Delapidare Spete Jurisprudenta Art 215 cod penal. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - delapidarea -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
INSTANȚĂ DE RECURS
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 95
Ședința publică de la 4 februarie 2009
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Constantin Mereanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Aurel Ilie
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din 26 ianuarie 2009 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind judecarea recursului declarat de inculpata împotriva nr. 143 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt și a nr. 477 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal, ambele în dosar nr-.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 477/18 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr-, în baza art. 334 s C.P.P.-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. și ped. de art. 288 și art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. 2 în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 cu aplic.art. 41 alin. 2
În baza art. 215/1 alin. 1 cu aplic.art. 41 alin. 2 a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la 16.04.1961 în comuna, jud. O, cetățenie română, studii 12 clase, casnică, căsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în C, Calea B nr. 40, -.1,.7, jud. O, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 290 alin. 1 cu aplic.art. 41 alin. 2 aceeași inculpată a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 111 din Legea 76/2002 cu aplic.art. 41 alin. 2 a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de la obligația privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj în formă continuată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 112 din Legea 76/2002 cu aplic.art. 41 alin. 2 aceeași inculpată a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de reținere de către angajator de la salariați a contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj și nevirarea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite în formă continuată la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 146 din Legea 19/2000 cu aplic.art. 41 alin. 2 a fost condamnată aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de nevirare la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale, reținută de la asigurat în formă continuată la pedeapsa de 6 luni închisoare,
În baza art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1 lit. b s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 s-a dispus aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a-c mai puțin dreptul de a alege, pe durata executării pedepsei.
În baza dispoz. art. 86/1 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpată conform art. 86/3 punându-i-se totodată în vedere dispoz. art. 83 și art. 86/4
În baza dispoz. art. 86/3 s-a dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de aceste dispoziții legale.
În baza art. 71 alin. 5 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit mai sus.
În baza art. 346 alin. 1 rap.C.P.P. la art. 14 și art. 15 C.P.P. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Asociația de proprietari nr. 4 C și a fost obligată inculpata să-i plătească suma de 30.744 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.163 și urm. s C.P.P.-a menținut măsura asigurătorie a sechestrului dispusă prin ordonanța nr. 1227/P/2005 din 28.04.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal.
În baza art. 348 rap.C.P.P. la art. 14 alin. 3 s C.P.P.-a dispus desființarea înscrisurilor sub semnătură privată constate ca fiind false respectiv factura fiscală seria B - nr. - și chitanța nr. - din 9.10.2001, factura fiscală seria - br. - și chitanța nr. -, ameble din 11.10.2001, facturile fiscale seria B - nr. -, -, -, -, - și chitanțele nr. -/24.04.2002,-/29.05.2002, -/9.07.2002, -/13.11.2002, -/10.04.2003.
În baza art. 191 alin. 1 a C.P.P. fost obligată inculpata la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 1 a C.P.P. fost obligată inculpata să-i plătească părții civile Asociația de proprietari nr. 4 C suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în perioada 1997-2005 inculpata a îndeplinit funcțiile de administrator, casier și contabil la Asociația de proprietari nr. 4 din municipiul C, jud. O, iar în lunile februarie - aprilie 2005 la această asociație s-a efectuat o verificare gestionată, ocazie cu care s-a stabilit un minus în gestiune în valoare de 287.218.307 lei.
In faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize contabile de către organul de cercetare penală și din raportul de expertiză a rezultat că lipsa reală din gestiunea inculpatei este de 307.438.957 lei, diferența de prejudiciu dintre actul de control și raportul de expertiză contabilă datorându-se faptului că în timpul cercetărilor, inculpata a utilizat facturi și chitanțe aparținând unei firme care nu existat la data întocmirii acestor acte, așa cum rezultă din adresa Oficiului Registrului Comerțului B de pe lângă Tribunalul București.
