Denunțarea calomnioasă (art. 259 cod penal). Decizia 270/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 270/R/2008
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Procuror: - -
Grefier:
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de părțile vătămate și, amândoi. în O, nr. 5. -. 1, jud. B și de inculpatul,. în O,-, - 7,. I,. 13, jud. B, trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev.și ped. de art. 259 alin. 1 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 29/A din 4 februarie 2008 Tribunalului Bihor, prin care s-a modificat sentința penală nr. 607 din 13 aprilie 2007 Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat apărătorul ales al părților vătămate recurente și, av. - și apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, av. și au lipsit părțile vătămate recurente și și inculpatul recurent.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursurilor.
Apărătorul părților vătămate a solicitat admiterea recursului declarat de părțile vătămate și casarea și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul de se dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părților vătămate în primă instanță, apel și recurs.
Apărătorul inculpatului recurent a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză în sensul de a se dispune achitarea inculpatului, pentru motivele arătate în scris de acesta. A solicitat respingerea recursului declarat de părțile vătămate.
Apărătorul părților vătămate a solicitat respingerea recursului declarat de inculpat.
Procurorul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, arătând că probele administrate în cauză au demonstrat, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpatului. Cu privire la recursului părților vătămate, a arătat că nu se opune la admiterea lui, solicitând casarea hotărârilor în sensul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părților vătămate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 607 din 13.04.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 259 Cod penal in infracțiunea prev. de art. 259 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2, 42 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasa in forma continuata la adresa părții vătămate.
II. În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.259 Cod penal in infracțiunea prev. de art.259 al.1 Cod penal cu aplic.art.41 al.2, 42 Cod penal, text de lege in baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea de denunțare calomnioasa in forma continuata la adresa părții vătămate.
In baza art. 33 lit. a, 34 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 3 luni închisoare, pedeapsa rezultanta fiind de 9 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c penal
În baza art. 71 al. 4 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod penal și a fost stabilit un termen de încercare de 2 ani si 9 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 si 84. Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. b Cod procedură penală cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de insulta prev. si ped. de art. 205 Cod penal si calomnie prev. si ped. de art. 206 Cod penal la adresa părții vătămate.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală cu aplicarea art. 13 Cod penal, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de insulta prev. si ped. de art.205 Cod penal si calomnie prev. si ped. de art.206 Cod penal la adresa părții vătămate.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiuni de amenințare prev. de art.193 Cod penal, la adresa părții vătămate.
In baza art.14, 346 Cod procedură penală 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.RON in favoarea fiecărei părții vătămate constituite părți civile, reprezentând daune morale.
In baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat.
In baza art.192 pct.1 lit. a Cod procedură penală, a fost obligată fiecare parte vătămată la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
In baza art.193 al.1 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul de avocat, formulata de către părțile civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este membru al Asociației de proprietari nr.114 -, al cărei președinte este partea vătămată si al cărei administrator a fost pana in cursul anului 2001 partea vătămată. Începând cu anul 1998 si pana in prezent, inculpatul nu a mai plătit cheltuielile comune de întreținere pentru apartamentul proprietatea sa, calculându-se astfel penalități de întârziere, astfel încât suma datorata de inculpat către asociație depășește 200 milioane lei. Prin plângeri si denunțuri multiple, amplu motivate în fapt si in drept, inculpatul a solicitat organelor de urmărire penala sa efectueze cercetări si sa dispună trimiterea in judecata a părților vătămate pentru mai multe infracțiuni care ar fi fost săvârșite de aceștia, in legătură directă cu activitatea lor din cadrul Asociației de proprietari 114 -.
