Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 30/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 30
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
GREFIER - -
La ordine fiind pronunțarea recursurilor declarate de inculpatul V și de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 216/A/14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 15 ianuarie 2008 în ședință publică( cu participarea atunci, ca reprezentat al Ministerului Publica doamnei procuror - ), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 167/30 ianuarie 2007, Judecătoria Vasluia respins cererea formulată în baza art. 333 Cod procedură penală de către inculpatul, având c a obiect schimbarea încadrării juridice a situației de fapt din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 4 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, ca neîntemeiată.
A fost condamnat inculpatul, fiul și, născut în județul V, comuna, fără antecedente penale, CNP.-, domiciliat în județul V, comuna, sat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 4 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 76 alin. 1 c Cod penal.
În baza art. 85 Cod penal, s-a dispus anularea beneficiului suspendării executării pedepsei de 300 RON amendă penală, aplicată de Judecătoria Vaslui, prin sentința penală numărul 2725/2004, rămasă definitivă la data de 31.12.2004 și conform art. 85 alin. 3, art. 33 lit. a, 34 lit. d și art. 36 alin. 1, 2 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate rezultând o pedeapsă finală de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 și art. 85 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile în cuantum de 4032 RON reprezentând contravaloarea a 12 tone de lucerna, 50 bucăți căpriori de lemn, cherestea și scândură de gard.
În baza art. 193 alin. 1 și art. 446 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată în sumă de 430 RON reprezentând onorariu avocat.
S-a menținut instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului aparținând inculpatului, situat în județul V, comuna, sat., aplicat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui prin ordonanța numărul 3192/P/2004 în baza art. 353 alin. 1, 2 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 30 noiembrie 2004, în jurul orelor 19,45, a izbucnit un incendiu la locuința părții vătămate, fiind incendiat un stog de lucerna de aproximativ 12 tone, o porțiune de gard și mai mulți, căpriori de susținere a stogului din lemn.
Din cercetările efectuate în cauză, s-a stabilit că incendiul s-a manifestat violent, cu flacără, necesitând intervenția pompierilor militari pentru stingerea acestuia.
Inculpatul audiat nu a recunoscut învinuirea care i s-a adus, arătând faptul că el a fost în casă la acea oră, nu a ieșit afară, iar incendiul a fost produs, ca urmare a faptului că în curtea părții vătămate ar fi fost un foc nestins, care s-a extins și a produs incendiul la stogul de lucerna.
Între inculpat și partea vătămată exista o stare conflictuală mai veche.
Inculpatului i s-a făcut un raport de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultând faptul că acesta suferă de mai multe boli caracteristice bătrâneții și că a avut discernământ critica supra faptei.
Instanța a reținut că fapta comisă de inculpat, este dovedită de martorii audiați în faza de urmărire penală și în fața instanței.
Astfel martorii și, l-au văzut pe inculpat, în seara zile de 30.11.2004, lângă gardul părții vătămate, în apropierea stogului de lucerna.
martori au arătat că în curtea părții vătămate nu fusese anterior nici un foc aprins, așa cum a afirmat inculpatul, de la care să se fi aprins lucerna.
Martora, a declarat că 1-a văzut pe inculpat la data producerii incendiului 30.11.2004 cu un recipient de plastic de 2 litri plin cu un lichid galben, probabil benzină sau motorină.
A mai reținut instanța că declarațiile martorului, sunt susținute de martora care este soția inculpatului, prin care arată că inculpatul era acasă in pijamale bolnav, dar nu susține declarațiile făcute de inculpat prin care arată că ar fi fost un foc lângă stogul de lucernă al părții vătămate.
Cu privire la martora, s-a reținut că aceasta are o declarație contradictorie dată la urmărire penală, în contradicție cu declarația dată la instanță, dovedind nesinceritate. Această declarație a sa dată la cercetarea judecătorească nu se coroborează cu celelalte probe în cauză, fiind înlăturată ca nesinceră.
Martorul a declarat că incidentul a fost pornit din exteriorul surei de lucerna, și nu a văzut căruța martorului la poarta inculpatului.
