Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 897/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(918/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 897R
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, împotriva deciziei penale nr. 41A din 05.-, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit intimatul-inculpat, pentru care a răspuns avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/25.05.2009, intimații-inculpați și, cercetați în stare de libertate, s-au prezentat personal și asistați de avocat ales, fără împuternicire avocațială atașată în dosarul de recurs, lipsind intimata-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, intimații-inculpați și precizează că nu mai au de făcut declarații suplimentare față de cele date până în prezent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. a rap. la art. 385 alin.1 pct.9 Cod procedură penală admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 41A din 05.-, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr- și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Călărași, având în vedere că hotărârea recurată nu conține temeiul pe care se sprijină soluția pronunțată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 383 Cod procedură penală.
Astfel, în hotărârea atacată se menționează doar că "instanța de fond a apreciat corect activitatea celor trei inculpați și concluzionat în mod corect că nu suntem în prezența faptelor penale deduse judecății".
De asemenea, apreciază că se menționează în mod eronat faptul că nu există plângere formulată împotriva nici unui inculpat, în condițiile în care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu în acest caz.
În subsidiar, în temeiul art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 385/9 alin.1 pct.18 Cod procedură penală solicită admiterea recursului, casarea penale nr. 41A din 05.-, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 381/09.12.2008 pronunțată de către Judecătoria Călărași și pe fond condamnarea inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.290 Cod penal și 215 alin.1 și 2 Cod penal la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispozițiilor art. 33-34 Cod penal, urmând ca inculpații să execute pedeapsa rezultantă și potrivit art. 71 Cod penal să se li interzică acestora drepturile prevăzute de art. 64 lit. și b Cod penal.
De asemenea, solicită să se dispună obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile către ANAF și la plata cheltuielilor judiciare către stat, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată. Relevante în acest sens sunt declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesele-verbale de inspecție fiscală, raportul de expertiză contabilă, raportul de expertiză grafică, raportul de expertiză tehnico-judiciară, raportul de constatare tehnico-științifică și documente contabile.
Consideră că din aceste probe rezultă cu prisosință că a inculpatul a declarat un sediu social fictiv, atât în scopul sustragerii de la controlul fiscal cât și în scopul efectuării de operațiuni fictive pentru obținerea TVA deductibilă.
De asemenea, consideră că a existat o tranzacție fictivă între - SRL și - SRL, în baza căreia au fost emise mai multe documente false în executarea fictivă a contractului nr. 156/01.09.2001, încheiat la momentul la care reprezentanții celor două societăți comerciale nu aveau calitatea și nu puteau să încheie acest contract.
În ceea ce privește motivele pentru care se consideră că s-a făcut o gravă eroare de fapt, precizează că acestea sunt detaliate în motivele Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și înțelege să le susțină ca atare.
Apărătorul ales al intimaților-inculpați și,având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, împotriva deciziei penale nr. 41A din 05.-, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Penală în dosarul nr- și menținerea acesteia ca legală și temeinică pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, solicită respingerea acestuia întrucât, contrar celor susținute de către reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC, decizia recurată este o hotărâre motivată, Tribunalul Călărașia avut în vedere toate motivele de apel invocate de către parchet și s-a pronunțat asupra fiecăruia dintre ele. Consideră astfel că, instanța de apel a apreciat că nu era necesară reiterarea tuturor argumentelor în situația în care nici unul dintre motivele invocate nu ducea la modificarea soluției instanței de fond.
De asemenea, instanța de apel a examinat și probatoriul administrat în cauză, iar soluția de achitare s-a bazat pe dispozițiile art. 5 și 66 Cod procedură penală, care stabilesc prezumția de nevinovăție în favoarea inculpaților și cui îi revine sarcina administrării probelor în procesul penal.
În prezenta cauză inculpații au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1și 2 Cod penal.
Or, pentru a fi în prezența art. 215 alin.1 Cod penal trebuie să existe o activitate de inducere în eroare, ceea ce nu s- putut demonstra în această cauză.