Prin plângerea penala înregistrată în dosarul nr.1052/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul a solicitat cercetarea partilor vatamate pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, uzurpare de calitati oficiale prev. de art. 240 Cod penal, fals intelectual prev. de art.288 Cod penal, uz de fals prev. de art.291 Cod penal si delapidare prev. de art.215/1 Cod penal
Acesta sustinea ca partile vatamate isi desfasoara in mod abuziv atributiile in cadrul Asociatiei de proprietari, care nu este legal constituita, actele acestora fiind nule. De asemenea mai sustinea ca cele doua parti vatamate nu calculeaza in mod corespunzator cheltuielile comune de intretinere si penalitatile de intarzire, cu rea-crednta si ca si-a atribuit premii nejustificate, fara aprobare.
Prin rezolutia din 31.07.2002 data in dos.nr.1052/P/2000 s-a confirmat in baza art.10 lit.a si d Cod procedură penală propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de partile vatamate, constatandu-se ca Asociatia de proprietari nr.114 - este legal infiintata prin sent. civ. nr.114/1998 a Judecatoriei Oradea, ca nu au fost inregistrate incasari sau plati care nu pot fi justificate de conducerea asociatiei, ori alte nereguli in activitatea curenta.
, prin adresa din 02.03.2001 a comunicat ca incepand cu 1998, de cand partea vatamata se ocupa in mod efectiv de asociatiei s-a achitat sistematic debitul restant, respectandu-se angajamentul incheiat in acest sens intre furnizorul de utilitati si beneficiari. Impotriva solutiei inculpatul a formulat plangere, care a fost respinsa de Judecatoria Oradea prin incheierea din 24.02.2003 pronuntata in dos.nr.14348/2002, constandu-se de catre instanta ca solutia procurorului este legala si intemeiata.
In dos.nr. 1290/P/2001, inculpatul a formulat plangere penala impotriva partii vatamate pentru savarsirea infractiunilor de uzurpare de calitati oficiale prev. de art.240 Cod penal, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, abuz in serviciu in ingradirea unor drepturi prev. de art.247 Cod penal si neglijenta in serviciu prev. de art.249 Cod penal
Inculpatul sustinea din nou ca partea vatamata isi exercita in mod nelegal atributiile, asociatia fiind în mod nelegal constituita, actele acesteia fiind nule, calculele penalitatilor se face cu rea-credinta si in mod gresit. Prin rezolutia din 30.10.2001 din dos.nr.1290/P/2001 s-a confirmat propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de partea vatamata prev. de art.10 lit.a Cod procedură penală, intrucat faptele nu exista.
In dosarul nr. 3777/P/2002 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea, inculpatul a solicitat tragerea la raspundere penala a partii vatamate pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prev. de art.260 Cod penal si uzurpare de calitati oficiale prev. de art. 240 Cod penal. Prin rezolutia din 16.06.2003 din dos. nr. 3777/P/2002 s-a confirmat propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de in baza art. 10 lit. d Cod procedură penală constatându-se ca aceasta a fost in mod legal aleasa in functia de administrator, iar modul de calcul a penalitatilor efectuat de aceasta respecta legislatia in vigoare si indrumarile date de catre In dos. nr. 202/P/2002 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor, inculpatul a solicitat cercetarea lui pentru savarsirea infractiunilor de tortura prev. de art.267/1 Cod penal, uzurpare de calitati oficiale prev. de art. 240 Cod penal, uz de fals prev. de art.291 Cod penal Inculpatul a sustinut ca din cauza multitudinii de procese civile si penale cu Asociatia de proprietari se considera torturat psihic. A sustinut din nou ca Asociatia de proprietari este nelegal constituita si ca partea vatamata savarseste o uzurpare de calitati oficiale prin actele indeplinite in cadrul asociatiei.
Prin rezolutia din 07.08.2003 din dos.nr.202/P/2003 s-a dispus neinceperea urmaririi penale, intrucat faptele reclamate nu exista.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisa se probeaza cu declaratiile partilor vatamate din faza de urmarire penala, plangerile si denunturile penale formulate de inculpat, rezolutiile de neincepere a urmaririi penale, hotarari judecatoresti penale si civile.
