Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 747/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.747/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 11 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asuprarecursului declarat de inculpatul, domiciliat în B, G, nt.67, -rogresul,.1,.4, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.de art.2151Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.182/16.09.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.640/21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 2008, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 11 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 640/21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpatului - la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151alin.1 pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. și art. 74 alin. 1 lit."a" pen. - art. 76 lit. d) pen. și art. 80.pen.
Prin aceeași sentință, în temeiul art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. raportat la art. 74 alin. 1 lit. a pen. cu aplicarea art. 76 lit. e pen. art. 80.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a - 34 alin. 1 lit. b pen. s-au contopit cele două pedepse stabilite anterior și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 10 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b și c pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. 5.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 alin. 1 raportat la art. 998-999.civ. a fost admisă acțiunea civilă a părții civile SC SRL B, cu sediul în B,- și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 25.171,40 lei plus dobânda aferentă până în ziua plății efective, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
S-a constatat că din prejudiciul total inculpatul a restituit către partea civilă suma de 500 lei.
În baza art. 14 alin. 3 lit. a și art. 346 alin. 1, art. 348.pr.pen. raportat la art. 445.pr.pen. s-a dispus anularea facturilor fiscale falsificate.
În baza art. 163 și urm. pr.pen. s-a menținut sechestrul asigurător dispus în cursul urmăririi penale prin Ordonanța nr. 1762/P/2004 din 06.07.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, asupra apartamentului inculpatului situat în B, str. -, -rogresul,. 1,. 4, parter, până la concurența sumei datorate părții civile.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut în fapt că: inculpatul, a fost angajatul SC " " SRL B, ca agent comercial începând cu data de 01.10.2003, având ca atribuție principală de serviciu urmărirea și recuperarea banilor de la clienți, în baza facturilor emise. La data angajării inculpatului, martorul ocupa funcția de agent de vânzări ținând și gestiunea depozitului, iar martorul ocupa funcția de manipulant. În cadrul societății a fost stabilit un circuit al documentelor și al mărfurilor astfel că martorul, la terminarea unei zile de lucru, pregătea un necesar de marfă pentru ziua următoare, iar dimineața se deplasa la depozitul central din B, unde preda facturile din ziua anterioară și încarcă necesarul de marfă, ocazie cu care se întocmea și avizul necesar. S-a reținut că marfa era transportată la depozitul din G, unde se făceau comenzile pentru ziua respectivă și se întocmeau facturile către beneficiari. În aceste condiții, inculpatul participă în fiecare dimineață la ședință cu șefii de zonă și se ocupa la depozitul din G, de încasările restante de la beneficiarii mărfurilor, uneori distribuind și produse, având acces în depozit pentru a prelua marfa. Mai departe, spre sfârșitul programului, inculpatul se întâlnea cu martorul și, împreuna, cumulau comenzile, iar martorul îi preda banii proveniți din încasările efectuate și chitanțierul, care, a doua zi erau predate la serviciul contabilitate al firmei din
În cadrul societății, intrările și ieșirile de marfă se operau pe fișe de magazie, în baza cărora se întocmea și necesarul de marfă pentru a doua zi.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a solicitat să preia gestiunea depozitului din G, sens în care, la data de 15.01.2004, s-a procedat la inventarierea depozitului, rezultând o lipsă de 60 kg produse, inculpatul precizând că aceasta se datorează unei livrări din ziua anterioară, pentru care nu a întocmit factura, însa beneficiarul urmează să-i aducă banii. Din data de 15.01.2004, gestiunea depozitului din Gaf ost preluată în fapt de inculpat. La data de 31.03.2004, partea vătămată a solicitat efectuarea stocurilor scriptice de marfă de la depozitul din G, ocazie cu care s-a constatat și o cantitate de 900 kg macrou congelat, produs pentru care depozitul nu era autorizat, în sensul că în aceeași zi în care se făcea aprovizionarea, urma imediat livrarea. Că, procedându-se la inventarierea tuturor mărfurilor existente și ridicarea înscrisurilor de gestiune, inculpatul a fost întrebat dacă are lipsă în gestiune, acesta recunoscând faptul, fără a putea preciza valoarea și a solicitat o perioadă de timp pentru a restitui sumele de bani.
La finalizarea inventarului, a rezultat o lipsă în gestiune de 16.209 lei fără TVA, iar la data de 01.04.2004, inculpatul i-a dat administratorului firmei suma de 500 lei, ca parte a prejudiciului.
