Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 92/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 92
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Sorina Petria Mitran
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de părțile civile - și împotriva deciziei penale nr. 311 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat din oficiu pentru intimatul inculpat, lipsind recurentele părți civile - și și intimatul inculpat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-au constatat recursurile în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor părților civile ca nefondat, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Av. pentru inculpat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr. 416 din data de 19.02.2009, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în baza art. 246.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.p, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.04.1943, în C, cu același domiciliu, str. - -, - 5,.2,. 2, jud. D, fără forme legale în C,-, jud. D, -, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 290 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.p, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 2151alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.p, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 35 din Legea nr. 22/1969 cu aplicare art. 41 alin. 2.p, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate mai sus în pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal, au fost interzise inculpatului exercitarea drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art. 861.p, a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prev. de art. 862.Cod Penal compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de de 2 ani fixat de instanță.
În baza art. 863.Cod Penal, a fost obligat inculpatul să se prezinte la Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Dolj și să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863alin. 1 respectiv: să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probațiune; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal, a fost dispusă suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c
Cod PenalA fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864.
Cod PenalA fost dispusă anularea actelor false.
S-a luat act că partea vătămată Asociația de proprietari nr. 1, C, nu se constituie parte civilă în procesul penal.
S-a luat act că părțile vătămate, -, -, și nu se constituie părți civile în procesul penal.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de către - și; a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către, domiciliată în C, str. - -,. a 7,.1,. 1. jud.
În baza art. 191.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost angajat cu contract individual de muncă, încheiat și înregistrat sub nr. 1/2003, la data de 20.03.2003, în cadrul Asociația de proprietari nr. 1, având funcția de administrator de asociație. Conform fișei postului atașată la dosar, învinuitul avea-atribuții privind gestionarea bunurilor și fondurilor bănești, întocmirea listelor lunare de plată și încasarea cotelor lunare de întreținere, efectuarea de plăți către terți, întocmirea și păstrarea evidențelor contabile și a registrelor Asociației de proprietari.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu s-a probat cu: declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raport de expertiză grafică, raport de expertiză contabilă, nota de constatare a D,documente contabile, fișa de cazier a inculpatului, procese-verbale de ridicare de înscrisuri, chitanțe în original și duplicate, contract individual de muncă-fișa postului, foaie de restituire.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că inculpatul a exercitat funcția de administrator al Asociației de Proprietari nr. 1, în baza unui contract individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 1 din data de 20.03.2003.
Conform fișei postului atașată la dosar, inculpatul avea atribuții privind gestionarea bunurilor și fondurilor bănești, întocmirea listelor lunare de plată și încasarea cotelor lunare de întreținere, efectuarea de plăți către terți, întocmirea și păstrarea evidențelor contabile și a registrelor Asociației de Proprietari.
Din coroborarea probei testimoniale cu declarația inculpatului dată în cursul judecății, a rezultat că acesta, în cadrul exercitării atribuției de încasare a cotelor lunare la întreținere ale proprietarilor în perioada februarie 2003- august 2006, efectua două operații: în chitanța pe care o elibera proprietarilor plătitori consemna o sumă mai mare decât cea corectă datorată de aceștia potrivit legii cu titlu de cheltuieli de întreținere, însă în exemplarul chitanței care se înregistra în evidențele Asociații de Proprietari consemna suma corectă. Diferența o înregistra în evidențele Asociației de Proprietari ca reprezentând propria cotă de întreținere pe care inculpatul o datora și el în calitate de proprietar al Asociației.
Din recunoașterea efectuată de inculpat în cursul judecății a rezultat că deși el nu a achitat nici o sumă de bani reprezentând cota la cheltuielile de întreținere în registrul de partizi, la partida din dreptul numelui său au fost descărcate sume de bani pe care în realitate nu le-a plătit și care reprezentau sume de bani încasate suplimentar și nelegal de la ceilalți proprietari plătitori.
Fapta inculpatului care în perioada ianuarie 2004-august 2006, prin falsificarea chitanțelor de plată a cheltuielilor de întreținere de către locatarii Asociației de Proprietari nr. 1, a realizat plusuri în gestiune sa de administrator al Asociației, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de creare de plusuri în gestiune, prev. de art. 35 din Legea nr. 22/1969.