Faptele inculpatului care, prin plangeri penale repetate i-a invinuit mincinos pe si pe de savarsirea mai multor infractiuni constituie fiecare infracțiunea de denuntare calomnioasa in forma continuata prev. de art.259 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 si 42 Cod penal, text de lege in baza caruia a fost condamnat inculpatul la cate o pedeapsa de 6 luni inchisoare.
Instanta de fond a reținut savarsirea infractiunii in forma continuata intrucat inculpatul, cunoscand solutiile anterioare ale organelor judiciare, continuat sa formuleze plangeri savarsind in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni care prezinta in parte fiecare continutul aceleiasi infractiuni de denuntare calomnioasa.
Pentru aceste considerente, instanta de fond, in baza art. 334 Cod procedură penală, a schimbat incadrarea juridica a infractiunilor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata din infracțiunea prev. de art.259 Cod penal, in infracțiunea prev. de art.259 al.1 Cod penal, cu aplic.artr.41 al.2, 42 Cod penal
In ceea ce priveste latura subiectiva a acestei infractiuni, prima instanță a apreciat ca forma de vinovatie ceruta de lege, respectiv intentia, este realizata in cauza. Asfel, inculpatul a actionat cu intentie avand suficiente informatii si elemente de fapt cunoscand in mod evident ca infractiunile reclamate de el nu au fost savarsite de partile vatamate, cu atat mai mult cu cat a reiterat aceleasi sustineri prin plangeri dupa ce a luat la cunostinta de solutiile anterioare ale plangerilor sale.
Avand in vedere ca faptele au fost savarsite inainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele, fiind concurente, in baza art. 33 lit.a, 34 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni inchisoare la care a fost adaugat un spor de 3 luni inchisoare, pedeapsa rezultanta fiind de 9 luni inchisoare.
S-a apreciat de prima instanță că sporul este necesar avand in vedere faptul ca infractiunile vizeaza doua parti vatamate, ceea ce denota o perseverenta infractionala si implicit un grad de pericol social mai ridicat al faptelor comise de inculpat.
La individualizarea pedepsei, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptelor savarsite prin prisma faptului ca inculpatul a continuat sa savarseasca actiuni care se circumscriu aceleiasi infractiuni si dupa ce a cunoscut solutiile date de organele judiciare, persoana inculpatului, care nu este cunoscuta cu antecedente penale.
In ceea ce priveste infracțiunea de amenintare prev. de art.193 Cod penal, instanta de fond a apreciat ca fapta inculpatului de a ameninta pe partea vatamata ca il va da in judecata nu se circumscrie elementelor constitutive ale infractiunii de amenintare, lipsind latura obiectiva a acesteia, motiv pentru care, in baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de amenintare prev. si ped. de art.193 Cod penal
In ceea ce priveste infractiunile de insultă prev. de art. 205 Cod penal si calomnie prev. de art. 206 Cod penal, pentru care partile vatamate au formulat plangeri prealabile, avand in vedere prev. din art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 prin care prevederile art. 205 si 206 Cod penal au fost abrogate, instanta de fond, cu aplic.art.13 Cod penal, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art.10 lit. b Cod procedură penală, a achitat inculpatul pentru savarsirea acestor infractiuni.
În baza art. 71. penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c penal
Plecand de la scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal, instanta de fond a apreciat ca acesta se poate realiza si fara privare de libertate, inculpatul putand sa inteleaga prin intreaga desfasurare a acestui proces sa-si corecteze conduita in sensul in care nu trebuie sa incalce ordinea de drept si sa aiba pe viitor o atitudine corecta si sincera atunci cand sesizeaza organele de urmarire penala.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, iar în baza art. 82 Cod penal și a stabilit un termen de încercare de 2 ani si 9 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra revederilor art. 83 si 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei
În baza art. 71 al. 4 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, partea vatamata s- constituit parte civila cu suma de 30.000 RON si partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 RON.
