Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 51/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.51/
Ședința publică de la 29 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Adriana
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.570 din data de 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208, 209, 217 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.419/2009, emisă de Baroul Constanța.
Se constată lipsa intimatei parte vătămată și a intimatelor părți civile și.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.1761-181 Cod procedură penală.
Curtea, procedează la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, arată că recursul se întemeiază pe dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, respectiv instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, atunci când a pronunțat hotărârea de condamnare Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Mangalia, ca temeinică și legală. Învederează instanței că, deși inițial inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, iar ulterior a negat, această declarație nu poate fi reținută întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă. Reconstituirea efectuată în cauză nu este relevantă, iar cu privire la testarea poligraf, arată că instanța de apel a considerat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei, întrucât nu a acceptat să fie testat. Infracțiunea a fost probată numai cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor asistenți, ceilalți martori nu au relatat date cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefundat a recursului declarat de inculpatul și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul este autorul faptei, cu ocazia reconstituirii faptei de la punctul 1 din rechizitoriu, acesta a arătat drumul parcurs în comiterea faptei. Cu privire la infracțiunea de incendiere arată că inculpatul se afla împreună cu martorul, care a precizat că el mergea înainte, iar inculpatul mergea în urma lui și a dat foc la paie.
În ceea ce privește infracțiunea de furt de ulei, inculpatul a recunoscut comiterea acesteia, coroborându-se și cu celelalte mijloace de probă. Împrejurarea că polițiștii i-au cerut să recunoască săvârșirea faptei nu este dovedită.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat susține că este nevinovat. Arată că la momentul când a fost arestat i s-a spus să ia faptele asupra sa. Precizează că în prezent se află în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și tâlhărie.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia nr.1266/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit."g, i" cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.217 alin.4 Cod penal și art.208 alin.1-209 alin.1 lit."g, i" Cod penal totul cu aplicarea art.3 Cod penal.
Prin aceea că, în perioada de 2/5 august 2004, pe timp de noapte, a pătruns prin escaladare în curtea locuinței părții vătămate și a sustras un bidon din tablă, 15 litri Ť. un bidon cu untură, 2 kg.orez, un pachet, 25 kg. un ghiul de aluminiu, 50 kg. făină bunuri în valoare de 375 lei, apoi în noaptea de 16 august 2005, distrus prin incendiere depozitul de fân și baloții de furaje (aflate în acesta) aparținând părții vătămate căreia i-a cauzat un prejudiciu de 5500 lei, iar în noaptea de 19/20 aprilie 2006, intrat prin escaladarea gardului în curtea părții vătămate SB. și a sustras trei miei în valoare de 500 lei, prejudiciile fiind nerecuperate.
Prin sentința penală nr.204/P pronunțată la data de 9.09.2008, în dosarul cu nr.unic -, Judecătoria Mangaliaa hotărât, în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."c" Cod procedură penală achitarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni deoarece, din ansamblul probator administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine că este autorul faptelor.
Prin decizia penală nr.570 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Constanțaa admis în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia și a dispus:
În baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit."g,i" Cod penal pentru infracțiunea de furt calificat cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (partea vătămată ), condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.217 alin.4 Cod penal pentru infracțiunea de distrugere )parte vătămată ), condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.33 lit."a" raportat la art.34 lit."b" Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art.71 alin.1, 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit."a" teza a-II-a și lit"b" Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A respins acțiunile civile formulate de părțile civile, și, ca nefondate.
A înlăturat din sentința penală dispozițiile art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 alin.1 lit."c" Cod procedură penală privind infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Instanța de apel a apreciat că probele ( procese-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de reconstituire și declarațiile martorilor asistenți, raportul de constatare al comportamentului simulat) administrate atât în cursul urmăririi penale cât și la instanță confirmă situația de fapt și de drept reținută prin actul de inculpare motiv pentru care, se impune condamnarea inculpatului pentru cele trei infracțiuni, două de furt calificat și una de distrugere, urmând să execute pedeapsa rezultantă stabilită conform art.33 lit."a"-art.34 lit."b" Cod penal.
Împotriva deciziei de condamnare pronunțată de către instanța de apel, inculpatul a declarat recurs motivând că probele nu demonstrează vinovăția sa.
Criticile sunt neîntemeiate.
Pe baza probelor administrate în cauză, Tribunalul a stabilit în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare și a aplicat pedeapsa în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 cod penal.
Astfel, din declarațiile părților vătămate coroborate cu procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto anexe (filele 12-21, 22, 27, 28, 29, 40-46, 47-48, 77-78, 79 dosarul de urmărire penală), cu procesul-verbal de intervenție întocmit de către Detașamentul 2 de Pompieri (fila 59 din dosarul de urmărire penală), rezultă cu certitudine următoarele:
La data de 2 august 2004, după lăsarea întunericului prin escaladare, s-a pătruns în curtea părții vătămate și s-a sustras din anexele casei un bidon din tablă, 15 litri Ť. un bidon cu untură, 2 kg.orez, un pachet, 25 kg. un ghiul de aluminiu.
