Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 69/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.69/
Ședința publică din 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
Pe rol pronunțarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și de inculpata I, împotriva deciziei penale nr. 303/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect delapidarea (art. 215 ind.1 Cod Penal) art. 290 cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2010, 26.01.2010, 29.01.2010 și 1.02.2010, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.283/04.03.2009 pronunțată de Judecătoria Constanțas -a dispus:" În baza art.2151al.1 pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. condamnă inculpataI, fiica lui și C, ns. la 22.10.1981 în mun.B, cetățean român, studii superioare, asistent manager la SC SRL, fără antecedente penale, domiciliată în C,-, -.B,.82, jud. C, la pedeapsa de1 (un) an închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată.
În baza art.290 pen. cu aplic.art.41 al.2 pen.condamnă inculpataIla pedeapsa de6 (șase) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.
În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b)pen. contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de1 an închisoare.
În baza art.81 pen. suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 3 ani, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 pen.
În baza art.359 pr.pen. atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și art.84 pen.a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.
În baza art.71 pen. interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a)teza a doua, b)pen. și în baza art.71 al.5 pen. constată suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 rap. la art.346 al.1 pr.pen.și art.998-999 civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă SC 2001 SRL și obligă inculpata la plata către aceasta a sumei de 20.260,77 lei și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 15.08.2005 până la data plății efective a sumei de 20.260,77 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
În temeiul art.348 pr.pen. desființează în totalitate cele 59 de facturi fiscale de la filele 38-95 din dosarul de urmărire penală și cele 15 chitanțe individualizate la fila 143 dosar de urmărire penală.
În temeiul art.191 al.1 pr.pen. obligă inculpata la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța sentința penală menționată prima instanță analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, a reținut următoareasituație de fapt:
În luna noiembrie 2001 fost înființată SC 2001 SRL cu sediul în C, având ca obiect principal de activitate vânzarea cu amănuntul a produselor textile și ca activitate secundară, distribuirea de produse cosmetice și cartele telefonice,fiind administrată de martorul.
În luna februarie 2005 fost angajată în funcția de agent de vânzări inculpata I, fiind încheiat contractul individual de muncă nr.17/01.02.2005.
Aceasta avea ca atribuții principale distribuirea de produse cosmetice și cartele telefonice și încasarea de la beneficiari contravalorii produselor, având repartizată în acest sens zonele M, Cernavodă,.
Modalitatea de lucru folosită de inculpată și de ceilalți agenți economici consta în contactarea beneficiarilor, preluarea comenzilor, pe baza cărora, la sediul SC 2001 SRL se întocmea factură fiscală pe numele beneficiarului, cu datele de identificare ale acestuia, după care inculpata prelua marfa de la gestionara și o livra beneficiarului, folosind autoturismul societății.
La primirea mărfurilor, beneficiarul semna factura și preda un exemplar inculpatei, care o prezenta la contabilitatea societății. Pentru orice sumă încasată de la beneficiari, inculpata avea obligația să întocmească chitanță, urmând ca sumele de bani să fie depuse, pe bază de borderou și monetar, la casieria societății.
Această modalitate de lucru era utilizată în special pentru distribuirea produselor cosmetice, iar pentru distribuirea de cartele telefonice, modalitatea de lucru era diferită, deoarece prețurile depindeau de cursul valutar. Pentru livrarea cartelelor telefonice inculpata, ca și ceilalți agenți de vânzări, completa personal facturile fiscale, după negocierea cu clientul, cu privire la numărul de cartele și încasa banii pe bază de chitanțe fiscale.
În luna august 2005 martorul, administratorul SC 2001 SRL, a verificat situația debitorilor și a constatat că soldul debitelor, de pe zona repartizată inculpatei, erau foarte mari, motiv pentru care a hotărât să se deplaseze pe teren împreună cu inculpata și să verifice situația debitelor.
Din declarația martorului și din declarațiile reprezentanților societăților comerciale beneficiare, martorii, -, precum și din expertiza contabilă efectuată în cauză,a rezultat că inculpata a întocmit în fals 59 de facturi fiscale (filele 38-95 ), în sensul că, pe facturi s-a menționat că marfa a fost livrată la beneficiari, însă, în realitate, facturile fiscale nu au fost emise acestora.