Această lipsă s-a datorat faptului că în perioada ianuarie 2001 - martie 2005 inculpata și-a însușit din gestiune suma susmenționată prin falsificarea unor documente și prin înscrierea unor date fictive în documentele utilizate privind cheltuielile asociației precum și prin falsificarea ștatelor de plată ale angajaților.
Astfel, din adresa emisă de ORC rezultă că firma SC SRL a fost înmatriculată în anul 1993 și a funcționat până în anul 1998 când și-a schimbat denumirea în firma Agricolă Română SRL. Cu toate că această firmă nu mai exista în anul 1998, la data de 9.10.1991 inculpata a întocmit factura fiscală seria B - nr. - din care rezultă că firma susmenționată ar fi executat servicii de deratizare la Asociația de proprietari nr. 4 C pentru care a încasat suma de 3.034.500 lei.
La data de 11.10.2001 inculpata a întocmit în fals factura fiscală nr. - și chitanța nr. - privind achiziționarea cantității de 65 kg. var cloros în valoare de 1.856.400 lei achitată în numerar.
La data de 24.04.2002 a întocmit în fals factura nr. - din care rezultă că asociația a achiziționat din nou var cloros de la firma SC SRL B pentru a achitat suma de 2.805.000 lei.
La data de 29.05.2002 inculpata a cumpărat din nou de la aceeași firmă inexistentă o cantitate importantă de var cloros pentru care a achitat suma de 2.933. 350 lei iar la data de 11.07.2002 a întocmit o altă factură falsă privind executarea unor servicii de deratizare de către firma fantomă susmenționată pentru care a achitat suma de 3.332.000 lei, la data de 13.11.2002 întocmind din nou o factură fictivă din care rezultă că ar fi executat lucrări de deratizare pentru care a achita suma de 3.213.000 lei.
La data de 10.04.2003 inculpat a întocmit în fals o altă factură privind achiziționarea unei importante cantități de var cloros de la aceeași firmă fantomă pentru care a achitat suma de 3.046.400 lei.
Toate documentele susmenționate au fost falsificate de inculpată pentru a justifica însușirea unor sume de bani în valoare totală de 20.220.650 lei, faptele fiind demonstrate prin aceea că firma SC SRL B nu exista la data întocmirii actelor respective.
Un alt mod de însușire a unor sume de bani din gestiune de către inculpată constă în aceea că în perioada 2002-2004 susnumita a utilizat state de plată duble.
Astfel pe unul din ștatele de plată pe care semnau angajații asociației, erau trecute sume de bani mai mici decât pe statul de plată falsificat, document care era introdus în dosarul contabil, iar diferențele de bani dintre cele două state de plată erau însușite de inculpata.
In perioada 17-31.10.2005 o echipă de consilieri din cadrul direcției Controlului Fiscal Oae fectuat o verificare a modului de constituire, înregistrare, declarare și virare a obligațiilor către bugetul de stat de către Asociația de proprietari nr. 4 C, ocazie cu care s-a constatat că inculpata a reținut de la salariați contribuțiile datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj dar nu le-a virat în termenul de 15 zile în conturile stabilite prin lege săvârșind astfel infracțiunile pre. de art. 111 și art. 112 din legea 76/2002.
De asemenea, inculpata nu a virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la salariați săvârșind astfel infracțiunea prev. de art. 146 din Legea 19/2000.
