Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 5/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.217 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.5
Ședința publică de la 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - JUDECĂTOR 3: Onița
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului penal promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva deciziei penale nr. 284 de la 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat asistat de avocat ales, lipsind intimata - parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiat intimatul - inculpat în condițiile prevăzute de lege (declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar), apărătorul angajat al acestuia a depus la dosar concluzii, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de recurs a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului a invocat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod pr. penală, privitor la comiterea unei grave erori de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpatului, pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1, 4 și 5 Cod penal. S- arătat că instanțele de fond și apel au apreciat în mod eronat că, prin incendierea propriei case de către inculpat, nu a rezultat pericol public în înțelesul dispozițiilor art. 217 alin. 4 Cod penal, deși, pentru existența acestei infracțiuni este suficientă dovedirea posibilității extinderii incendiului, nefiind necesar ca pericolul să se fi produs efectiv, în sensul ca focul să se fi extins. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei hotărâri care să țină cont de aceste critici.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică, arătând că pericolul public nu s-a produs în mod efectiv, posibilitatea producerii pericolului nefiind suficientă, pentru a se reține săvârșirea infracțiunii.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 96 din 3.07.2009 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.217 al.1, 4, 5 în art.219 al.1, formulată de apărătorul inculpatului.
In baza art.334 C.P.P. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.217 al.1,4,5 în infracțiunea prevăzută de art.217 al.1
In baza art.217 al.1, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.d și Cod Penal 63, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 01.06.1962, CNP: -, domiciliat în sat, com. județul D, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, având un copil minor - la pedeapsa de 450 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.631
In baza art.14 și 346 C.P.P. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în comuna, sat, județul D, ca nefondată.
In baza art.191 al.1 C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași nr. 668/P/2008, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă prev. de art. 217 alin. 1, 4, 5 Cod penal.
În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul și partea vătămată au avut calitatea de concubini, locuind împreună înainte de data de 21.07.2008 într-o casă de paiente, situată la marginea localității, comuna, județul D, proprietatea inculpatului.
Deși partea vătămată și fiica minoră nu aveau un drept locativ concretizat din punct de vedere juridic, acestea erau tolerate de către inculpat în această casă, de mai multă vreme, însă pe fondul neînțelegerilor dintre inculpat și partea vătămată, acesta nu a mai dorit ca partea vătămată și fiica minoră să locuiască în casa de paiente și, cum această neînțelegere nu a fost depășită prin comunicarea părților, inculpatul a considerat de cuviință că un mod de a pune capăt acestei situații este să-și dea foc la locuință, lucru pe care l-a și făcut cu intenție.
Faptul că focul s-a aprins ca urmare a unei activități a inculpatului, a rezultat în mod nemijlocit din recunoașterea acestuia în declarațiile date inclusiv în faza de judecată, în care a afirmat că a intrat cu țigara aprinsă în locuință, instanța de fond apreciind că, în acest mod s-a aprins incendiul la construcție.
Faptul că inculpatul a acționat cu intenția de a da foc a rezultat din coroborarea declarației părții vătămate - ce a afirmat că inculpatul a amenințat-o anterior că, pentru aos coate afară din locuință, va fi în stare să-și dea foc la aceasta - cu declarațiile unora dintre martorii audiați nemijlocit și mai ales a martorului care, în momentul săvârșirii faptei avea funcția de viceprimar al comunei și funcționar însărcinat cu atribuții - ce a afirmat că anterior incendiului, partea vătămată, de mai multe ori a venit la aceasta și i-a cerut să o ajute, întrucât inculpatul o amenință că dă foc la casă.
In consecință, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1,4 și 5, în infracțiunea prevăzută de art. 219 alin. 1, formulată de acesta prin apărător.
Privitor la fapta săvârșită de inculpat, instanța de fond a apreciat că, în drept, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal deoarece, din probatoriul administrat în cauză rezultat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de distrugere în forma prevăzută de art.217 alin.1, respectiv distrugerea unui bun aparținând făptuitorului, prin incendiere, fără a fi însă întrunite elementele constitutive prevăzute de alineatul 4 art. 217 Cod penal, în sensul că, deși distrugerea s-a făcut prin incendiere, nu este îndeplinită și următoarea condiție cerută de lege, respectiv să rezulte pericol public - așa cum a susținut reprezentantul Parchetului prin actul de sesizare a instanței.