Martorul 1-a auzit pe inculpat lăudându-se că a dat foc părții vătămate. A văzut că incidentul s-a produs inițial din exterior, dinspre drum.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța a considerat că apărările inculpatului, privind nevinovăția sa nu sunt reale, fiind combătute de martorii audiați în cauză, acesta făcându-se vinovat de comiterea infracțiuni de distrugere.
S-a considerat că probele propuse de inculpat prin declarații de martori: soția sa, declarația martorului și, sunt contrazise de ceilalți martori audiați în cauză.
Din procesul-verbal de intervenție nr. 63/30 noiembrie 2004, întocmit de subunitatea de pompieri militari V, a rezultat că incendiul a pornit de la un chibrit aprins, și nu neglijența prin propagare de la un foc aflat alături de depozitul de furaje ci cu intenție.
Inculpatul prin avocat a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului, conform art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 4, în infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, motivat de faptul că incendiul nu a produs pericol public.
Instanța respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii comise de inculpat, întrucât incendiul a prezentat pericol public fiind comisă prin incendiere, într-o localitate, fiind distruse circa 12 tone de lucernă, căpriori de susținere și o porțiune de gard.
Prin adresa nr. 242/3.03.2005 Primăria com., jud. V a arătat datorită depozitului de furaje incendiat, care este aproape de casele aparținând lui, și, aceste case puteau să fie aprinse de incendiul produs de inculpat.
Prin procesul verbal nr.63/30.11.2006 s-a arătat că incendiul a fost stins numai la intervenția pompierilor militari, incendiul fiind favorizat în dezvoltarea sa de lipsa apei pentru stins, drumul neamenajat, și de distanța mare pe care au avut-o de parcurs pompierii până la incendiu.
Pentru a putea fi stins pompierii au luptat cu focul de la ora 21,45 la 23,30, fapt ce atestă violența incendiului, care a necesitat o intervenție complexă a pompierilor militari.
Faptul că incendiul a fost anunțat cu circa 30 minute înainte de venirea pompierilor militari, făcut ca acest incendiu să nu se poată propaga la vecini sau la locuință, fiind pasibil încă de la început să fie stins, fără a se ajunge la o dezvoltare puternică a acestuia, care ar fi afectat și pus în pericol bunurile cetățenilor din jur.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.217,al. 4 Cod penal, întrucât, acesta a avut reprezentarea faptei comise, urmărind producerea unui prejudiciu material părții vătămate, cu care acesta se găsea în dușmănie de mai mult timp, lezând relațiile sociale care protejează patrimoniul părții vătămate.
La individualizarea cuantumului pedepsei aplicate instanța conform art. 72 Cod penal a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate. Au fost avute de asemenea în vedere datele personale ale inculpatului, care este la primul conflict cu legea penală, nefiind recidivist, vârsta sa înaintată, bolile de care suferă, dar și de atitudinea de nerecunoaștere a comiterii faptei și de ascunderea adevărului.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea acestei infracțiuni, este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, raportat la art. 76 alin. lit. c Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 300 RON amendă penală aplicată prin sentința penală 2725/2004, rămasă definitivă la data de 31.12.2004 prin nerecurare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 81 Cod penal.
În baza art. 85 alin. l și 3 Cod penal s-a dispus anularea suspendării executării pedepsei aplicate prin sentința penală 2725/2004, a pedepsei de 300 RON amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.180 al. l Cod penal.
În baza art.33 lit. a și art.34 al. l lit. d Cod penal și art. 36 al. 1, 2 Cod penal și art.85 al.3 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 300 RON amendă penală aplicată prin sentința penală 2725/2004 a Judecătoriei Vaslui, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și 300 RON amendă penală.
Apreciind, în contextul celor deja menționate, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cod penal. I-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a, b, c Cod penal.
În baza art. 14, 346 și art. 998 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă a părții vătămate și a fost obligat inculpatul la plata celor 12 tone de lucerna în valoare de 2352 RON care a fost distrusă, precum și la suma de 1680 RON, reprezentând contravaloarea a 50 bucăți de căpriori - 750 RON, cherestea 490 RON xlm.c, și scândură de gard 200. x 2,2 RON = 440 RON. Urmează ca inculpatul să achite părții vătămate daune materiale suma de 4032 RON.
