Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 10/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 10
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-a luat spre examinare recursul formulat deinculpatulîmpotriva deciziei penale nr. 105/A din data de 21 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de "distrugere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., apărător ales pentru inculpatul recurent ș, lipsă partea vătămată și părțile civile intimate. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. b Cod procedură penală, admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea deciziei recurate și, în rejudecare schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de instigare la distrugere - forma agravata, prev. de art. 25 raportat la art. 217 alin. 4 Cod penal în instigare la distrugere - forma tip, prev. de art. 25 rap. la art. 217 alin.21 Cod penal și încetarea procesului penal în baza disp. art. 11 pct.2 lit. b Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 10 alin.1 lit. f Cod procedură penală. Solicită a se constata că hotărârea de condamnare este nelegală sub aspectul incidenței în cauză a temeiului înscris în art. 3859al.1, pct. 17 Cod procedură penală - faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică, necenzurată de instanța de apel. Instanța de apel a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului, evaluând în mod greșit probele administrate în cauză - situație incidentă cazului de casare prev. de art. 3859alin.1, pct. 18 Cod procedură penală.
Instanța de apel a preluat în mod greșit din motivarea sentinței primei instanțe, reținând în considerentele hotărârii că " instanța de fond a reținut existența faptelor și vinovăția inculpatului având în vedere declarațiile martorilor, și, precum și cea a inculpatului " și că "existența pericolului public rezultă din condițiile în care s-a săvârșit fapta întrucât prin expertiza tehnică efectuată în cauză, s-a stabilit că incendierea s-a făcut în apropierea altor autoturisme, unul dintre acestea fiind și el cuprins de flăcări, iar în apropiere erau blocuri de locuit". Tribunalul Vaslui nu procedat la operațiunea proprie de verificare a tuturor probelor administrative, evaluând și apreciind care dintre acestea exprimă adevărul pentru a le putea reține, motivat, ca suport al menținerii hotărârii de condamnare a inculpatului.Nu se poate reține pericolul public deoarece chiar proprietarul a fost de acord cu incendierea propriului autovehicul, autovehiculul a fost păzit toată noaptea de proprietarul său și de martorul, care și au luat măsuri de precauție în sensul că au ascuns, în niște boscheți, două găleți cu apă, au fost stropite cu benzină doar cauciucurile din față ale autoturismului. În cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică, dar această probă științifică a fost îndepărtată nemotivat.Instanța de fond, în cursul cercetării judecătorești, a luat act că părțile vătămate și SC S: Bârlad nu se constituie părți civile și că, în calitate de parte vătămată, nu formulează plângere împotriva inculpatului. În această situație instanțele Vene ar fi trebuit să dea eficiență disp. art. 217 alin. 6 Cod procedură penală, potrivit cărora dacă persoana vătămată este o persoană fizică sau juridică de drept privat, aceasta va trebui să se adreseze instanței cu plângerea sa, în termen de 2 luni, în caz contrar răspunderea penală fiind înlăturată, conform disp. art. 131 al.1 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în prezenta cauză sesizarea s-a făcut din oficiu, fiind vorba despre o infracțiune de distrugere calificată, prin incendierea unui autoturism. Faptul că proprietarul achiesat la distrugere și nu s-a constituit parte civilă nu constituie motiv de schimbare a încadrării juridice, deoarece incendierea a avut loc într un loc public, unde erau parcate mai multe vehicule. Nu pot fi primite concluziile expertului tehnic, care și a depășit atribuțiile și care era abilitat să se pronunțe cu privire la condițiile tehnice de producere a incendiului. Instanța de fond și cea de apel au apreciat corect materialul probator și au individualizat just pedeapsa aplicată inculpatului, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Prin sentința penală nr. 946 din 21 decembrie 2007, Judecătoriei Bârlad, s-au dispus următoarele:
S-a respins cererea inculpatului referitoare la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de instigare la distrugere prev. de art.25 rap. la art.217 al. 4 Cod penal in instigare la distrugere prev. de art. 25 rap. la art.217 al.1 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul., fiul lui si, născut la 29.08.1968 in Bârlad, CNP:-, domiciliat in Bârlad,-,.9,. B,.13,jud. V, director marketing la SC SRL Bârlad, necăsătorit, la:
- 2(doi )ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.25 rap. la art.217 al.4 cu aplicarea art.74 lit. c si 76 lit. c Cod penal, împotriva părții vătămate.
