Denunțarea calomnioasă (art. 259 cod penal). Decizia 784/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.784
Ședința publică din data de 06 octombrie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva deciziei penale nr.96/20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița (prin care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea vătămată G domiciliat în U,-, județul I, împotriva sentinței penale nr.94 din 26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște ) și a sentinței penale nr.94 din 26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, sentință prin care în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d p s-a dispus achitarea inculpatului G, fiul lui și, născut la data de 31 ianuarie 1931 în B, domiciliat în B, sector 1,- A, pentru infracțiunea prev. de art.259 alin.1 cod penal.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 06 octombrie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.94 din 26.02.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 31 ianuarie 1931 în B, -, domiciliat în B, sector 1,- A, a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod proc. penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 alin.1 Cod penal.
În baza art.346 Cod proc. penală, s-a respins cererea părții civile privind acordarea daunelor morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în perioada anilor 1998-2002 între inculpatul G și partea vătămată G au avut loc o serie de litigii civile, inculpatului fiindu-i recunoscut un drept de creanță în valoare de 1.500 dolari față de partea vătămată.
Pentru realizarea creanței sale, inculpatul a declanșat procedura executării silite, ulterior ajungând la o înțelegere cu partea vătămată ca aceasta din urmă să-i plătească periodic o anumită sumă de bani până la stingerea datoriei.
La data de 7.07.2004, partea vătămată a prezentat executorului judecătoresc un înscris sub semnătură privată (chitanță-încheiată la 23.06.2004) în care se menționa că inculpatul a primit de la partea vătămată în perioada iulie 2003 - iunie 2004 suma totală de 1.500 dolari, precum și suma de 10.154.880 lei vechi reprezentând cheltuieli de executare, menționându-se că în acest fel, prin acordul părților s-au stins pretențiile pe care inculpatul le avea față de partea vătămată.
Se mai menționa în scris că originalul a rămas la inculpat și o copie la G, iar în final, au fost menționate cu litere de tipar numele ambelor părți, seriile și numerele ambelor acte de identitate și semnăturile fiecăruia.
La data de 11.08.2004 inculpatul a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urzicenio plângere împotriva numitului i G, contestând veridicitatea înscrisului intitulat " chitanță" - în baza căruia s-a încetat executarea silită - și acuzându-l pe acesta de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 290 și 291 Cod penal, plângerea formulată de inculpat făcând obiectul dosarului nr.2335/P/2004.
Ca urmare a faptului că Gas usținut că nu a săvârșit infracțiunile pentru care s-a formulat plângere împotriva sa, în cauza respectivă s-au dispus mai multe expertize grafice, prima dintre acestea fiind efectuată la 10.01.2005 la Institutul de Criminalistică a Inspectoratului General de Poliție, care a concluzionat că semnătura lui G este o imitație, a fost însă declarată ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât a fost dispusă și efectuată cu încălcarea prevederilor art. 120 și urm. Cod proc. penală.
Ulterior, au fost întocmite alte expertize la Institutul Național de Expertize Criminalistice (expertizele nr.175/30.05.2005 și nr.279/09.08.2005 ale Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice și nr.223/23.11.2005 a Institutului Național de Expertize Criminalistice) care au concluzionat că semnătura lui Gaf ost executată de acesta, excluzându-se posibilitatea contrafacerii sau copierii cu ajutorul hârtiei de tip indigo și transferării pe actul în litigiu.
Urmare a acestor concluzii, prin rezoluția nr.2335/P/2004 din 16.01.2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 și 291 Cod penal, avându-se în vedere dispozițiile art.10 lit. a Cod proc. penală.
Soluția dispusă în cauză, însă, a fost atacată de G la Judecătoria Urziceni, prin sentința penală nr.257/30.03.2006, fiind respinsă plângerea formulată ca inadmisibilă.
La data de 10.11.2006 G,invocând rezoluția nr.2335/P/2004 și sentința penală nr.257/2006, a formulat plângere penală împotriva lui G pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 Cod penal.
