Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 587/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 587/2008

Ședința publică de la 30 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Oana Maria Călian

JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu

JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin

- procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale numărul 132/A/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 octombrie 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru acest termen, înceheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față:

Constată că prin sentința penală nr. Prin sentința penală nr. 192/2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul G la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prev. și ped. de art. 217 al.1,4 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 83 Cod penal, a revocat beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 140 din 24 martie 2004 Judecătoriei Hunedoara,m pe care a adăugat-o la pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în cauză, astfel că în final inculpatul are de executat pedeapsa de 4 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.

A constatat că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în cauză.

A stabilit în sarcina MJ plata sumei de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.

A obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în dimineața zilei de 08 mai 2007, partea vătămată a venit pentru a aduce vopsea, întrucât a aflat că inculpatul și soția sa vopsesc lemnăria casei. Partea vătămată și soția sa au revenit la în jurul orei 12.00, întrucât inculpatul și soția sa nu le-au dat nici o atenție.

În aceeași zi inculpatul a plecat în localitatea cu un prieten, unde a consumat băuturi alcoolice, întorcându-se acasă seara, moment în care între el și soția sa a avut loc o ceartă, inculpatul agresând-o fizic pe soția sa, pe care a amenințat-o că îi dă foc și a aruncat cu diluant pe ea.

În aceste condiții, partea vătămată a fugit la vecinii ei, G și, cărora Ie-a spus că inculpatul a dat foc la casă și s-a închis înăuntru.

Aceștia, constatând că din casă iese fum și văzând flăcările, au venit la casa inculpatului, însă au constatat că ușa este închisă. A strigat inculpatului să deschidă ușa, acesta a refuzat, dat la insistentele martorilor, inculpatul a deschis ușa și a ieșit în cele din urmă afară.

Fiindu-le teamă că focul se va extinde, vecinii au anunțat pompierii, care au reușit stingerea ui după circa trei ore.

În urma ui, casa a ars în proporție de 90%.

La fața locului a fost încheiat un proces verbal de intervenție de către organele de pompieri, care atestă faptul că s-a manifestat violent la toată casa, cu pericol de propagare la casele vecine.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului a reieșit că a izbucnit în cea de-a doua cameră a casei, instalațiile electrice nu erau afectate din exterior, neexistând urme de scurtcircuit iar în sobe nu s-au identificat urme de ardere recentă.

Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, a formulat apel inculpatul.

Prin decizia penală nr. 132/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, întrucât, la data de 08.05.2006 între inculpat și soția sa, partea vătămată a avut loc un conflict conjugal. Inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice și într-o stare de iritare, a incendiat casa în care locuia cu soția sa și care era proprietatea părinților acestuia.

Starea de fapt este susținută de probele aflate la dosarul cauzei, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului (9 p) care a constatat că a avut ca punct de plecare încăperea nr. 2 din imobil iar locul focarului nu a fost la nivelul pardoselii, aceasta nefiind afectată, ci la o înălțime de aproximativ 80 cm. De asemenea, nu s-au constatat urme de scurt circuit la nivelul instalației electrice sau vreo defecțiune a unui aparat electrocasnic.

S-a mai constatat că, la nivelul sobelor din locuință, nu existau urme de ardere a lemnelor care să ateste funcționarea acestora.

ui, consemnate în procesul verbal și anume, viteaza mare de dezvoltare și propagare a ui, evoluția rapidă a acestuia, excluderea producerii din cauze tehnice, sunt elemente obiective ale producerii ui la nivelul sobelor din locuință. Acestea coroborate cu declarațiile părților vătămate și cele ale martorilor au format convingerea instanței că inculpatul este cel care a săvârșit fapta.

Astfel, din prima declarație dată de mama inculpatului în fața organelor judiciare, la data de 09.05.2006, rezultă că inculpatul era o persoană agresivă verbal, consumatoare de băuturi alcoolice. Aceasta confirmă, de asemenea, că în ziua producerii ui, fiul și nora sa aveau în casă substanțe inflamabile, respectiv vopsea și diluant iar inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice. Revenirea ulterioară cu privire la această declarație, (36 ), a fost determinată de relația biologică dintre persoana vătămată și inculpat, prima fiind mama celui don urmă.

Și tatăl inculpatului confirmă existența produselor inflamabile în casă, respectiv a sticlei de diluant și a vopselei.

Starea de fapt este confirmată și de soție, care arată că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice și a avut o ceartă cu acesta. Nu se confirmă declarația acesteia sub aspectul stropirii de către inculpat cu diluant, constatarea tehnico-științifică efectuată în cauză infirmând acest aspect iar ulterior, partea vătămată a revenit asupra acestei declarații motivat de faptul că se afla sub impulsul supărării create de cearta conjugală ( 42 și 35 apel).

S-a încercat, ulterior, chiar conturarea unei stări de fapt neconforme cu realitatea și necoroborată cu probele existente la dosar.

Martora (45 și 38 fond) arată că partea vătămată, în ziua incidentului, în jurul orei 18.40, a venit la domiciliul familiei spunându-le că inculpatul a dat foc la casă și a închis ușile de la intrare. Martora declară că împreună cu soțul său au mers la casa inculpatului și l-au văzut pe acesta stând cu coatele pe geam și se uita afară în condițiile în care se vedea că în casă era foc și ieșea fum.