S-au aplicat inculpatului disp. art. 71 si 64 lit. a,b,cod penal.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a fixat termen de încercare 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozitiilor art.83 cod penal.
S-a scăzut din pedeapsa perioada arestării preventive de la 11.01.2007 pana la 9.05.2007.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii
A fost condamnat inculpatul.fiul lui si, născut la 10.03.1975 in Bârlad, CNP.-.10 clase,agricultor,domiciliat in sat, com., jud. V, cu antecedente penale, arestat in altă cauză, aflat in Penitenciarul Vaslui, la:
- câte 1(un)an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 4 cod penal, cu aplicarea art.74 lit. b, c Cod penal si art.76 lit. c Cod penal, împotriva părții vătămate si SC M SAT P
In baza art.34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1(un) an închisoare.
S-a scăzut din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 24.11.2006 până la 12.03.2007.
S-au aplicat inculpatului disp.art.71 si 64 lit. a, b cod penal
S-a luat act ca ambele părți vătămate nu s-au constituit părți civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele
Inculpatul este director de vânzări al Bârlad, iar este directorul general al C Bârlad.
Între cei doi există o stare de dușmănie de notorietate, motivat de faptul că primul a contribuit la demolarea unui baracament al celui de al doilea și care era amplasat într-o zonă a orașului cu vad comercial recunoscut. În baracament își desfășurau activități comerciale mai multe societăți care plăteau chirie..
Directorul general al a făcut, în presa locală, în mai multe rânduri, dezvăluiri cu privire la activități presupuse a fi ilicite și desfășurate de către
Pe fondul acestei stări inculpatul a luat hotărârea să se răzbune.
În acest scop s-a deplasat în satul com. de mai multe ori și i-a propus martorului să pună pe cineva să incendieze mașinile lui.
La una din discuții a fost de față și martorul, nepot al martorului, inculpatul făcându-i acestuia propunerea de a incendia mașina lui contra sumei de 15.000.000 lei vechi. Nu s-a plătit nici un avans și nu s-a stabilit nici o dată anume.
Acesta nu i-a dat nici un răspuns inculpatului.
Anterior datei de 22.11.2006 la o discuție purtată de inculpat cu martorul a participat și inculpatul.
La propunerea inculpatului, inculpatul a fost de acord, sumei de 300 euro, să incendieze mașina marca de culoare roșie și care aparținea, după cum știa, lui.
Despre propunerea făcută a aflat și martorul de la inculpatul, care i-a relatat, în timp ce se deplasau spre domiciliul primului, detaliile înțelegerii.
Ulterior, inculpatul a fost dus de inculpatul la locul unde se parca mașina pentru aoi dentifica.
Din surse proprii a aflat despre incendiere, autor,instigator și data când urma să aibă loc fapta.
I-a adus la cunoștință, în data de 22.11.2006. despre ce urma să se întâmple în acea noapte, cu mașina și lui care, potrivit înscrisului sub semnătură privată aflat la fila 245 din dosar, devenise proprietarul autoturismului în cauză, prin vânzare - cumpărare în data de 15.10.2006.
Acesta a fost de acord să fie incendiată mașina, dar cu condiția ca să-i dea bani pe mașină. Acesta a spus că nu are pe moment și în final a fost de acord. A luat însă măsuri în sensul că a ascuns, în niște boscheți din apropiere, două găleți cu apă,iar el împreună cu martorul au stat de pază în apropiere, în scara blocului din prejma parcării unde se afla autoturismul.