În opinia apărării, inducerea în eroare trebuie raportată la:
- contractul de prestări servicii;
- contractul de vânzare din 08.04.2002;
- cererea de rambursare de TVA.
În ce privește contractul de prestări servicii, apreciază că este un contract legal, perfect valabil, încheiat între - SRL și - SRL, în baza căruia s-au executat prestări servicii.
Mai mult decât atât, pentru a fi în prezența inducerii în eroare trebuie să existe o plângere formulată împotriva inculpaților, pe care însă nu a formulat-o nimeni.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare a unui fond de comerț, precizează că acesta este un contract real, necontestat de nici o persoană, întrunește condițiile de validitate atâta vreme cât s-a plătit prețul în schimbul unui fond de comerț și a fost autentificat în fața unui notar public.
Referitor la cererea de rambursare de TVA, consideră că aceasta nu are nici o legătură cu intimata-inculpată, întrucât nu s-a făcut nici un demers, a predat actele contabile ce i-au fost predate și ei la cumpărare, celui care a cumpărat fondul de comerț și pe care nu îl cunoscuse anterior. În aceste condiții nu se poate vorbi despre îndeplinirea celor trei elemente materiale.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, apreciază că nici unul dintre cei doi inculpați nu au alterat în vreun mod nici un înscris.
Referitor la cel de al doilea motiv de casare, apreciază că nu s- comis nici o eroare de fapt cu privire la reaprecierea probatoriului și se afirmă că actele contabile au suport legal atâta timp cât două administrații fiscale au constatat valabile actele și rambursarea TVA, astfel că nu se poate vorbi despre rambursări fictive de TVA.
Referitor la perioada de funcționare, există la dosar o serie de acte contabile, care demonstrează că - SRL funcționat doar după ce a fost adus în stare de funcționare și toate cele 15 planșe foto se coroborează cu declarațiile martorilor care au spus că firma anterior preluării acesteia era o hrubă. Dacă societățile comerciale au fost fictive nu se mai poate vorbi despre lipsa activității cum nu se poate vorbi nici de vânzarea fondului de comerț în situația în care nu existat și nu a funcționat. Există un act autentic, o notă de constatare și o notă de constatare subsecventă care precizează că această carență a fost remediată. Contractul de vânzare din 08.04.2002 face dovada deplină a celor constatate în acel act.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată ca legală și temeinică.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/15 pct. 1 Cod procedură penală respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată ca legală și temeinică, apreciind că decizia Tribunalului Călărași este corect motivată.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal consideră că nu există plângere formulată împotriva nici unui inculpat.
Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct.18 Cod procedură penală, solicită să se observe că nu s-au întocmit acte contabile fără suport legal.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei penală atacată și păstrarea soluției de achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală rap. la art.10 alin.1 lit. a Cod procedură penală.
Intimata -inculpată, în ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovată de săvârșirea nici unei infracțiuni reținute în sarcina acesteia.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.381/09.12.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și din infracțiunea prev. de art. 290. penal, în infracțiunea prev. de art. 290. penal cu aplicarea art. 41 alin. 2. penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.penală raportat la art. 10 alin.l lit.d C pr.penală achitat pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290. penal cu aplicarea art. 41 alin.2 penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a pr.penală raportat la art. 10 alin.l lit.a pr.penală a achitat pe inculpata pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.l și 2 Cpenal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.penală raportat la art. 10 alin.l lit.a pr.penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.l și 2.penal.
În baza art.11 pct. 2 lit. a.penală raportat la art. 10 alin.l lit.d C pr.penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cpenal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cpenal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.penală raportat la art. 10 alin.l lit. a pr.penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cpenal cu aplicarea art. 41 alin.2 penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a pr.penală raportat la art. 10 alin.l lit.a pr.penală a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.l și 2.penal.
A respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În baza art.192 alin.3 pr.penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere actele si lucrările dosarului și a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr.2459/P/ 2006 din 23.05.2008 au fost trimiși în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin.l și 2 Cpenal și art. 290 Cpenal cu aplicarea art. 33 lit.a Cpenal; inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin.l și 2.penal și art. 290 Cpenal cu aplicarea an. 33 lit.a Cpenal și inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin.l și 2 Cpenal și art. 290 Cpenal cu aplicarea art. 33 lit.a Cpenal.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că cei trei inculpați în calitate de administratori ai - "" SRL, - "" SRL și - " Com" SRL au întocmit fictiv facturi fiscale, devize de lucrări, chitanțe de plată pentru a crea impresia efectuării unor operațiuni comerciale între cele trei societăți, având drept scop crearea unui cadru legal pentru obținerea de către - " Com" SRL a rambursării A creând bugetului de stat un prejudiciu de 169 666,1 lei.
Din probele administrate în cauză, declarațiile martorilor, procesele - verbale
de inspecție fiscală, raportul de expertiză contabilă, raportul de expertiză grafică,
documentele contabile și raportul de expertiză tehnico judiciară coroborate cu
declarațiile inculpaților, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.
În perioada lunilor ianuarie - martie 2002, inculpații lonescu, și, în calitate de administratori ai - "" SRL, - ""SRL și -, " SRL, au efectuat mai multe operațiuni fictive în scopul obținerii de la bugetul statului de către - " Com" SRL a rambursării în mod ilegal de A.
Astfel, - "" SRL a emis mai multe facturi fiscale fictive (reprezentând lucrări de construcții) către - "" SRL în care a evidențiat TVA deși - "" SRL nu era plătitoare de TVA creându-se astfel un TVA deductibil și de recuperat pentru -, " SRL. In continuare - "" SRL a vândut întregul fond de comerț către -, Com" SRL (întregul patrimoniu și contravaloarea îmbunătățirilor) creându-se un cadru legal pentru înregistrarea unui TVA de recuperat pentru -, Com" SRL în valoare de 1 696 660 872 lei (ROL).
În anul 1992 martora a înființat societatea comercială - "" SRL societate înmatriculată de Oficiul Registrului Comerțului C și care a înregistrat activitate până la sfârșitul anului 1999. În anul 2000 martora de depus la Direcția Finanțelor Publice C declarație pe proprie răspundere din care rezulta că societatea nu a desfășurat activitate, ulterior dând un anunț la ziar în care și-a manifestat dorința de a vinde - "" SRL. fiind de martorul care s-a arătat interesat de anunț la data de 07.02.2002 aceasta s-a întâlnit cu martorul și inculpatul pentru a încheia un contract de cesiune prin care în calitate de cedent cesionează cele 20 de părți sociale ale - "" SRL către inculpatul, sens în care s-au deplasat la BNP și au încheiat actul adițional la statutul social, inculpatul devenind astfel asociat unic și administrator al - "" SRL, fără însă a se prezenta la Oficiul Registrului Comerțului pentru a înscrie transferul părților sociale deținute de martora și modificarea contractului de societate inclusiv extinderea obiectului de activitate cu lucrări de construcții.
Societatea SQ,"SRL a fost înființată prin încheierea nr. 525/2001 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului asociat unic și administrator fiind inculpata așa cum rezultă din actul constitutiv al societății. După înființarea - "SRL și preluarea - "" SRL, de către inculpatul noii administratori (inculpații și ) încheie o tranzacție fictivă în urma căreia se emit mai multe documente false astfel: La data de 01.09.2001 între - ""SRL în calitate de beneficiar și - "" SRL, în calitate de furnizor se încheie contractul de prestări servicii nr. 156, având ca obiect, realizarea de către - "" SRL a lucrărilor de construcții, arhitectură, instalații, amenajări interioare, exterioare și mobilarea spațiului și darea în folosință a barului "" situat pe- din Mun. Asupra acestui spațiu inculpata avea încheiat un contract de închiriere (nr.18990/ 07.08.2001) cu proprietara imobilului, martora, stabilindu-se o chirie lunară de 90 de dolari. Contractul nr. 156/ 01.09.2001 este semnat și ștampilat din partea - "" SRL, de către ad-torul iar din partea - ""SRL de către ad-torul cu toate că la data încheierii contractului - 01.09.2001- nu era administratorul - "" SRL ci martora. De asemenea - ""SRL nu era înființată, ea fiind înființată prin încheierea nr. 525/ 05.09. 2001 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași și nici nu avea ștampilă întrucât ștampila se confecționează în baza certificatului de înmatriculare care a fost eliberat la data de 10.09.2001.
