Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 1131/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1131
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.93/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpata recurentă, reprezentată de avocat oficiu, lipsă partea civilă intimată.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând cauza, să fie redozată pedeapsa aplicată de către instanța de apel.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, motivat de faptul că pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, instanța de apel reținând pe seama acesteia și circumstanțe atenuante.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 263 din 21 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Caransebeș în baza art. 217 al. 4 prin schimbarea încadrării juridice din art. 217 al. 1 Cod penal, a condamnat inculpata, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 81-82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei cu durata termenului de încercare de 5 ani. S-a atras atenția inculpatei asupra prev. art. 83 Cod penal.
A fost obligată inculpata față de partea civilă la 2.500 lei despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din data de 20 martie 2009, înregistrat la Judecătoria Caransebeș sub nr. 978 din 13 aprilie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, starea de fapt fiind următoarea.
În data de 10.11.2008, în jurul orei 2030izbucnit un incendiu la imobilul nr. 179 din al părții vătămate, unde locuiește și numitul care se află în proces de divorț cu inculpata.
În seara de 10.11.2008 inculpata s-a deplasat în apropierea casei fostului soț, a intrat în grădină fără a fi văzută, afară fiind întuneric, și a aprins cu o brichetă un de coceni din șură după care a părăsit incinta lăsând focul să se extindă, dar, în timp ce sărea gardul, fugind din grădină, a fost văzută de fostul soț.
Din raportul întocmit de Detașamentul de Pompieri a rezultat că incendiul s-a datorat folosirii intenționate a unei surse de aprindere.
Focul s-a extins și a cuprins șopronul părții vătămate aflat imediat lângă casa în care dormea partea vătămată, focul a crescut în intensitate și a existat riscul de a se extinde și la imobilul alăturat cu nr. 177. Intervenția promptă a pompierilor a limitat extinderea incendiului.
În fața instanței de fond martorul a arătat că în seara cu incendiului, inculpata a fost la el ca să stea de vorbă, iar peste J de oră a văzut focul în grădină și a văzut-o pe inculpată, la lumina focului, sărind gardul.
Martorii și au arătat că, fiind vecini cu partea vătămată, erau amenințați de extinderea incendiului, ba mai mult, martora a asistat la cearta dintre martorul și inculpată și a auzit când aceasta i-a spus că, "îl aranjează ea pe el".
Instanța de fond a dispus din oficiu, executarea unei expertize judiciare prin care să se constate dacă a existat pericol public sau nu.
Din raportul de expertiză reieșit că fapta inculpatei, privind folosirea incendiului pentru a se răzbuna, prezintă un pericol public.
Din concluziile expertului, instanța de fond a mai reținut că, "pericolul public este definit ca o stare de primejdie iminentă ce poate periclita situația unor bunuri - altele decât cele afectate direct de incendiu - sau vieți omenești".
Instanța de fond, încă de la primul termen de judecată, respectiv din ședința publică din 11 mai 2009 pus în discuție schimbarea încadrării juridice din art. 217 al. 1Cod penal în art. 217 al. 4 Cod penal, numind pentru inculpată și avocat din oficiu pe .
Coroborând probele existente la dosarul cauzei, respectiv declarațiile martorilor, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză și dispus de către instanță de fond, precum și raportul întocmit de Detașamentul de Pompieri, instanța de fond a constatat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 217 al. 4 Cod penal și nu pe cele ale infracțiunii prev. de art. 217 al. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere, prev. art. 72 Cod penal, respectiv persoana inculpatei (din fișa de cazier rezultă că inculpata nu a mai suferit condamnări penale), gradul de pericol social al faptei, apreciind că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea executării ei este suficientă pentru îndreptarea conduitei inculpatei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel nemotivat inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie; în motivarea orală a apelului, prin avocat, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul legal prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr. 93/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală s-a admis apelul formulat de inculpată, a fost desființată parțial sentința apelată, în latură penală, în sensul că s-au reținut în sarcina inculpatei circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit.a Cod penal și făcând aplicarea art.76 lit. c Cod penal s-a redus pedeapsa aplicată la 1 (un) an închisoare, cu stabilirea unui termen de încercare la 3 (trei) ani.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art.371, 378 Cod procedură penală tribunalul a constatat că apelul este fondat sub aspectul individualizării pedepsei.
Starea de fapt reținută de instanță a fost dovedită de actele și probele din dosar. Vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea faptei prev. de art. 217 al.4 Cod penal, a rezultat din coroborarea probelor administrate și anume: declarațiile testimoniale, procesul verbal de constatare, raportul Detașamentului de Pompieri C, raport expertiză judiciară. Încadrarea juridică a faptei este corectă, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.217 al.4 Cod penal atât în latură obiectivă cât și subiectivă.