După miezul nopții datorită stării de sănătate și faptului că era frig s-a urcat în mașină pe bancheta din spate. În jurul orelor 3, noaptea, la fața locului a sosit și inculpatul având asupra sa un bidon din plastic de 2 litri cu benzină.
A stat puțin prin apropiere și s-a asigurat că nu este nimeni prin preajmă, s-a apropiat de mașină și s-a uitat să vadă dacă este cineva în interior, dar pentru că geamurile erau aburite nu a putut să vadă nimic, apoi a stropit cu benzină cauciucurile din față și cu o brichetă le-a dat foc.
După ce cauciucurile au luat foc inculpatul a fugit de la fața locului fiind însă urmărit de care l-a prins și imobilizat.
Între timp martorul a început să focul fiind ajutat și de care s-a întors cu inculpatul la fața locului.
L-a anunțat, telefonic pe și a sunat și la poliție.
La scurt timp a venit la fața locului, o mașină a pompierilor și un echipaj al poliției.
Datorită intensității focului și faptului că în apropierea mașinii incendiate se aflau mai multe autoturisme, una din ele a luat foc, dar incendiul acesteia a fost stins repede datorită intervenției lui și a unor vecini din apropiere.
, în calitatea sa de parte vătămată, a precizat că nu formulează plângere împotriva celor doi inculpați și nici nu are pretenții civile.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei având în acest sens o poziție constantă susținând că inculpatul M l-a determinat, promițându-i o sumă de bani, să incendieze mașina în cauză. Lipsa mijloacelor financiare l-a determinat să accepte propunerea.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei susținând că instigatorul ar fi.
În acest scop a solicitat audierea martorilor, și desfășurătoarele convorbirilor telefonice ale lui din zilele apropiate evenimentului.
Depozițiile acestora au fost înlăturate de instanța de fond cu motivația că sunt subiective.
Ambii susțin că au fost " angajați " și plătiți sau nu ( ) de către pentru a-l ajuta în " războiul" purtat cu.
Martora a declarat că îl cunoaște pe de când erau copii, dar a fost de acord să-l ajute pe dușmanul său contra unor sume de bani.
Mijloacele financiare sunt cele care i-au determinat pe cei doi să aibă legături cu ambele părți și să oscileze în funcție de cuantumul lor.
Afirmația martorului că organizatorul incendierii este este singulară nefiind susținută de alte probe.
Martorul este nepotul lui și a dat declarații contradictorii la urmărirea penală și în instanță, depunând mărturie după ce a fost citat cu mandat de aducere mai multe termene. Afirmațiile sale nu au fost susținute de alte probe.
Martorul susține că l-ar fi auzit pe afirmând că pregătește surpriza cu mașina, fără a fi mai concret în ceea ce spune.
consta tocmai în faptul că știa despre incendiere, iar inculpatul nu avea cunoștință despre acest fapt.
Instanța a reținut că nici convorbirile telefonice aflate la dosar nu sunt relevante în susținerea inculpatului că ar fi înscenat incendierea mașinii în cauză fiind înlăturate.
Și declarațiile lui, atât în calitate de martor mai întâi și apoi de parte vătămată datorită apariției unor elemente noi necunoscute la urmărirea penală, tot datorită atitudinii acestuia, au fost privite cu mari rezerve, instanța reținând că acesta a dat declarații în funcție de interesele sale financiare de moment.
Instanța a reținut că depozițiile martorilor, și ale inculpatului dovedesc faptul că instigatorul la incendierea mașinii în cauză a fost inculpatul.
În cauză s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei de distrugere din art. 217 alin 4. în art. 217 alin.1 bineînțeles și cu referire la instigarea la această faptă.
Alineatul 4 prevede săvârșirea faptei de distrugere într-o formă agravantă și anume: prin incendiere și dacă rezultă pericol public.