S-a mai reținut că în perioada verificată de organele de control 1.01.2001 - 31.03.2005 învinuita a condus registrul operațiunilor de casă numai pentru perioada 1.01.2001 - 31.10.2001 și luna ianuarie 2005, încălcându-și în acest mod atribuțiunile de serviciu însă și în această perioadă condusă inculpata nu a asigurat cunoașterea zilnică a soldului, evidențele fiind conduse cu erori mari, nefiind datate, nefiind corect totalizate și nefiind corect operate, fapt ce a necesitat reconstituirea totală a evidenței pentru stabilirea corectă a situației gestionare.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpata a utilizat facturi și chitanțe aparținând unei firme care nu a existat la data întocmirii acestor acte așa cum s-a arătat mai sus în scopul de a-și însuși sumele de bani respective.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că faptele săvârșite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținerea contribuție datorate la fondul de șomaj și de virarea în termen de 15 zile la bugetul de stat și nevirarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de asigurări sociale reținută de la salariați prev. și ped. de art. 215/1 alin. 1 cu aplic.art. 41 alin. 2 p, 290 alin. 1 cu aplic.art. 41 alin. 2 p, art. 111 și 112 din Legea 76/2002 și de art. 146 din legea 19/2000 cu aplic.art. 33 lit. a și 34 lit. b și în consecință s-a impus condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepselor la care a fost condamnată inculpata, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 și 76 și a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei cu închisoare poate fi atins și fără executarea acesteia, în speță fiind incidente dispoz. art. 86/1 și 86/2 privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile inculpata a fost obligată la plata sumei de 30.744 lei cu titlul de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpata motivând în esență că nu se face vinovată de faptele reținute în sarcina sa întrucât la dosarul cauzei nu există nici un fel de dovezi că și-a însușit diferite sume de bani iar pedepsele la care a fost condamnată nu au fost corect individualizate și, în raport cu circumstanțele sale, se impune redozarea acestora și aplicarea unor pedepse al căror cuantum să se situeze sub minimul special prevăzut de lege.
Referitor la vinovăția sa sub aspectul falsificării unor acte și al însușirii unor sume de bani, inculpata a susținut că infracțiunea de delapidare nu a fost dovedită întrucât nu există nici un fel de probe în acest sens.
De asemenea, cu privire la falsificarea de acte, inculpata a susținut că și această faptă nu există deoarece persoanele angajate în cadrul asociației au primit salariul net existând la dosar depoziții în acest sens.
Referitor la SC SRL B, inculpata a susținut că a lucrat cu aceasta la recomandarea Primăriei C fără să aibă cunoștință de faptul că aceasta nu mai există.
Apelul inculpatei a fost admis în parte astfel că, prin nr. 143 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, s-a admis apelul declarat de inculpată, s-a desființat în parte sentința sub aspect penal și în consecință:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată apelantei inculpate în pedepsele componente stabilite pentru infracțiunile concurente și s-au repus aceste pedepse în individualitatea lor.
În baza art.215/1 alin.1 cu Cod Penal aplic.art.41 alin.2 Cod Penal inculpata a fost condamnată la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b s Cod Penal-a contopit această pedeapsă cu pedepsele principale de 6 luni, 6 luni, 3 luni, 6 luni stabilite prin sentința apelată pentru infracțiunile concurente și s-a aplicat inculpatei pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a înlăturat aplicarea dispoz.art.86/1,86/2 și 86/3 privind Cod Penal suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a facut aplicarea dispoz. art.81C.p. în sensul că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante pe durată de 4 ani, termen de încercare stabilit conform art.82
Cod PenalS-a atras atenția inculpatei asupra dispoz.art.83 și 84C.p. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la împlinirea termenului de încercare.
S-a menținut aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit.b și c și Cod Penal în baza art.71 alin.5 s Cod Penal-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de apel a reținut doar că prima instanță nu a făcut o justă individualizare a pedepsei la care a condamnat-o pe inculpată pentru fapta prev. de art. 215/1 alin. 1 întrucât nu a avut în vedere împrejurările reale ale săvârșirii faptei, respectiv derularea cu greutate a relațiilor dintre proprietari și asociația de proprietari, constând în aceea că aceștia și-au plătit cu întârziere obligațiile către asociație, datorită și posibilităților de plată modeste pe care le au și datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatei, respectiv faptul că este la primul conflict cu legea penală în sensul că nu a mai fost condamnată, anterior săvârșirii faptelor a avut o comportare bună în familie și societate așa cum rezultă din caracterizările existente la filele 52, 53 și 54 dosar instanța de apel și are în întreținere două persoane cu o stare de sănătate precară, pe soțul său și pe soacra sa.