Apoi, în noaptea de 5 august 2004, continuându-se activitatea infracțională, partea vătămată a fost victima unui nou furt sustrăgându-i-se un sac cu 50 kg.făină.
În noaptea de 16 august 2005 s-a dat foc depozitului de furaje în care se aflau aproximativ 1500 baloți de paie aparținând părții vătămate, de adăposturi și furajele fiind distruse în întregime.
În fine, în noaptea de 19 aprilie 2006, s-au sustras din curtea părții vătămate 3 miei, în greutate de câte 25 kg.
Pe baza proceselor - verbale de consemnare a modului în care a acționat autorul la fiecare faptă în parte conform relațiilor date de recurentul inculpat în teren, în prezența martorilor asistenți, acțiune fixată și prin imagini foto anexate (filele 30-35, 49-52, 81-85 dosarul de urmărire penală) potrivit cărora inculpatul a precizat cum a pătruns la locul faptelor, bunurile pe care le-a luat, respectiv cum a incendiat adăpostul de furaje din apropierea proprietății părții vătămate; afirmațiile sale referitoare la existența bunurilor sustrase, a celor incendiate, a zonei în care acestea se aflau sunt confirmate de către părțile vătămate. Mai mult, acțiunea de incendiere de către inculpat este dovedită și cu declarațiile martorului care se deplasa cu inculpatul la data de 16/17.08.05 și, acesta din urmă, s-a oprit la proprietatea părții vătămate timp în care a dat foc adăpostului de furaje după care l-a ajuns din urmă (pe martor), continuând cu acesta deplasarea; declarația martorului (fila 88 din dosarul de urmărire penală) este credibilă în condițiile în care relevă și mobilul faptei-neînțelegerile inculpatului cu partea vătămată, încercarea de a crea condiții pentru a fi concediat paznicul părții vătămate pentru a fi reangajat pe aceeași funcție fratele inculpatului care și desfășurase această activitate, iar supus testelor de specialitate, s-a concluzionat că "a fost sincer" motiv pentru care nu poate fi luată în considerare nici declarația confuză dată în fața instanței. Poziția inițială de infirmare a acuzării inculpatului, deși, este explicabilă în condițiile în care martorul avea teama firească că poate răspunde alături de acesta, fiind ambii în zonă. Pe de altă parte, martorii (filele 98-99) și (filele 100-101) au declarat constant că au însoțit lucrătorii de poliție cu ocazia verificării în teren a modului de desfășurare a activităților infracționale și inculpatul, fără a se exercita presiuni fizice, psihice ori îndemnuri, promisiuni asupra sa, a indicat amănunțit acțiunile de sustragere, locurile din care a sustras și bunurile luate, precum și incendierea adăpostului de furaje cu paie și fân.
Toate aceste probe, pe de o parte cele care dovedesc actele obiective-de sustragere, de incendiere, iar pe de altă parte cele care îl plasează pe inculpat la locul infracțiunilor, care indică modurile de acțiune a acestuia, conduc la concluzia că inculpatul este autorul faptelor, nefiind nici un dubiu asupra legalității și temeiniciei tragerii sale la răspundere penală;cum, nu sunt probe care să susțină afirmațiile referitoare la eventualele bunuri oferite de polițiști inculpatului pentru "recunoașterea faptelor", și nici alibiurile sale la data comiterii faptelor, apărarea sa este înlăturată.
Sub aspectul individualizării pedepselor, față de criteriile prevăzute de art.72 cod penal printre care și pericolul social al faptelor, sporit în cauză date fiind împrejurările în care a acționat inculpatul-în circumstanțele calificării, multitudinea actelor materiale îndreptate împotriva patrimoniului, unul dintre acte prin incendierea punând în pericol grav și vecinătățile acelui depozit (oameni, alte bunuri), neacoperirea pagubelor, pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să asigure prevenția generală și reeducarea inculpatului;de la pronunțarea condamnării, nu au apărut date care să atenueze răspunderea penală așa încât nu se justifică reindividualizarea pedepselor aplicate și regăsite în rezultanta de 4 ani închisoare.
Prin urmare, negăsind vreun motiv de nulitate a hotărârii, recursul este nefundat și, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, consecință a respingerii căii de atac, recurentul va fi obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat se va plăti, potrivit art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva deciziei penale nr.570 din data de 17.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Ia act că recurentul este arestat în altă cauză.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat se va plăti, potrivit art.189 Cod procedură penală, din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.309 alin.ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29. ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.:
Tehnored.gref.
2 ex./17.02.2009
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Zoița Frangu, Adriana