În ce privește individualizarea pedepsei, tribunalul a apreciat că instanța de fond nu a făcut o corectă corelare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de Codul penal.
Potrivit art.72 Cod penal la stabilirea pedepsei se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele pedepsei fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea expresă, explicită a principiilor de individualizare a pedepsei, așa încât respectarea lor este obligatorie.
Pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei cât și pericolului social pe care îl reprezintă în mod real; trebuie să corespundă în raport de persoana care a săvârșit infracțiunea, de atitudinea sa și de posibilitatea de a se îndrepta sub influența pedepsei.
În cauză, instanța de fond nu a ținut cont de toate aceste principii de individualizare; nu a ținut cont că săvârșirea faptei s-a produs pe fondul unor vechi neînțelegeri familiale, că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale și că prezintă suficiente garanții în sensul că de reeducarea sa se poate realiza într-un timp rezonabil mai scurt, în raport de scopul pedepsei care este atât educativ cât și coercitiv.
În raport de toate aceste criterii, tribunalul a reținut în sarcina inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a Cod penal - conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, și a redus pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de art.217 al.4 Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale nr. 93/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpata, arătând că nu este mulțumită de pretențiile civile la care a fost obligată.
Analizând recursul declarat prin prisma susținerii inculpatei și a motivelor ce pot fi analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În prealabil se impune a se reține că, în virtutea efectului devolutiv reglementat de art. 3856.C.P.P. instanța de recurs poate cenzura hotărârea atacată numai în limitele indicate de inculpată în cererea de declarare a căii de atac și concluziile în fața instanței, respectiv numai în ce privește latura civilă a procesului.
Pe de altă parte, nu se poate omite nici împrejurarea că în calea de atac a apelului, inculpata a înțeles să critice numai cuantumul pedepsei aplicate, nefăcând nici o referire la modul de soluționare a pretențiilor civile solicitate de partea vătămată. Această conduită procesuală reprezintă o achiesare a inculpatei la pretențiile părții vătămate, câtă vreme suma stabilită de prima instanță nu a fost contestată în fața Tribunalului C- În acest sens, se reține că acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, în vederea reparării juste și integrale a pagubelor cauzate prin infracțiune. Condițiile în care poate interveni răspunderea civilă și modalitățile prin care aceasta se realizează sunt reglementate de legea civilă, la care face trimitere și dispoziția din art. 14.C.P.P. Din întreaga reglementare a acțiunii civile în cadrul procesului penal, respectiv titlul I, capitolul II, secțiunea II din Codul d e procedură penală, se desprinde concluzia că aceasta este guvernată de principiul disponibilității, ceea ce presupune că părțile pot face o serie de acte procesuale de dispoziție, printre care tranzacții sau achiesarea la pretențiile părții vătămate, acte obligatorii pentru instanța de judecată. Astfel fiind, instanța trebuie să aibă în vedere faptul că inculpata și-a însușit tacit pretențiile părții vătămate, prin necontestarea lor în apel.
Mai mult, valoarea despăgubirilor de 2.500 lei, la care a fost obligată inculpata, este rezultatul probelor existente la dosar. Astfel, în procesul verbal de intervenție nr. 207/10.11.2008 întocmit de Detașamentul Pompieri C se reține că, în urma incendiului, au ars: 7 căpriori, aproximativ 500 kg coceni, o căruță pe schelet metalic - roțile stânga, un de la autoturismul 1300 - fața stânga - -, autoturism ce nu era în stare de funcționare, fiind ținut pentru piese. Totodată, în procesul verbal de cercetare la fața locului din 10.11.2008 s-a constatat că acoperișul șopronului era distrus în urma incendiului pe o suprafață de 25 mp, țigla fiind căzută peste resturile de coceni arși, iar cornii distruși prin ardere parțială, gardul împrejmuitor din spatele șopronului, din dreptul resturilor de coceni arși prezentând, de asemenea, urme de ardere parțială.
Față de considerentele anterior expuse, respectiv existența prejudiciului și necontestarea valorii lui în apel, instanța va dispune în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b respingerea C.P.P. ca nefondată a recursului declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr. 93/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. văzând culpa procesuală a inculpatei în declararea unei căi de atac nefondate, o va obliga la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva deciziei penale nr.93/01.10.2009 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpata la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerul Justiției către Baroul Timișa sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
- -
red.LB /23.11.09
tehnored AJ/2 ex/26.11.09
prima instanță: Jud.C -
apel: Trib. Casaș S - D,
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Gheorghe Bugarsky