Din raportul de expertiză judiciar-contabilă rezultă că cele 59 de facturi fiscale, în valoare de 21.260,92 lei, completate de inculpată, au fost emise în contul unor clienți care nu au comandat niciodată mărfurile înscrise în facturi, mărfurile nu le-au fost livrate, iar semnăturile de primire, indescifrabile, aplicate pe facturi, nu le aparțin beneficiarilor. Prin raportul de expertiză contabilă s-a concluzionat că valoarea prejudiciului este de 20.260,77 lei (21.260,92lei-1000,15 lei), întrucât suma de 1000,15 lei, încasată în baza a 15 chitanțe, a fost predată la societate de către inculpată.
Din adresele emise de Oficiul Registrului Comerțului a mai rezultat că unii din beneficiarii menționați pe facturi sunt inexistenți, iar alții nu au fost niciodată clienții SC 2001 SRL.
Potrivit declarației martorului, cu prilejul acestor verificări, inculpata a recunoscut că și-a însușit sumele de bani rezultate din livrarea de cartele telefonice.
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.68423/15.06.2007 semnăturile existente la rubrica "Semnătura și ștampila furnizorului", "Date privind expedițiaSemnătura", pe 52 de facturi fiscale din cele în litigiu, au fost executate de către inculpată, iar semnăturile existente la rubrica "Semnătura de primire" nu au fost execute de către beneficiari și nici de către inculpată.
Situația de fapt reținută de prima instanță a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă:--declarațiile reprezentantului SC 2001 SRL, care a precizat care erau atribuțiile agenților de vânzări și modalitatea de lucru, acte emanate de la Oficiul Registrului Comerțului privind societățile beneficiare, facturi fiscale, contractul individual de muncă nr.17/01.02.2005 încheiat de inculpată cu SC 2001 SRL;-- raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul;, --raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr.68423/15.06.2007;-- declarațiile martorilor, agenți de vânzări la SC 2001 SRL, gestionar LA SC 2001 SRL, care supraveghea activitatea agenților de vânzări, -, care au precizat că nu au comandat marfa înscrisă în facturi, marfa nu le-a fost livrată, iar semnăturile de primire nu le aparțin;-- declarațiile inculpatei.
Fiind audiată în faza de urmărire penală, inculpata a recunoscut că a întocmit cele 59 de facturi fiscale, însă a negat însușirea sumei de 20.260,77 lei, reprezentând contravaloarea acestora. În faza de judecată, inculpata a declarat că în unele cazuri martorul îi spunea să nu emită facturi și chitanțe, iar cu privire la suma de bani constatată lipsă, a precizat că nu încasase încă banii de la clienți. Instanța constată că apărările inculpatei sunt infirmate de declarațiile martorului și ale martorilor și. Martorul a precizat că nu i-a spus niciodată inculpatei să nu emită facturi fiscale sau chitanțe, iar aceasta nu i-a relatat că ar fi avut probleme cu încasarea sumelor de bani de la clienți. În același sens sunt și declarațiile martorilor și.
Față de probele administrate în cauză,instanța de fond a constatat vinovăția inculpatei sub forma intenției directe ca fiind dovedită, și rezoluția infracțională unică în baza căreia inculpata a acționat, având în vedere intervalele scurte de timp la care inculpata a acționat, prin folosirea acelorași procedee în comiterea actelor componente ale activității infracționale, respectiv prin întocmirea în fals a 59 de facturi fiscale.
Împotriva sentinței penale menționate în termen legal a declarat apel inculpata I, iar prin decizia penală nr. 303/18.06.2009, Tribunalul Constanța, în baza art.379 pct.2 lit.a)pr.pen a admis apelul declarat de apelanta inculpatăI -fiica lui și C, ns. la 22.10.1981 în mun.B, cetățean român, studii superioare, asistent manager la SC SRL, fără antecedente penale, domiciliată în mun.C,-, -.B,.82, împotriva sentinței penale nr.283/din data de 04.03.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța,în dosar nr-.
A desființat sentința penală apelată și rejudecând cauza a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată, prin apărător.
A redus cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpateiIpentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată prev.de art.2151al.1 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.art-.74 al.1 lit.a)al.2 rap.la art.76 al.1 lit.c)pen.de la 1 an închisoare la pedeapsa de 8(opt)luni închisoare.
A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpateiIsăvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.art.74 al.1 lit.a)al.2 rap.la art.76 al.1 lit.e)pen.de la 6 luni închisoare la pedeapsa de 2(două)luni închisoare.
În baza art.33 lit.a)rap.la art.34 lit.b)pen;
A dispus contopirea pedepselor aplicate,inculpataIexecută pedeapsa cea mai grea de8(opt)uni închisoare.