Instanța de fond făcând o analiză completă a probelor administrate (actul de sesizare, plângerea și declarația părții vătămate, copii de pe expertizele criminalistice nr. 175/2005, 272/2005 și 223/2005, chitanța în litigiu în copie, copia sentinței penale nr. 2587/2006, înscrisuri, fișă cazier judiciar), coroborate cu declarațiile inculpatului, a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă pentru care inculpatul Gaf ost trimis în judecată și anume, latura subiectivă, inculpatul nu a acționat cu rea-credință când a formulat plângerea penală la parchet și ulterior la instanță.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, judecătorul fondului a apreciat că cererea părții vătămate de despăgubiri civile, cu titlu de daune morale, este nefondată, raportat la data când a apărut articolul în cotidianul " de U" și anume 23.07.2003, plângerea inculpatului fiind formulată de către inculpatul G la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, la data de 11.08.2004, soluția s-a dispus la 16.01.2006, iar plângerea împotriva soluției dispuse de către parchet a fost înregistrată la data de 13.03.2006.
Mai mult decât atât, s-a reținut de către instanța de fond că autorul articolului, redactor șef al "ui de U" a fost condamnat la plata unei amenzi penale de 300 lei, cu suspendare și la plata către partea vătămată Gau nor daune morale, în sumă de 2.000 lei, ca urmare a articolului intitulat " acuzat de fals și uz de fals" - " consilierul infractor".
Raportat la toate aceste considerente, Judecătoria Târgoviștea respins cererea părții vătămate de acordare de despăgubiri cu titlu de daune morale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cât și partea vătămată G, care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviștea precizat că instanța de fond a dat o interpretare greșită probelor administrate în cauză, în dosar existând probe evidente că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 259 alin.1 Cod penal și anume atât latura obiectivă, cât și subiectivă, reaua-credință, fiind evidențiată prin faptul că învinuirea a fost făcută de inculpat în cunoștința caracterului ei neadevărat.
Prin urmare, parchetul solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Deși partea vătămată G, a declarat apel împotriva sentinței penale pronunțate de către Judecătoria Târgoviște, nu s-a prezentat în instanță pentru a susține și motiva apelul formulat.
În ședința publică din 13.05.2008, instanța a procedat la ascultarea inculpatului G, care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, concluzionând că nu se consideră vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, a fost de bună-credință în momentul în care l-a împrumutat cu bani pe partea vătămată.
Prin decizia penală nr.96/20 mai 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 94 din 26.02.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște și a obligat pe apelanta parte vătămată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat, celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Raportat la această situație de fapt și la probele administrate nemijlocit de instanța de fond, Tribunalul Dâmbovițaa apreciat că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului G, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.d Cod proc. penală, pentru infracțiunea reclamată de partea vătămată.
Critica Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, în sensul că instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor administrate a fost apreciată de tribunal drept nefondată.
S-a susținut că existența infracțiunii de denunțare calomnioasă presupune cunoașterea de către denunțător a caracterului mincinos al denunțării prin care se aduce atingere înfăptuirii justiției și demnității persoanei învinuite pe nedrept și că dacă făptuitorul a fost într-o eroare evidentă asupra situației de fapt, denunțul său, chiar dacă ar cuprinde afirmații vexatorii la adresa unei persoane, nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală în baza art. 259 Cod penal.
S-a apreciat că, instanța de fond, raportat la textele sus arătate în mod corect a reținut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă și anume latura subiectivă deoarece infracțiunea de denunțare calomnioasă se săvârșește cu intenție, ceea ce înseamnă că făptuitorul trebuie să fie conștient că învinuirea pe care o aduce unei persoane este mincinoasă.
Inculpatul G, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, a susținut în mod constant că semnătura de pe chitanța aflată în dosarul executorului judecătoresc, nu-i aparține.