Cu privire la celelalte motive de apel, prin raportare la probele administrate în cauză respectiv: nota de constatare întocmită de organul de control din cadrul Primăriei municipiului C, rapoartele de expertiză contabile întocmite în cauză, procesul verbal întocmit de inspectorii Direcției Controlului Fiscal O, raportul de constatare tehnico științifică grafică, documentele privind asigurările sociale, cu statele de salarii și depozițiile martorilor, Gj. și Gh., s-a apreciat ca fiind nefondate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata.
În motivele scrise de recurs a fost criticată decizia instanței de apel dar și pe fond sentința pronunțată de prima instanță, arătându-se în esență că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de delapidare:
Ca și argumente s-a invocat faptul că inculpata nu avea un contract de muncă și nici măcar o convenție civilă astfel că nu se pot stabili care erau în concret sarcinile acesteia. Pe de altă parte s-a arătat că nu există un proces verbal de ridicare a documentelor contabile pe baza cărora s-a făcut expertiza iar Comisia de verificare trebuia să ceară asociației de proprietari să-și refacă evidența contabilă și nu să o facă ea.
Cât privește sumele plătite SC SRL, s-a arătat că această societate a fost recomandată de Primărie și a prestat lucrări de deratizare și dezinsecție către toate asociațiile de proprietari din
S-a menționat faptul că cel care trebuia să încheie contracte cu prestatorii de servicii era președintele asociației - întrucât acest reprezintă asociația față de terți - iar în ceea ce privește statele de salarii nu există probe că acestea au fost falsificate, mai ales că erau semnate și de președintele asociației alături de inculpată.
Cât privește infracțiunile prevăzute de Legea 19/2000, s-a arătat că, neavând o evidență contabilă reconstituită în mod legal, Comisia de verificare nu putea să constate nevirarea contribuțiilor.
Motivele de recurs invocate de inculpată se înscriu în cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18.
C.P.P.Partea civilă Asociația de Proprietari nr. 4 Cad epus la dosar o întâmpinare și precizări, în care s-a arătat că, la data la care inculpata a fost încadrată, Codul Muncii nu prevedea obligativitatea încheierii fișei postului iar ulterior, după anul 2003, obligativitatea întocmirii unei fișe a postului pentru angajați îi revenea chiar inculpatei. Totodată, inculpata a fost încadrată ca și administrator - casier, îi revenea răspunderea organizării și conducerii contabilității, a utilizat state de plată duble și a însușit sume de bani din gestiune, aspect pe care l-a recunoscut în timpul urmăririi penale.
Analizând recursul formulat în raport cu actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Este de netăgăduit faptul că, în cadrul Asociației de Proprietari nr. 4 C, inculpata a îndeplinit funcția de administrator - casier chiar dacă acest lucru nu s-a concretizat și în întocmirea unui contract de muncă și a unei fișe a postului.
În calitatea pe care o avea - și pentru care de altfel a și fost salariată - este de asemenea indiscutabil că inculpatei îi revenea sarcina de a întocmi evidența contabilă, în partidă simplă, conform Legii nr. 82/1991 și Ordinului nr. 2329/2001, precum și altor acte normative ulterioare, așa cum s-a menționat în raportul de expertiză contabilă întocmit la urmărirea penală.
Faptul că și alte persoane - președintele asociației sau comisia de cenzori - aveau obligația de a verifica activitatea inculpatei și nu și le-au îndeplinit, nu poate constitui decât o condiție favorizantă a producerii prejudiciului și a comiterii faptelor cu condiția însă ca vinovăția inculpatei să fie clar stabilită.
Scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (art. 1 alin 1 C.P.P.)
Se observă din această definiție că una din cerințele legii este aceea de a se constataîn mod completfaptele ce constituie infracțiuni astfel că, pentru organele judiciare nu este suficient de a proba că anumite indicii ce conduc spre o prezumție de infracțiune atâta timp cât nu au fost epuizate toate probatoriile ce ar permite stabilirea completă a faptelor.