La data de 06.02.2002, se încheie între - "SRL și - "" SRL, procesul -verbal de recepție la terminarea lucrărilor care este semnat și ștampilat din partea - "" SRL, de către ad-torul iar din partea - ""SRL de către ad-torul, în cuprinsul procesului-verbal arătându-se că "comisia de recepție și-a desfășurat activitatea în intervalul 15.02.2002" deci ulterior încheierii procesului - verbal. In perioada 05.02- 15.02. 2002 - "" SRL, emite către - " SRL o serie de facturi fiscale
valoarea totală de acestora fiind de 1 062 645,3056 din care a fost evidențiat TVA
în valoare de 169 666,0572 lei cu toate că - "" SRL, nu era plătitoare de
TVA astfel că nu avea dreptul de a evidenția TVA -ul.
In anul 2002 inculpatul înființează -, Com" SRL com. fiind asociat unic și administrator al acestei societăți conform actului constitutiv autentificat de BNP sub nr. 199/ 07.03. 2002. La data de 08.04.2002 se încheie între - "SRL în calitate de vânzător și -, Com" SRL în calitate de cumpărător contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect fondul de comerț al - ""SRL respectiv îmbunătățirile și transformările imobilului situat în C,-, dotările aferente spațiului, drepturile asupra spațiului și asupra clientelei, prețul vânzării fiind de 892 979,248 lei plus TVA în valoare de 169 666,057 lei care s-a achitat integral la data de 19.04.2002 în total 1 062 645,306 lei. La data de 16.06.2002, între inculpata și -, Com" SRL se încheie contractul de subînchiriere asupra spațiului situat în C,- autentificat de BNP. La data de 08.04.2002 - " SRL emite către SQ, " SRL în baza contractului de vânzare-cumpărare o serie de facturi fiscale în valoare totală de 1 062 645,306 lei din care TVA în valoare de 169 666,057 lei facturile fiind achitate în numerar de către -, Com" SRL și fiind eliberate chitanțe de către - " SRL. La data de 23.05.2002 -, Com" SRL prin administratorul emite cererea de rambursare a taxei pe valoarea adăugată înregistrată la DGFP I sub nr. 51788 prin care solicită rambursarea sumei de 169 666,0872 lei rezultată din decontul aferent lunii aprilie 2002. DGFP I Direcția Control Fiscal întocmește Nota de constatare nr.844/ 16.06.2002 urmare a controlului efectuat la -, Com" SRL prin care s-a reținut faptul că societatea nu are în obiectul de activitate, conform actului constitutiv activități privind cafenele și baruri și totodată societate nu are declarat punct de lucru în mun. C fiind amânată soluționarea cererii de rambursare până când -, Com" SRL face dovada completării obiectului de activitate și înregistrării punctului de lucru în mun. C dar și pentru verificarea încrucișată a facturilor de cumpărare a fondului de comerț de la -
""SRL. In urma solicitării înaintate de către DGFP I, DGFP C - Direcția de control Fiscal, întocmește la data de 24.06.2002 Nota de constatare nr. 9543 care este transmisă către DGFP I din care a rezultat că facturile fiscale sunt înregistrate în evidența contabilă a - ""SRL, acestea sunt legal întocmite, facturile au fost achitate în totalitate iar - "SRL înregistrează TVA de recuperat în sumă de 6.512,8462 lei. Prin actul adițional autentificat sub nr.2294/2002 inculpatul completează actul constitutiv al societății prin înscrierea de activități secundare și deschiderea unui punct de lucru în C iar la data de 28.06.2002 DGFP I- Direcția de control Fiscal întocmește procesul-verbal nr. 937 prin care având în vedere faptul că a fost efectuată verificarea încrucișată cu principalul furnizor - " SRL și s-a primit răspunsul afirmativ prin adresa nr.9543/2002 a DGFP C s-a prous soluționarea afirmativă a cererii de rambursare de TVA formulată de -, Com" SRL. La data de 10.07.2002 s-a întocmit avizul de rambursare nr. 539 prin care s-a constatat că -, Com" SRL are dreptul la rambursarea TVA în sumă de 168 666,0872 lei.