În baza art.82 pen;
A fixat un termen de încercare de 2 ani și 8 luni,termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția privind fixarea termenului de încercare de 3 ani cât și celelalte dispoziții contrare prezentei decizii.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.192 al.3 pr.pen;
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
În exercitarea controlului judiciar,prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu potrivit art.371 al.2 pr.pen.și art.378 al.1 pr.pen.în considerarea efectului devolutiv al acestei căi de atac,reexaminând actele și lucrările dosarului,instanța constată că apelul declarat de către inculpată este întemeiat sub aspectul individualizăii pedepsei închisorii aplicate,astfel că va fi admis.
Față de probele administrate în cursul procesului penal,ținând seama și de disp.art.63 al-.2 pr.pen.și art.287 al.2 pr.pen.se constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt,încadrarea juridică corespunzătoare cât și vinovăția inculpatei,sub forma intenției directe în comiterea faptelor reținute în sarcina acesteia.
1)Referitor la motivul de apel care vizează schimbarea de încadrare juridică în baza art.334 pr.pen.din cele două infracțiuni,și anume de delapidare prev.de art.2151pen.cu aplic.art.41 al.2 pen,și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.într-o singură infracțiune de delapidare prev.de art. 2151pen.cu aplic.art.41 al.2 pen,se constată că aceste infracțiuni există în concurs real sau material,și nu se poate proceda la această schimbare de încadrare juridică.
. contravalorii produselor livrate de către inculpata I s-a realizat în mod direct cu ajutorul falsului în înscrisuri sub semnătură privată și anume prin falsificarea celor 59 de facturi fiscale,astfel că cele două infracțiuni au un conținut constitutiv independent și au fost săvârșite în concurs real în condițiile art.33 lit.a)pen.
Din declarația martorului dar și din depozițiile reprezentanților societăților comerciale beneficiare, a martorilor, -, precum și din raportul de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză,a rezultat că inculpata a întocmit în fals 59 de facturi fiscale (filele 38-95 ), în sensul că, pe facturi a menționat că marfa a fost livrată la diverși beneficiari, deși în realitate, facturile fiscale respective nu au fost emise acestora.
Din raportul de expertiză judiciar-contabilă rezultă că cele 59 de facturi fiscale, completate de către inculpată, au fost emise în contul unor clienți care nu au comandat niciodată mărfurile înscrise în facturi, în realitate mărfurile nu le-au fost livrate, iar semnăturile de primire, indescifrabile, aplicate pe facturi, nu le aparțin beneficiarilor.
Astfel cum s-a reținut și în raportul de expertiză contabilă-judiciară(filele nr.142-143 )toate cele 59 facturi fiscale emise de către inculpată nu îndeplinesc condițiile legale de formă prevăzute de Legea nr.82/1991 modif.prin HG nr.831/1997 privind documentele cu regim special,pentru a fi înregistrate în patrimoniul părții civile SC 2001 SRL,facturile fiscale au fost incomplete neavând înscris numărul de înregistrare la.- al cumpărătorului și în multe cazuri forma juridică a acestuia,nu au avut înscris nici codul fiscal al cumpărătorului,cele 59 facturi fiscale nu au avut confirmată primirea mărfurilor prin aplicarea ștampilei clientului pe semnătura de primire.
Totodată,prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.68423/din 15.06.2007 (filele nr.155-196 p).s-a concluzionat că semnăturile existente la rubrica "Semnătura și ștampila furnizorului","Date privind expediția.Semnătura "din facturile fiscale cu seria - - și numerele cuprinse de la - la - au fost executate de către inculpata I.
Deci prin intermediul falsului sub semnătură privată,în modurile arătate în textul art.288 pen.inculpata a realizat acțiunea de însușire a contravalorii produselor livrate,astfel că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu poate fi absorbită în infracțiunea de delapidare.
2)În ceea ce privește motivul de apel care se referă la achitarea inculpatei pentru comiterea infracțiunii de delapidare în temeiul art.11 pct.2 lit.a)rap.la art-.10 al.1 lit.d)pr.pen.deoarece nu a existat intenția directă și scopul special de a dispune de bunurile societății și de a realiza un profit material personal pentru sine sau pentru altul din partea inculpatei,se constată că nu se poate proceda la achitarea inculpatei pe acest temei.
