Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 268/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.268/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 12 MAI 2008
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
JUDECĂTORI - - - -
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR - codiță
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com.Vidra, jud,V, trimis în judecată pentru săvârșirea infrac.prev.și ped. de art.217 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.87/17.03.2008 a Tribunalului Vrancea în dosarul nr- (Sentința penală nr.1867/5.10.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-).
La apelul nominal a răspuns pentru inculpatul-recurent lipsă, avocat, avocat desemnat din oficiu, în baza delegației nr.2304/7.05.2008.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că este primul termen de judecată, că recursul este motivat, declarat în termen și că inculpatul a fost ascultat la instanța de fond. după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul au arătat că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, apreciază că încadrarea corectă a faptei reținute în sarcina inculpatului este aceea prevăzută de art.217 alin.4 Cod penal, de distrugere prin foc. Recursul se mai referă și la aplicarea de circumstanțe atenuante prev.de art.74 și 76 Cod penal. Să se dea o mai mare eficiență acestor circumstanțe atenuante și să se coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de lege. Solicită admiterea recursului în acest sens și să se mențină suspendarea condiționată prev.de art.81și 82 Cod penal. Solicită acordarea onorariului pentru asistența juridică acordată din oficiu.
Procurorulapreciază că încadrarea corectă a faptei reținute în sarcina inculpatului este aceea prevăzută în rechizitoriu, respectiv art.217 alin.4 Cod penal. Așa cum rezultă și din declarațiile martorilor și și planșele foto, rezultă cu certitudine că exista pericolul extinderii incendiului la vecini. Starea de pericol a fost dovedită. Modalitatea în care a fost comisă fapta, bunurile care au ars în incendiu: 10 căruțe cu fân, acoperișul din azbociment - un material foarte inflamabil cu pericol de explozie, amploarea incendiului și locul în care s-a produs, a reprezentat un real pericol public. Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Vrancea ca legală și temeinică. Pedeapsa a fost corect individualizată. Să fie obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1867/5.10.2007 pronunțată în dosarul penal nr-, s-a dispus prin schimbarea încadrării juridice, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 23.10.1951 în comuna Vidra județul V, CNP. -), domiciliat în comuna Vidra județul V, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev.de art.271 alin.1 Cod penal, la o lună închisoare.
Au fost interzise inculpatului pe durata executării drepturilor prev.de art. 64 lit. a și b Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 1 lună (2 ani și o lună) prev.de art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal.
In baza art. 71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei acestuia pe durata termenului de încercare de 2 ani și 1 lună.
S-a luat act că partea vătămată a renunțat la pretențiile civile.
Au fost respinse ca inadmisibile formulate de.
A fost obligat inculpatul la 250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în baza probelor adminJ. următoarea situație de fapt.
Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată în anul 2005 când cei doi au divorțat. Aceștia au locuit împreună în comuna Vidra, Jud. V, și în timpul căsătoriei au construit împreună imobilul casa precum și anexe, printre care și un grajd. După divorț, potrivit dispozițiilor martorilor, coroborate cu declarația inculpatului părțile au mai trăit împreună în perioada februarie - octombrie 2006, în această perioadă au lucrat împreună la câmp și au strâns o cantitate de fân pe care au depozitat-o în gradul anexă locuinței comune.
Pe fondul neînțelegerilor dintre inculpat și partea vătămată, fosta soție, inculpatul a plecat din locuința ce a constituit domiciliul comun. Potrivit depoziției unuia din martorii audiați în cauză, partea vătămată a fost cea care într-un anumit context, respectiv, o atitudine violentă față de inculpat la biserică, a încurajat acțiunile ulterioare ale inculpatului. In acest context în mai multe rânduri inculpatul a amenințat că va da foc la fost locuință. In noaptea de 22/23.11.2006, inculpatul a plecat de la serviciul său ca paznic la Primărie, a intrat în curtea ce a constituit domiciliul comun al său și al părții vătămate, după care a mers la grajd unde a dat foc la o grămadă de fân căzut din pod, fân pe care îl strânsese împreună cu fosta soție în timpul verii. Întrucât fânul era uscat au ars pe lângă fânul din pod și unele scânduri și aproape în întregime acoperișul. Pentru stingerea incendiului au intervenit vecinii părții vătămate dar și grupul de pompieri potrivit notei de intervenții nr. 20/23.11.2006. in această notă s-a consemnat că incendiul nu a constituit pericol public pentru că la data respectivă nu a fost manifestări meteorologice care să favorizeze transformarea acelui incendiu într-unul care să prezinte pericol public.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul.