In consecință, în temeiul dispozițiilor art. 334 C.P.P. instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1, 4 și 5 Cod penal, doar în infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, ținând seama de împrejurările săvârșirii faptei, de persoana inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de normele incriminatoare, precum și dispozițiile art. 74 lit. a și 76 lit. Cod penal, apreciind că inculpatului i se pot aplica circumstanțe atenuante ca urmare a conduitei bune anterior săvârșirii faptei, conduită ce rezultă nu doar din fișa de cazier judiciar, ci și din declarațiile martorilor audiați și observând că legiuitorul a prevăzut pentru infracțiunea de distrugere atât închisoarea, cât și amenda, în temeiul dispozițiilor art. 63 Cod penal, constatând că pedeapsa amenzii penale este și oportună și suficientă pentru a-și atinge scopul preventiv-educativ și sancționator, în final făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 631Cod penal.
Privitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând ca inculpatul să-i ofere un drept locativ, prin modalitatea de a-i construi o nouă locuință, sau alocarea unei sume de bani în acest sens.
Cum partea vătămată și inculpatul nu erau căsătoriți, având doar relații de concubinaj, iar dreptul locativ al părții vătămate în casa incendiată - proprietatea inculpatului - nu a existat nici anterior săvârșirii faptei, deoarece atât partea vătămată cât și fiica sa aveau dosar situația unor tolerați în această casă, instanța de fond a constatat că cererea părții vătămate nu are nici un temei legal și, deși prin răspunderea civilă delictuală se pot acorda despăgubiri și pentru încălcarea unor simple interese, a apreciat că, în prezenta cauză, cererea părții vătămate ca inculpatul să-și construiască propria locuință, pentru că astfel ar putea avea și aceasta un drept locativ, încalcă libertatea persoanei de a dispune în mod absolut de proprietatea sa, cum arată dispozițiile art. 480 cod civil și, în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel atât inculpatul, cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul a apreciat că instanța de fond a greșit reținând că a săvârșit fapta cu intenție, iar pe de altă parte, aceasta nu prezintă pericol public ( 19 - apel).
Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a criticat sentința instanței de fond, apreciind că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. 1, 4, 5 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 217 al. 1 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 284 de la 22 octombrie 2009, Tribunalul Dolj - Secția Penală a dispus admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiași și inculpatul; desființarea în parte a sentinței instanței de fond; respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 217 al. 1, 4, 5.Cod Penal în infracțiunea prev. de 219 al. 1, respectiv în infracțiunea prev. de art. 217 al. 1 formulată de apărătorul inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 217 al. 1, 4, 5 Cod penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prilejul judecării la fond și apel, au rămas în sarcina acestuia.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Instanța de apel a reținut că, prin modalitatea de comitere a faptei și raportul dintre inculpat și bunul incendiat, aceasta este susceptibilă de a fi încadrată în dispozițiile art. 217 al. 1, 4 și 5.Cod Penal și nu în dispozițiile art. 217 al. 1.Cod Penal Din acest punct de vedere, instanța de fond a greșit prin schimbarea încadrării juridice a faptei în varianta prevăzută de art. 217 al. 1.Cod Penal, pentru că inculpatul și-a incendiat propriul bun, distrugându-l în totalitate, ceea ce corespunde laturii obiective a faptei prev. de art. 217 al. 1, 4 și 5.Cod Penal, fiind îndeplinită și condiția săvârșirii faptei cu intenție, întrucât vecinilor care au intervenit în scopul stingerii incendiului, inculpatul le-a spus că el a dat foc (20 verso - ).
S-a mai arătat că prin locul în care se afla amplasat imobilul (în câmp, fără a avea în vecinătate alte case sau bunuri la care s-ar fi putut propaga incendiul, și împrejurarea că terenurile învecinate erau arate, fără vegetație care s-ar fi putut aprinde - fila 14-16 ), prin incendierea casei n-a rezultat pericol public în înțelesul dispozițiilor art. 217 al. 4.Cod Penal (63-65 - fond, 12 -, 27 - )
În final, avându-se în vedere că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 217 al. 1, 4 și 5.Cod Penal, latura obiectivă concretizată în pericolul public, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. d C.P.P. Tribunalul a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii acestei infracțiuni.
Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, invocând cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod pr. penală, privitoare la comiterea unei grave erori de fapt, ce a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1, 4 și 5 Cod penal.
S-a motivat, în esență, că instanța de fond și apel au apreciat în mod eronat că prin incendierea propriei case de către inculpat nu a rezultat pericol public, în înțelesul dispozițiilor art. 217 alin. 4 Cod penal, deși pentru existența acestei infracțiuni este suficientă dovedirea posibilității extinderii incendiului, nefiind necesar ca pericolul să se fi produs efectiv, în sensul ca focul să se fi extins.
S-a mai arătat că îndeplinirea acestei condiții rezultă din faptul că locuința inculpatului era înconjurată de arbori fructiferi, în apropiere nu se afla nici o sursă de apă, iar focul s-a propagat, riscul extinderii incendiului existând, întrucât în acea zi vântul bătea în rafale, iar martorii ia, au relatat că persoanele prezente au încercat să incendiul, aruncând cu nisip.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârile recurate în raport de actele și lucrările dosarului, motivele de casare invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că instanța de fond și de apel au reținut o situație de fapt corectă, încadrarea juridică dată faptei de către instanța de apel este justă, iar soluția de achitare a inculpatului dispusă de instanța de apel este rezultatul unei juste aprecieri a probatoriului administrat, respectiv procese-verbale de cercetare la fața locului întocmite la urmărirea penală, declarațiile date de martori la urmărirea penală și instanța de fond, care se coroborează cu declarațiile inculpatului.
Astfel, cum în mod corect a reținut instanța de fond și apel, inculpatul a săvârșit fapta de incendiere a propriei locuințe cu intenție și s-a împotrivit la stingerea incendiului de către persoanele prezente, aspecte care rezultă din declarațiile martorei, aceasta relatând în declarația dată la urmărirea penală (20-22 dosar ), menținută și la instanța de fond că inculpatul i-a spus că și-a incendiat locuința și nu i-a permis să intervină pentru stingerea incendiului.
În mod corect, s-a reținut de instanța de apel că fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzute de art. 217 alin.1, 4 și 5 Cod penal, lipsind sub aspectul laturii obiective condiția ca prin fapta săvârșită să se fi produs pericol public, soluția de achitare a inculpatului dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod Procedură penală, pentru această infracțiune, fiind rezultatul unei corecte aprecieri a probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal.
Astfel, pentru existența infracțiunii prev. de art. 217 alin. 1, 4, 5 Cod penal se cer a fi întrunite, cumulativ, două condiții: distrugerea să rezulte prin incendiere, explozie ori orice alt asemenea mijloace și să rezulte pericol public.
În speță, probatoriul administrat nu confirmă că, prin fapta inculpatului s-a cauzat un pericol public, întrucât, în apropierea locuinței inculpatului nu se aflau gospodării care să fi fost în pericol de a fi incendiate, cel mai apropiat imobil aflându-se la o distanță de 200 metri.
Criticile formulate de Parchet în motivele de recurs, în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere declarațiile martorelor și ia - care au relatat că persoanele prezente au încercat să incendiul cu nisip - și, de asemenea, nu s-a ținut cont că, în ziua respectivă, vântul bătea în rafale, nu sunt fondate, aceste aspecte neputând concluziona că a existat un pericol real, efectiv, de extindere a incendiului, cât timp, din procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila 12 - dosar urmărire penală) rezultă că incendiul nu s-a propagat întrucât imobilul era împrejmuit de culturi agricole de și porumb, dar care la data respectivă (în luna iulie) se aflau în stare de vegetație, nefiind astfel în pericol de incendiere și, în plus, incendiul s-a stins în mod, fără intervenția pompierilor, în condițiile în care cea mai apropiată sursă de apă se afla la 500 metri distanță.
În aceste condiții, nu se poate susține că inculpatul, prin fapta săvârșită, a creat acea stare de pericol care să justifice încadrarea faptei.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând criticile formulate în motivele de recurs ca nefiind fondate și întrucât nu s-au constatat alte cauze de casare care să fie analizate din oficiu, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, Curtea va respinge recursul Parchetului, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul penal promovat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva deciziei penale nr. 284 de la 22 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală, privind pe intimatul - inculpat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:
Dact. 2 ex./ (PS) - 19 ianuarie 2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Mirela Ciurezu Gherghe, Onița
