Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 29/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 29/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- --președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal, declarat de inculpatul, cu domiciliul în Germania 45897, N-W, nr.4, împotriva deciziei penale 169/A din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrtat ședința de judecată potrivit art.304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recurentul inculpat, din oficiu, avocat, în baza delegației nr. 4674/2009, intimatul parte vătămată asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar, lipsă intimatul parte vătămată.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și, în principal, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 și 18/1 Cod penal, apreciind că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În subsidiar solicită reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că a fost acoperit pe J prejudiciul cauzat, iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, a încercat de nenumărate ori să se înțeleagă cu partea vătămată, însă acest lucru nu a fost posibil nu din vina inculpatului. Dacă se rețin aceste circumstanțe atenuante, apreciază că în cauză este justificată aplicarea unei amenzi penale.
Intimatul-parte vătămată solicită să fie obligat inculpatul să-l despăgubească și depune la dosar note scrise formulate de apărătorul său ales.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că motivele invocate sunt neîntemeiate și pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind legală și temeinică decizia atacată.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.307 din 20 mai 2009, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art.217 alin.1 și 4 Cod penal, cu aplic.art.74 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 1 februarie 1982, în B, cu domiciliul în comuna, sat, județul V, fără antecedente penale, la 1 an închisoare.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a celei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile lui în sumă de 1.269 Euro sau echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea unui autoturism Volswagen, 82 lei cheltuielile de înmatriculare a autoturismului distrus și 2.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate, iar în baza art.118 lit.b Cod penal, s-au confiscat de la inculpat obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii, respectiv: 2 recipiente din plastic, 3 bucăți din pânză și o brichetă.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 26/27 aprilie 2006, pe fondul unor neînțelegeri cu partea vătămată, inculpatul a incendiat folosind motorină autoturismul Volswagen aparținând părții vătămate, fiind reținut de organele de poliție imediat după ce părăsise locul faptei.
Ca urmare a incendierii, autoturismul părții vătămate a fost distrus în proporție de 70%, iar incendiul se propagase și la autoturismul ce aera parcat în apropiere. Distrugerea acestui din urmă autoturism a fost evitată prin intervenția pompierilor.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a înțeles să despăgubească pe, proprietarul autoturismului.
Impotriva sentinței a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.169/A din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat și a fost obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare față de intimata - parte vătămată, cât și față de stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și cea de drept, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal.
Impotriva deciziei a formulat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în primul rând susținându-se că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar, în subsidiar, solicitându-se reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere că a acoperit pe J prejudiciul cauzat, nu are antecedente penale, că a recunoscut și regretat fapta și că a încercat să se înțeleagă cu partea civilă.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, în limitele prevăzute de art.385/8 și din oficiu potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că în noaptea zilei de 27 aprilie 2006, inculpatul a distrus, prin incendiere, două autoturisme, respectiv un Volswagen și un, care aparțineau părților civile și.
La data săvârșirii faptei, cele două autoturisme se aflau parcate pe str.- din municipiul Râmnicu V, în fața blocului unde locuiesc părțile civile.
Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a fost depistat de organele de poliție, având asupra sa două bidoane din plastic, care prezentau urme de produs petrolier și o brichetă, iar în apropiere se afla autoturismul acestuia.
Intregul prejudiciu cauzat prin fapta inculpatului a fost estimat la suma de 7.000 lei.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, motivând-o în sensul că a urmărit incendierea autoturismului Volswagen cu număr de înmatriculare -, crezând că aparține numitului, care avea o datorie la el.
In raport de această situație de fapt și de drept, nu se poate susține că fapta inculpatului, constând în aceea că a distrus două autoturisme prin incendiere, că este lipsită de importanță și nu prezintă gradul de pericol al unei infracțiuni.
Sub acest aspect, cererea de achitare a inculpatului este neîntemeiată.
Obiectul juridic specific al infracțiunii de distrugere este reprezentat de acele relații sociale a căror naștere, normală desfășurară și dezvoltare depind de asigurarea integrității materiale a bunurilor și potențialului de utilizare ale acestora.
Ar fi de neconceput exercitarea dreptului de proprietate sau a oricărui drept real dacă legea penală nu ar apăra existența și capacitatea de utilizare a bunurilor ce formează obiectul acestor drepturi.
Nu are relevanță dacă inculpatul a crezut că bunul aparține altei persoane, câtă vreme el a urmărit distrugerea acestuia prin incendiere, atât timp cât subiect pasiv al infracțiunii este persoană fizică sau juridică al cărei bun a fost distrus, precum și cea care avea un drept asupra acelui bun, de pildă, creditor, gajist, locatar etc.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, că a acoperit o parte din prejudiciul cauzat, că a recunoscut și regretat fapta și că a încercat de nenumărate ori să se înțeleagă cu partea civilă, nu este de natură să conducă la reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, câtă vreme aceasta a fost orientată la limita minimă prevăzută de lege.
Curtea constată că la individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama atât de criteriile generale de individualizare, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, cât și de circumstanțele săvârșirii infracțiunii.
Procedând în acest fel, pe lângă stabilirea unui cuantum rezonabil, instanța de fond a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel că întreaga operațiune de individualizare corespunde criteriilor prev. de art.72 Cod penal, respectând, totodată, principiul proporționalității dintre pericolul social al faptei și caracterul retributiv-represiv al pedepsei.
Pe cale de consecință, curtea constată critica neîntemeiată și urmează ca, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, să respingă recursul ca nefondat.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă (onorariu de avocat) precum și către stat, din carte 200 lei, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.169/A/21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către partea civilă (onorariu de avocat) și 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
dr.- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.3
Jud.fond
Jud.apel
27 ianuarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