Primul apelant a apreciat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică deoarece a reținut în mod greșit că fapta inculpatului nu a prezentat pericol public și drept urmare, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art. 217 alin.4 Cod penal, în infracțiunea prev.de art. 217 alin.1 Cod penal.
Inculpatul nu și-a motivat apelul însă a susținut în fața instanței de apel că incendiul nu a prezentat pericol public și că în aceste condiții încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță este bună, că instanța ar trebui să ia act că părțile s-au împăcat și că instanța ar trebui să aibă în vedere că a săvârșit fapta deoarece a fost lovit de către soția sa.
Prin decizia penală nr. 87/17.03.2008 a Tribunalului Vranceaa fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a desființat sentința apelată cu privire la latura penală și în rejudecare s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere" prevăzută de art. 217 al. 1 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.
S-a făcut aplicația art. 81, 82 Cod penal, art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal precum și a art. 71 alin. 5 Cod penal, menținându-se totodată celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Prin aceeași decizie apelul declarat de inculpatul a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de apel invocate de către apelanți, cât și din oficiu, în condițiile prev.de art. 371 alin.2 Cod procedură penală, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, însă a apreciat în mod eronat că prin incendiul produs de inculpat, nu a rezultat pericol public, ceea ce a condus la o încadrare juridică greșită.
Această eroare s-a produs deoarece prima instanță nu a administrat probe pentru a se dovedi dacă incendiul a produs pericol public.
Potrivit disp.art. 217 alin.4 Cod penal, infracțiunea de distrugere este mai gravă dacă distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun se săvârșește prin incendiere ( printre alte mijloace) și dacă rezultă pericol public.
În speță, în mod cert, distrugerea s-a produs prin incendiere, fapta săvârșită de inculpat și dovedită prin procesul verbal de intervenție ( fila 7 dosar urmărire penală), procesul verbal de cercetare la fața locului, plan planșele foto ( filele 8-13 dosar urmărire penală), declarațiile martorilor audiați în cauză și toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului prin care recunoaște comiterea faptei și precizează modul de aplicare.
Pentru ca fapta inculpatului să primească încadrarea juridică prev.de art. 217 alin.4 Cod penal, trebuie să se dovedească că prin incendiul provocat de inculpat s-a produs pericol public.
De precizat, că pericolul public trebuie să se producă în mod efectiv, în sensul că trebuie să amenințe în mod direct și imediat bunuri sau persoane. Pericolul public există și atunci când incendiul s-ar fi extins și asupra altor bunuri din imediata vecinătății dacă nu ar fi intervenit prompt oamenii ori personalul de specialitate.
În speță, inculpatul a incendiat un grajd în care se aflau aproximativ 8 tone de fân, amânate și alte bunuri, prin urmare un incendiu cu un potențial distructiv destul de mare.
Din declarațiile martorilor și, audiați în apel, coroborate cu constatările din procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă cu claritate că incendiul s-ar fi extins și către bunurile numitului, vecinul părții vătămate, dacă nu ar fi intervenit prompt cetățenii din comuna Vidra și pompierii care au protejat prin mijloace specifice bunurile din imediata vecinătate a bunului incendiat. Toate aceste probe sunt în concordanță cu conținutul procesului verbal (fila 29 dosar urmărire penală) în care s-a consemnat declarația martorului care arată că incendiul se putea extinde și către grajdul său, dacă nu ar fi intervenit vecinii și pompierii și că acoperișul grajdului său a suferit unele degradări datorită temperaturii înalte degajate de incendiu. Acest martor nu a putut fi audiat de instanță, nefiind transportabil din cauza unei grave boli.
În raport de aceste probe, adresa Inspectoratului pentru Situații de urgență " " din Județul V în care se prezintă un punct de vedere în sensul că nu a existat pericol public deoarece din raportul de incendiu întocmit de pompieri nu reiese că în acea noapte au fost manifestări meteo deosebite ( vânt puternic, furtuni - fila 15 dosar urmărire penală), nu poate fi reținută deoarece, nu face referiri la situația concretă creată prin incendiu, ci doar la situații ipotetice care ar fi favorizat extinderea incendiului.