Dacă acest lucru nu este făcut de organele de urmărire penală atunci instanța de judecată are obligația de a manifesta rol activ și a suplini - acolo unde mai este posibil - activitatea organului de urmărire penală, în sensul de a pune în discuție și a administra toate probatoriile care să-i permită "constatarea în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni"
În speța de față, așa cum s-a arătat mai sus, este indiscutabil faptul că inculpata a îndeplinit în perioada 1999 - 2005 funcția de administrator casier al Asociației de Proprietari nr. 4
Acest lucru nu este negat nici de inculpată dar se susține că nu a existat un contract de muncă și nici o convenție civilă și, de aici, se invocă faptul că atribuțiile concrete ale inculpatei nu erau stabilite.
Instanța observă însă că la dosar există adresa nr. 3240/12.07.2005 a Inspectoratului Teritorial d e Muncă O (vol. 1, fila 44 dosar urmărire penală), din care, dimpotrivă, rezultă faptul că figurează ca salariat al Asociației de Proprietari nr. 4 C cu contractul individual de muncă nr. 65187/08.06.1999.
Nici organul de urmărire penală și nici instanța de fond și de apel nu s-au preocupat de depunerea la dosar a acestui contract - și nici nu au verificat dacă mai există - cu toate că inexistența unui contract de muncă a fost una din susținerile principale ale inculpatei.
Depunerea la dosar a contractului de muncă era necesară pentru a se putea observa dacă prin acesta s-au stabilit atribuții concrete pentru inculpată și dacă aceste atribuții sunt cumva diferite de cele care îi reveneau față de cele menționate în statutul asociației.
Este de menționat însă faptul că, chiar și în lipsa acelui contract, se constată că, în sumarele declarații pe care inculpata le-a dat, aceasta a recunoscut că se ocupa de încasarea banilor de la proprietari și efectuarea plăților către furnizorii asociației astfel că, constatarea unei lipse în gestiune conduce în mod logic și firesc la ideea că lipsa se datorează în primul rând inculpatei
Problema care se pune în speță este însă aceea dacă inculpata a falsificat acte și și-a însușit acești bani, dacă a făcut acest lucru singură sau împreună cu alte persoane ori dacă lipsa constatată se datorează altor cauze (neglijență).
Cu privire la falsificarea de acte, organul de urmărire penală, instanța de fond și instanța de apel rețin, în primul rând, că inculpata a falsificat mai multe facturi și chitanțe fiscale prin care a atestat fictiv faptul că SC SRL B ar fi executat lucrări de deratizare pentru asociația de proprietari.
Fictivitatea acestor documente este reținută pe baza constatării că aceste facturi și chitanțe nu respectă o ordine cronologică - acte ce au numere superioare apar ca emise/înregistrate înaintea unor acte ce prezintă numere inferioare - dar și pe baza faptului că societatea respectivă nu ar mai fi existat, conform adresei nr. -/41811 din 06.02.2006 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Instanța de recurs constată însă că societatea SC SRL Baf ost dizolvată de drept abia în anul 2005, deoarece dizolvarea a avut loc ca urmare a nerespectării obligației de a preschimba certificatul de înmatriculare și certificatul de înregistrare fiscală până la data de 31.12.2004 ( a se vedea vol. I fila 219 verso dosar ). Ori, din moment ce, potrivit art. 26 coroborat cu art. 30 din Legea nr. 359/2004 sancțiunea dizolvării de drept a societății nu intervine decât după ce se constată nedepunerea până la 31.12.2004 a documentelor pentru preschimbarea certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală, concluzia logică este aceea că încheierea cu nr. 17697 a judecătorului delegat la Of. Registrului Comerțului a fost dată în anul 2005.
Facturile și chitanțele ce se rețin ca fiind falsificate de inculpată apar însă ca emise în anii 2001, 2002 și 2003 (expertiza contabilă, vol. I fila 72, dosar ), deci la o dată la care SC SRLnu era dizolvatăașa cum au reținut organele de urmărire penală și instanțele de fond și apel.