În continuarea verificărilor în raport de prejudiciul creat, reprezentanții societății au constatat că o parte din facturile emise nu reflectă realitatea (prin compararea soldurilor scriptice, către diverși clienți, cu livrările efectuate), în sensul că marfa nu a fost livrată. Facturile fiscale, în baza cărora se livra marfa către clienții depozitului din G, erau ridicate de la sediul firmei de către inculpat, care a întocmit în fals facturi fiscale creând un prejudiciu de 4.319 lei.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat în sensul că prejudiciul creat de inculpat este în sumă de 25.171 lei reprezentând 20.852 lipsa în gestiune și 4.319 lei diferență neîncasată din facturile emise în fals.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere atât plângerea și declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor audiați, cu recunoașterea existenței lipsei în gestiune făcută de către inculpat precum și cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză.
A mai reținut instanța de fond, că inculpatul însuși a recunoscut că în perioada 01.10.2003-31.03.2004 a lucrat ca agent comercial în cadrul SC SRL B, având ca atribuții de serviciu colectarea comenzilor de la diverși clienți și încasarea sumelor datorate de aceștia în baza facturilor și predarea sumelor încasate împreună cu chitanțierul la contabilitatea firmei, iar calitatea de gestionar de fapt a inculpatului rezultă din întregul mecanism de derulare a operațiunilor de mărfuri și documente în cadrul firmei și derivă din raportul juridic de muncă, conferind inculpatului drepturi și obligații specifice pe care acesta le avea în contactul nemijlocit și material cu bunurile și care s-au concretizat în primirea, păstrarea și eliberarea bunurilor din patrimoniul părții vătămate.
Instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului care, în perioada octombrie 2003-martie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de gestionar a emis facturi false, către diverși agenți economici și a însușit din gestiune, în mod repetat, sume de bani, producând SC SRL B un prejudiciu de 25.171 lei (20.852 lei sume însușite și 4.319 lei sume neîncasate din facturi emise în fals), întrunesc, sub raport obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma continuată, prev. de art. 215/1 alin. 1.pen. art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și art. 33 lit. a pen.
Împotriva sentinței astfel pronunțate, a declarat apel, în termen legal inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie.
S-a susținut prin motivele de apel scrise, dezvoltate oral în instanță de avocatul ales, că sentința instanței de fond este netemeinică, deoarece din probele adminJ. în cauză, reiese că inculpatul este nevinovat, că instanța a reținut eronat, că acesta se face vinovat, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151alin. 1.pen. în realitate, inculpatul nu avea calitatea de gestionar, de fapt, el nefiind numit printr-o dispoziție scrisă a conducerii societății comerciale, "gestionar", cel care efectiv îndeplinea această funcție fiind martorul.
S-a mai susținut că pentru existența infracțiunii de delapidare, nu este suficientă simpla constatare a unei lipse în gestiune, ci trebuie să apară ca element constitutiv, respectiv ca element material al laturii obiective a infracțiunii de delapidare, una din cele trei acțiuni alternative: însușirea, folosirea sau traficarea de bani, valori sau alte bunuri și un raport de cauzalitate.
Că, simpla constatare a unor lipsuri în gestiune, nu prezumă existența infracțiunii de delapidare.
În ceea ce privește existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. se susține că această infracțiune nu există, deoarece, o singură factură nr. -, este întocmită de martorul și nu 16 facturi, cum eronat a motivat instanța de fond, pentru care se impunea efectuarea în cauză a unei expertize grafoscopice.
Că, în inventarul din 31.03.2004, documentele contabile ale inculpatului și ale martorului, sunt amestecate, ceea ce crează convingerea că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
S-a mai susținut, că în cauză nu sunt adminJ. probe, din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de cele două infracțiuni reținute, în sarcina sa, astfel că se solicită achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct.2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "a" pr.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151alin. 1.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "c" pr.pen. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Pe cale de consecință, s-a solicitat să fie înlăturate dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata sumei de: 25.171,40 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile și pe cele privind menținerea sechestrului asigurator.
Prin decizia penală nr. 182/16.09.2008 a Tribunalului Brăilaa fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Tribunalul examinând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, conform art. 371 alin. 2.pr.pen. a constatat că apelul inculpatului, este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Referitor la motivul privind inexistența infracțiunii de delapidare:
Potrivit art. 2151alin. 1 Cod penal, însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau le administrează, constituie infracțiunea de delapidare și se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 15 ani.