Avand in vedere ca prin activitatea infractionala a inculpatului partile vatamate au fost nevoite sa participe in mod repetat la proceduri judiciare, toate acestea cauzandu-le stres si un disconfort evident, instanta de fond a apreciat ca acordarea sumei de 5.000 RON, reprezentand daune morale pentru fiecare partea vatamata, este indestulatoare pentru acoperirea prejudiciului produs in cauza.
Prin decizia penală nr. 29/A din 4 februarie 2008, Tribunalul Bihora admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale mai sus arătate, pe care a desființat-o în sensul că a limitat conținutul pedepsei accesorii la dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs părțile vătămate și inculpatul, apreciind-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Părțile vătămate au recurat hotărârile pronunțate în cauză doar sub aspectul cheltuielilor judiciare, solicitând casarea hotărârilor în sensul de a se dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părților vătămate, reprezentând onorariul avocațial.
Inculpatul, prin recursul declarat, a solicitat casarea hotărârilor, în sensul achitării sale și de sub învinuirea comiterii infracțiunilor de denunțare calomnioasă, deoarece lipsesc elementele constitutive ale acestei infracțiunii. În motivarea recursului inculpatul susține că a fost condamnat fără dovezi certe, pentru o infracțiunea care nici nu există în Codul penal și că în cauză este aplicabil principiulin dubio pro reo. Mai susține inculpatul că vinovăția sa nu a fost dovedită și că nu i-au fost asigurate toate garanțiile prevăzute de dreptul procesual penal. S-a invocat și nulitatea absolută a rechizitoriului, care nu a fost confirmat de procurorul ierarhic superior și comportamentul subiectiv, nelegal al instanțelor. Se mai susține că, într-adevăr, Asociația de locatari 114 -, nu este legal constituită și organizată, făcându-se referire în acest sens la decizia Curții Constituționale nr. 569/2007.
S-a concluzionat arătându-se că actul de sesizare al instanței este lovit de nulitate absolută, în condițiile art. 259 alin. 1 Cod penal și că, deoarece, așa cum s-a arătat în mod exhaustiv în motivarea recursului, toate susținerile sale referitoare la cele două părți vătămate sunt adevărate, nu există infracțiunea de denunțare calomnioasă, considerent pentru care inculpatul a solicitat achitarea sa și obligarea părților vătămate la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.
Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 835/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursurile declarate de părțile vătămate și de inculpat sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză, se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunilor de denunțare calomnioasă în formă continuată, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare.
Și în motivarea recursului, inculpatul susține că afirmațiile sale referitoare la cei doi intimați nu sunt mincinoase, invocând pe mai departe nelegala constituire a asociației de locatari, dar aceste susțineri ale inculpatului recurent sunt contrazise de soluțiile definitive prin care au fost soluționate plângerile formulate de inculpat sub acest aspect, precum și plângerile penale formulate împotriva părților vătămate.
Mai mult de atât, deși plângerile penale inițiale formulate de inculpat au fost respinse prin hotărâri judecătorești definitive, aceasta a formulat din nou alte plângeri, împotriva acelorași părți vătămate. Or, este știut că dreptul de acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, trebuie exercitat cu bună credință, fără să încalce drepturile și libertăților celorlalți, iar această bună-credință este exclusă în cazul persoanei care învinuiește în mod mincinos o altă persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
Indiferent de convingerile inculpatului, acesta trebuia să realizeze, în momentul în care plângerile inițial formulate au fost respinse prin hotărâri definitive, că formularea unei noi plângeri împotriva acelorași persoane și cu privire la aceleași fapte este abuzivă.
Astfel fiind, curtea apreciază că în mod corect au reținut instanțele că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă.