Nu s-au constatat nereguli în privința nerespectării dispozițiilor Legii nr.22/1969modificată prin Legea nr.54/1994.iar partea vătămată 2001 SRL în locul fișei postului pentru inculpată a prezentat un document intitulat"Regulament"care conținea sarcinile postului de "agent de vânzări"încheiindu-se și un contract individual de muncă pe durată determinată semnat de către inculpată nr.17/01.02.2005 și de SC 2001 SRL; (fila nr.23 ),aspecte care denotă că inculpata cunoștea atribuțiile ce-i reveneau.
Împrejurarea că nu s-au constituit garanții materiale de către societatea angajatoare,în sensul Legii nr.22/1969,nu poate justifica în nici un fel activitatea infracțională desfășurată de către inculpată.
Din maniera în care inculpata a înțeles să acționeze,numărul mare al facturilor fiscale falsificate,și anume de 59,modul acestora de falsificare, fiind emise în contul unor clienți care nu au comandat niciodată mărfurile înscrise în facturi, și cărora în realitate mărfurile nici nu le-au fost livrate, iar semnăturile de primire, indescifrabile, aplicate pe facturi, nu le aparțineau beneficiarilor,repetabilitatea acțiunilor,folosindu-se același procedeu,sumele mari de bani vehiculate,se reține că inculpata a acționat cu intenție directă în sensul disp.art.19 al.1 pct.1 lit.a). pen.în săvârșirea infracțiunii de delapidare,Inculpata,persoană cu o instruire ridicată,studii superioare,a prevăzut rezultatul faptei sale,urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei.
Raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză a concluzionat că valoarea reală a prejudiciului este în sumă de 20.260,77 lei și constă în mărfuri ridicate de la societate de către fosta angajată de vânzări I pe bază de facturi fiscale pe care le-a valorificat altor clienți decât cei înscriși în facturi iar sumele de bani încasate nu au fost depuse la societate,răspunderea revenindu-i acesteia.(fila nr.146 )
Martorul,administrator al societății parte civilă, a declarat în fața instanței(fila nr.213c.)că inculpata a recunoscut în fața mătușii sale că și-aînsușitsuma de 5000 lei,și de asemenea în declarația dată în faza de urmărire penală(fila nr.507)martorul a susținut că inculpata,pe care a întâlnit-o la Cernavodă, a recunoscut în prezența sa că și-aînsușitsumele de bani rezultate din valorificarea cartelelor telefonice.
De altfel,și în declarația dată în fața procurorului(fila nr.511)inculpata a recunoscut că cele 59 facturi fiscale reprezentând livrare de cartele telefonice,cartele și cartele ROMTELECOM au fost scrise de ea iar la rubrica"Semnătura și ștampila furnizorului"a aplicat semnătura sa.
3)În privința laturii civile,se constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev.de art.998-999 civil,ca efect al reținerii săvârșirii infracțiunii de delapidare,infracțiune cu consecințe directe asupra patrimoniului părții civile.
În mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpatei către partea civilă SC 2001 SRL la plata sumei de 20.260,77 lei și a dobânzilor legale aferente acestei sume calculată de la data de 15.08.2005 până la data plății efective, pentru daune materiale,pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Se reține că s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert și determinat,(concluziile raportului de expertiză contabilă judiciară),a faptei ilicite a inculpatei,a raportului de cauzalitate între prejudiciul produs societății și fapta ilicită,a vinovăției acesteia sub forma intenției directe,astfel că hotărârea primei instanțe sub acest aspect nu se impune a fi reformată.
4)În legătură cu motivul de apel care a vizat achitarea inculpatei pe temeiul art.11 pct.2 lit.a)rap.la art.10 al.1 lit.b)1pr.pen.pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev.de art.2151al.1 pen.cu aplic.art.41 al.2 pen.și aplicarea unei amenzi administrative,ținându-se seama de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta,de conduita inculpatei,de valoarea prejudiciului cauzat,și să se aprecieze că fapta de delapidare nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,nu se poate reține acest temei.
Potrivit art.17 al.1 pen.infracțiunea este fapta care prezintă pericol social,săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală.
Astfel, fapta inculpatei I care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat,folosind același procedeu,de falsificare și de însușire a sumelor de bani,în calitate de agent de vânzări la SC 2001 SRL, în perioada aprilie-august 2005, la diferite intervale de timp, prin întocmirea în fals a unui număr însemnat și anume de 59 de facturi fiscale privind livrarea de cartele telefonice unor societăți beneficiare,urmărind în acest fel producerea unor consecințe juridice, nu a predat sumele de bani încasate,la casieria societății, și și-a însușit pe această cale contravaloarea produselor,cauzând un prejudiciu în sumă de 20.260,77, prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul art.18 pen.