Raportat la aceste declarații și la concluziile ultimului raport de expertiză, instanța de fond în mod corect a apreciat că inculpatul nu a fost de rea-credință nici când a formulat plângerea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni la data de 18.08.2004 și nici când a atacat cu plângere la instanță soluția dispusă în cauza respectivă (nr.2335/P/2004 la data de 16.01.2006). Acesta și-a exercitat cu bună - credință drepturile conferite de Constituție, consacrat așa cum s-a mai arătat în dispozițiile art. 21.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, tribunalul a apreciat că aceasta a fost soluționată corect de instanța de fond, raportat la probele administrate în cauză, astfel că apelul declarat de partea vătămată apare ca nefondat, motivându-se că temeiul răspunderii civile pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii unei infracțiuni îl constituie conform art. 14 alin.3 Cod proc. penală, dispozițiile civile de drept material, care reglementează răspunderea civilă delictuală și art. 998, 1003 Cod civil, precum și cele de drept procesual civil.
Raportat la probele existente la dosar, instanța de fond a reținut corect că articolul de ziar intitulat " acuzat de fals și uz de fals" a fost publicat în data de 23 iulie 2003, iar plângerea formulată de inculpat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni poartă data de 11.08.2004, soluția dispunându-se la 16.01.2006 (plângerea fiind înregistrată la parchet la data de 13.02.2006), iar articolul publicat în ziar la data de 23.07.2003 așa încât s-a apreciat că răspunzător de acest articol nu este inculpatul, ci ziaristul, împotriva căruia partea vătămată a formulat plângere penală, acesta fiind condamnat la plata unei amenzi penale cu suspendare și la plata către partea vătămată a unor daune morale în sumă de 20.000.000 lei, inculpatul acționând cu bună-credință nu a prejudiciat în nici un fel demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei vătămate.
Împotriva deciziei penale nr.96/20 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.94/26.02.2008 a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că interpretarea dată de instanțe nu se fundamentează pe probele administrate și din această cauză este o interpretare greșită.
Argumentarea instanțelor în a pronunța soluția de achitare se bazează pe poziția constantă a inculpatului ce a susținut că semnătura de pe chitanța prezentată executorului judecătoresc nu-i aparține și pe considerentul că este posibil, însă foarte dificil de dovedit, să fi existat un furt al semnăturii.
Parchetul susține că experții care au întocmit cele trei rapoarte de expertize grafică au avut concluzii contrare celor pretinse de inculpat si anume că semnătura ii aparține acestuia și de aici se poate trage concluzia că, inculpatul acționat cu intenție si rea credință, cunoscând caracterul mincinos al denunțului care l-a făcut, acesta punând in mod neadevărat comiterea infracțiunii de fals si uz de fals pe seama lui G.
Examinând hotărârile recurate in raport de întreg materialul probator administrat in cauză, de susținerile cuprinse in recursul parchetului, ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385/9 al. 1 pct.18 C.P.P. curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița este nefondat.
Argumentele invocate de parchet in motivele de recurs se bazează pe concluziile rapoartelor de expertiză grafică întocmite în cursul urmăririi penale in dosarul în care s-au efectuat cercetări împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals si uz de fals, la plângerea penală formulată de inculpatul
Trebuie precizat că, în cursul urmăririi penale în acel dosar, având nr. 2335/P/2004 s-au efectuat mai multe rapoarte de expertiză criminalistică grafică, având ca obiectiv stabilirea persoanelor care au scris si semnat un înscris denumit chitanță datat 23 iunie 2004( aflat în copie xerox la fila 54 ), prin care inculpatul declară că a primit de la o datorie de 1500 dolari si 10.154.880 lei cheltuieli de executare.