La data de 17.10.2008, prin cererea scrisă ANAF s-a constituit parte civilă cu suma de -,65 lei la care s-a adăugat accesorii în sumă de 40356,34 lei, sumă reprezentând prejudiciul adus la bugetul de stat.
Din materialul probator administrat la urmărirea penală și înaintea instanței de judecată instanța a reținut că cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune și a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Construcția de fapt pe care Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și-a întemeiază rechizitoriul constând în două secvențe diferite. Prima dintre ele începe la momentul încheierii unui contract de prestări servicii între - "" SRL ( beneficiar) și - "" SRL (constructor - furnizor), obiectivul urmărit fiind amenajarea unui spațiu închiriat de prima societate în scopul de a funcționa ca unitate de alimentație publică (bar). Cea de a doua secvență conține actele și faptele juridice care au condus la înstrăinarea fondului de comerț de la - "" SRL la - " " SRL, cu mențiunea că a fost preluată prin contract de către ultima societate și folosința spațiului comercial.
Soluția de achitare a inculpaților a fost analizată pentru fiecare inculpat în parte și ținând cont de cele două "secvențe" ale situației de fapt descrisă prin rechizitoriu și prin probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească.
Inculpatul este administratorul -, " SRL iar această societate a cumpărat fondul de comerț de la - "" SRL prin contract încheiat la data de 08.04.2002 (fila 31-31vol.II). Ulterior, încheie și contract de subînchiriere pentru spațiul comercial autentificat sub nr. 2313/2002 de către BNP. S-au mai emis facturi achitate în numerar de către cumpărătoare (-, Com" SRL), facturile au fost evidențiate în contabilitate atât la vânzător cât și la cumpărător iar cumpărătoarea - " " SRL a solicitat DGFP I rambursarea TVA plătită pentru fondul de comerț.
Este limpede că nu există nici o legătură între cele două secvențe faptice anterior menționate. - " " SRL nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu -," SRL și nu a încheiat acte juridice, nu a săvârșit fapte juridice "lato senso" în conexiune cu cele care sunt sau pot fi atribuite - "" SRL. Implicarea - " Com" SRL în cauza de față se rezumă la formularea unei cereri de rambursare a TVA pentru un contract de vânzare-cumpărare executat și cu sume menționate în contabilitate.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Infracțiunea de înșelăciune nu este conturată ( așa cum o cer dispozițiile art. 215 alin.l și 2 Cpenal) pentru simplul motiv că nu poate fi identificată "inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate "și nici" folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase". TVA pretinsă de cumpărătoarea - " Com" SRL a fost plătit și evidențiat prin chitanțe de plată ( chitanțele nr. -/2002, -/2002. etc). Instanța de fond nu a putut identifica situația reală prezentată ca mincinoasă ori fapta mincinoasă și pretinsă ca adevărată pe care administratorul - " Com" SRL le-ar fi folosit pentru a obține un folos material. Contractul a fost încheiat în scris și probat executat prin chitanțe de plată care atestă executarea.