Cu privire la nulitatea invocată de inculpatul recurent, curtea va reține că verificarea rechizitoriului s-a efectuat implicit, în condițiile în care acesta nu a fost infirmat, fiind suficientă pentru realizarea condițiilor instituite de art. 264 alin. 3 din Codul d e procedură penală, semnătura procurorului ierarhic superior pe adresa de înaintare a dosarului. Potrivit actualelor dispoziții procedurale, activitatea de verificare a rechizitoriului se poate finaliza prin identificarea unor carențe de legalitate și/sau temeinicie sau, dimpotrivă, cu concluzia deplinei conformități a rechizitoriului cu cerințele de temeinicie/legalitate. Este evident că în cazul existenței unor carențe de legalitate și temeinicie, dosarul nu mai înaintează instanței, ci rechizitoriul este infirmat, iar dosarul returnat procurorului care a instrumentat cauza.
În cazul în care se constată legalitatea și temeinicia rechizitoriului, dosarul este înaintat instanței, însoțit de adresa prevăzută de art. 264 alin. 4 din Codul d e procedură penală, sub semnătura celui care a efectuat verificarea, altfel spus înaintarea dosarului însoțit de adresa menționată este consubstanțială verificării prealabile a temeinicie și legalității, nefiind impusă nicio condiție de formă care să marcheze o asemenea verificare.
De altminteri, inculpatul nu a invocat această neregularitate în fața instanței de fond, iar rechizitoriul a fost întocmit anterior pronunțării deciziei nr. 9 din 18 februarie 2008 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la decizia penală nr. 805/R/2004 a Tribunalului Bihor, la care inculpatul recurent face referire, curtea va reține că, după reluarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa dispus, prin rezoluția din 15 martie 2005 dată în dosarul nr. 1052/P/2000 (filele 161-163 din dosarul instanței de fond), neînceperea urmăririi penale față de părțile vătămate și, constatând că în cauză există autoritate de lucru judecat, deoarece, prin încheierea din 24 februarie 2003 Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 361/R/2003 a Tribunalului Bihor, se respinse plângerea petentului.
Judecătoria Oradea, prin sentința penală nr. 1321 din 6 iulie 2005, admis plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții și a dispus trimiterea cauzei procurorului, în vederea respectării dispozițiilor deciziei penale nr. 805/R/2004 a Tribunalului Bihor.
Recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și de părțile vătămate, au fost admis de Tribunalul Bihor, prin decizia penală nr. 741/R/2005, iar sentința casată în sensul că s-a respins plângerea inculpatului.
În motivarea deciziei s-a reținut că soluția pronunțată în dosarul nr. 1052/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradeaa rămas definitivă ca urmare a respingerii plângerii formulată de petent, prin încheierea dată de Judecătoria Oradea în data de 24 februarie 2003 în dosarul nr. 14.348/2000, definitivă prin decizia penală nr. 361/R/2003 a Tribunalului Bihor, prin care s-a respins recursul inculpatului.
Sub aspectul pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, curtea va reține că aceasta corespunde, sub aspectul naturii și duratei ei, gravității faptelor, pericolului social pe care în prezintă persoana inculpatului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii penale.
Cu privire la recursul părților vătămate, curtea va reține că aceasta este nefondat câtă vreme, prima instanță a respins cererea formulată de aceștia, privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, cu motivarea că onorariul nu a fost justificat prin chitanță fiscală.
Părțile vătămate nu au apelat hotărârea primei instanțe sub acest aspect, iar pe împuternicirile avocațiale depuse la dosarele instanței de apel (fila 38) și instanței de recurs (fila 43), nu au fost menționate onorariile avocațiale.
Astfel fiind, cum nu se constată nici existența vreunui caz de casare susceptibil a fi luat în considerare din oficiu, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile penale declarate de părțile vătămate și de inculpat, dispunând, în baza art. 192 alin. 2 și art. 189 Cod procedură penală, obligarea recurenților la plata sumei de câte 70 lei, cheltuieli judiciare în recurs, iar a inculpatului recurent și la plata sumei de 100 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpatul și părțile civile șo împotriva deciziei penale nr. 29 din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de 79 lei fiecare, cheltuieli judiciare în recurs, iar suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond
dact. 3 ex. 16.05.2008, pc
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