Martora mai declară că i-a cerut inculpatului să deschidă ușa însă acesta nu a vrut martora fiind nevoită să împingă ușa cu forța pentru a se deschide.

Și martora declară că I-a văzut pe inculpat uitându-se pe geam în timpul ui.

Toți martorii declară că inculpatul nu a ajutat la stingerea ui

Martorul îl caracterizează pe inculpat ca fiind o persoană agresivă și consumatoare de băuturi alcoolice

Soția inculpatului declară că era foc în sobă fapt nereal, constatările făcute cu ocazia cercetării la fața locului (09.05.2006) infirmând acest aspect. De asemenea, încearcă să acrediteze ideea că ușa s-ar fi blocat ca urmare a trântirii ei. Acest fapt nu explică de ce inculpatul nu a deblocat ușa să iasă afară sau de ce nu a ieșit pe cealaltă ușă care era închisă din interior, la plecarea de acasă, cu un cui, așa cum declară tatăl inculpatului (38 ).

În aceste condiții, afirmațiile inculpatului nu sunt susținute de probe, prima instanță reținând corect starea de fapt care a fost analizată prin prisma materialului probator aflat la dosarul cauzei

nu avea cum să izbucnească la o distanță de 80 cm de podea în condițiile în care nu a fost declanșat, în cameră nu se aflau produse inflamabile cum erau cele din sufragerie ( a se vedea declarația soției inculpatului din apel) și nici acestea nu s-ar fi putut aprinde singure iar prin procesele verbale de constatare încheiate ulterior de către organele de anchetă nu s-au constatat materiale inflamabile.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul G, fără a-l motiva în scris. Oral, apărătorul desemnat din oficiu a susținut achitarea inculpatului deoarece nu este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Pronunțarea unei soluții de condamnare se poate întemeia numai pe probe certe de vinovăție a inculpatului și care nu lasă loc nici unui dubiu privitor la starea de fapt existentă în cauză.

Ori, în speță, condamnarea inculpatului s- întemeiat mai mult pe deducția că numai inculpatul putea să provoace fiind singur în casă și în condițiile în care nu s-au constatat defecțiuni la instalația electrică și nici nu era foc în sobă.

În realitate, probele administrate nu sunt suficiente și nici concludente în reține că inculpatul, fără a se preciza în ce mod, ar fi provocat incendierea casei în care locuia.

Încă din faza de urmărire penală probele au fost defectuos și incomplet administrate, în sensul că nu s-au făcut demersuri pentru a stabili cauza probabilă a producerii ui, în procesul verbal de intervenție întocmit la data de 08.05.2006 apărând mențiunea că este în curs de stabilire, nedeterminate fiind și mijlocul care putea produce aprinderea și împrejurarea determinantă. Acestea nu au fost elucidate nici a doua zi, 09.05.2006, cu ocazia cercetării la fața locului (fila 9 dosar urmărire penală), la care au participat reprezentanți

Mai mult, deși s-a identificat primul material care s-a aprins ca fiind textile artificiale, acestea nu au fost expertizate (așa cum s-a procedat cu bluza aparținând părții vătămate) pentru a verifica ipoteza aprinderii cu diluant sau în alt mod.

După cum se poate observa, s-a pronunțat o soluție de condamnare deși starea de fapt nu este complet stabilită, necunoscându-se modalitatea în care inculpatul ar fi provocat.

Declarațiile martorilor audiați nu sunt suficiente pentru a justifica vinovăția inculpatului aceștia confirmând doar prezența în casă în momentul izbucnirii ui și o atitudine pasivă, în sensul că nu s-a implicat în acțiunea de stingere a ui.

Apoi declarațiile soției inculpatului nu sunt credibile, aceasta pe fondul unui conflict conjugal, făcând afirmații dovedite ca fiind nereale.

Chiar dacă din probele administrate pot justifica o bănuială legitimă în sensul vinovăției inculpatului, acestea nu pot fundamenta soluția de condamnare, nefăcând dovada certă în acest sens.

În consecință, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod pr. penală instanța va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunțate și urmare rejudecării cauzei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d CPP, va achita pe inculpatul G de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 217 alin.1, 4 CP, urmând a constata că părțile vătămate, - și nu s-au constituit părți civile în cauză.

Cheltuielile judiciare avansate în cauză vor rămâne în sarcina statului, urmând ca suma reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 132/A/21.04.2008 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 192/3.07.2007 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr- și rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d CPP, achită pe inculpatul G de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 217 alin.1, 4 CP.

Constată că părțile vătămate, - și nu s-au constituit parte civilă în cauză.

Cheltuielile judiciare avansate în cauză rămân în sarcina statului.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - - -

GREFIER

- -

Red.

Dact LS/2ex/24.11.2008

Jud.fond:

Jud.apel:,

Președinte:Oana Maria Călian
Judecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Distrugerea (art. 217 cod penal). Decizia 587/2008. Curtea de Apel Alba Iulia