Împrejurarea că sediul SC SRL avea o valabilitate în actele de Registrul Comerțului până în anul 1998 nu este de natură a conduce la concluzia că această societate nu mai exista la data la care apar emise facturile.
În fine, lucrul cel mai important în legătură cu toate aceste facturi și chitanțe este faptul că acestea nu au fost examinate din punct de vedere grafologic pentru a se stabili dacă au fost scrise sau nu de către inculpată (în special facturile întrucât chitanțele este logic să apară ca fiind scrise de inculpată)
Nu poate fi reținut autoratul la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată atâta timp cât nu s-a stabilit cine a scris facturile respective.
În plus una din apărările constante ale inculpatei a fost aceea că societatea respectivă, în perioada anilor 2001 - 2003, a fost trimisă de Primăria C pentru a efectua deratizarea și dezinfecția și a făcut acest lucru nu doar pentru Asociația de Proprietari nr. 4 ci la mai multe asociații de proprietari. Ori, se constată faptul că această apărare a inculpatei nu a fost nici un moment verificată, nu s-au cerut relații oficiale de la Primăria C iar președintele Asociației nr. 4 din acea perioadă, martorul nu a fost audiat în legătură cu acest aspect.
Nici inculpata nu a fost audiată în mod corespunzător pentru a explica neconcordanța legată de înregistrarea unor facturi și chitanțe cu numere superioare înaintea de înregistrarea altor documente de acest fel cu numere inferioare.
În al doilea rând inculpata este acuzată de falsificarea unor ștate de plată (folosirea de ștate duble) cu scopul de a masca astfel lipsa în gestiune și însușirea banilor.
Este de netăgăduit faptul că, la sediul Asociației de Proprietari nr. 4 C au fost găsite unele ștate de plată și alte documente contabile ce nu corespundeau cu cele aflate în dosarele contabile ale asociației din anii 2002, 2003, 2004.
Aceste ștate au fost supuse unei expertize grafologice ale cărei concluzii sunt însă incomplete.
Astfel s-a stabilit că semnăturile de pe ștatele de salarii găsite în original la sediul asociației aparțin persoanelor ce figurau în calitate de angajați la această asociație dar nu s-a stabilit dacă scrisul de pe aceste ștate și eventuala semnătură aparține inculpatei.
De asemeni s-a stabilit că semnăturile de pe ștatele de salarii aflate în xerocopie la dosarele contabile ale asociației nu au fost efectuate de persoanele ce figurau în calitate de angajați și au fost executate prin imitare servilă dar nici de această dată nu s-a precizat dacă scrisul de pe aceste ștate și eventual semnătura aparțin inculpatei, mai ales că unele din ștatele din această categorie s-a constatat ca fiind semnate într-adevăr de, președintele asociației în acea perioadă.
La urmărirea penală inculpata a fost audiată superficial cu privire la acest aspect al ștatelor de salarii aceasta declarând "Nu am contrafăcut semnăturile salariaților de pe ștatul de plată" (vol. I, fila 217 verso, dosar )
În declarațiile date la instanțe inculpata nu menționează nimic despre situația ștatelor de plată, consemnându-se numai faptul că își menține declarațiile de la urmărirea penală.
Se reține că, în hotărârea instanței de fond și a instanței de apel nu se face nici o referire la concluziile raportului de expertiză grafologică.
Rezultă așadar că, la momentul de față, chiar dacă există indicii că numai inculpata era interesată în falsificarea acelor ștate de plată, nu se poate reține în mod cert că ea a acționat în calitate de autor.
Având în vedere împrejurarea că falsificarea facturilor și chitanțelor fiscale și fictivitatea operațiunilor atestate de acestea este pusă sub semnul întrebării, precum și aspectele poblematice menționate mai sus, în legătură cu ștatele de salarii, instanța de recurs constată faptul că se pune sub semnul întrebării cuantumul și chiar existența prejudiciului și, implicit, a infracțiunii de delapidare.