Modalitatea juridică prin care au fost create aceste surplusuri în evidențele Asociației de Proprietari a constat în comiterea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1C.
p.Săvârșirea acestei infracțiunii a fost recunoscută de către inculpat, acesta învederând modalitatea de comitere a falsului: consemnarea unor sume mai mari decât cele datorate, în chitanțele eliberate proprietarilor plătitori în perioada ianuarie 2004- august 2006, înregistrarea în registrul de partizi în dreptul poziției inculpatului a sumelor reprezentând diferența dintre suma datorată de proprietar și suma plătită de aceștia. Această operațiune era făcută cu scopul producerii consecințelor juridice, constând în atestarea a îndeplinirii de către inculpatul însuși în calitate de membru al Asociației cu obligații de plată a cheltuielilor de întreținere deși în realitate el nu plătea nici o sumă de bani.
. elementelor constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a rezultat și din concluziile rapoartelor de expertiză grafică și contabilă, această probă a confirmat că inculpatului a scris și semnat atât chitanțele emise proprietarilor pentru sume de bani nereale cât și chitanțele înregistrate în evidențele asociației și care atestă plata de proprietari a sumelor de bani corespunzătoare cheltuielilor de întreținere dar mai mici decât celelalte plătite în realitate.
Conform art. 2151.Cod Penal constituie infracțiunea de delapidare însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
. reprezintă una dintre acțiunile care intră în elementul material al laturii obiective și rezidă în scoaterea sumelor de bani din patrimoniul proprietarilor plătitori și trecerea lor în stăpânirea inculpatului sub forma achitării de către el însuși a respectivei sume de bani cu titlu de cheltuieli de întreținere.
Nu a prezentat relevanță faptul că inculpatul și-a însușit pe perioada ianuarie 2004- august 2006, în mod obiectiv și material acele sume de bani întrucât scopul falsificării chitanțelor de plată emise proprietarilor a fost de a crea aparența plăți de către el însuși a sumelor încasate în plus. Astfel din modul de săvârșire a faptelor rezultă în mod neîndoielnic însușirea de către inculpat a sumelor plătite în plus de către părțile vătămate în scopul înregistrării în evidențele asociației ca reprezentând propriile lui plăți.
Obiectul material al infracțiunii prev. de art. 2151.Cod Penal, a fost dat de plusurile de gestiune create prin falsificarea chitanțelor întrucât indiferent de modalitatea de creare și indiferent dacă au fost sau nu înregistrate aceste plusuri reveneau asociației, deoarece figurau ca fiind încasate de către acesta chiar în chitanțele emise proprietarilor.
Fapta inculpatului care în calitate de administrator al Asociației de Proprietari nr. 1 în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu constând în încasarea sumelor pe perioada februarie 2003- august 2006, reprezentând cheltuieli de întreținere, a îndeplinit cu rea credință această atribuție în sensul încasării unor sume de bani mai mari decât cele datorate în mod legal și pe care le-a descărcat în registrul de partizi, la partida din dreptul numelui său plăți pe care în realitate nu le-a efectuat, cauzând prin aceasta o vătămare a intereselor legitime patrimoniale ale părților vătămate, echivalentă cu suma de bani de care acestea au fost private în mod nelegal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal
La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța, conform art. 72 Cod penal, a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate.
Astfel, instanța a reținut, pentru inculpat, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, și c Cod penal, întrucât a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei
În drept, conform art. 14.C.P.P. acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.
Pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului față de părțile civile mai sus menționate este necesar îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderi civile delictuale în procesul penal. Condițiile care trebuie sa fie întrunite in mod cumulativ pentru a se angaja răspunderea civila delictuala a unei persoane constau în: existenta unui prejudiciu moral sau patrimonial în dauna unei persoane, care să fie determinat de o fapta ilicită comisă de către o alta persoana, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu, în sensul ca acesta din urma sa fi fost determinat în mod direct prin acea faptă contrară dreptului obiectiv și, atitudinea subiectivă a autorului faptei ilicite constând în vinovăția acestuia, sub forma intenției, neglijentei, imprudentei sau neglijentei, manifestarea de voință, prejudiciul să fie cert sub aspectul existenței și posibilități de evaluare și să nu fi fost reparat încă.