Cu atât mai puțin a fost dovedită săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Conținutul infracțiunii prevăzute de art. 290 Cpenal nu se suprapune peste situația de fapt reținută asupra inculpatului întrucât acesta nu a falsificat sub nici o formă nici un înscris. Singurele documente emise de acesta și relevante în prezenta cauza sunt contractul de vânzare -cumpărare al fondului de comerț, contractul de subînchiriere a spațiului comercial și cererea de rambursare a TVA. Nici unul din aceste documente nu a fost încheiat în fals sau cel puțin nu sunt dovedite ca false. Organele de urmărire penală nu au desprins o astfel de concluzie și cu atât mai puțin DGFP I sau ANAF.
Inculpata era administratorul - "" SRL iar societatea a contractat bunuri și servicii de la - "" SRL Și în sarcina acestei inculpate au fost reținute infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune. Din succesiunea faptelor prezentate la urmărirea penală s-a putut observa că inculpata putea săvârși infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată relativ la chitanțele de plată eliberate - " " SRL C ori în raporturile juridice derulate cu - "" SRL. Infracțiunea prevăzută de art. 290.penal constă în "falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate înart. 288"- mai exact "prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice".
Altfel spus, este necesar un fals material, săvârșit prin contrafacerea scrierii, a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod. Probele administrate în cauză nu au condus însă la concluzia săvârșirii unei astfel de fapte astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 Cpenal.
Din derularea raporturilor juridice așa cum au fost prezentate și probate în întreg materialul evaluat în cauza de față, inculpata nu putea înșela, indiferent în ce formă decât pe administratorii - " " SRL ori - " " SRL. Dacă pe primul nu îl putea induce în eroare întrucât i-a achitat c/valoarea serviciilor sau bunurilor livrate iar acesta nu a formulat nici un fel de plângere penală ori cerere de despăgubiri, în privința - SRL s-a observat că răspunderea și relațiile de comerț se subscriu instituțiilor dreptului comercial. Cele două societăți au încheiat un contract de vânzare-cumpărare asupra fondului de comerț iar prețul este cel pe care părțile îl convin de comun acord. Nu are nici un fel de semnificație în contextul unei operațiuni comerciale care este corelația între prețul vânzării și valoarea fizică a bunurilor care privite "ut singuli" și însumate compun fondul de comerț. Prețul vânzării poate fi inferior, identic ori mai mare decât cel al valorilor individuale însumate iar esența comerțului presupune adăugarea de plus valoare, un câștig material pentru una sau alta dintre părți. In plus, - " " SRL a acceptat prețul și a executat obligația de plată (evidențiată în contabilități), nu a formulat cerere de despăgubiri sau plângere penală.
In fine, inculpatul a fost chemat să răspundă penal pentru aceleași două infracțiuni în considerarea calității de administrator al - SRL. Dincolo de declarațiile date la urmărirea penală și în fața instanței - unde a admis că a semnat facturi pe care nu le-a întocmit și a afirmat că nu a executat lucrări de construcție pentru - SRL, s-a constatat că și în această situație nu a săvârșit infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Nu sunt evidențiate alterarea unor înscrisuri, contrafacerea lor sau a semnăturii (facturile emise de - SRL au fost semnate de către ) așa cum o cer dispozițiile art. 290 Cpenal și ale art.288 Cpenal. De aceea, fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
nuanțe au fost însă menționate în privința infracțiunii de înșelăciune (art.215 alin.l și 2 Cpenal). Inculpatul a emis facturi care conțineau TVA în condițiile în care - SRL nu era plătitoare de TVA iar - SRL a achitat în mod nejustificat o sumă mai mare - facturi fiscale CL -/ 06.02.2002, -/ 05.02.2002.. etc. Se poate astfel aprecia că inculpatul a indus în eroare - SRL și pe administratorul acesteia însă în măsură a pretinde repararea prejudiciului și a formula plângere penală erau tocmai societatea beneficiară ori administratorul acesteia. Nu poate fi insă acreditată ideea propagării efectului inducerii în eroare în secvența a doua împrejurărilor de fapt privite global întrucât, așa cum am arătat anterior, contractul de vânzare a fondului de comerț este supus principiului comercialității. In plus este de observat că în volumul V fila 218, DGFP I s-a aratat că bugetul de stat a fost prejudiciat cu valoarea TVA rambursată societății - Com SRL urmare a cererii formulată de aceasta din urmă. Din cererea de constituire de parte civilă aflată la fila nr.17 și adresa emisă de ANAF (fila 19 voi. VI) rezultă că ANAF a solicitat despăgubiri echivalente cu valoarea TVA rambursat - Com SRL C ori așa cum am precizat, contractul a fost legal încheiat ca de altfel și facturile, sumele evidențiate în contabilități, împrejurări confirmate chiar de către DGFP I prin adresa de la fila 215 volumului
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând condamnarea inculpaților, și pentru infracțiunile prev. de art.215 alin.1 și 2 din Codul penal și art.290 din Codul penal.