Instanța a reținut că, dacă în ce privește incendierea nu există dubii, discuții contradictorii s-au purtat cu privire la pericolul public, iar pericolul public trebuie privit în speța de față în mod concret.
Mașina incendiată era în apropierea a cel puțin 5 autoturisme care funcționează cu combustibil ușor inflamabil - benzină, amplasate pe un spațiu public relativ mic. De altfel datorită incendiului care a izbucnit cu intensitate mare și apropierii de un alt autoturism acesta din urmă a luat foc imediat.
Numai intervenția vătămatului și a altor persoane au făcut ca incendiul produs celei de a doua mașină să nu ia amploare.
În apropiere se află un bloc locuit de multe familii.
Față de aceste motive instanța de fond a reținut că prin fapta sa inculpatul a creat o stare de pericol și deci este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de agravanta de la alin. 4.
În consecință, s-a constatat că încadrarea juridică stabilită prin rechizitoriu este corectă motiv pentru care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului de a distruge prin incendiere autoturismul părții vătămate și al părții vătămate M SAT P N, în noaptea de 22/23.11.2006, producând pericol public întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 4 Cod pen.
Fapta inculpatului de a-l determina pe inculpatul, promițându-i o sumă de bani, să incendieze autoturismul părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la distrugere prev. de art.25 rap. la art. 217 alin.4 Cod pen.
În termenul prev. de disp. art. 363 Cod procedură penală au declarat apel inculpații, partea civilă SC SA și partea vătămată.
Inculpatul nu și-a motivat apelul său și la termenul din 27 februarie 2008 declarat că își retrage apelul. Ulterior inculpatul a revenit asupra declarației sale și, printr-un memoriu a susținut că dorește să fie judecat apelul. La termenul din 23 aprilie 2008 reiterat cererea sa de retragere a apelului.
Partea vătămată a depus la dosar un memoriu prin care, în esență, solicită respingerea apelului formulat de SC SA ca nefondat apreciind că hotărârea primei instanțe este corectă și legală.
Partea civilă SC SA Bârlad a criticat hotărârea pentru nelegalitate întrucât instanța nu a manifestat rol activ pentru a stabili cui aparține autoturismul incendiat. Din cartea de identitate și certificatul de înmatriculare rezultă că autoturismul în cauză aparține SC SA și că în aceste condiții această societate urma să figureze ca parte civilă și să beneficieze de reparațiile dispuse de instanță.
Inculpatul a criticat la rândul său hotărârea sub aspectul legalității în sensul că în mod greșit a fost condamnat întrucât nu sunt realizate elementele infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin.4 Cod penal. Nu se putea reține existența pericolului public întrucât proprietarul, a fost de acord cu incendierea propriului autovehicul, acesta a fost păzit toată noaptea de proprietar și de martorul iar a luat măsuri pentru stingerea imediată a incendiului adăpostind în boscheții din apropiere două găleți cu apă.
Instanța nu a manifestat rol activ pentru aflarea adevărului în sensul că nu a administrat probele necesare din care să rezulte pericolul public al faptei de incendiere.
Instanța nu a făcut o analiză a tuturor probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză. Ar exista o neconcordanță între considerentele reținute de instanță și conținutul real al materialului probator administrat. În cazul în care s-ar fi dat eficiența cuvenită probelor se impune schimbarea încadrării juridice, în disp. art. 217 alin.1 Cod penal și constatându-se lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate trebuia să se dispună achitarea inculpatului conform art. 11 pct.2 lit. rap. la art. 10 lit. f Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 105/A/21 mai 2008 Tribunalului Vaslui s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, partea vătămată și de partea civilă Bîrlad.
Totodată, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul reținut în esență următoarele:
Încadrarea juridică a faptei este corectă, iar pedeapsa aplicată este legală și a fost judicios individualizată. Instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise așa cum rezultă acesta din modalitatea de săvârșire, prejudiciul cauzat, cât și persoana inculpatului.