Instanța de recurs nu reține ca fondată apărarea inculpatei privind faptul că organele de control din cadrul Primăriei C nu au întocmit un proces verbal în care să specifice documentele contabile ridicate de la asociație și că acest lucru ar afecta valabilitatea constatărilor ulterioare. Dacă inculpata ar fi avut obiecțiuni legate de acest aspect sau dacă ar mai fi existat și alte acte contabile ar fi indicat acest lucru de la urmărirea penală.
Cât privește celelalte infracțiuni referitoare la nevirarea contribuțiilor pentru asigurări sociale și la pentru șomaj, acestea sunt strâns legate de celelalte aspecte privind ștatele de plată și salariul real pe care l-au încasat angajații asociației.
Toate aceste neajunsuri constatate cu privire la activitatea organelor judiciare fac să se contureze cazul de casare prev de art. 3859pct. 18 și C.P.P. anume o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite.
În plus, aspectele menționate mai sus cu privire la neajunsurile probatoriului administrat se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859pct. 10 și C.P.P. anume nepronunțarea instanței cu privire la anumite probe de natură să influențeze soluția procesului.
Față de aceste considerente instanța, în temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. c va C.P.P. admite recursul formulat de inculpată, va casa în totalitate decizia instanței de apel și sentința pronunțată de prima instanță cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va proceda la o audiere detaliată a inculpatei cu privire la așa-zisele lucrări efectuate de SC SRL (dacă este reală efectuarea acestor lucrări, cum se numea reprezentantul firmei, dacă a existat o adresă din partea Primăriei C prin care firma era trimisă să efectueze acele lucrări, la care alte asociații de proprietari acea firmă a efectuat lucrări în perioada respectivă, cum își explică emiterea de facturi și chitanțe cu număr superior la date anterioare altor facturi și chitanțe cu număr inferior, etc.) precum și cu privire la ștatele de plată (va fi întrebată inculpata dacă recunoaște scrisul și semnătura ei atât de pe ștatele de plată originale găsite la sediul asociației cât și de pe cele aflate în copii xerox la dosarele contabile ale asociației și cum își explică existența acestor ștate dar și faptul că pe ștatele de plată xeroxate semnăturile celorlalți angajați sunt falsificate, etc.)
Totodată instanța de fond va trebui să emită adrese către Primăria C pentru a verifica apărarea inculpatei privind recomandarea de către această instituție a SC SRL pentru efectuarea lucrărilor de deratizare și dezinfecție (va fi întrebată Primăria nu numai dacă a recomandat sau nu această firmă în relația cu Asociația nr. 4 dar și dacă această firmă apare ca executând lucrări de acest gen la alte asociații de proprietari sau în imobile aflate în administrarea Primăriei).
În raport de declarațiile inculpatei și de răspunsul Primăriei C, instanța de fond prin adrese va efectua eventual verificări și la alte asociații de proprietari, dacă în perioada 2001 - 2003 au colaborat cu SC SRL.
Totodată, tot în raport de rezultatul acestor probe va fi pusă în discuție necesitatea efectuării unei noi expertize grafologice care să răspundă aspectelor semnalate anterior de instanța de recurs (dacă scrisul și semnătura de pe toate ștatele de plată - atât cele originale cât și cele xerox - precum și de pe facturi și chitanțe aparține sau nu inculpatei).
În reaudierea martorilor instanța de fond va insista și pentru lămurirea aspectului privind realitatea efectuării lucrărilor de deratizare (dacă martorii își aduc aminte de reprezentanții SC ) iar martorul urmează să fie audiat și cu privire la existența semnăturii sale pe ștatele de plată.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpata împotriva nr. 143 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt și a nr. 477 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Caracal, ambele în dosar nr-.
Casează decizia și sentința și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Caracal.
Cheltuielile judiciare în faza de recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 4 februarie 2009.
G - - - - -
Grefier,
Red. Jud.
3 ex.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Constantin Mereanu, Aurel Ilie