În baza art. 193 al. l și art. 446 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată în sumă de 430 RON, reprezentând onorariul avocat.
Prin ordonanța nr.3192/P/2004. din data de 10.03.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluis -a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în jud. V,., sat, aparținând inculpatului ; instanța a dispus menținerea acestui sechestru asigurător aplicat prin ordonanța nr.3192/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a criticat, în primul rând, faptul că instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor și, că nu s-au luat in considerare relatările martorilor în sensul că focul a izbucnit din interiorul curții părții vătămate și faptul că s-a reținut vinovăția inculpatului cu toate că nici unul dintre martori nu a confirmat cu certitudine prezența inculpatului la locul faptei. A mai susținut inculpatul că între declarațiile martorilor și sunt contradicții. De asemenea s-a mai arătat că în raportul întocmit de Inspectoratul pentru situații de urgență Podul Înalt nu s-a precizat cu exactitate care a fost locul izbucnirii incendiului.
O ultimă critică vizează cuantumul despăgubirilor civile la care a fostobligatinculpatul, care a fost apreciat ca fiind prea ridicat și nejustificat în raport de situația de fapt.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit art.371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este fondat, doar în latura civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Activitatea infracționala a inculpatului a fost corect reținuta de instanța de fond, in deplina concordanta cu probele administrate in cauza. Caracterizarea juridica atribuita faptei este legala, iar pedeapsa aplicata a fost just individualizata, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod Penal, fiind de natura sa se circumscrie scopului prev. de art. 52 Cod Penal. In plus, au fost reținute și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului iar pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare.
Nu sunt fondate apărările inculpatului în sensul că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță. Depozițiile martorilor și, care îl indică pe inculpat la locul săvârșirii faptei, într-o poziție incriminatoare, sunt relevante iar eventualele neconcordanțe între depozițiile celor doi martori, cu privire la aspecte neesențiale, nu sunt de natură să înlăture valoarea probatorie a acestor declarații.
În mod justificat a fost înlăturată depoziția martorei Bulgariu, care a fost considerată nesinceră raportat la declarația aceleiași persoane la urmărire penală, asupra căreia s-a revenit nejustificat și cu referire la depozițiile celorlalți martori audiați în cauză. In procesul-verbal de intervenție întocmit de pompieri, s-a consemnat în mod clar că mijlocul care putea produce aprinderea era un chibrit, printr-o acțiune intenționată (fila 44 dosar urmărire penală). în acest mod au fost clarificate în măsura posibilităților circumstanțele producerii incendiului iar din consemnările organelor de specialitate rezultă cu claritate că a fost o acțiune intenționată și nu o propagare accidentală a focului de la o sursă de foc preexistentă în curtea părții vătămate.
În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut că a fost corectă acordarea de despăgubiri reprezentând, printre altele, contravaloarea a 12 tone de lucerna, față de constatarea acestei pierderi de către pompieri și confirmată de martori.
Cu toate aceste celelalte materiale reținute ca fiind necesare pentru acoperirea pagubelor produse de inculpate au fost greșit apreciate, în cantități mai mari decât cele care rezultă din depozițiile martorilor și din actele de constatare întocmite imediat după incendiu.
Astfel, în procesul-verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat că gardul este întrerupt pe o suprafață de 4,5 m și că partea vătămată a declarat verbal că i-au fost arse 40 scânduri și 50 de căpriori. Martorii au declarații diferite cu privire la lungimea gardului distrus (, 43 fond - 25-30 metri gard și 30 de căpriori, Bulgariu, 42 fond - 5-6 metri gard ars și 5-6 metri distrus de oameni la stingerea focului, martorul, 57 fond - 30 căpriori, martorul, 97 fond - 6 metri gard, 16 -17 căpriori, grinzi).
Față de probatoriul administrat, rezultă că pentru repararea gardului distrus pe o distanță de 6-7 m liniari, au fost necesare aproximativ 100 scânduri și că în incendiu au fost arși aproximativ 30 de căpriori, bunuri evaluate conform chitanței depuse în copie la 63 dosar fond.
Pentru aceste motive a fost admis apelul declarat de inculpatul și desființată în parte sentința, în latura civilă, în baza art. 379 pct.2 lit. Cod procedură penală.
