în cauză, de 230.680,5 lei.
Potrivit prevederilor art.146 cp, dacă o faptă penală cauzează o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, respectiva faptă se consideră că a produs consecințe deosebit de grave.
În speță, prejudiciul fiind de peste 200.000 lei, rezultă că fapta inculpatei a produs consecințe deosebit de grave părții civile BRD
În altă ordine de idei, dacă se are în vedere că limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei (215 (1) al.2 cp) este de 10 ani închisoare iar ca efect al circumstanțelor atenuante, inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, nu se poate susține cu temei că pedeapsa este excesivă în privința cuantumului.
Având în vedere consecințele deosebit de grave ale faptei săvârșită de inculpată dar și împrejurarea că de la începutul procesului penal și până în prezent, aceasta nu a depus nicio diligență pentru a acoperi prejudiciul cauzat, tribunalul apreciază că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a dispus executarea pedepsei în regim de detenție, numai astfel putându-se asigura reeducarea inculpatei.
Examinând din oficiu hotărârea atacată, tribunalul a constatat că, potrivit prev. art.215 (1) al.2 cp, inculpatei i se putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe care însă instanța de fond nu a făcut-o, însă această situație nu poate fi remediată în apelul inculpatei, pentru că ar fi încălcat principiul "non reformațio in pejus".
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpata.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatei, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel întrucât inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare, cererea de amânare a cauzei fiind întemeiată pentru că privea aspecte noi care trebuiau discutate cu partea; s-a mai apreciat că instanța de fond în mod corect a individualizat pedeapsa aplicată inculpatei, corect au fost reținute dispozițiile art. 74 cod penal, aceasta având 2 copii minori din care unul este bolnav de diabet în stare gravă, solicitându-se însă ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, in baza dispozițiilor art. 81 cod penal, considerând că aceste dispoziții, pot fi aplicabile în cauză.
În recurs nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând hotărârile recurate în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de către inculpată în cauză nu este fondat, pentru următoarele:
Vinovatia inculpatei este dovedită de declarațiile acesteia din faza de urmărire penala, din nota explicativa data catre conducerea bancii (filele 19 - 23 dosar de urmarire penala), precum si din concluziile cuprinse in raportul de expertiza contabila efectuat in cauza de catre expert, la are a participat si expert G (desemnat de catre partea civila - Sucursala Constanta) (filele 118 - 121 dosar urmarire penala), prin care s-a concluzionat ca lipsa din gestiunea inculpatei a fost creata prin sustragerea de sume din casieria unitatii (63.630,50 lei) si prin alimentare cu mai putini bani a casetelor bancomatelor (167.160 lei).
În speță, prejudiciul fiind de peste 200.000 lei, în mod corect instanța de fond și cea de apel au constatat că fapta inculpatei a produs consecințe deosebit de grave părții civile BRD T, potrivit art. 146 cp.
Având în vedere că limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, respectiv art. 215 indice 1 alin. 2 cod penal, este de 10 ani închisoare iar ca efect al circumstanțelor atenuante, inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 ani închisoare, Curtea constată că nu se poate aprecia în mod temeinic că pedeapsa aplicată inculpatei este excesivă în privința cuantumului.
Având în vedere consecințele deosebit de grave ale faptei săvârșită de inculpată, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și faptul că de la începutul procesului penal și până în prezent ( aprox. 2 ani și 8 luni ) inculpata nu a efectuat nici un demers pentru a acoperi măcar parțial prejudiciul cauzat, Curtea constată că, în mod temeinic și legal, instanța de fond și cea de apel au apreciat că executarea pedepsei în regim de detenție este în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Curtea constată că nu este temeinic motivul de recurs invocat de către inculpată, constând în faptul că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare de către instanța de apel, având în vedere că cererea de amânare a cauzei formulată de către avocatul ales nu era întemeiată deoarece din cuprinsul delegației depusă la dosar reiese că acest apărător nu a fost angajat pentru aoa sista pe inculpată în fața instanței de apel ci doar pentru "redactare acte" ( 15 dosar apel) iar asistența inculpatei in fața instanței de apel a fost asigurată de către avocat, apărător desemnat din oficiu.
În ceea ce privește amenda judiciară aplicată avocatului prin încheierea de ședință din data de 15.10.2009, Curtea constată că acesta a depus ulterior la dosar o adeverință medicală din care reiese că a fost imobilizat în aparat gipsat.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 199 cod procedură penală, Curtea va admite cererea de scutire amendă judiciară formulată de avocat și va dispune scutirea acestuia de amenda judiciară.
În baza art. 38515al.1 pct.1. lit. cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.47/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea și a sentinței penale nr.1424/16.12.2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea ambele în același număr de dosar.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, Curtea va obliga pe recurenta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 199 cod procedură penală admite cererea de scutire amendă judiciară formulată de avocat și dispune scutirea acestuia de amenda judiciară.
În baza art. 38515al.1 pct.1. lit. cod procedură penală, respinge recursul, ca nefondat declarat de inculpata - domiciliată în T,-, împotriva deciziei penale nr.47/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea și a sentinței penale nr.1424/16.12.2008, pronunțată de Judecătoria Tulcea ambele în același număr de dosar.
În baza art. art.192 al.2 cod procedură penală, obligă pe recurenta la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 309 alin.3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.11.2009.
Pentru judecător -, Judecător, Judecător aflat în concediu, - - - -
în baza art. 312.C.P.P.
semnează vicepreședinte instanță,
- -
Grefier,
Jud. fond:
Jud. apel: /
Red.. Jud.
2 ex./23.11.2009
Președinte:Daniel DinuJudecători:Daniel Dinu, Adriana Ispas, Dan Iulian