Înscrisul prezentat spre expertizare de către executorul judecătoresc, unde fusese depus de debitorul Gaf ost o copie indigo reprodusă prin intermediul hârtiei copiative de culoare albastră și nu originalul acesteia. De asemenea, trebuie precizat că în toate expertizele dispuse, s-a arătat că scrisul din chitanța și semnătura din dreptului numelui aparțin lui G, rămânând in discuție semnătura lui ce a susținut tot timpul că nu a semnat si nu a avut cunoștință de acel înscris.
Într-o primă expertiză criminalistică efectuată la nivelul Institutului de Criminalistică al P, neatașată la dosarul de urmărire penală din prezenta cauză, dar invocată de inculpatul G si menționată și in rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Urzicenis -a concluzionat că semnătura lui G de pe acest înscris este o imitație. Expertiza însă a fost considerată nulă absolut, efectuată cu încălcarea prevederilor art. 120 si următoarele C.P.P. dispunându-se efectuarea altor expertize.
Astfel, s-a efectuat la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice, expertiza nr. 175/30 mai 2005 de către expert, completată apoi prin raportul de expertiză 279/9.08.2005 în ale cărei concluzii s- precizat că semnătura în litigiu si anume cea a lui G, a fost executată de titular.
Organele de urmărire penală, fiind puse in fața acestor contradicții au dispus în continuare efectuarea unui nou raport de expertiză criminalistică la cel mai înalt for in acest domeniu și anume la Institutul Național de Expertize Criminalistice, raportul nr. 223/23.11.2005 fiind întocmit de expert.
In concluziile acestui raport de expertiză se precizează că " semnătura primitorului de pe chitanță a fost executată de G, nefiind contrafăcută prin copiere cu ajutorul hârtiei copiative sau într-un alt mod, dar că nu se exclude posibilitatea ca semnătura menționată să fi fost obținută fără știrea titularului, atunci când acesta a semnat un alt act in două sau mai multe exemplare prin intermediul hârtiei copiative".
In cuprinsul lucrării, expertul a mai arătat că această ultimă ipoteză este susținută de faptul că formatul hârtiei - suport al chitanței este neobișnuit, devenit astfel după decuparea dintr- filă mai mare și că "singura modalitate de a se stabili adevărul ar fi aceea că partea care deține primul exemplar al chitanței ( de regulă acesta rămânând la predător - G) să o depună spre examinare.
Față de concluziile acestui ultim raport de expertiză întocmit la nivelul Institutul Național de Expertize Criminalistice, curtea consideră că nu sunt întemeiate criticile cuprinse în recursul parchetului ce pornesc de la premisa că în mod sigur inculpatul Gas emnat acea chitanță și prin urmare l-a acuzat in mod injust pe G de fals, concluziile expertizei grafice atestând că nu este exclusă ipoteza ca semnătura acestuia să fi fost furată, deci luată fără știința sa, in condițiile in care acesta ar fi semnat un înscris cu alt conținut.
Această lipsă de certitudine cu privire la vinovăția inculpatului este întărită și de alte împrejurări cum ar fi aceea că, în mod uzual originalul unei astfel de chitanțe exoneratoare de datorie ar fi trebuit să rămână la debitor și nu la creditor, cum apare consemnat în acel înscris, precum și de faptul că inculpatul G, in declarațiile sale, a arătat că în trei rânduri s-a prezentat la locul de muncă al lui G, Primăria U, unde a primit de la contabila unității tranșe din datorie, semnând pentru primirea acestora.
In concluzie, curtea apreciază că instanțele anterioare au dat interpretare corectă probatoriilor administrate, arătând că deși inculpatul l-a învinuit pe G de săvârșirea infracțiunilor de fals si uz de fals, nu există certitudinea că acesta ar fi semnat în cunoștință de cauză înscrisul în litigiu, situație față de care nu sunt întrunite, sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259
Așa fiind, pentru considerentele prezentate pe larg mai sus și în baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr.94/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și a deciziei penale nr.96/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,06 octombrie.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
MM
2 ex./27.10.2008
f-
Judecătoria Târgoviște
a-
;
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Gabriela Diaconu