Prin urmare, delapidarea nu poate fi săvârșită decât de o persoană care are calitatea de funcționar și care în această calitate, gestionează sau administrează bunuri.
Noțiunea de funcționar este explicată în art. 147 Cod penal. Pentru calitatea de funcționar este esențial ca persoana să exercite o însărcinare în serviciul unei alte persoane. Nu interesează dacă însărcinarea are caracter permanent sau temporar, dacă este sau nu plătită, sau titlul cu care se exercită și nici modul cum a fost investită persoana.
Din probatoriile adminJ. în cauză rezultă că inculpatul, la data de 01.03.2003, s-a angajat la SC " " SRL B, ca agent comercial, având ca atribuție principală, urmărirea și recuperarea banilor de la clienți, în temeiul facturilor, întocmite de societatea comercială.
În această perioadă, martorul, era pe funcția de agent de vânzări, însă gestiona și un depozit, cu diverse mărfuri.
Martorul, în aceeași perioadă, exercita atribuții de manipulant.
Conducerea SC " " SRL B, stabilise un circuit al documentelor și al mărfurilor, astfel că la finele programului de lucru, potrivit atribuțiunilor de serviciu, pregătea necesarul de marfă, pentru ziua următoare. Cum depozitul central era în B, în fiecare dimineață, acest martor preda facturile din ziua anterioară, încărca marfa și întocmea avizul de însoțire a mărfii, marfă care era transportată la depozitul din G, unde se primeau comenzile și se întocmeau facturile către diverși beneficiari.
În acest context, în fiecare dimineață, inculpatul, participa la ședința cu șefii zonali, după care la depozitul din G, se ocupa de încasările restante, de la beneficiarii produselor livrate anterior, alteori distribuia și produse, având acces la depozit. La finele programului de lucru, inculpatul și martorul, cumulau comenzile, martorul îi preda banii obținuți din încasări și chitanțierele, inculpatului pe care acesta în ziua următoare le preda la biroul contabilitate de la firma din
Așadar inculpatul, era un gestionar de fapt, în această primă etapă, întrucât la depozitul din G, uneori distribuia și produse, pentru că avea acces la acest depozit de unde prelua și marfa, inculpatul, exercitând, astfel cumulativ operații de primire, păstrare și eliberare de bunuri, fără vreo obligație de serviciu sau fără ca această sarcină să constituie atribuție principală de serviciu, care era aceea a încasării sumelor restante de la beneficiarii mărfurilor.
Din probele dosarului, reiese fără putință de tăgadă, că la data de 15.01.2004, inculpatul a solicitat să preia gestiunea depozitului de mărfuri din G, conducerea societății comerciale, a fost de acord și urmare a inventării și predării gestiunii, inculpatul, la 15.01.2004, a devenit gestionar de drept.
La data de 31.03.2004, SC " " SRL B, a efectuat o inventariere a mărfurilor existente la depozitul din G, gestionat de inculpatul, prilej cu care s-au ridicat înscrisurile de gestiune. Trecându-se la valorificarea inventarului gestiunii inculpatului, s-a constatat o lipsă în gestiune, create de inculpat, în valoare de 16.209 lei RON, fără TVA.
Extinzându-se verificările, față de prejudiciul creat, reprezentanții societății comerciale, au constatat că o parte din facturile întocmite de inculpat, nu reflectă realitatea. Comparându-se soldurile scriptice, cu livrările efectuate (soldul faptic), către diverși beneficiari, s-a constatat că marfa nu a fost livrată, în realitate, inculpatul întocmind facturi fiscale false.
În cauză s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă (expert ec. G - filele 127-182 dosar urmărire penală), care a concluzionat, că inculpatul a creat un prejudiciu părții civile SC " " SRL B, în valoare de 25.171 lei RON (20.852 lei RON, lipsa în gestiune și 4.319 lei RON, diferența neîncasată din facturile întocmite în fals).
Deși a contestat valoarea prejudiciului și a solicitat un supliment de expertiză, se constată că expertul își menține concluziile, detaliind operațiunile efectuate.
Tribunalul a constatat că expertiza, prin concluziile sale, se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, dovedindu-se că inculpatul lua produsele din depozitul pe care-l gestiona, fără a emite facturi și chitanțe.