Rejudecând, a fost redus cuantumul despăgubirilor materiale de la 4032 la 3292 lei RON în sensul că a fost obligat inculpatul la achitarea sumelor
reprezentând contravaloarea a 12 tone lucerna, 1 cherestea, 100 bucăți scândură gard, 30 de căpriori.
Au fost înlăturate dispozițiile contrare și menținute celelalte dispoziții.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul și de partea civilă fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul, inculpatul a susținut că în cauză nu a fost dovedită vinovăția sa și a cerut a se dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. A mai arătat inculpatul că acuzarea și-a fundamentat rechizitoriul pe declarațiile a 2 martori care nu au mai fost menținute în instanță.
În fapt, partea vătămată a dat foc unor gunoaie adunate în mijlocul curții și de aici focul s-a propagat cuprinzând și stogul cu fân.
În subsidiar s-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, redozarea pedepsei aplicate și reducerea cuantumului despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat.
Motivându-și recursul, partea civilă a susținut că decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui este nelegală întrucât a redus cuantumul despăgubirilor civile în mod nejustificat și nemotivat.
A solicitat casarea deciziei pronunțate de Tribunal, în latură civilă și menținerea dispozițiilor din sentința pronunțată de Judecătoria Vaslui.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, reține următoarele: primele instanțe apreciind materialul probator administrat au reținut corect vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de acesta. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, și, în seara zilei de 30 noiembrie 2004, în jurul orelor 19,45, inculpatul a fost văzut ghemuit lângă gardul părții vătămate, în apropierea stogului cu fân.
Martora a observat că inculpatul avea în mână un recipient de 2 litri plin cu un lichid galben.
Martorul a relatat că focul s-a declanșat din exterior, dinspre drum și că a auzit pe inculpat, după eveniment, lăudându-se că a dat foc părții vătămate
Dacă se au în vedere și depozițiile martorelor și care au arătat că părțile erau în dușmănie și că au auzit pe inculpat și pe soția acestuia amenințând partea vătămată că o să-i dea foc se poate concluziona că nu există nici un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat.
Pedeapsa aplicată a fost bine dozată, fiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi fapte.
Instanțele au manifestat suficientă clemență reținând în favoarea inculpatului largi circumstanțe reale și personale, coborându-i pedeapsa aplicată mult sub minimul special și dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a întreprins nici un demers pentru înlăturarea urmelor infracțiunii.
Pe cale de consecință nu se e justifică reaprecierea cuantumului pedepsie aplicate, în sensul reducerii acesteia.
Fiind nefondat recursul promovat de inculpatul urmează a fi respins în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Din același material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești rezultă că în incendiul provocat de inculpat, părții vătămate i-a ars cantitatea de 12 tone lucernă, 50 căpriori și 40 scânduri de gard bunuri în valoare de 4.032 lei, așa cum a reținut prima instanță în baza adresei de prejudiciu existentă la dosar și a depozițiilor martorilor și.
Fără a se depune acte noi și în lipsa altor probe concludente, Tribunalul Vasluia admis apelul inculpatului și redus cuantumul despăgubirilor civile acordat părții vătămate de la 4.032 lei la suma de 3.292 lei.
Curtea, constatând că recursul părții civile este întemeiat sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin va reforma decizia pronunțată de Tribunalul Vaslui, în latură civilă, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursul părții civile și rejudecând cauza va menține dispoziția vizând obligarea inculpatului la plata sumei de 4.032 lei către partea civilă așa cum s-a hotărât prin sentința civilă nr. 167 din 30 ianuarie 2007 a Judecătoriei Vaslui.
Vor fi înlăturate dispozițiile contrare și vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 192 alin. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea civilă, împotriva deciziei penale nr. 216/A/ 14 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o casează în parte, în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Menține dispozițiile vizând obligarea inculpatului V, la plata sumei de 4032 lei către partea civilă, așa cum s-a menționat în sentința penală nr. 167/ 30 ianuarie 2007 Judecătoriei Vaslui.
Înlătură dispozițiile contrare.
Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva acelorași hotărâri.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar părții civile recurente suma de 600 lei, cu același titlu; onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iași, în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și va fi inclus în cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.01.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Mihaela Chirilă, Aurel Dublea