Fapta ilicita este elementul obiect al răspunderii civile delictuale și rezidă în orice faptă a omului prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane. S-a reținut răspunderea civila delictuală nu numai atunci când s-a adus atingere dreptului subiectiv al unei persoane, dar și atunci când au prejudiciate anumite interese legitime. De asemenea, în aprecierea caracterului ilicit al faptei, au fost avute în vedere nu numai normele juridice, dar deopotrivă și normele de conviețuire socială, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însuși conținutul limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.
În prezenta cauză s-a constatat neîndeplinită condiția legăturii de cauzalitate între faptele reținute în sarcina inculpatului și pretinsul prejudiciu suferit de părțile civile.
Litigiul invocat de părțile civile este distinct de cel care formulează obiectul acțiunii penale întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu au fost cu nimic influențate de fapta acestuia de a nu primi sumele de bani plătite de părțile civile.
Acțiunea civilă are aceleași temei ca și acțiunea penală și anume comiterea în realitatea obiectivă a unei fapte care intră sub incidența legii penale și concomitent aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor care se constituie părți civile.
Un asemenea unic temei nu există în această cauză, neîncasarea sumelor plătite de către părțile civile neavând influență juridică asupra faptelor inculpatului.
Litigiul dintre părți invocat de către - - și - constând în fapta inculpatului de a nu primi și înregistra cheltuielile de întreținere poate fi soluționat pe cale civilă conform prevederilor art. 586-590.Cod Penal civ.
Numitul -, în calitate de debitor a procedat la comunicarea către Asociația de Proprietari nr. 1, a somației executorului - din data de 05.11.2007, pentru a se prezenta în vederea ridicări recipisei CEC cu suma depusă întrucât creditoarea intimat Asociația de Proprietari nr. 1 a refuzat primirea.
Debitorul care dorește să se libereze de datorie, dar creditorul refuză să primească plata trebuie să apeleze la procedura ofertei de plata și consemnații, reglementată de dispozițiile art. 586 - 590 Cpc și art 1114 - 1121 Cod civil.
Procedura ofertei de plata urmată de consemnațiune este subordonată refuzului creditorului de a primi plata de i se datorează, textul art 586 Cpc nelăsând loc unei extinderi interpretative.
Debitorii erau obligați de face o oferta reala de plata creditorului conform prevederilor art. 587 Cpc, iar în cazul în care acesta nu se prezenta la data, ora si locul stabilite in cadrul ofertei reale, atunci executorul judecătoresc urma sa încheie un proces verbal în care consemna motivul neplății datoriei.
Aceasta somație privește consemnarea și de aceea se face după ce executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal conf. art 588 Cpc în care a consemnat refuzul sau neprezentarea creditorului de a primi plata, și este diferită de somația care se face în condițiile art. 587 Cpc, care are loc după ce creditorul refuza plata, conform art. 586 Cpc. Părțile civile trebuiau să depună la unitatea specializata suma datorată cu dobânda aferenta până în ziua depunerii.
acestor etape atrage considerarea ca îndeplinită a obligației debitorilor și a inexistenței obligației creditoarei Asociația de Proprietari nr. 1 de a mai pretinde achitarea cotelor de întreținere, aspecte care conferă litigiului, caracter exclusiv civil.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, având în vedere susținerile părților civile, conform cărora necesitatea reparării acestui prejudiciu moral decurge din fapta ilicită a inculpatului, de a nu primi sumele avansate, a rezultat că nici în această situație, nu este îndeplinită condiția indispensabilă a legăturii de cauzalitate dintre infracțiunile ce constituie obiectul acțiunii penale și pretinsul prejudiciu moral invocat de părțile civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile - și motivat de faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului conform motivelor, arătând că pe latură civilă nu s-au acordat daune materiale în sumă de 6223 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere ce nu au fost primite, penalități și daune morale, învederând că administratorul nu a primit acești bani.