Prin decizia penală nr.41/A/ 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Penală, în dosarul nr-, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală s- respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr.381/ 9.12.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport de criticile formulate, tribunalul a apreciat apelul declarat în cauză ca fiind nefondat.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a evaluat în mod judicios, complet și corect activitatea celor trei inculpați.
Totodată, a apreciat că raporturile juridice create între părți urmare actelor încheiate de acestea trebuie privite ca fiind private, drepturile și obligațiile reciproce sunt stipulate în acord cu voința acestora și nu sunt de natură să producă consecințe juridice în plan fiscal în dauna statului.
De asemenea, a constatat că nu există plângere penală din partea niciunuia dintre cei trei inculpați împotriva altuia ori cereri de daune civile, relațiile dintre aceștia fiind guvernate de dispozițiile codului comercial.
Prin urmare, soluția primei instanțe a fost apreciată ca fiind legală.
Împotriva hotărârii din apel a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași
Cu prilejul dezbaterilor din recurs, procurorul de ședință a extins motivele de recurs invocând și cazul de casare prevăzut de art. 3859alin.1 pct.9 Cod procedură penală, solicitând casarea deciziei penale nr. 41/A din 05.03.2009, pronunțată de către Tribunalul Călărași, Secția Penală, și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Călărași, având în vedere că hotărârea recurată nu conține motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 383 Cod procedură penală.
Analizând decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu conform art.3859alin. 3 din Codul d procedură penală, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:
Din analiza actelor dosarului, Curtea constată că instanța de apel nu a motivat decizia pronunțată în raport de niciunul din motivele de apel formulate de către Parchet.
Practic, după expunerea motivelor de apel formulate prin apelul Parchetului, decizia cuprinde aprecierea că instanța de fond a evaluat în mod judicios, complet și corect activitatea celor trei inculpați, că raporturile juridice create între părți urmare actelor încheiate de acestea trebuie privite ca fiind private și nu sunt de natură să producă consecințe juridice în plan fiscal în dauna statului precum și constatarea că nu există plângere penală din partea niciunuia dintre cei trei inculpați după care, se concluzionează că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică iar în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală se respinge apelul Parchetului ca nefondat.
Conform art. 383 alin. 1 din Codul d procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute de art. 379 pct. 2 din Codul d procedură penală,
Prin urmare, în decizie trebuie analizat fiecare motiv de apel invocat de apelant, iar arătarea generică a faptului că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică nu corespunde în nici un fel exigenței dispoziției anterior menționate, dar nici noțiunii de proces echitabil, care presupune, în principiu, motivarea hotărârii pronunțate.
Curtea constată așadar incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 9 din Codul d procedură penală, hotărârea instanței de apel necuprinzând motivele pe care aceasta se sprijină, astfel că, în baza art. 38515pct.2 lit. din Codul d procedură penală, va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, va casa în totalitate decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Călărași.
În raport de soluția de admitere a recursului cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva deciziei penale nr.41/2009 a Tribunalului Călărași privind pe inculpații-intimați, și.
Trimite cauza spre rejudecarea apelului formulat de către parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Călărași.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariu apărător din oficiu al inculpatului de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. 19.06.2009
Dact.EA-29.06.2009/2ex
-.Pen - Jud.;
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Niculina Alexandru