Prin urmare, inculpatul, este persoana care a avut potrivit legii penale, calitatea de funcționar, pentru a putea fi subiect activ al infracțiunii de delapidare și a avut și calitatea de gestionar și administrator a bunurilor delapidate, a căror valoare și-a însușit-o pentru sine, ceea ce întrunește elementele constitutive a infracțiunii de delapidare, prev. de art. 2151alin.1 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen, cum corect a reținut și instanța de fond.
Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. încadrarea juridică, reținută de instanța de fond, corespunde probelor adminJ. în cauză și este săvârșită de inculpat.
Astfel, probele dovedesc, că în perioada octombrie 2003 - martie 2004, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, în timpul cât a gestionat depozitul din G, de mărfuri, inculpatul, a emis facturi false către diverși agenți economici, beneficiari și și-a însușit în mod repetat din gestiune, sume de bani, provocând părții civile SC SRL B, un prejudiciu de 25.171 lei RON.
Astfel, facturile fiscale SR BR- nr. -/18.03.2004, emisă pentru SC SA G, SR BR- nr. -/12.02.2004 și SR BR- nr. -/18.03.2004 emise către SC SRL G, nu au intrat în gestiunea acestei societăți.
Tot astfel, prin factura nr. -/16.03.2004 emisă de SC către SC SRL G, produsele nu au intrat în gestiunea acestei societăți.
Marfa expediată, cu facturile nr. -/13.02.2004, nr. -/19.02.2004 și chitanța nr. -, emise de SC " " SRL B, către " " din com. sat jud. G, nu poartă semnătura beneficiarului.
La fel și factura fiscală nr. -/09.03.2004, precum și chitanța nr. - emise de SC SRL B pentru SC SRL G, mărfurile nu au intrat efectiv în gestiunea beneficiarului, pentru care s-au emis factura și chitanța, de către depozitul gestionat de inculpat.
În fine, chiar dacă facturile nr. - și nr. -/8.01.2004, emise de SC SRL B, depozitul G, au fost emise pentru SC SRL G, produsele înscrise în facturi, nu au ajuns la această societate.
Așadar, este de netăgăduit faptul că, în calitate de gestionar, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, inculpatul a întocmit facturi false, în mod repetat, către diverși agenți economici și și-a însușit din gestiune diferite sume de bani. Prin urmare, în mod temeinic, instanța de fond, a considerat că inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că apelul inculpatului -, este nefondat, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b) pr.pen. a fost respins și a menținut hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. inculpatul apelant, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul solicitând a se constata că prejudiciul produs părții vătămate a fost acoperit prin plată și a se dispune ridicarea sechestrului imobiliar dispus în cauză. În susținerea recursului declarat inculpatul a depus o recipisă de consemnare a sumei de 25.171,40 lei RON la sucursala Ba C EC Bank, la dispoziția SC SRL
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel sunt temeinice și legale și că nu se impune reformarea lor.
Situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor adminJ. în cauză, iar faptele comise de inculpat au fost încadrate corespunzător din punct de vedere juridic.
În ceea ce privește critica formulată de inculpat Curtea reține că în fața instanței de fond partea vătămată SC SRL B s-a constituit parte civilă cu suma totală de 34.336,30 lei RON, compusă din 25.171,40 lei RON prejudiciu rezultat din expertiza contabilă și 9.164,90 lei RON dobândă legală.
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, menținută de instanța de apel, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 25.171,40 lei RON plus dobânda aferentă până în ziua plății efective, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
Din cele mai sus arătate rezultă că pe lângă suma de 25.171,40 lei RON, pe care inculpatul a consemnat-o pe numele părții vătămate, acesta a fost obligat și la plata dobânzii aferente acestei sume, ca o componentă a prejudiciului produs părții vătămate, situație în care această dobândă curge de la data producerii prejudiciului și până la data acoperirii integrale.
Valoarea efectivă a acestei dobânzi urmează a se stabili cu ocazia executării hotărârii judecătorești, în conformitate cu art. 3712Cod pr. civilă, însă este clar că această sumă nu a fost acoperită de inculpat situație în care solicitarea sa de a se constata că prejudiciul a fost acoperit integral și de a se ridica sechestrul instituit în cauză nu poate fi primită favorabil.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod pr. penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 13.12.1968 în B, domiciliat în B, G, nt.67, -rogresul,.1,.4, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.182/16.09.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr- (Sentința penală nr.640/21.04.2008 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 40 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 29.12.2008
Tehnored. - 29.12.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