În reținerea acestui pericol social se mai au în vedere și împrejurările concrete în care inculpata a acționat,în calitate de agent de vânzări,în condițiile în care mărfurile ridicate de către aceasta pe bază de semnătură cu cele 59 facturi fiscale nu au fost distribuite în realitate clienților înscriși în facturi,o parte din acești clienți fiind societăți inexistente,perioada îndelungată de timp pe care s-a întins activitatea sa infracțională,scopul urmărit și anume obținerea de surse ilicite de venituri.
Activitatea destul de complexă desfășurată de către inculpată,nu poate fi minimalizată,și se impune tragerea sa la răspundere penală prin aplicarea unor pedepse cu închisoare,precum a procedat și prima instanță.
5)Hotărârea primei instanțe urmează a fi însă reformată sub aspectul individualizării pedepselor aplicate,prin reconsiderarea criteriilor generale și obligatorii prevăzute de art.72 pen.
Astfel în raport de gradul concret de pericol social al faptelor,de modalitatea, împrejurările de săvârșire a acestora și de urmările produse, valoarea prejudiciului cauzat,dispozițiile din partea generală a codului penal dar și limitele de pedeapsă fixate în partea specială,persoana și conduita inculpatei care s-a prezentat la chemarea organelor judiciare,se apreciază că se impune o redozare a cuantumului pedepselor cu închisoare aplicate inculpatei pentru fiecare infracțiune.
Împrejurarea că inculpata este tânără, în vârstă de 27 de ani, nefiind cunoscută cu antecedente penale,integrată în societate,are un loc de muncă,are un nivel ridicat de instruire, vor fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare făcându-se aplicarea disp. art. 74 al.1 lit. a)al.2 rap.la art.76 al.1 lit.c)pen sau art.76 al.1 lit.e)pen.coborându-.se în mod corespunzător cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege,pentru fiecare infracțiune în parte.
În termen legal, împotriva aceste hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpata I.
Se apreciază ca recursul inculpatei Iaf ost declarat in termen întrucât la dosarul cauzei a fost depusă copie după declarația de recurs, datată 22.06.2009, fiind atașată o filă conținând raportul de transmitere fax către un număr de apel post telefonic fix aparținând instanței care a pronunțat hotărârea recurata, neputându-se face dovada contrarie a transmiterii acesteia, iar prezumția transmiterii in termen a declarației de recurs funcționează in favoarea inculpatei.
Recursul procurorului critică decizia apelată, in sensul greșitei admiteri a apelului inculpatei in ce privește reducerea cuantumului pedepselor stabilite de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215/1 alin.1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal și art. 74, 76 cod penal și de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal și art. 74, 76 cod penal.
Recursul inculpatei critică decizia pronunțata in apel, și prin extindere și sentința pronunțata de prima instanța, întrucât aceleași neregularități se regăsesc si in hotărârea primei instanțe, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatei apreciind ca in cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor doua infracțiuni, invocând dispozițiile art. 10 lit. d cod pr. penală.
Verificând hotărârile recurate potrivit art. 385/14 cod pr. penală, curtea retine următoarele:
Recursul declarat de către inculpata este fondat fiind întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385/9 al. 1 pct. 18 cod pr. penală, in cauza comițându-se o eroare da fapt ce a condus la pronunțare unei hotărâri greșite de condamnare.
Atât prima instanța cât si instanță de apel au reținut o alta situație de fapt decât cea care rezulta din probele administrate.
Astfel s-a reținut ca inculpata a întocmit in fals 59 facturi fiscale, iar fapta acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii 290 cod penal cu aplic. 41 al. 2 cod penal, deși din probele administrate in cauza respectiv înscrisurile invocate a fi falsificate ( înscrisuri sub semnătura privata) și din raportul de expertiza judiciară grafoscopică, rezultă că semnăturile înscrise la rubrica beneficiar din aceste facturi nu au fost contrafăcute de către inculpata. In plus, in ce privește conținutul acestor documente fiscale se constata ca acestea nu conțineau toate mențiunile obligatorii potrivit legii, pentru a putea servi la înscrierea in evidenta contabila si pentru a putea constitui documente doveditoare a încheierii unui act de comerț, elemente constând in datele de identificare ale beneficiarului, (cod unic de identificare), sediu, denumirea completa, numele si prenumele delegatului din partea beneficiarului care a primit marfa, calitatea in care o primește, datele de identitate si actul de identitate ale reprezentantului beneficiarului, precum si ștampila persoanei juridice beneficiare.