În mod corect instanța a reținut existența faptelor și vinovăția inculpatului pentru aceasta având în vedere declarațiile martorilor, precum și declarațiile inculpatului.
Existența pericolului public rezultă din condițiile în care s-a săvârșit fapta întrucât prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că incendierea s-a făcut în apropierea altor autoturisme, unul dintre acestea fiind și el cuprins de flăcări iar în apropiere erau blocuri de locuit și pentru care, în cazul extinderii incendiului s-ar fi creat pericolul public așa cum acesta stabilit în disp. art. 217 alin.4 Cod penal. Potrivit acestui text de lege existența infracțiunii de distrugere, prin incendiere, este condiționată de crearea posibilității de a fi primejduită viața, sănătatea, integritatea corporală a mai multor persoane sau distrugerea mai multor bunuri. Toate aceste elemente sunt realizate în condițiile în care a fost realizată acțiunea de incendiere astfel că în mod corect instanța a reținut existența tuturor elementelor infracțiunii prev. de art. 217 alin.4 Cod penal.
În mod corect instanța a apreciat că autoturismul aparținea părții vătămate întrucât acest bun fusese vândut părții vătămate printr-un act sub semnătură privată încheiat la 15 octombrie 2006. Chiar dacă nu s-au făcut modificările corespunzătoare în cartea de identitate și în certificatul de înmatriculare, fiind vorba de un bun mobil, proprietatea acestuia se transmite prin convenția părților și în momentul transmiterii bunului.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere și analiză a probelor explicând motivele pentru care unele dintre probele administrate au fost înlăturate. Nu există nici o contradicție între situația de fapt reținută și cea care a rezultat din analiza probelor administrate în cauză.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală hotărârea a fost recurată de inculpatul și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul reiterează criticile formulate în apel și solicită reaprecierea probelor, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de instigare la distrugere pronunțată de art. 25 raportat la art. 217 alin. 1 Cod penal și încetarea procesului penal, lipsind plângerea prealabilă pentru această infracțiune.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului și hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 17 și 18 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în limite procedurale, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În speță, instanța de fond, cât și cea de apel au procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat, conform art. 63 Cod procedură penală
Coroborând declarațiile martorilor, ale părții vătămate și ale inculpatului, înscrisurile de la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că inculpatul l-a determinat pe inculpatul, promițându-i o sumă de bani, să incendieze autoturismul părții vătămate .
Inculpatul a negat inițial participația sa încercând să acrediteze faptul că oria solrin
ar fi instigatorul.
S-au administrat probe la cererea sa, martorii audiați încercând să-i confirme susținerile. În mod just instanța de fond înlăturat ca nesincere aceste declarații care nu se coroborau cu toate celelalte probe ale acuzării, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Constant inculpatul a susținut că nu subzistă infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 4 Cod penal, întrucât nu s- dovedit că prin incendiere - acțiune ce nu poate fi contestată - ar fi rezultat pericol public, condiție impusă de textul incriminator reținut de acuzare.
Procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile martorilor audiați relevă faptic fără echivoc, că, autoturismul incendiat era amplasat pe un spațiu public relativ mic, în apropierea a cel puțin 5 autoturisme care utilizau combustibil ușor inflamabil, în prejma unui bloc de locuințe.
Față de aceste probe în mod just s-a avut în vedere expertiza tehnică efectuată în prima fază a procesului penal, înlăturându-se ca lapidare și lipsite de rigoare științifică cele efectuate în faza judecății, bazate pe deducții tehnice, fără precizarea algoritmilor utilizați.
În mod legal, instanța de apel a reținut ca fiind corectă calificarea juridică a faptei inculpatului, în cauză nefiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 ind. 9 pct. 17 și 18 Cod procedură penală.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, neexistând nici alte motive de casare din cele enumerate de art. 385 ind. 9 Cod procedură penală și care pot fi examinate din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului ce urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 105/A din 21 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 150 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.02.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Mihaela Chirilă, Otilia Susanu