Ori din declarațiile martorilor oculari, rezultă cu certitudine că incendiul se putea extinde și bunurile vecinilor, ceea ce înseamnă că în acele împrejurări s-a creat un real pericol public.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că inculpatul a săvârșit infracțiunea de distrugere prev.de art. 217 alin.1 și 4 Cod penal, și că aceasta trebuia condamnat pentru această infracțiune.
În aceste condiții, cererea inculpatului de a se constata că între părți a intervenit împăcarea cu consecința încetării procesului penal, este lipsită de consecințe în ce privește soluționarea laturii penale. Pentru infracțiunea prev.de art. 217 alin.1 și 4 Cod penal, nu prevede posibilitatea împăcării părților.
Față de cele reținute mai sus, s-a apreciat că apelul Parchetului este fondat și a fost admis.
În baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, hotărârea primei instanțe a fost desființată numai cu privire la soluționarea laturii penale.
Pe fondul cauzei, pentru motivele reținute mai sus, instanța a procedat la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 217 alin.1 și 4 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, că este cunoscut în comunitatea în care trăiește, cu o bună comportare, că pe tot parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră și cooperantă și că a făcut eforturi să se împace cu partea vătămată, instanța va reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev.de art. 74 lit.a și c Cod penal.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările comiterii acesteia - pe timp de noapte, prin incendiere, cu posibilitatea extinderii către bunurile vecinilor, urmările produse și cele care se puteau produce, cât și persoana inculpatului, în forma căruia s-au reținut circumstanțe atenuante.
În raport de aceste elemente, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpatului pedeapsa închisorii, sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, în limitele prev.de art. 76 lit.c Cod penal.
În conformitate cu disp.art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a a și b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
Având în vedere fapta săvârșită și persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a pedepsei.
În consecință, în conformitate cu disp.art. 81 și 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, instanța a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal.
Restul dispozițiilor sentinței va fi menținut.
Contrar celor susținute de inculpatul, în cauză s-a dovedit că fapta săvârșită de acesta în noaptea de 22/23 noiembrie 2006 s-a creat pericol public în sensul cerut de disp.art. 217 alin.4 Cod penal - și că în aceste condiții încadrarea juridică dată de prima instanță fapta este greșită.
Nu s-a putu reține că inculpatul a săvârșit fapta deoarece a fost lovit de către partea vătămată întrucât nu există nici o dovadă că acesta a acționat în împrejurările prev. de art. 73 lit.b Cod penal.
Toate aceste aspecte semnalate de către inculpat, au fost avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.
Așa fiind, apelul inculpatului s-a constatat a fi nefondat și a fost respins, în conformitate cu disp. art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Conform disp.art. 192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul-apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul fără însă a invoca în scris motivele de recurs și fără a se prezenta pentru a-și susține cale a de atac prezentată. Apărătorul desemnat din oficiu a invocat ca motiv de recurs netemeinicia pedepsei aplicate solicitând reducerea acesteia.
Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs dar și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că hotărârea pronunțată de instanța de prim control judiciar este temeinică și legală și că nu se impune reformarea acesteia.
Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat cu ocazia soluționării apelului declarat de procuror este cea corectă întrucât din probele aflate la dosarul cauzei rezultă că în concret incendierea bunurilor părții vătămate a produs pericol public raportat la natura și cantitatea acestora( 15 căruțe de fân, 20 de căpriori din lemn, 2 metri cubi de cherestea) dar și la împrejurarea că incendiul a avut loc într-o zonă în care se aflau și alte gospodării și numai prin intervenția persoanelor din zonă și a pompierilor s-a reușit limitarea extinderii acestuia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului Curtea reține că instanța de apel a făcut o judicioasă transpunere în practică a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal și că pedeapsa aplicată în cauză nu se impune a fi redusă.
Față de cele mai sus arătate Curtea reține că motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat și cum nici din oficiu nu au fost evidențiate motive care să ducă la reformarea hotărârilor supuse controlului judiciar urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23.10.1951 în com.Vidra, jud,V, cu același domiciliu, CNP -, împotriva Deciziei penale nr.87/17.03.2008 a Tribunalului Vrancea în dosarul nr- (Sentința penală nr.1867/5.10.2007 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr-).
Obligă pe recurent la plata către stat a sumei de 120 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red. - 21.05.2008
Tehnored. - - 22.05.2008
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