In lipsa acestor mențiuni obligatorii potrivit legii, aceste înscrisuri nu putea servi nici la înregistrarea operațiunilor in contabilitate și nici la justificarea valorificării de către inculpata in numele si pe seama angajatorului sau către terți beneficiari, a cartelelor valorice cu credit preplătit pentru telefonie mobila, astfel incit nu erau apte sa producă consecințe juridice.
Se constata de asemenea, ca fapta dedusa judecații a fost reținuta greșit in hotărârea de condamnare in raport de elementele rezultate din probe, întrucât se retine ca element factual că inculpata si-a însușit contravaloarea a unei cantitati de cartele preplătite, deși din nici o proba administrata in cauza nu rezulta ca inculpata a vândut ulterior bunurile cu privire la care, deși nu avea calitatea oficiala de a gestiona, le gestiona in fapt, respectiv cartele prepaid, ci doar ca aceasta nu poate justifica o cantitate de bunuri aflate in gestiune.
Este evident ca nu s-a putut dovedi din probele administrate nici ca producerea rezultatului vatamator prevăzut de art.215/1 al.1 cod penal s-a produs, respectiv ca aceste bunuri aflate in gestiune au fost însușite, folosite, s-au traficate de către inculpata pentru sine sau pentru altul, ci doar ca aceasta nu poate jusitifica bunuri având caracter corporal pe care le avea în gestiune.
Ca atare, se constata ca nici întocmirea in parte de către inculpata a unor facturi fiscale neconforme si inapte de a produce consecințe juridice, nici lipsa din gestiunea a acesteia a unor bunuri, asupra cărora inculpata avea obligația de păstrare si justificare, nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnata, sens in care se apreciază ca in cauza acțiunea penala nu poate fi exercitata împotriva inculpatei in vederea tragerii sale la răspunderea penala întrucât sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d cod pr. penală
Se considera totuși, deși nu se poate retine acționarea cu intenție a inculpatei in exercitarea contractului de munca, ca aceasta a procedat neglijent acceptând posibilitatea ca in urma încălcării dispozițiilor legale privind întocmirea si folosirea documentelor contabile, si a documentelor fiscale, sa producă un prejudiciu angajatorului parte civila, prin nejustificarea unor bunuri pe care le avea in gestiune de fapt.
Aceasta forma de vinovăție este suficientă insa pentru a atrage răspunderea civila a acesteia cu privire la prejudiciul produs, mai ales ca in defavoarea inculpatei funcționează prezumția de culpă a gestionarului privind producerea unui prejudiciu constând in nejustificarea unor bunuri sau valori pe care le gestiona.
Aceste elemente de fapt si de drept, impun pe de o parte admiterea recursului declarat de inculpată, in lumina cazului de casare sus menționat și respingerea ca nefondat a recursului declarat de procuror.
Se impune ca prin admiterea recursului inculpatei, hotărârile recurate sa fie casate numai in parte, respectiv numai in ce privește latura penala a cauzei, sens in care rejudecând în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d cod pr. penală si art. 11 pct. 2 lit. a cod pr. penală coroborat cu art. 10 lit. d cod pr. penală, se va dispune achitarea inculpatei privind săvârșirea infracțiunea prev. de art. 215/1 al. 1 cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 cod penal și a infracțiunii prev. de art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal.
Vor fi înlăturate din hotărâri dispozițiile contrare prezentei hotărâri, urmând a fi menținute celelalte dispoziții și cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 189 al.2 cod pr. penală și art. 192 al. 3 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, împotriva deciziei penale nr. 303/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 38515pct.2 lit. d cod procedură penală:
Admite recursul declarat de inc. I - domiciliată în C,-, -. B,. 82, împotriva deciziei penale nr. 303/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Casează, în parte, hotărârile recurate și, rejudecând, dispune:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. cod procedură penală:
Achită pe inc. I, privind săvârșirea infr. prev de art. 2151alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal.
Achită pe inc. I, privind săvârșirea infr. prev de art. 290 cod penal, cu aplic. art. 41 alin 2 cod penal.
Înlătură din hotărâri dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.
În temeiul art. 189 alin 2 cod procedură penală:
Dispune plata din fond a onorariului cuvenit. din oficiu, av. în sumă de 50 lei
În temeiul art. 192 alin. 3 cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de către stat în procesul penal rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.jud.apel
Red.jud.rec.-
Dact. - 2 ex./25.02.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Eleni