Împotriva acestei sentințe a mai declarat apel inculpatul, prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei, iar pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 cod penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 alin.1 și delapidare, prev.de art.2151alin.1 cod penal să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2, lit.a, rap.la art.10 lit.1cod pr.pen. coroborat cu art.181cod penal, iar în final aplicarea unei amenzi administrative.
Totodată, pentru infracțiunea de creare de plusuri în gestiune prev.de art.35 din Legea 22/1969, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a cod pr.penală, întrucât fapta nu există, și să se aibă în vedere că nu are antecedente penale.
Prin decizia penală nr. 311 din 11 noiembrie 2009, Tribunalul Dolja respins apelul părților civile - -, - și apelul inculpatului ca nefondate.
Au fost obligați apelanții la câte 20 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul a statuat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt,încadrarea juridică și modalitatea de executare a pedepsei, dispunând suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante pe durata unui termen de 4 ani.
În cauză, nu se poate reține că faptele inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care au fost comise faptele și de urmările produse.
de 2 ani și J inculpatul falsificat chitanțele care atestau plata întreținerii de către locatari, încasând sume mai mari decât cele datorate de aceștia, sume pe care și le-a însușit, modul premeditat și repetat de săvârșire a faptelor, atribuind acestora, gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul art.17
Cod PenalFață de a acest mod operare și de urmările produse, este irelevantă recuperarea ulterioară a prejudiciului. În consecință, faptele nu pot fi considerate ca aducând atingere minimă valorilor sociale apărate de lege și ca fiind în mod vădit lipsite de importanță pentru a fi aplicabile dispoz.art.18/1
Cod PenalDe asemenea, susținerile inculpatului în sensul că infracțiunea constând în crearea de plusuri în gestiune prevăzută de art.35 din Lg.22/1969, nu există, nu au nici un fundament probele administrate dovedind existența acestei fapte.
Tribunalul a mai reținut că instanța de fond a soluționat în mod corect latura civilă, respingând acțiunea civilă a apelanților părți civile - și.
Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are același temei ca și acțiunea penală, respectiv o faptă, care pe de o parte intră sub incidența legii penale, iar pe de altă parte cauzează un prejudiciu ce se impune a fi reparat.
În cauză, infracțiunile săvârșite de inculpat nu le-au creat părților civile nici un prejudiciu, iar fapta inculpatului de a nu primi și înregistra cheltuielile de întreținere ale părților civile, nu a făcut obiectul acțiunii penale, fiind o faptă distinctă.
O astfel de faptă chiar dacă ar fi reală, nu are legătură cu infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul, astfel că, prejudiciul cauzat nu poate fi recuperat în cadrul acestui proces penal, ci numai pe calea unei acțiuni civile, separate.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a reținut că nu există legătură de cauzalitate între faptele reținute în sarcina inculpatului și pretinsul prejudiciu suferit de părțile civile, inclusiv prejudiciul moral.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs părțile civile - și. În motivarea recursului, au arătat că solicită exonerarea de plata cheltuielilor judiciare, întrucât au o situație materială dificilă.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, Curtea constată că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă și concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este, de asemenea, justă.
Corect a fost soluționată și latura civilă a cauzei, apreciindu-se că fapta inculpatului de a nu primi și înregistra cheltuielile de întreținere ale părților civile, nu a făcut obiectul acțiunii penale, fiind o faptă distinctă, astfel că nu există legătură de cauzalitate între faptele reținute în sarcina inculpatului și pretinsul prejudiciu suferit de părțile civile, inclusiv prejudiciul moral.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate, se constată că sunt neîntemeiate, având în vedre dispozițiile art. 192 alin. 2.C.P.P. potrivit cărora în cazul declarării apelului sau recursului ori al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.
Așadar, în mod corect a procedat instanța de apel, constatând că apelul părților civile este nefondat și respingându-l ca atare, să dispună obligarea apelanților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de părțile civile - și împotriva deciziei penale nr. 311 din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenții la plata a câte 110 lei cheltuieli judiciare avansate de stat pt. fiecare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 29 ianuarie 2010.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/4.02.2010.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Sorina Petria Mitran
